Verona – romantism medieval

Shakespeare l-a transformat in orasul iubirii eterne atunci cand a plasat actiunea tragediei "Romeo si Julieta" la Verona.

Verona, Urbis Nobilissima, este al doilea oras ca marime din provincia Veneto, Italia, dupa Venetia, fiind amplasat la distante oarecum egale de Marea Adriatica in est, de Genova si Coasta de Azur in vest si de Alpi in nord. Asa se face ca zona in care se afla orasul se bucura nu doar de un echilibru climatic, ci si de o istorie intensa, plina de cuceriri, influente de putere, perioade de dezvoltare economica si de declin. Evident, cele mai cunoscute nume sunt Romeo si Julieta, alaturi de Dante Aligheri, inegalabilul poet si filosof, care a fost gazduit de veronezi in perioada exilului sau si care a lasat in urma nu doar numele unei piete, ci si familia Aligheri, care traieste si astazi in apropiere.

Patrimoniu UNESCO, oras feeric de arta, istorie si cultura, Verona este celebra prin personajele sale si farmecul de neegalat.

Arena din Verona, cel mai impozant obiectiv al orasului timp de peste 2000 de ani este al treilea amfiteatru ca marime din Italia, dupa Colosseum din Roma si Arena din Capua. Din mai si pana in septembrie Arena se transforma in Opera, un bilet in randurile din fata putand costa cateva mii de euro. Capacitatea Arenei este de peste 20.000 de spectatori.

Casa Julietei este un excelent exemplu de arhitectura gotica din secolul XIII, iar daca intri vei descoperi un splendind mobilier de epoca, foarte bine restaurat. Nu te speria de multimea de turisti care vor sa surprinda in imagini scena celebrului balcon sau a statuii Julietei pe care, daca iti doresti sa ai noroc in dragoste, va trebui sa astepti sa o atingi.

Trebuie vazut neaparat Domul, construit in urma cu 800 de ani, dar si Muzeul Castelvecchio, cel mai important monument civil din Verona medievala, care a fost si fortareata pana in 1354. Alte obiective istorice pe care nu trebuie sa le ratezi sunt vechile porti de intrare in oras, de pe vremea romanilor - adevarate capodopere arhitectonice.


"Piazza delle Erbe”, aflata chiar in centrul istoric al Veronei, este inconjurata de cladiri medievale si de numeroase turnuri cu aspect romantic. Chiar in mijloc se afla un izvor amenajat in secolul al XIV-lea.

Mai departe, pe stradutele suficient de stramte incat doar cateva raze de soare reusesc sa patrunda, se ajunge la Catedrala di Verona, o constructie ce reprezinta nu doar un exemplu reusit al arhitecturii gotice, dar si un loc in care se gasesc vestigii romane, foarte bine conservate.

Si turul orasului ar putea dura cel putin 24 de ore, atata timp cat exista cel putin 15 palate, zeci de biserici cu valoare istorica, raul Adige, care inconjoara pur si simplu centrul istoric cu cele 13 poduri ale sale, iar imprejurimile si vecinatatea lacului Garda asigura nenumarate alte obiective de vizitat.

Pietrele lui Solomon, Brasov

In partea de vest a Brasovului - zona sacra - se gasesc si azi, ca doi umeri ai unei puternice "cetati naturale", doua stanci ce se numesc "Pietrele lui Solomon".

Cand timpul este frumos, la sfarsit de saptamana, romanii merg La Chetre, perpetuand o manifestare uraniana a unui ritual ancestral.

In limba iudaica Solomon se traduce prin "intelepciune", iar toponimicul ar insemna "Pietrele inteleptului". Cercetatorii sasi semnalau in secolul al XIX-lea existensa in zona a unor ziduri, urme ale unei cetati, care, dupa parerea autorilor, confirma prezenta unui templu geto-dac.

Din mitologia greco-romana si asiro-babiloniana se cunoaste rolul "Pietrelor sacre" ce se gaseau in zona "Marilor Oracole". O astfel de piatra se afla si la oracolele de la Dodona si Delphi. Piatra de la Mecca, piatra Hama (ce avea proprietati terapeutice lithoterapie), piatra Batyl (pe care Hera i-a dat-o lui Kronos s-o manance in locul lui Zeus) sunt cele mai reprezentative argumente. Este foarte posibil ca "Marii secerdoti" ai cultului lui Kronis, ce isi avea altarele pe varful Tampa, sa fi practicat initierea in mistere (junii), divinatia (profetitoria), invatandu-i totodata pe geto-daci normele etice (legile bellagines).

La venirea romanilor, dupa ocuparea Daciei de catre Traian cand au gasit altarele de pe Tampa, luand informatii de la loclanici despre ele si fiind in cunostinta de cauza, deoarece aveau si ei pe Saturn (ca zeu al timpului) au numit inaltimea "Tempus - Temporis". Cu timpul denumirea s-a transformat in "Tempea - Tampa", nume sub care autorii au identificat in aria de raspandire a geto-dacilor aproximativ 40 de inaltimi. In afara limessului roman autorii au identificat doua inaltimi cu numele de Zamura, in care radacina "zam-" ne reaminteste de Zamolxis.

In urma investigatiilor ce le vor face specialistii in mineralogie, geomorfologie si balneo-climatologie se poate demonstra ca Pietrele lui Solomon au proprietati naturale balneo-climaterice. Fenomenul de lithoterapie era utilizat inca din antichitate. Tratamentul de magneto-diaflux artificial, dupa cum se stie, creeaza o stare de echilibru psihic. La Pietrele lui Solomon este foarte posibil ca in urma unei anomalii magnetice, provocate de prezenta oxizilor de fier sau fero-mangan sa se creeze magnetodiaflux natural.


Specialistii cunosc efectul terapeutic in bolile cardio-vasculare al atmosferei ionizate negativ, deoarece ionul negativ este vaso-dilatator. Poate ca la Pietrele lui Solomon sa existe posibilitatea unei ionizari negative atmosferice si a unei metalice marcata datorita prezensei in zona a fero-manganului. Apa care trece printre Pietrele lui Solomon, daca se constata ca este usor radioactiva, ar pune in evidneta efectul terapeutic in bolile cardio-vasculare.
Prezenta in exces a oxigenului (datorita padurii) completeaza efectul terapeutic al zonei.

In aceste conditii, in situatia ca presupunerile noastre se adeveresc, Pietrele lui Solomon, pe langa interesul istoric il va prezenta si pe cel balneoclimateric.
Sursa: http://www.zamolxis.ro

Muzeul de icoane pe sticla, Sibiel

Muzeul Pr. Zosim Oancea din Sibiel, unic in Europa, gazduieste cea mai mare expozitie de icoane pe sticla din Transilvania existenta astazi, o splendoare de creativitate artistica de inspiratie religioasa nascuta din bogatia traditiei crestine ortodoxe si din fantezia pictorilor tarani romani.

Fuziune unica a traditiilor orientale cu tehnicile occidentale, icoanele pe sticla cunosc o mare inflorire in aceasta regiune a Romaniei in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, atingand culmea dezvoltarii intre 1750 si sfarsitul anilor 1800, ajungand aproape sa se stinga apoi intre cele doua razboaie mondiale.

Constituita cu incepere din anul 1969, opera a parintelui Zosim Oancea si a comunitatii din Sibiel, bucurandu-se si de sustinerea unor institutii si donatori privati romani si straini, colectia acestui muzeu prezinta, prin cele 600 de exponate, principalele tipuri de icoane pe sticla, impreuna cu opere ale catorva dintre cei mai importanti pictori de icoane (atunci cand acestia sunt cunoscuti).
Vizitarea Muzeului din Sibiel ofera ocazia de a descoperi figura celui al carui nume il poarta: Parintele Zosim Oancea, om si preot intr-adevar exceptional. Inteligentei lui clarvazatoare si neobositei lui tenacitati ii datoram acest extraordinar muzeu din inima Romaniei.
Sursa: http://www.sibiel.net

Palau de la Musica Catalana, Barcelona

Preiau un articol excelent de pe saiubestiunoras.ro, dupa ce o fotografie a acestul Palat al Muzicii m-a uimit prin contrastul dintre frumusetea sa si cvasi anonimat.

Destul de ascuns privirii, pe o straduta care se desface din Via Laietana, intr-o zona a Barcelonei numita La Ribera, Palau de la Musica Catalana este una din cele mai spectaculoase cladiri nascute de curentul asa-numit «modernist» in Barcelona. Palatul iese in evidenta prin exuberanta sa, mai ales ca este inconjurat de cladiri extrem de banale, si se afla departe de restul cladirilor celebre ale modernistilor, cea mai mare parte concentrate in elegantul si ordonatul cartier Eixample.

Palatul Muzicii Catalane este intilnirea fericita dintre trei oameni: un arhitect de geniu, Lluis Domenech i Montaner, si doi muzicieni plini de entuziasm si ambitie, Lluis Millet si Amadeu Vives. Cei doi muzicieni sunt fondatorii unei societati corale, Orfeo Catala, idee nascuta din competitiile corale tinute in timpul Expozitiei Mondiale de la Barcelona, in 1888.

Un istoric al modernismului catalan spune: «Pentru un ochi neobisnuit cu arhitectura Barcelonei, e coplesitoare impresia unui dezmat de ornamente lipsite de orice logica sau control. Cu toate acestea, cladirea urmeaza intocmai preceptele rationalismului.» Ba mai mult, se foloseste de noutati tehnologice cum ar fi fierul-beton si una din primele cladiri cu pereti-cortina!

Intreaga structura are un aer de imensa lejeritate a formei, de imponderabilitate, imposibil de explicat. Parterul se constituie din trei stilpi grosi, in care Domenech a ascuns casele de bilete; deasupra lor, privirea intilneste doua rinduri a cite sapte coloane, mai subtiri, fiecare din ele placata cu gresie colorata, in motive florale. Peste ele, trei balcoane dominate de busturile lui Palestrina, Bach si Beethoven. Si mai sus, un imens mozaic reprezentindu-i pe membrii societatii Orfeo Catala (greu de distins din strada), totul incununat de o cupola ovoida decorata cu insemne heraldice. Pentru mine s-a repetat senzatia de «rasturnat», de plin-peste-gol pe care am avut-o la Palatul Dogilor din Venetia.

Si daca vi se pare ca exteriorul e fantast, interiorul il depaseste cu mult! Turul incepe din foaier, care este (prin comparatie) relativ sobru. Sala de la etajul intii, dedicata lui Lluis Millet, este si ea goala, remarcindu-se numai prin faptul ca se inalta pe doua etaje si se afla exact in spatele celor doua colonade pomenite mai sus, oferind o vedere buna a decoratiei ceramice.

Dar piesa de rezistenta, diamantul coroanei, este sala de concerte. Este universal recunoscuta drept una din cele mai frumoase din lume, si singura din Europa iluminata exclusiv natural in timpul zilei. Peretii laterali sunt in cea mai mare parte formati din panouri de vitralii, iar in centrul salii este un luminator imens lucrat in aceeasi tehnica. Luminatorul are forma unei picaturi de apa si culoarea soarelui. De jur imprejurul picaturii solare, un cor de femei-ingeri.

Acestea isi gasesc un rappel in cele 18 muze care decoreaza peretele din spatele scenei: jumatatea de jos mozaic, jumatatea superioara sculptura, fiecare din ele tine in mina alt instrument muzical. Se pare ca ele nu au fost primite tocmai cu entuziasm in epoca cind au fost construite, si nici nu e de mirare; de la talie in sus, scluptura este baroca in detalii si miscare – de la talie in jos, mozaicul e de o simplitate delicata, aproape heraldica.

