"Marea din Nord", cum il denumeau vechii chinezi in texte istorice, sau "Baygal nuur" adica Lacul Lumii, dupa cum l-au botezat triburile de buriati care traiau pe malurile sale din timpuri imemoriale, este un lac de origine tectonica, situat in sudul Siberiei, intre regiunea Irkutsk si Republica Autonoma Buriata.
Lacul Baikal este un impresionant detinator de recorduri.
Astfel, fiind format acum aproximativ 25-30 milioane ani, este cel mai batrin lac al lumii. Cu adancimea sa maxima de 1.642 metri, este cel mai adanc lac, iar cu volumul sau de aproximativ 23.615 kilometri cubi, este cel mai mare lac de apa dulce din lume, bazinul sau adapostind peste 20 % din totalul de apa dulce al planetei noastre.
Sunt foarte greu de imaginat adevaratele dimensiuni ale sale. Are o lungime de 636 kilometri, o latime de 79 kilometri si o suprafata totala de 31.722 kilometri patrati. Bazinul sau hidrografic este imens, acoperind 557.000 kilometri patrati, aproape cat suprafata Frantei. Spuneam despre Baikal ca este un lac ale carui dimensiuni iti forteaza imaginatia. Nu exageram deloc. Este un lac cu suprafata de tara, in interiorul sau incapand fara probleme un stat de dimensiunea Belgiei sau a Olandei.
Baikalul este un lac "viu", care creste in continuare si la ora actuala. Miscarile tectonice care au marcat intreaga regiune, de zeci de milioane ani, continua, afectand grabenul in care se gaseste lacul in prezent.
Lumea savantilor nu a stiut nimic despre existenta acestui gigant geologic, pana in secolul al XVII-lea, mai precis pana in anul 1643, cand exploratorul rus Kurbat Ivanov a ajuns pe malurile sale. Al doilea explorator care a poposit la Baikal a fost un roman - este vorba de spatarul Nicolae Milescu (aflat in serviciul tarului Petru cel Mare), dregator moldovean care, in anul 1675, in drumul sau spre China, a intocmit primul raport amanuntit asupra Baikalului. Lacul a fost declarat recent Monument UNESCO, deoarece pe malul sau estic inca mai traiesc comunitati traditionale buriate care se indeletnicesc cu cresterea turmelor de camile, vite si oi.
In randul naturalistilor rusi, Baikalul si a castigat, pe buna dreptate, renumele de "Galapagos al Rusiei". Varsta si izolarea lacului au dus la aparitia unui ecosistem unic in lume. Elementul care influenteaza cel mai mult atat clima, cat mai ales biodiverstitatea lacului, este insasi apa sa. Datorita rezervelor mari de caldura inmagazinate in volumul urias de apa, cedarea caldurii in atmosfera dureaza mult timp. Spre deosebire de un lac obisnuit din zona temperat-continentala a Terrei, maximul evaporarii apei nu se produce in perioada verii, ci in lunile octombrie, noiembrie si decembrie. Prin urmare, lacul incepe sa inghete de abia din luna ianuarie, dar gheata se mentine pana in luna mai.
Apa Baikalului are doua mari calitati care contribuie la bogatia si diversitatea vietuitoarelor din lac.
• Gradul de transparenta a apei este unul dintre cele mai ridicate de pe Terra, fundul lacului fiind vizibil pana la adancimea de 40 metri. Din acest punct de vedere, , Baikalul este depasit doar de lacul Kutcharo din Japonia si de Marea Sargasselor din Oceanul Atlantic. Deoarece lumina solara patrunde pana la 40 de metri adancime, procesul de fotosinteza se desfasoara la parametri unici.
• Temperatura scazuta a apei duce la dizolvarea oxigenului pe toate etajele lacului, contribuind la mentinerea unei mari biodiversitati.
Baikalul nu este doar un lac plin de particularitati geologice si biologice interesante, ci si o importanta zona turistica din Siberia. Combinatia deosebit de pitoreasca dintre peisajul lacustru si cel al imensei taigale siberiene a atras atentia dezvoltatorilor de turism. Astazi, zonele cele mai propice turismului sunt la Angara si Pescianaia, unde s-a dezvoltat o statiune balneara alaturi de o plaja naturala din imediata apropiere.
Pe malul de nord-est, a fost declarat, inca din anul 1916, Parcul National Barguzin-Baikal, rezervatie care ocroteste inclusiv Muntii Barguzin si o parte din raurile care alimenteaza Baikalul.
Lacul a fost venerat atat de pastorii buriati, cat si de primii colonisti rusi, oamenii fiind cuceriti de sentimentul de vastitate si puritate simtit in apropierea sa.
Folclorul si mitologia imprejurimilor abunda in legende si intamplari despre originea lacului. Buriatii cred si astazi ca Baikalul este legat de toate marile si oceanele lumii prin numeroase pasaje scufundate, iar toti pestii din lume apar in Baikal, de unde pornesc sa populeze toate apele.
Un mit primordial buriat relateaza despre o piatra uriasa care a cazut din Ceruri. Pe cand cadea, piatra s-a incins si a luat foc. Cand a lovit pamantul, a pornit concomitent o mare ploaie. Piatra, pamantul si apa s-au amestecat si asa s-a nascut Baikalul.
Sursa: http://travel.descopera.ro/8192465-Baikal-Ochiul-de-Cer-al-Siberiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu