Abydos, Egipt - Poarta catre lumea de dincolo

In tot mai multe carti de spiritualitate ce au drept subiect lumea de dincolo apar referinte directe asupra acestui oras antic si asupra unui simbol cunoscut sub numele de Floarea Vietii. Am cautat mai multe informatii si iata ce am descoperit.
Abydos este unul dintre cele mai vechi orase ale Egiptului antic, situat in amonte de Teba, important centru religios al cultului lui Osiris in timpul Regatului Mijlociu (2040-1730 i.Hr.).
Putine locuri au fost atat de venerate de catre vechii egipteni precum stravechiul oras Abydos. Centru al credintelor egiptene si loc de pelerinaj vreme de mii de ani, Abydos era considerat de catre locuitorii Egiptului antic locul in care se afla cea mai de pret relicva a religiei lor, capul lui Osiris.

Tot aici, in grotele din dealurile care strajuiesc orasul se afla, conform religiei egiptene, si poarta catre lumea de dincolo, strajuita initial de zeul mortii Wepwawet, cel care deschide calea, devenit ulterior Anhur, pentru ca, in final, sa se numeasca Anubis, corespondentul egiptean al zeului grec Hades.


Nu exista o mentiune exacta a momentului in care orasul a fost intemeiat. Originile sale se pierd in timp, izvoarele arheologice aratand ca el exista inca de acum mai bine de 5000 de ani, perioada in care se facea trecerea dinspre neolitic spre aparitia primilor dinasti egipteni. Teoria general acceptata este aceea ca Abydos a fost intemeiat de faraonii predinastici, asa numitii faraoni din dinastia 0. Cu toate acestea, templele si mormintele deja existente in perioada respectiva arata ca orasul ar putea avea o vechime mult mai mare.

Considerandu-l poarta catre lumea de dincolo dar si catre viata vesnica, multi dintre faraoni doresc sa isi lase amprenta asupra lui. Astfel, constructii noi vor fi ridicate sistematic pana in timpul celei de a XXX-a dinastii si se vor opri odata cu disparitia ultimului faraon egiptean, Nectanebo, in anul 336 i.H.

Marele templu de la Abydos
In prezent, principala atractie pentru turisti o reprezinta Marele templu. Construit de catre faraonul Seti I in secolul al XIV-lea i.H., monumentul este considerat drept una dintre cele mai impunatoare constructii din toata istoria Egiptului.

Templul era dedicat lui Osiris, zeul cu cel mai mare rang din religia egipteana. Cu toate acestea, alte cinci zeitati erau venerate in tot atatea sanctuare din interiorul cladirii. Doua dintre ele, cel inchinat zeitei Isis si cel al zeului Horus, sotia respectiv fiul lui Osiris, sunt legate direct de sanctuarul principal. Celelalte trei sanctuare sunt plasate in partea secreta a templului si erau dedicate zeilor Amon, Re-Harakhte si Ptah.

Ineditul apare in cel de al saptelea loc de veneratie, loc dedicat insusi faraonului Seti I, fapt care i-a determinat pe unii egiptologi sa declare ca adevaratul scop al ridicarii templului era tocmai intarirea caracterului divin al monarhului egiptean, si trecerea acestuia in randul zeitatilor principale. De altfel, mormantul faraonului a fost plasat chiar sub templu.

Monumentul este impresionant atat prin grandoarea constructiei cat si prin modul de decorare oarecum atipic fata de alte temple egiptene. Basorelifurile si gravurile sunt de o acuratete senzationala, unele dintre ele pastrandu-si pana astazi culorile originale.

Cu toate acestea, Seti I nu a trait ca sa isi vada opera terminata, misiunea revenindu-i fiului acestuia, faraonul Ramses al 2-lea, cunoscut si ca Ramses cel Mare. Diferenta dintre cele doua perioade ale constructiei este evidenta si astazi. In timp ce decoratiunile realizate in timpul lui Seti sunt elegante si minutios conturate, cele realizate in timpul fiului sau par rigide si facute, mai degraba, la repezeala. Motivul pentru care aceste diferente sunt atat de evidente este cat se poate de practic si consta in faptul ca Ramses a inceput constructia propriului sau templu, cei mai buni sculptori si decoratori ai imperiului fiind insarcinati sa se ocupe de acesta. De altfel, Marele templu de la Abydos nu a fost niciodata terminat, chiar si astazi fiind vizibile locurile in care constructorii au abandonat lucrul.

Dar ceea ce atrage cel mai mult la templul lui Seti este sala pe care egiptologii o numesc Galeria Regilor. Pe unul dintre peretii salii se afla o inscriptie atat de rara incat arheologii au denumit-o „ a doua piatra Rosetta”, aluzie la piatra descoperita in timpul invaziei lui Napoleon, cea care a dus la descifrarea hieroglifelor de catre filologul francez Jean-François Champollion in anul 1822.
Inscriptia este formata din 76 de cartuse in care sunt mentionate aproape toate numele faraonilor egipteni incepand cu primul, Narmer, sau Menes si terminand cu Seti. Desi lista s-a vrut o evidenta detaliata a descendentei faraonilor, nume ca Hyksos, Hatshepsut sau Akhenaton, monarhi renegati, au fost omise.

Misterul din spatele hieroglifelor
Si totusi, celebritatea templului a atins apogeul de abia in ultimii zece ani, atunci cand un eveniment avea sa uimeasca lumea oamenilor de stiinta si sa inflacareze imaginatia multora dintre ei.
Datorita infiltratiilor, templul se pare ca a fost inundat de mai multe ori de apele Nilului, o parte a inscriptiilor hieroglifice de pe frontispiciul unei coloane s-a desprins, scotand la iveala o gravura mai veche. Martorii au fost socati de ceea ce au vazut, multora dintre ei nevenindu-le sa creada ca asa ceva este posibil. Gravura din spatele hieroglifelor reprezenta in detaliu ….un elicopter, un submarin si doua masini de zbor.
Imediat s-a facut trimitere si la alte inscriptii misterioase care, dupa cum afirma adeptii existentei OZN-urilor, ar reprezenta tehnologii mult mai apropiate de epoca moderna sau de cea futurista decat de cea a Egiptului antic.

Desi le-au confirmat originalitatea, istoricii cred totusi ca desenele nu reprezinta altceva decat rezultatul unor rescrieri ale hieroglifelor initiale, aceasta fiind o practica des intalnita in Egiptul antic. Ei au identificat trei straturi de hieroglife suprapuse care dateaza atat din perioada lui Seti I cat si din cea a lui Ramses al 2-lea.
Explicatia pe care o dau acestia este ca prima inscriptie a fost acoperita cu tencuiala, celelalte doua care i-au urmat fiind sapate in piatra deasupra acesteia. In momentul in care tencuiala s-a prabusit, suprapunerea celor trei gravuri a creat iluzia unor masini moderne.

Chiar daca explicatiile egiptologilor par a fi sustinute de dovezi palpabile, misterul tesut in jurul enigmaticelor inscriptii a fost accentuat de rapiditatea cu care autoritatile egiptene au izolat zona, interzicand accesul turistilor; fapt care a alimentat si mai mult imaginatia celor care sustin influenta unei civilizatii mult mai avansate.

Dar peste toate aceste controverse care, cu siguranta, vor dura multi ani, Marele templu de la Abydos ramane una dintre constructiile emblematice ale umanitatii. Viziune a unui monarh avid de glorie sau simbol al unei ere incarcate de legenda, acesta nu isi gaseste corespondent decat, poate, in marile piramide egiptene.
Sursa:
Foto:

Portofino – Frumusete depasita doar de imaginatie

Portofino este un superb orasel de pe Riviera Ligurica dar si o faimoasa statiune din nord-vestul Italiei, pe tarmul Mediteranei, la poalele Apeninilor. Site-ul sau de promovare o considera a opta minune a lumii datorita pozitiei sale panoramice, un amfiteatru natural devenit legenda ca “Piateta cea mai faimoasa a lumii”.

Portofino devine o destinatie preferata pentru mediile aristocratice si intelectuale din Germania si Marea Britanie inca din anii ‘60. Personaje celebre, adoratori ai stilului Dolce Vita, frecventau Portofino pentru apusurile sale superbe, petrecerile exclusiviste si panoramele de vis. Secolul XIX a fost perioada marilor schimbari dar nu numai pentru Portofino ci pentru intraga Europa. La sfarsitul acestui secol clasa de mijloc si aristocratia au inceput sa contribuie involuntar la emanciparea asezarii, prin construirea unor resedinte de vara.


Piata din Portofino este un adevarat simbol al orasului, ca si portul plin de yachturi luxoase, din apropiere. Aspectul multicolor al cladirilor care variaza de la galben pana la portocaliu sau chiar rosu, in combinatie cu arhitectura specifica dau nastere unui peisaj urban original.