Sala de concert a fost numita teatru, salon si biserica. In fapt, nu e nici una dintre ele. Prea incarcata pentru a fi teatru, prea pagina pentru a fi biserica, prea artistica pentru a fi un salon. Reuseste insa suprema performanta a modernismului: transcende spatiile conventionale le reinventeaza si le innobileaza.

Se spune ca Domenech a gindit si supravegheat personal executia fiecarui detaliu al decoratiunii interioare. Numai tavanul are peste 2000 de trandafiri, aproape cite unul pentru fiecare fotoliu din auditoriu. Unul din prieteni i-ar fi reprosat ca toata acea frumusete poate distrage atentia de la muzica…

Intre 1982 si 1989, Palau de la Musica Catalana a suferit lucrari extensive de restaurare si extindere. Totul s-a facut cu un respect religios pentru original – respect care a mers pina la demolarea sau micsorarea unor cladiri din vecinatate (inclusiv a unei biserici) pentru a oferi Palatului mai mult loc ca sa respire. Dupa 1999, i s-a adaugat un auditorium subteran si o cladire separata alaturi de fatada principala, iar alaturi de el s-a croit o piata publica, unde uneori se tin concerte in aer liber.

Domenech i Montaner a primit in 1909 premiul Consiliului Municipal al Barcelonei pentru cladirea Palatului. In 1994, Palau de la Musica Catalana a fost inclus in patrimoniul mondial UNESCO. Lista personalitatilor care au vizitat sau au performat de scena Palatului este prea lunga ca sa o pot include aici. Lista genurilor de muzica pe care Palatul NU le gazduieste incape insa fara probleme: nici unul. Asa cum au dorit creatorii sai, aici orice fel de manifestare culturala este binevenita – de la jazz la muzica simfonica, de la rock la muzica populara catalana.

Palau de la Musica Catalana e un loc naucitor, de o forta plastica zdrobitoare, cu o personalitate coplesitoare. Poate sa-ti displaca violent, te poti indragosti de el, il poti adula, contesta, uri, critica. Un singur lucru nu poti face: nu-l poti ignora.

Parcul Güell, Barcelona – mozaicuri multicolore

Parcul Güell este un parc cu elemente arhitectonice deosebite, situat in partea superioara a colinei El Carmel in districtul Gracia al Barcelonei. A fost proiectat de arhitectul Antonio Gaudí si construit intre anii 1900 - 1914. Se afla din 1984 printre locurile din patrimoniul mondial UNESCO.

Creat initial pentru aristrocratia orasului, parcul contine uluitoare structuri de piatra si cladiri fascinante. La intrarea in parc se afla celebrul dragon care este ornat in mozaicuri multicolore si care aproape ca a devenit o emblema a Barcelonei. Coloritul sau ii confera un aer aproape magic si hipnotic.

In varful dealului pe care este amenajat Parc Guell se afla o terasa panoramica ce ofera o priveliste superba a parcului si a intregului oras. Pentru a admira aceasta priveliste poti folosi bancile din mozaic multicolor care iau forma neobisnuita a unui sarpe, locul de unde se fac cele mai multe fotografii din Barcelona.

Si structura de carari a parcului este foarte originala, Gaudi folosind piatra locala pentru a o integra cat mai bine in peisaj. Coloanele realizate de el, care ajuta la sustinerea pasajelor, sunt inspirate din natura si seamana cu trunchiurile copacilor. Parcul gazduieste doua case, dar si numeroase pavilioane destinate turistilor, care atrag atentia prin acoperisul curbat acoperit de piese mozaicale in culori tari. Una dintre cele doua case a fost chiar locuinta arhitectului intre 1906 si 1926 iar astazi a fost transformata in muzeu (Casa Museu Gaudi) unde sunt expuse cateva piese de mobiler si desene.

Casa Milà sau La Pedrera, Barcelona

La numarul 92, pe Passeig de Gràcia (passeig este cuvantul catalan pentru promenada), in districtul Eixample din Barcelona se afla o cladire speciala proiectata de arhitectul catalan Antoni Gaudí intre anii 1905–1910, dar terminata oficial in 1912.

Casa Mila a fost imediat numita “La Pedrera” (Cariera de piatra), datorita fatadei sale exterioare ce aduce cu o stanca. Exista multe terorii referitoare la sursa de inspiratie a lui Gaudi cand a proiectat La Pedrera, de la valurile oceanului pana la anumiti munti, natura fiind singura sursa de inspiratie a arhitectului in toate operele sale. Indiferent de izvorul de inspiratie ce a stat la baza crearii acestei capodopere, cladirea pare o sculptura plina de contraste intre zonele cu piatra pala si cele cu fier inchis la culoare, de curbe si concavitati.

Balcoanele sunt din fier forjat si au fost proiectate de un prieten al lui Gaudi, Josep Maria Jujol, care a mai colaborat si in alte ocazii cu celebrul arhitect. Fiecare dintre balustrade este diferita de celelalte.

Gaudi a gandit Casa Milà ca un simbol spiritual. Elemente religioase evidente includ un fragment din rugaciunea Rozariului pe cornisa si statui ale Fecioarei Maria in planul originar in special Maica Domnului a Rozariului si a celor doi arhangheli, Sf. Mihail si Gavril. Designul lui Gaudi nu a fost urmat in totalitate. Guvernul local a obiectat la unele aspecte ale proiectului, amendand proprietarii pentru mai multe infractiuni din domeniul constructiilor, ordonand chiar demolarea unor parti care depaseau inaltimea standard pentru cladirile din oras. Dupa ce s-a luat decizia de a exclude grupul statuar al Fecioarei Maria si al arhanghelilor, Gaudi si-a dorit abandonarea proiectului, dar a fost convins sa nu renunte totusi la acesta de catre un preot.

Acest imobil construit pentru cuplul Rosario Segimon si Pere Milà reprezinta una dintre cele mai pline de imaginatie cladiri din istoria arhitecturii, fiind de fapt mai mult o sculptura decat o cladire in sine. Figureaza din anul 1984 pe lista de locuri din patrimoniul mondial UNESCO.

Barri Gòtic – centrul vechi din Barcelona

Barcelona gotica sau Barri Gotic (Cartierul Gotic) este un labirint intunecos de stradute, atat de inguste incat, daca intinzi bratele, poti atinge zidurile. Cladirile, inalte de 3-4 etaje, fac imposibila patrunderea soarelui intr-un astfel de loc. Intre unele cladiri exista pasaje aeriene, ca niste coridoare suspendate. Alte locuri care merita vizitate sunt: Piata Primariei (Placa del Ayuntamiento), cu Palau de la Generalitat si Ayuntamiento (Primaria), edificii ce adapostesc de sute de ani, fara intrerupere, administratia locala.

Primul centru civic a fost descoperit de arheologi sub aceasta piata. Tot in acest perimetru se afla si Catedrala, La Seu, monument gotic de o frumusete rara. Sobrietatea clericala se imbina armonios cu exotismul spaniol: incantatoare patios (curti interioare) ofera liniste, soare, umbra si desfatare credinciosilor si slujitorilor bisericii.

Barri Gotic este situat in partea dreapta a celebrei La Rambla cum privesti spre Placa de Catalunya si se intinde pana spre Via Laietana, iar pe cealalta diagonala, de pe faleza Marii Mediterane pana la Ronda de Sant Pere. Farmecul acestui cartier l-a inspirat pe Picasso care a trait si a lucrat in Barri Gotic si de asemenea pe Joan Miró, renumit pictor si sculptor spaniol care s-a nascut si a petrecut primii ani din viata aici.