In zona pietei se afla Biserica Sf. Martin din secolul al XII-lea. Deasupra portului, pe un deal din apropiere vegheaza de secole Castelul Brown, un exceptional monument de arhitectura medievala care a fost inclus in unele scurtmetraje de succes.

La nord de oras, pe varful unei coline ce domina golful Portofino, se afla manastirea medievala San Girolamo (sec.XIII) cu una din cele mai romantice gradini din Europa.

Un alt punct de atractie deosebit este si Statuia lui Hristos din Adancuri, scufundata sub apa in august 1954, intr-un mic golf, la o adancime de 17 metri. Scopul sau este de a proteja pescarii şi scafandrii dar si in memoria lui Duilio Marcante. Sculptata de Guido Galletti, aceasta il reprezinta pe Hristos care se uita in sus, spre cer, cu bratele deschise ca un semn de pace.

Statiunea este deseori asociata cu plaja Paraggi, situata la cateva minute de coasta dar si cu alte plaje celebre precum Camogli, Chiavari, Lavagna sau Sestri Levante.

Peisajul de exceptie, vegetatia luxurianta si arhitectura rafinata fac din Portofino una din cele mai elegante si fascinante locuri din bazinul Mediteranei.

Portofino a inspirat o reprezentare miniaturala fidela a coastei sale la Tokyo DisneySea in Japonia dar si o replica la scara naturala la Universal Orlando Resort, in Orlando, USA.

Semiluna infipta in mare

Proiectul arhitectural revolutionar care va lua fata Dubaiului

Azerbaidjanul vrea sa puna in umbra Dubaiul cu un proiect arhitectural revolutionar. Constructii cu un aspect inspirat de structuri spatiale vor schimba fata capitalei Baku.
Capitala era cunoscuta pana de curand drept Orasul Negru, din cauza poluarii provocate de explotarile petroliere.

Proiectul curajos isi propune sa-l transforme in Orasul Alb. De altfel, intreaga fata a tarii se va schimba cu lucrari majore de infrastructura.

Pana in anul 2015, pe malul Marii Caspice, va fi contruit un hotel in forma de semiluna, cu varfurile infipte in tarm, care va avea 33 de etaje. In aceasta zona s-a deschis un santier imens, de 220 de hectare, pe locul unei exploatari industriale.

Zona va fi complet curatata si vor fi construite cladiri de birouri si locuinte, cu o arhitectura moderna, in care 48.000 de oameni isi vor desfasura activitatea, iar alti 50.000 vor locui.

Proiectul va fi realizat de o firma coreeana de arhitectura.

Sursa:

Desenele din desertul Nazca, Peru

Intinse pe distante de 500 de kilometri patrati, desenele din desertul Nazca, din Peru, continua sa starneasca vii controverse. Realizate in urma cu aproape 2.000 de ani, desenele gigantice ale culturii Nazca, reprezentand forme ciudate de paianjeni, maimute, soparle sau pasari sunt considerate de multi un mesaj pentru civilizatii extraterestre.

“Liniile Nazca”, cum au fost supranumite, reprezinta o serie de geoglife localizate in desertul cu acelasi nume, la suprafata unui platou arid care se intinde pe o distanta de 80 km, intre orasele Nazca si Palpa, din Peru. Aici se gasesc sute de reprezentari de diverse complexitati, de la simple linii, la forme stilizate, de pasari, maimute, paianjeni, pesti, rechini, lame si soparle, totul la o scara de-a dreptul gigantica. Se crede despre ele ca au fost create de cultura Nazca intre anii 200 i.Hr. si 700 e.n.

Misterioase si enigmatice, desenele din Nazca au fost, la inceput, sursa multor speculatii exagerate. Cu timpul insa, teorii avizate au inceput sa vada lumina. Doctorul in matematica Maria Reiche, cea care si-a inchinat aproape toata viata cercetarii curioaselor desene peruane, a propus ipoteza conform careia autorii lor stapaneau savant arta masuratorilor si a transpunerii lor pe teren la scara impozanta. Potrivit lui Reiche, care a si-a inceput cercetarile in 1946 pe baza insemnarilor lui Kosak, desenele fusesera executate printr-un procedeu destul de simplu. Liniile fusesera trasate pe pamantul de culoare galbuie cu ajutorul unui strat subtire de pietre inchise la culoare, autorii lor folosind o unitate de masura fixa.

La capatul multora dintre liniile drepte ale desenelor s-au gasit gropi circulare, cu diametrul de aproximativ 10 metri, umplute cu pietre innegrite de foc. Impreuna cu reprezentarea unor obiecte plutitoare pe ceramica Nazca, toate au condus la ideea ca in aceste locuri s-ar fi putut aprinde focuri pentru a incalzi aerul dintr-un balon si a-l inalta.
Desigur, exista si propuneri mai excentrice menite sa explice formarea desenelor, Erich von Daniken, sustinator fervent al ideii existentei civilizatiilor extraterestre, fiind unul dintre emitentii lor de vaza. Acesta vede in Valle de Palpa un aerodrom al extraterestrilor, care ar fi dirijat din avion efectuarea desenelor sau le-ar fi realizat cu ajutorul razelor laser. Ele ar fi servit drept repere de navigatie. Teoria este insa respinsa cu tarie de catre Maria Reiche, care nu poate accepta ca prezumtivii vizitatori din cosmos se aflau la un nivel atat de primitiv, incat sa fi pus in acest scop pietre.

In anul 1972, ca urmare a presupunerii ca desenele din Valle de Palpa reprezinta o harta astrala, cunoscutul astronom Gerald S. Hawkings s-a deplasat in Peru pentru a vedea daca printre desene existau semne care sa indice vreo legatura cu observatiile astronomice. Au fost identificate cateva linii calendaristice orientate spre punctele orizontului unde apunea Soarele in perioadele de solstitii prin anii 350 – 550 e.n., dar celor mai multe desene nu li s-a deslusit scopul. Unele ipoteze sustin ca desenele ar putea sta la baza unor funeralii ritualice speciale.

Polemicile au mers pana acolo, incat desenelor li s-a contestat chiar originalitatea. Au fost considerate imitatii primitive si imperfecte ale remarcabilei si enigmaticei culturi Marcahuasi. Este vorba despre o regiune a provinciei Huarochiri, din Peru, in apropiere de Lima, raionul Casta, unde, pe o suprafata de cativa kilometri patrati, se afla cea mai spectaculoasa galerie de sculptura vazuta vreodata. La fel ca Mount Rushmore din SUA, cu busturile celor patru presedinti cioplite in munte, culmi intregi muntoase au fost aici transformate in sculpturi.

Nu se cunoaste cu exactitate nici astazi scopul formatiunilor din Nazca, iar ele continua sa ridice semne de intrebare referitoare la istorie si la evolutie, dar desenele peruane nu reprezinta totusi un fenomen izolat. Locatii similare, care alimenteaza la fel de mult curiozitatea si au origini la fel de necunoscute, se gasesc in mai multe locuri pe suprafata Pamantului.

In desertul chilian Tarapacaru s-au descoperit in 1968 desene asemanatoare, printre care si conturul, lung de o suta de metri, al unei siluete umane, construit din bucati de lava, pe o colina inalta de 200 metri. Partea de rasarit a Americii de Nord gazduieste asa-numitele “moundy”, ridicaturi la suprafata pamantului, din lut sau piatra, de diferite forme si dimensiuni. La fel ca desenele din Nazca, au forma unor animale uriase, a caror forma poate fi observata numai din avion. Nu se stie de ce au aparut, insa ele reprezinta performanta uriasa de dislocare a sute de mii de metri cubi de pamant si piatra. In Anglia intalnim calul lung de 111 metri din Uffington, cu o vechime de cel putin 2000 de ani si “Marele barbat din Wilmington”, de pe coasta muntelui Windover, care sunt tot atatea exemple de desene misterioase asemanatoare celor descoperite in Peru. Exemplele pot continua. O constatare interesanta, insa, este ca si in epoca moderna realizarea unor astfel de desene este foarte anevoioasa si presupune un sistem de semnalizare complex, cu stegulete, megafoane si teodoliti (instrumente optice complexe), ceea ce face cu atat mai bizara realizarea lor cu mii de ani in urma.

Desenele din desertul Nazca, Peru, America de Sud vin, deci, ca o ironie a vechimii, care, alaturi de fenomene asemanatoare, dandu-ne totul si de fapt nimic, ne sugereaza o evolutie nestiuta a civilizatiei umane, mult mai fragmentata si mai putin graduala decat se banuieste inca.
Sursa:

Parcul Misterelor, Interlaken, Elvetia

“Mystery Park este locul in care totul se termina cu semne de intrebare” - Erich von Däniken, autor a peste 30 de carti despre trecutul nestiut al planetei noastre, cel care a proiectat acest parc.

Jungfrau Park este un parc de distractii situat langa Interlaken, Elvetia, intre doua lacuri si la poalele muntilor Oberland. Consta in 7 pavilioane, fiecare dinte acestea explorand unul dintre marile mistere ale lumii.

• Nazca descifreaza desenele de langa Nazca, Peru
• Contact exploreaza diferite culture si civilizatii
• MegaStones are in vedere Stonehenge.
• Maya dezvaluie misterele calendarului Maya
• Orient este dedicat Marii Piramide de la Giza
• Vimana aduce lumina in misterul Vimana (masina zburatoare) descris in Mahabharata si Rig Veda
• Challenge acopera zona zborurilor spatiale si a explorarii planetei Marte.

Panorama Kugel reprezinta pavilionul central, o sfera panoramica de 41 de metri inaltime, de unde se poate admira intregul parc. "Kugel" prezinta exponate infatisand lucrarile lui von Däniken.
Peste tot veti gasi surprize si enigme ce asteapta sa fie dezlegate sau veti putea participa la spectacole in sali multimedia de peste 250 de locuri. Sau puteti alege FunZone unde va veti plimba cu un submarin sau veti escalada Alpii.

7 Minuni ale Naturii

Milioane de oameni din intreaga lume si-au exprimat opinia prin vot, stabilind lista celor 7 Minuni ale Naturii.

Fundatia New7Wonders, cea care a organizat campania 'New7Wonders of Nature', a anuntat lista provizorie a celor 7 locuri de pe Terra care vor fi incluse pe lista Minunilor Naturii.

Acestea sunt:
• Amazonul - America de Sud
• Golful Halong - Vietnam
• Cascada Iguazu - Argentina si Brazilia
• Insula Jeju - Coreea de Sud
• Komodo - Indonezia
• Raul subteran Puerto Princesa - Filipine
• Muntele Table - Africa de Sud

Campania de vot s-a incheiat pe 11/11/11 la ora 11:11 GMT, iar rezultatele vor fi verificate si validate de o comisie independenta, urmand ca in 2012 sa fie anuntata lista finala a celor 7 minuni ale naturii.

Ideea campaniei "New 7 Wonders of Nature" ii apartine lui Bernard Weber, fondatorul organizatiei New7Wonders. La fel cum Baronul Pierre de Coubertin a readus in actualitate un vechi concept grecesc, Jocurile Olimpice, Weber a vrut sa relanseze o alta idee din Grecia Antica, lista celor 7 Minuni ale Lumii. Aceasta a fost intocmita de Philon din Bizant in anul 200 i.e.n., servind drept ghid de calatorie atenienilor. Prima lista a fundatiei, cea a celor "7 Noi Minuni ale Lumii", a fost data publicitatii pe 7 iulie 2007 (7/7/7).

Diferenta dintre lista celor 7 minuni intocmita in antichitate si cele stabilite astazi de catre fundatia New7Wonders consta in faptul ca acestea nu sunt intocmite de o singura persoana, ci sunt rezultatul a milioane de voturi din intreaga lume.
Eamonn FItzgerald, reprezentat al N7W, afirma ca "Weber a inteles potentialul Internetului inca din 1999. Sunt multe locuri pe Terra in care oamenii nu pot vota. Proiecte precum «New 7 Wonders of Nature» permit oamenilor sa participe la un eveniment democratic si faciliteaza «alfabetizarea digitala»".

Campania New 7 Wonders of Nature a inceput in 2007, cand au fost selectate prin vot 440 de obiective din 220 de tari din intreaga lume. Dupa o prima etapa de votare, primele 77 au fost inscrise pe o lista preliminara. Dupa consultarea unei echipe de experti, lista a fost redusa la 28 de locuri, fiind comunicata publicului pe 21 iulie 2009. Tot atunci a inceput si a doua etapa de votare, incheiata ieri.

"Atunci cand lista Celor 7 Minuni ale Naturii va fi confirmata, aceasta va deveni pentru totdeauna o parte a memoriei globale a omenirii, alaturi de lista Celor 7 Noi Minuni ale Lumii", a anuntat fundatia pe site-ul sau oficial.
Sursa:

Pelerinajul la Mecca

Mecca, locul nasterii profetului Muhammad, este leaganul islamului. Este un oras situat in vestul Arabiei Saudite, intr-un bazin incercuit de doua lanturi muntoase, la o distanta de 80 km de Marea Rosie. In perioada preislamica (inainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru caravanier si comercial, precum si un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba. Profetul Muhammad transforma Ka'ba in locul de pelerinaj ritual (hağğ) pentru musulmani.

Totodata Ka'ba este punctul spre care trebuie sa-si indrepte fata orice musulman in timpul rugaciunii rituale. Directia, catre Ka'ba numita kibla (ar.: qibla), este marcata in orice moschee printr-o nisa (mihrāb) aflata in peretele opus usii de la intrare, numit si peretele kibla, catre care stau cu fata cei prezenti. Kibla este calculata cu exactitate pentru fiecare loc de rugaciune.

Ka'ba (in araba inseamna cub), un monument de forma aproape cubica, de 15 m inaltime si aproape 12 m latime, avand incastrata in coltul dinspre nord-vest "piatra neagra", este situata in centrul marii moschei, Al-Masğid al-Harām (Preasfanta Moschee) construita din ordinul califul Omar (634-644). Tot in incinta marii moschei se afla un alt loc important si anume maqām Ibrāhīm (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: qāma "a se ridica", "a se inalta", de unde maqām "loc de inaltare") Abraham, conform traditiei islamice, pentru a sfarama idolii ce inconjurau Ka'ba, redand astfel templului puritatea initiala din vremea lui Adam.

De la "pelerinajul de adio" al profetului Muhammad, in anul 630, Mecca va deveni o localitate in exclusivitate a musulmanilor. Prezenta nemusulmanilor este total interzisa in Mecca si in imprejurimile sale. Pelerinii au o viza speciala care atesta apartenenta lor la religia islamica. Pe drumurile care duc spre Mecca sunt numeroase puncte de control menite sa-i depisteze pe eventualii intrusi. In secolele trecute, unii calatori sau cercetatori de alta religie au reusit sa patrunda tainic in oras, fiind imbracati ca musulmani sau ca sclavi ai musulmanilor.

Pelerinajul ritual comunitar (al-hağğ) este unul din cei „cinci stalpi” ai islamului si se desfasoara in fiecare an intre zilele de 8 si 12 ale lunii dhū-l-hiğğa, ultima luna din calendarul islamic, la Mecca si imprejurimile sale. Principalele etape ale pelerinajului sunt:

• intrarea in starea de sacralitate (ar.: ihrām) - se face inainte de a ajunge la Mecca, de obicei, la aeroportul din Jeddah;
• rotirea (ar.: tawāf) de sapte ori in jurul Ka‘bei – punctul central al pelerinajului, cu o scurta rugaciune catre maqām Ibrāhīm – „locul lui Abraham”, cel care, in traditia islamica, a redat sanctuarului Ka‘ba puritatea initiala. Ambele se afla in incinta marii moschei de la Mecca;
• bautul apei de la izvorul Zamzam cel care i-a salvat viata lui Ismail si mamei sale, Hagar (sau Agar), alungati in desert;
• parcurgerea (ar.: sa’y) de sapte ori a distantei (de 394m) dintre colinele Safā si Marwah, in amintirea ratacirilor disperate ale lui Hagar si copilului sau, Ismail, parasiti in desert;
• oprirea (ar.: wuqūf), in timpul zilei de 9 dhū-l-hiğğa, pe muntele (platoul) Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la pranz si pana la miezul noptii, intr-o stare de meditatie;
• in ziua de 10 dhū-l-hiğğa, incepe Sarbatoarea Sacrificiului (ar.: ‘Īd al-Adhā)), celebrata prin sacrificarea (ar.: nahr) unui berbec sau a unei camile in amintirea gestului lui Abraham (ar.:Ibrāhīm) de a-si sacrifica fiul, pe Ismail, pentru a-si dovedi credinta in Dumnezeu, gest oprit de Dumnezeu prin trimiterea unui berbec care a fost sacrificat in locul fiului . Ultimele zile ale pelerinajului sunt petrecute la Minā, o localitate intre Arafat si Mecca, unde are loc „aruncarea cu pietre in Satan” (ar.: rağm aš-šaytān), adica aruncarea a sapte pietricele in directia a trei stanci ce-l simbolizeaza pe diavol;
• iesirea din starea de sacralitate in ziua de 12 dhū-l-hiğğa cand pelerinajul ia sfarsit.

In afara de pelerinajul ritual comunitar, exista si un pelerinaj individual (ar.: ‘umra), mai simplu (fara oprirea pe muntele Arafat), care are loc in orice perioada a anului.
Numarul pelerinilor la Mecca atinge, in ultimii ani, cateva milioane, conform surselor islamice.
Sursa: