Craciun in Grecia

In Grecia, nasterea lui Iisus este celebrata pe 25 decembrie, insa Craciunul este mai putin important decat Pastele.

In Ajun, o masa frugala incheie o perioada de post de 40 de zile. Oamenii se culca devreme pentru a asista la slujba care incepe la ora 4 dimineata.

Pe 25 decembrie, la intoarcerea de la biserica, toata familia imparte miere, fructe uscate si Christopsomo ("painea lui Hristos"), un fel de placinta cu nuci pe care stapana casei a preparat-o in ajun si in care a avut grija sa-si lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada ca s-a nascut. Masa de Craciun la greci mai cuprinde doua prajituri traditionale: Melomakaronas, insiropata cu miere, si Kourabiedes, acoperita cu fulgi de zahar.

Cadourile nu se impart de Craciun, ci pe 1 ianuarie, in momentul in care grecii sarbatoresc Sfantul Vasile. Acest sfant este, de altfel, cel ce aduce darurile. In Ajunul Craciunului, de Anul Nou si de Boboteaza, copiii greci merg din casa in casa si canta despre nasterea lui Iisus, despre venirea unui nou an si de botezul lui Iisus, in schimbul a catorva monede.

Preluare de pe mediafax.ro (laura.mitran@mediafax.ro)

Colosul din Rhodos, Grecia

Colosul din Rhodos a fost o statuie imensa construita in antichitate pe Insula Rhodos din Grecia. Aceasta statuie, care il infatisa pe zeul grec al Soarelui, Helios, se pare ca a fost construita in 12 ani si ar fi fost finalizata in anul 282 i.Hr. Dupa unii, strajuia intrarea in portul din insula. Conform cercetarilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde in prezent este intrarea in Castelul Templierilor.

Rhodos devine in anul 408 i.Hr. capitala mai multor teritorii unite si un important port comercial. Se baza pe un aliat - Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii incearca sa rupa acesta alianta, insa locuitorii din Rhodos sunt uniti si rezista asediului.

Colosul din Rhodos a fost construit in cinstea zeului soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor de pe aceasta insula, a fost angajat pentru constructia statuii. Statuia ar fi strajuit intrarea in port timp de 56 de ani. Cand soarele rasarea dimineata, se reflecta in suprafata de bronz si facea ca figura zeului sa straluceasca.

In anul 225 i.Hr., in urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut sa o reconstruiasca, primind chiar o oferta de la Ptolemeu al III-lea, insa un oracol le-a interzis realizarea lucrarii.

Dupa ce arabii au cucerit insula in anul 653, statuia a fost vanduta de catre acestia unui evreu din Siria, care a carat-o pe 900 de camile, dupa cum spune legenda.


Statuia, devenita ulterior una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, era construita din bronz si intarita ulterior cu fier si piatra. Se spune ca au fost folosite 15 tone de bronz si 9 tone de fier, insa calculele arata ca aceste cantitati au fost chiar mai mari. Avea o inaltime de 33 m si statea pe un soclu inalt de 15 m.

Teoria ca acest colos statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului este doar o legenda, pentru ca in nici o scriere nu se specifica acest lucru. Se crede ca ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi in realizarea Statuii Libertatii din SUA.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Templul zeitei Artemis din Efes

Din acest edificiu antic grec – cunoscut si ca “Templul Dianei” – nu au ramas decat fundatia si putine relicve. Cu exceptia acoperisului, intregul templu a fost construit din marmura. Terminat in anul 550 i.Hr., acest templu (situat azi in Turcia) a fost construit timp de 120 de ani. In interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeitei Artemis, acoperita cu aur si argint.

In 356 i.Hr., templul a ars intr-un incediu; reconstruit de Alexandru cel Mare, templul este din nou distrus de goti. Refacut, acest templu pagan este inchis in anul 391 d.Hr. si distrus definitiv In anul 401 d.Hr. la comanda Sfantului Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului – unul din cei 3 Mari Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Din blocurile de marmura ale Templului zeitei Artemis s-au construit ulterior alte edificii.

Arhitectura templului este deosebita, acesta fiind si motivul pt care templul este considerat astazi una dintre cele 7 minuni ale lumii. Templul grec era considerat o casa a sufletului, diferit de templul egiptean, care era casa zeului, si de catedrala, care este casa oamenilor.

Accesul catre terasa superioara a templului se facea printr-o scara de marmura construita in jurul intregii cladiri, o scara imensa impodobita cu multe ornamente si sustinuta de 127 de coloane inalte de 20 m si ele ornamentate foarte frumos.

Usa din centru era incadrata de doua statui reprezentand amazoane. Acoperisul era foarte frumos decorat. Faima Templului zeitei se datora, de asemenea, acelor extraordinare masti purtate de actori, care jucau roluri importante in viata religioasa si politica a cetatii.

Zeita insasi isi juca rolul atunci cand era nevoie: legenda spune ca l-a ajutat pe arhitectul templului sa aseze o piatra foarte mare care parea imposibil de ridicat si de asezat la locul ei.

Prin secolul al XVII-lea, Efesul era un stat pustiu, lovit de saracie si aproape parasit, dar templul zeitei Artemis nu a fost complet pierdut pentru omenire. Pana astazi au mai ramas cateva statui din templu care au fost o sursa de inspiratie pentru picturi aflate in catedrale precum cea din Vatican.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Statuia lui Zeus din Olympia

Statuia lui Zeus din Olympia este una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, sculptata in fildes, ornata cu aur si avand probabil o structura interna din lemn. Statuia, cu o inaltime estimata la aproximativ 12 m, a fost realizata de catre sculptorul Phidias (prietenul si sfatuitorul lui Pericle), in preajma anului 435 i.Hr. in orasul Olympia din Grecia.

Phidias este cunoscut si pentru realizarea statuii din templul Partenon de pe colina Acropolis din Atena. Statuia lui Zeus a fost executata in mod asemanator, in tehnica chryselephantina, din lemn imbracat in foi de aur si cu placi de fildes.

Pentru adapostirea acestei statui – inalte de 12 m – a fost construit un templu.

Statuia il infatisa pe Zeus asezat pe un tron cu un spatar inalt, bogat decorat. Se crede ca in anul 394 d.Hr. statuia a fost transportata la Constantinopol, unde avea sa fie distrusa de un incendiu in anul 475. Templul lui Zeus, a carui constructie a fost terminata in anul 457 i.e.n., avea, dupa toate probabilitatile, 64 de metri lungime si aproape 28 de metri latime. Din mareata statuie ridicata lui Zeus la Olympia nu a ramas decat soclul, ca o confirmare parca a faptului ca a existat intr-adevar.


Phidias l-a reprezentat pe Zeus cu sprancenele incruntate - caci Zeus manuia si fulgerele (mai tarziu, romanii il vor numi Jupiter Tonans). Phidias a fost, fara indoiala, cel mai pretuit dintre sculptorii vremii - mai celebru decat contemporanii sai Miron ("Discobolul") si Policlet ("Doryphor"); s-a nascut intre 490-495 i.e.n. si probabil ce era atenian de vreme ce Pericle obisnuia sa-i ceara sfatul in legatura cu treburile Cetatii; cunoastem numele tatalui sau, caci (dupa cum ne relateaza Pausanias) pe soclul statuii lui Zeus se afla gravata inscriptia "Fidias Atenianul, fiul lui Charmidas, m-a creat"; de asemenea cunoastem trei dintre operele sale cele mai insemnate, doua statui ale Atenei, una criselefantina (din aur si fildes) si una din bronz, precum si statuia lui Zeus Olimpicul.

Daca pornim, asadar, de la faptul ca Phidias si-a petrecut ultimii ani ai vietii in Olympia si ca lucrarea sa anterioara, statuia Atenei Parthenos, a fost inaugurata in 438 i.e.n., ne ramane, pentru statuia lui Zeus Olimpicul, intervalul 437-431 i.e.n. Este, desigur, o ipoteza bazata pe conjuncturi (foarte probabila de altfel) in lipsa unor informatii exacte; Strabon si Pausanias ne-au lasat descrieri amanuntite ale impunatoarei statui, despre care vorbesc cu admiratie si respect, dar nu mentioneaza nicaieri anul inaugurarii - lucru firesc daca tinem cont ca Strabon si-a redactat Geografia cu peste patru veacuri mai tarziu, iar "Descrierea Eladei" a lui Pausanias dateaza din secolul II e.n.

Infatisarea statuii ne este cunoscuta astazi - mai bine cunoscuta decat a celorlalte "minuni" (bineinteles cu exceptia Marii Piramide, care a rezistat pana in zilele noastre) - din descrierile autorilor pomeniti mai sus si din imagini pastrate pe alte monumente si pe cateva monezi. Statuia, inalta de 15 metri il infatisa pe Zeus sezand pe un tron si (ne spune Strabon) "aproape ca atingea plafonul cu capul si vazandu-l nu te puteai impiedica sa gandesti ca, daca s-ar ridica in toata inaltimea sa, ar ridica acoperisul edificiului".

Tronul, din abanos si bronz, cu bratele sustinute dse sfincsi, era bogat impodobit cu fildes, aur si pietre pretioase. Trupul zeului era din lemn de abanos, acoperit cu fildes, pe portiunile reprezentand pielea, iar imbracamintea si incaltarile turnate cu aur; pe cap, o coroana din frunze de maslin, in mana dreapta o statuie reprezentand-o pe Nik‚ zeita Victoriei, iar in cea stanga un sceptru pe care se afla un vultur.

Faptul ca Phidias a ales materialele tehnicii criselefantine - lemn imbracat in fildes si aur - ridica unele nedumeriri, stiut find ca aceste materiale sunt mai fragile ca marmura si mult mai fragile ca bronzul; ba mai mult: marmura si bronzul sunt infinit mai potrivite conceptiei artistice grecesti dominata de simplitate si sinceritate. O explicatie ne propun G. si T. Chitulescu (in Sapte monumente celebre ale antichitatii, Editura tehnica, Bucuresti, 1969): "Folosirea tehnicii criselefantine era foarte rara si (aplicata) numai atunci cand oamenii doreau sa ofere zeilor o marturie exceptionala a pietatii, recunostintei sau, poate mai omenesc, a vanitatii lor. Caci si aceasta minune a lumii antice, ca si celelalte, s-a nascut mai putin din intentia unui omagiu pios decat din dorinta de a uimi, de a minuna!".

Nu se cunosc imprejurarile in care a disparut statuia, dar nici in aceasta privinta nu lipsesc ipotezele. Mai intai, decaderea Olympiei ca urmare a edictului imprial din 393, care interzicea ceremoniile (si jocurile olimpice); doi ani mai tarziu, expeditiile de prada ale gotilor, mari amatori de aur (nu stim ce cantitate de metal pretios a folosit Phidias la statuia lui Zeus, dar avem o cifra exacta pentru cea a Atenei Parthenos, 1152 kilograme de aur, iar Zeus Olimpicul avea dimensiuni mai mari si podoabe mai bogate); in sfarsit, nu trebuie sa uitam decretul din 426 e.n. al imparatului Teodosie II prin care se poruncea distrugerea lacaselor de cult pagane - decret care venea sa se adauge edictului imperial din 393. Alte ipoteze nu exclud pieirea statuii in incendiul care a mistuit templul in 408 sau in incendiul care a distrus, in 475, o buna parte din Constantinopol, unde ar fi fost transportata din ordinul imparatului.

Dar toate acestea sunt numai ipoteze, deocamdata neverificate prin texte sau pe alta cale. Cercetari intreprinse la Olimpia (de englezul Spencer Stanhope, francezul Quatremere de Quincy, germanul Ernest Curtius si multi altii) au scos inca in cursul veacului trecut la lumina mii de obiecte - intre care peste o suta de statui si basoreliefuri, din bronz, marmura si piatra - dar nici urma a statuii lui Zeus Olimpicul.

Ceea ce este iarasi in masura sa ne starneasca unele (amare) reflectii in legatura cu distrugatoarea sete de aur, careia vreme de veacuri omenirea i-a platit greu tribut si care a marit considerabil fragilitatea materialelor tehnicii criselefantine atat de agreata de sculptorul Phidias.

Se crede ca in anul 394 d.C. statuia a fost transportata la Constantinopol, unde avea sa fie distrusa de un incendiu in anul 475.

In 1958 a fost descoperit la Olympia si atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii, si au putut fi identificate cateva din tehnicile de lucru (ulterior atelierul a fost transformat intr-o basilica crestina, in prezent ruinata).

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Complexe religioase impresionante

Merita sa le vedem (macar virtual daca nu in realitate):

Locuri de o frumusete inimaginabila care adapostesc cele mai frumoase asezaminte religioase din lume

Manastirea Cuib de Tigri, Bhutan

Taktshang este cea mai cunoscuta manastire din Bhutan. Este asezata pe o stanca aflata la 3120 de metri altitudine si la 700 metri deasupra Vaii Paro. Taktshang inseamna „Cuib de tigri”, nume care urmeaza legenda conform careia Padmasambhava (Guru Rinpoche) a ajuns acolo zburand pe spatele unui tigru. Manastirea include 7 temple care pot fi vizitate. Pana acolo poti ajunge pe jos sau pe spatele unui catar.

Manastirea Madonna Del Sasso, Elvetia

Biserica Madonna Del Sasso, inclusa in manastirea capucina de deasupra orasului Locarno. Orasul este asezat intr-o locatie de exceptie, pe malul unui (intr-un mini golf) si unde se pot trai cele mai insorite ore din toata Elvetia. Manastirea a fost construita in numele Fecioarei Maria (se spune ca a aparut intr-un vis in 1480) si a fost terminat in secolul 17.

Manastirea Yumbulagang, Tibet

Yumbulagang, „Palatul Mamei si Tatalui” in dialectul tibetan, este primul palat si una dintre primele cladiri din Tibet, avand o istorie veche de peste 2000 de ani. Distrusa in timpul revolutiei culturale din China, a fost reconstruita in anii '80. Picturile murale povestesc istoria veche a Tibetului. Se spune ca a fost construita de Nyatri Tsanpo, primul rege tibetan al credinciosilor Bon din secolul 2 i.Hr.

Manastirea Gregoriou, Grecia

Manastirea Gregoriou este construita pe versantul de sud-vest al muntelui Athos si poarta hramul Sfantului Nicoale. Construita in secolul 14, ocupa locul 17 din 20 in ierarhia manastirilor atonite. Pe langa un fragment al Sfintei Cruci, manastirea adaposteste 297 de manuscrise si peste 4500 de carti religioase, printre care si o Biblie din secolul 13.


Manastirea Meteora, Grecia

Meteora (in greaca: "stanci suspendate", "suspendat in aer" sau "sus in ceruri") este unul dintre cele mai mari complexe manastiresti din Grecia si al doilea ca importanta, dupa muntele Athos. Complexul Meteora (contine 6 manastiri) este inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Manastirea Ngaphechaung, Burma

Manastirea se afle pe lacul Inle, pe drumul spre pagoda Phaung Daw Oo. Este construita in intregime din lemn si se sprijina pe mai multi piloni de lemn. Manastirea are o colectie interesanta de imagini cu Buddha si este una dintre cele mai vechi manastiri de pe lacul Inle.

Manastirea Montserrat, Spania

Manastirea Santa Maria de Montserrat (in Catalunia) adaposteste celebra statuie a Fecioarei din Montserrat. Conform legendei, calugarii benedictini nu au putut muta statuia pentru a construi manastirea, alegand sa o construiasca in jurul ei.

Sursa: Radio 21

Pelerinajul - turism de succes pe timp de criza

Numarul romanilor care fac turism intern de pelerinaj a ramas constant in ultimii ani, iar calatoriile externe cu tematica religioasa sunt in crestere, acesta fiind singurul segment al turismului care nu a fost afectat de criza, potrivit reprezentantilor agentiilor de turism si ai Patriarhiei.

„Pentru acest an estimam ca aproximativ 40.000 de romani au plecat sau vor pleca in turism de pelerinaj in afara granitelor, cu 10% mai mult decat anul trecut. Acest gen de turism este in crestere in ultimii doi-trei ani”, a declarat Alin Burcea, prim-vicepresedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT) si proprietarul agentiei de turism Paralela 45, citat de Mediafax.

Potrivit lui Burcea, pretul mediu al unui pelerinaj extern este de peste 600 de euro de persoana, ceea ce inseamna ca impreuna cei 40.000 de pelerini cheltuiesc mai mult de 24 de milioane de euro intr-un an pe excursii religioase in afara tarii.

El a mentionat ca din numarul total al pelerinilor, peste 80% merg in Israel.


Potrivit lui Burcea, cei mai multi pleaca prin intermediul Bisericii si doar 10.000 de persoane aleg agentiile de turism.
"Biserica, in loc sa lucreze cu agentiile de turism, si-a facut propriile agentii. Si-au facut agentii nu doar Patriarhia Romana, ci si episcopiile. Cea mai mare problema este ca sunt destul de multi preoti care isi organizeaza grupuri de turisti de capul lor, si nu declara comisionul incasat", a explicat oficialul ANAT. El spune ca majorarea numarului de turisti nu are explicatii economice, ci de ordin spiritual.

Si Cristian Pandel, proprietarul agentiei Christian Tour, care organizeaza pelerinaje in Grecia, spune ca principalul operator pe piata de profil este Biserica.
"Acesta a devenit un business al Bisericii. Avem si noi turisti, care merg in principal la Meteora, insula Evia, Corfu si Zakinthos, si in grupuri mai mici la muntele Athos. La Athos este mai dificil de ajuns, pentru ca e nevoie de aprobari speciale si au acces doar barbatii", a adaugat Pandel.
Acesta a spus, la randul sau, ca in pofida preturilor care pornesc de la 200 de euro pentru un sejur, dar pot ajunge si la 1.000 de euro de persoana, acest gen de turism este in crestere.


Cresterile sunt confirmate si de catre parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane. Institutia opereaza o agentie de turism cu profil religios, Basilica Travel.
La agentia de turism a Bisericii, un pelerinaj de sapte zile in Israel costa 740 de euro de persoana in lunile octombrie-noiembrie, cu transport cu avionul inclus, iar un pachet de noua zile in Iordania are pretul de 975 euro.

O vizita de 10 zile in Siria si Liban, prin intermediul Bisericii, costa 550 de euro plus 1.000 de dolari, cu zborul inclus.
"Peste 3.000 de pelerini merg anual cu Basilica Travel in strainatate, iar cei mai multi dintre acestia aleg Israelul. Se mai organizeaza pelerinaje la locurile sfinte din Siria si Liban, dar si in Iordania sau Grecia.

Pelerinajul nu a fost afectat de criza pentru ca este in primul rand un act de credinta, si abia apoi unul de turism. Este dorinta oricarui crestin practicant de a ajunge macar o data in viata la locurile sfinte", explica Stoica.
El spune ca foarte multi turisti apreciaza la serviciile oferite de Biserica prezenta preotului in pelerinaj, alaturi de ghid. Preotul le ofera credinciosilor si momente de rugaciune la fiecare obiectiv sfant vizitat.

Referitor la pelerinajele interne, parintele Stoica spune ca numarul turistilor este constant.
"Sunt doua mari pelerinaje in Romania, cel de la Iasi, de sfanta Parascheva, care incepe pe 14 octombrie si dureaza o saptamana, si cel de la Bucuresti, tot de o saptamana, care incepe pe 27 octombrie, de sfantul Dimitrie cel Nou.


Fiecare dintre acestea, potrivit estimarilor jandarmeriei, atrag aproximativ un milion de credinciosi. Unii dintre ei primesc cazare din partea parohiilor, altii stau la rude, la hoteluri, iar unii nu se cazeaza nicaieri", a afirmat purtatorul de cuvant al Patriarhiei.

Grig Alexa, directorul agentiei de turism Olimp Iasi, spune ca in aceasta perioada, in care se desfasoara pelerinajul de sfanta Parascheva, toate unitatile de cazare din oras sunt ocupate.
"Toate hotelurile si pensiunile din oras sunt pline. Iasiul este blocat zilele astea", a afirmat Alexa.

Sursa: Dailybusiness.ro

Santorini, Grecia – legenda vie

Destinatie pretuita si aflata la mare cautare de milionari, vedete de film, staruri de muzica si sportivi din toate colturile lumii, dar accesibila si oamenilor obisnuiti, Santorini – considerat de multi drept cel mai frumos loc de vacanta din Grecia – este un taram contradictoriu: iti ofera mai putin decat te-ai fi asteptat, dar mai mult decat ti-ai fi imaginat vreodata.

Santorini este o grupare de insule dispuse circular, cu diametrul de 10 km, formand marginea unui vulcan activ care inca mai formeaza insule in centru. Pante abrupte duc spre zona centrala si pante mai line duc spre marea care inconjoara insula. Santorini se numeste totodata si principala insula a arhipelagului, capitala acesteia fiind orasul Fira sau Thira.

Peisajul divers si spectaculos al insulei Santorini se datoreaza unui proces vulcanic - in jurul anului 1650 i.e.n., una din cele mai mari eruptii vulcanice din ultimii 10.000 de ani a fost urmata de prabusirea terenului si de formarea unei depresiuni inchise inundata de apa marii - caldarea geologica Santorini. Aceasta eruptie este vinovata si de disparitia civilizatiei minoice. Cateva eruptii ulterioare, mai mici, au format doua insule mici in interiorul caldarii vulcanice: Palea Kameni si Nea Kameni.

Principalele localitati de pe insula sunt: capitala Fira (Thira), Kamari faimos pentru plaja cu nisip negru, Firostefani, statiunea Imerovigli, Oia, pitorescul sat cu biserici Pyrgos, Perissa cu plaje frumoase si bine organizate, satul traditional Megalochori, Mesaria in centrul insulei, Monolithos, Vlichada si Thirasia situat pe insula cu acelasi nume, din apropiere. Este important sa retineti faptul ca Santorini nu beneficiaza de surse de apa potabila.

O vorba de prin batrani spune:

"Mai mult vin decat apa, mai multe biserici decat case, mai multi magari decat barbati."

Astfel isi prezinta grecii, cu un zambet hatru si un dram de ironie, perla arhipeleagului Cicladelor din Marea Egee, bucata de piatra fierbinte de numai 73 kmp care este (ceea ce a mai ramas din) stravechea Thira. Sau, dupa cum au botezat-o marinarii medievali venetieni care au trecut pe aici in secolul XIII, insula Sfintei Irina: Santa Irina. Mai pe scurt, Santorini. Insa, cugetarea localnicilor este perfect adevarata:

Pe Thira nu exista sursa de apa potabila; in schimb strugurii mici din soiul Assyrtiko, culesi din viile pitice ce imbratiseaza roca intr-un mod bizar, culcate la pamant, gratie secetei aspre si a vanturilor taioase, dau unul dintre cele mai apreciate vinuri dulci din lume, Vinsanto. Intre paranteze fie spus, piatra vulcanica si neprimitoare impreuna cu clima torida au mai produs pe Santorini si cele mai gustoase rosii din lume, liliputanele cherry sau Kos (cum le zic grecii), soi de tomate originar din Thira.

Indiferent unde te-ai afla pe insula, este imposibil sa-ti arunci privirea undeva, aiurea, fara ca in raza ta vizuala sa nu apara o biserica crestina. Sau doua. Sau trei. Aproximativ 300 de biserici sunt ridicate pe insula, cele mai multe albe, cu o cupola de un albastru imperial, in varful careia sta infipta crucea lui Hristos.
Cel mai mare locas de cult este Catedrala Ortodoxa din Fira, zidita in 1827 si reconstruita in 1956, dupa ce un teribil cutremur a nenorocit insula. Majoritatea bisericilor sunt edificii minuscule, nu mai mari decat o casuta de doua camere, dar insotite intotdeauna de o clopotnita alba cu unul sau trei clopote.

In ceea ce priveste barbatii, lucrurile sunt cat se poate de simple - din cei aproape 13.000 de localnici pe care Santorini ii numara in prezent, 70% sunt femei, iar vreme de secole, aici, fala barbatilor, semn al bogatiei familiei din care faceau parte, a stralucit in functie de numarul de magari detinuti, singurele dobitoace indeajuns de rezistente si altruiste incat sa urce si sa coboare fara sa cracneasca muntele gol de piatra seaca, pe o arsita de iad care tine de la rasaritul pana la apusul soarelui, mai bine de jumatate de an. Folositi ca mijloc de transport, pentru agricultura, iar de cateva decenii pentru distrarea turistilor, blanzii magarusi si-au castigat, alaturi de vinul dulce si casele Domnului, locul pe deplin meritat in panoplia simbolurilor iconice ale insulei. Insa, Santorini este - evident! - mult mai mult decat atat.



Orice inceput porneste cu un sfarsit

Potrivit cercetarilor mai vechi si mai noi, Santorini are mari sanse sa circumscrie una dintre cele mai mari taine ale lumii - povestea paradisului pierdut, a unei stralucite civilizatii din negura timpurilor care a devansat cu generatii lumea antica, pentru a disparea brusc si inexplicabil, atunci cand a ajuns la apogeu. Insula Atlantilor.

Filosoful grec Platon (427-347 i.Hr.) povesteste in doua dintre faimoasele sale dialoguri, Tiamois si Critias, despre insula grandioasa, rafinata si ideala care se afla dincolo de Coloanele lui Hercule (stramtoarea Gibraltar), in preajma unui arhipeleag de insule mai mici (probabil Cicladele de astazi) si care a fost inghitita de ape intrucat cetatea erudita si infloritoare de aici starnise mania zeilor. O seama de istorici si arheologi identifica Santorini cu Atlantida - chiar daca au dreptate sau nu, asemanarile dintre legenda atlantilor si proto-istoria Thirei sunt izbitoare. Fie ca-i vorba de una sau de doua civilizatii, Atlantida si Santorini au avut acelasi destin.

Incepand, aproximativ, cu 2500 i.Hr., Santorini a fost un falnic centru comercial si cultural al civilizatiei minoice, un oras-stat independent si puternic care nu s-a plecat niciodata in fata Cretei, insula care in prima jumatate a mileniului II i.Hr. domina cu suplete Marea Egee, faurind numeroase colonii. Foarte putine se stiu astazi despre civilizatia care a inflorit aici - de fapt, nu i se cunoaste nici macar numele. Singurul sit de unde au fost extrase informatii despre misterioasa populatie se afla langa localitatea Akrotiri, unde s-au gasit cateva ruine ale unor case ingropate in cenusa, resturi de mobila, vase de ceramica si fresce infatisand viata de zi cu zi - de unde istoricii au reconstituit imaginea unui popor darz si avansat.

In jurul secolului XVII i.Hr., o calamitate nemaintalnita a lovit insula. Numeroase cutremure de pamant au dat semnalul de alarma cu cateva luni inainte, caci locuitorii au fugit, luandu-si cu ei lucrurile cele mai valoroase. Se asteptau sa poata reveni, dovada fiind marile amfore, pittoi, umplute cu ulei de masline, grane si seminte pe care le-au ingropat sub pragurile usilor. Insa, vulcanul a erupt apocaliptic, intr-o explozie asurzitoare care ar fi fost auzita de la distanta de peste 3.000 de km (calculele arata ca eruptia a fost de patru ori mai puternica decat cea a vulcanului Krakatoa, aflat intre Sumatra si Java, a carui eruptie a fost auzita in 1883 pana in Australia). Cu o furie nemaivazuta, vulcanul a scuipat prin craterul sau indeajuns de multa lava incat sa acopere intreaga insula sub un strat de 30 de metri grosime de cenusa (de altfel, si astazi, intregul Santorini sta practic pe un strat de 4-5 metri de lava pietrificata). Imensa insula a fost desfigurata cumplit - numeroase portiuni s-au scufundat, apele marii au invadat craterul cel mare dand Santoriniului forma de arc de cerc pe care o are in prezent, doua bucati de pamant s-au ridicat deasupra apelor, formand insulitele Nea Kameni (unde inca se afla doua cratere ale catastrofalului vulcanului) si Thirassia, iar valurile tsunami au distrus civilizatia cretana peste noapte.


Nenorocirea a fost atat de mare incat de abia 9 secole mai tarziu, oamenii s-au incumetat sa mai puna piciorul pe ceea ce mai ramasese din prospera insula. Temerarii au fost colonisti dorieni sositi din Sparta, iar liderul lor, Thiras si-a dat numele insulei si orasului pe care l-a intemeiat si l-a ales drept capitala, Thira (antica), ale carei vestigii se gasesc si astazi pe Mesa vouno, muntele care musca marea la Kamari, in sud-estul insulei. Istoricul Herodot ne invata ca dorienii au suferit o seceta severa, de sapte ani, ceea ce i-a determinat sa trimita colonisti in nordul Africii, Thira intemeiind printre altele si Cyrene din Libia. In secolul V i.Hr., orasul-stat Thira s-a aliat cu Sparta impotriva Atenei, in razboiul Peloponezian, iar cateva veacuri mai tarziu a devenit colonie romana. In Evul Mediu, pe aici au trecut franci si venetieni, care au anexat insula ducatului Naxos pana in 1579, cand Santorini a intrat sub administratia imperiului Otoman, de sub care a iesit de abia in 1912, cand s-a unit cu Grecia. De atatea milenii, in tot acest timp, Santorini nu si-a aflat linistea, fiind zdruncinat constant de replici de cutremure si eruptii vulcanice ale dezastrului din secolul XVII i.Hr., ultima eruptie a lui Nea Kameni - blanda, spectaculoasa, dar fara victime - avand loc in 1950.

La capatul lumii si in tara aspra a minunilor

Titlul de mai sus, identic cu cel al unui roman semnat de japonezul Haruki Murakami (care, apropo, isi plaseaza actiunea mai multor povestiri pe o insula greceasca nenumita, dar care aduce izbitor cu Santorini), descrie poate cel mai bine impresia puternica pe care ti-o lasa insula, atunci cand, de undeva de sus, din Oia sau din Fira, ti se asterne in fata ochilor privelistea de basm a calderei - depresiunea in forma de caldare care se casca in urma eruptiei unui vulcan. Un american ajuns in capitala Fira direct cu taxiul si care urma sa se cazeze la unul dintre numeroasele stabilimente de lux, de 5 stele, jumatate zidite - jumatate sapate in munte, un white collar prea elevat pentru a folosi infamul cuvant care incepe cu "f", a sintetizat excelent expresia lui Murakami in doua cuvinte rostite prelung: "Holly smoke!". Apoi, admirand caldera, si-a scapat bagajele din mana si a ramas cu gura cascata la propriu. Sunt convins ca si eu stateam acolo cu gura cascata (macar in cuget), desi ma aflam de cateva ore bune pe strada pietruita de pe inalta faleza a Firei.

Modul brutal in care natura s-a jucat cu taramul stapanit candva de acea civilizatie straveche cu nume (poate) necunoscut a nascut, paradoxal, un peisaj unic in lume care-ti taie rasuflarea. Un peisaj in care omul s-a integrat armonios, mariajul de arhitectura venetiana si cicladica, stradutele intortocheate, bisericile, tavernele, hotelurile si stabilimentele - toate albe sau in culori pastelate, deschise, niciuna mai inalta de 2 etaje si dispuse melodic pe varful muntelui, precum lojele intr-o sala de opera - rezonand tainic cu roca dura si fara de viata. Este ca si cum, fiind acolo, nu ai putea sa-ti imaginezi nimic altceva in locul a ceea ce este; un hotel futurist si modern, din metal si sticla ar fi un sacrilegiu la Fira, la Oia sau oriunde altundeva in Santorini.

In afara de a te plimba si a admira peisajul, la Fira nu prea ai multe de facut. Insa, pentru a parafraza un vampir dintr-un roman (si film) la moda, asta este un "full time job". Cel putin in vacanta. Este imposibil sa te plictisesti aici. Daca te bantuie un pui de foame, incearca la una dintre sutele de taverne o salata santorineza (cu branza feta, kapere, castraveti, ulei de masline si faimoasele rosii pitice), ceva mai exotic (eu am savurat un delicios avocado cu creveti), bea un pahar de Vinsanto sau o bere locala Mythos. Apoi, ar trebui sa vizitezi Muzeul Thira Preistorica, unde afli pe larg povestea civilizatiei stravechi si vezi majoritatea artefactelor din Neolitic si Epoca de Bronz descoperite la Akrotiri. In continuare, ai putea sa iei funicularul pana in port, iar de acolo sa te intorci calare pe magarusi, pentru a experimenta modul traditional de transport al santorinezilor. Doamnele si domnisoarele vor fi incantate de numeroasele magazine, unde se gasesc bijuterii, haine de designeri, genti si alte nimicuri, iar domnii de… numeroasele baruri si pub-uri. Fira este un melanj de trairi bizare: partea comerciala aduce pe alocuri cu un bazar turcesc (desi mult mai stilat si mai curat), faleza feerica cu privelistea de neimaginat spre caldera, Nea Kameni si Thirasia este, probabil, cea mai aratoasa de pe insula, iar stradutele inguste si mai pustii din vestul oraselului te transpun, parca, intr-un orasel medieval.

Cel mai frumos asfintit din lume


Pitorescul orasel Oia (sau Ia) aflat in nord-vestul insulei, deopotriva indragit de artisti si de turisti, se spune ca este chintesenta santorineza. Aici o sa intalnesti aceleasi cladiri micute, albe, cu cupola sau acoperis drept, decorate cu numeroase flori rozalii, nenumarate biserici si stradute pietruite precum in Fira. Pe langa acestea, insa, in Oia se pastreaza mult mai pregnant influenta venetiana din Evul Mediu - case largi, cu tavanul inalt, denumite kapetanea, in care traiau nobilii si oficialitatile venetiene se impletesc cu stabilimente micute, inchistate in piatra muntelui, precum niste pesteri, denumite yposkafa, unde traia populatia locala. Aceeasi influenta face ca aici sa existe o importanta comunitate catolica, care are propria Catedrala, si un zid de fortificatii impotriva piratilor, ale carui vestigii se mai ridica in cateva locuri inclusiv astazi. Toate acestea sunt pastrate cu sfintenie si conservate prin lege: in Oia, de exemplu, sunt interzisi stalpii de electricitate, nu se construiesc cladiri noi, iar cele existente se renoveaza anual, dupa un minutios plan pus la punct in cele mai mici detalii.

Paradoxal, precum s-a intamplat si la Valencia, unde cea mai mare inchisoare medievala a fost transformata intr-unul dintre cele mai luxoase hoteluri ale orasului, si aici cele mai multe yposkafa, locuintele plebei care va sa zica, sunt astazi preschimbate in fastuoase stabilimente de lux, destinate unui grup privat si select format din milionari si vedete grecesti si internationale. Ceea ce m-a impresionat la aceste exclusiviste pensiuni si hoteluri a fost eleganta desavarsita si ceea ce a-si numi un alt paradox santorinez: opulenta discreta, manifestata prin servicii, facilitati si mobilier super high class, dar care pastreaza o simplitate ce cadreaza perfect cu restul insulei.

Imediat ce ai ajuns in Santorini, daca nu ai citit in prealabil absolut nimic despre insula, pentru ca acest aspect este mentionat cu o obsedanta frenezie in orice material despre Thira, printre primele lucruri pe care le vei afla de la ghizi si localnici este ca in Oia, seara de seara, se canta aria celui mai frumos asfintit din lume. Prin urmare, pe masura ce se lasa seara, un puhoi nesfarsit de turisti transforma oraselul intr-un agitat furnicar. Se da o adevarata batalie pentru un loc bun la apus, oamenii vin cu 2-3 ore inainte, iar terasele si barurile care se intampla sa aiba vedere spre ascunderea soarelui dupa Marea Egee au cele mai piperate preturi de pe intreaga insula . Eu am vazut asfintitul, aici, de doua ori, odata de pe zidul venetian, iar altadata din zona morilor de vant. Fenomenul in sine nu m-a impresionat prea tare, cel mai frumos apus din Santorini l-am vazut in alta seara, la Fira, insa modul in care casutele albe din Oia isi schimba nuantele de rosiatic-auriu, pe masura ce soarele apune, este poate mai impresionant decat trecerea astrului sub linia orizontului, iar spectacolul uman face toti banii.

Sursa: descopera.ro

Sanatate prin apa

2/3 din organismul uman este apa. Creierul unui om este ¾ apa. Oasele ¼, muschii ¾, iar sangele aproximativ 85% apa. Asadar apa este o parte din noi, este esentiala pentru supravietuire, pentru mentinerea sau imbunatirea sanatatii.

Apa este centrul vietii si un tamaduitor cu o lunga istorie. La templul lui Asclepius, zeul medicinei in Grecia Antica, baile si masajul faceau parte integranta din terapia celor bolnavi.

Romanii au imbratisat si ei apa ca pe un mod de vindecare. Fizicienii romani Galen si Celsus foloseau baile ca terapie si exista scrieri care atesta ca baile reci l-au vindecat pe imparatul roman Augustus atunci cind nimic altceva nu il ajuta.

Romania are nu mai putin de 3000 de izvoare termale si 70 de statiuni balneoclimaterice dintre care unele au fost fondate de catre vechii romani.

Romanii au dezvoltat sisteme de aductiune elaborate pentru a-si aduce apa in baile lor. S-ar putea spune ca aceste complexe de bai au fost primele "SPA-uri sau centre WELLNESS".

Cuvintul spa este originar din orasul Spa situat in padurea Ardennes din Belgia. Petru cel Mare, tarul rus din secolul XVII a vizitat acest oras pentru a se relaxa si pentru a "lua ape".
Se pare ca atit tarul Petru cit si altii au gasit alinare aici iar fizicienii au inceput sa se uite cu seriozitate la spa-uri ca centre de sanatate.

Indiferent unde s-ar gasi un spa si oricit de luxos ar fi, un spa exista acolo pentru un singur motiv: combinatia dintre ape fierbinti si minerale. Asa cum apa izvoraste din pamant, ea trece printre nenumarate roci, fiecare imbogatindu-i continutul in minerale.
Mineralele sint componente ale tesuturilor noastre precum si ale fluidelor din organism si lucreaza impreuna cu enzimele, hormonii si vitaminele. Ele sint active in zonele de transmisie nervoasa, contractie musculara, permeabilitate celulara, formarea singelui si producerea de energie.

Pentru a spune acelasi lucru in termeni medicali, baile cu ape minerale imbunatatesc conditii ale organismului in ceea ce priveste artritele, inflamatii ale incheieturilor, circulatorii, probleme nazale si respiratorii, dupa cum relaxeaza tot odata corpul, catifeleaza pielea si imbuneaza sufletul.

Sursa: http://www.viaromania.eu

Delos, Grecia – misterul unei insule sacre

Delos este o insula stancoasa, avand lungimea de 5 km si latimea de 1.300 m, situata la 10 km sud-est de Mykonos. Desi este una dintre cele mai mici dintre Insulele Ciclade si cea mai mica dintre grupul de insule Mykonos, Delos, Rinia, insula Delos a detinut o importanta majora in vremurile antice, cand era considerata un loc sacru. Situl arheologic de pe insula Delos este unul dintre cele mai importante din Grecia.

Potrivit mitologiei, Leto i-a nascut pe Apolo si Artemis pe insula Delos, fiind asistata de doua fecioare, iar istoria insulei a fost determinata de importanta sa ca altar ai zeilor eleni.

Situl Delos. In secolul VIII se organizau festivitati si competitii sportive in onoarea lui Apollo. S-au construit aici mari monumente istorice precum colosul din Naxos sau Terasa Leilor.

Sanctuarul lui Apollo. La capatul Drumului Procesiunii se afla impozantul sanctuar al lui Apollo. Zeul venea aici in fiecare primavara pentru a se bucura de acest superb anotimp. Daca vizitati sanctuarul lui Apollo, drumul pe care-l veti urma va fi exact acelasi pe care il faceau pelerinii in secolele trecute. Din cele patru temple dedicate zeului, astazi nu au ramas decat cateva vestigii. Statuia colosala care il reprezinta pe Apollo a fost serios deteriorata, din ea ramanand doar patru bucati: trunchiul si o parte din bazin care se pot vedea in sit ; o mana si un picior sunt expuse la British Museum. In sanctuar veti descoperi ruinele unei case.

In apropierea vechiului lac sfant, in mijlocul ruinelor gasite in urma sapaturilor arheologice, pamantul este acoperit cu mozaicuri magnifice, perfect conservate. Aici mai puteti vedea Agora Theophrastus, Galeria lui Poseidon; Muntele Kinthos de unde Zeus a asistat la nasterea copiilor sai domina ruinele, fiind inca templul divinitatilor egiptene, beneficiind de aici de cea mai frumoasa priveliste asupra insulelor invecinate : Naxos, Paros si Tinos.

Muzeul arheologic – aici puteti admira colectii unice de sculpturi, ceramica, o colectie de vase, mozaicuri care reprezinta scene marine aproape intacte.

Sala Taurilor - Sala Corabiilor
Sala Taurilor sau Sala Corabiilor este una dintre cladirile cel mai bine conservate de pe insula Delos si dateaza din perioada elena. Sala masoara 67,2 m de la nord-est la sud-vest si 8,86 m pe cealalta latura. Cladirea era situata pe o platforma de granit cu trei trepte la intrare. Interiorul avea forma unei galerii lungi, cu o cavitate in centru. Dintre statui au mai ramas doar o nereida si un delfin.
La sud-est de Sala Taurilor - Sala Corabiilor se afla o structura ce facea parte din altarul lui Zeus. La est de Sala se afla sanctuarullui Dionis, cu cateva falusuri din marmura. Pe partea de nord a Salii se afla Stoa lui Antigonos din secolul III i.e.n., cu capitoliile coloanelor in forma de taur.

Districtul rezidential - Agora
Districtul rezidential sau Agora se afla la sud de Incinta Sacra si era sediul comerciantilor romani apartinand cultului lui Lares Competales. Aici puteti vedea cateva statui si cateva temple mai mici.

Districtul Teatrului
Intre muntele Kynthos si portul comercial, pe insula Delos se afla districtul Teatrului din secolul III i.e.n., care ne ofera o perspectiva a conditiilor de locuit din acea perioada. Strazile inguste sunt pavate cu ardezie, iar casele inalte de 4 - 5 m aveau cel putin un etaj. In sudul destrictului se afla un teatru in stil grec, cu forma mai degraba rotunda decat de semicerc.

Incinta Sacra
Incinta Sacra era inconjurata de ziduri si sali Stoa, iar aici se ajungea din sud, pe o alee larga, pavata, ce pornea din port.

Lacul Sacru - Leii de marmura
Lacul Sacru avea forma ovala si acum este secat. Se credea ca pe malurile sale l-a nascut Leto pe Apolo. Pe o terasa la vest de lac se afla un rand de 9 lei din marmura datand din secolul VII i.e.n.

Muntele Kynthos
Pentru a sui pe acest munte trebuie sa urmati traseul antic ce merge de la sud-est spre albia secata a raului Inopos. La vest se afla Casa lui Inopos din secolul II i.e.n., iar la sud, mai sus pe rau, se afla Casa Delfinilor si Casa Mastilor. La est, pe o terasa deasupra prapastiei, este Sanctuarul Zeilor Sirieni, in care erau venerati Serapis, Isis, Anubis si Harpokrates. De aici traseul antic duce spre varful muntelui Kynthos - 113 m, incoronat cu templul lui Zeus si al Atenei.

Portul Delos
Portul Sacru se afla in partea de vest a insulei Delos. La sud de acest port se afla Portul comercial antic. Tarmul dintre Portul Sacru si Golful Foumi era aliniata de dane (terminate in 111 i.e.n.) si depozite, astazi acestea fiind sub nivelul marii.

Accesul pe insula este usor, cu „kaikia” ( mici barci ); se organizeaza excursii zilnice. Pentru grecii antici, Delos era un loc sacru, pentru noi Delos este un mister, cel mai mare complex arheologic din Grecia.

Meteora, Grecia – stancile suspendate in aer

Mergem la Meteora pentru ca este:

Paradisul dintre cer si pamant - traducerea metaforica a Meteorei din greaca veche

Unul dintre cele mai mari complexe de manastiri ortodoxe din Grecia, al doilea dupa Muntele Athos. Cele 6 manastiri sunt construite in varful unor roci naturale, la nord vest de campia Tesaliei, langa raul Pineios si muntii Pindus, in Grecia centrala.

Aproape de orasul Kalambaka, unde puteti sa gasiti cateva hoteluri.

Parte a Patrimoniului Universal Unesco.

Meteora este caracterizata de formatiuni stancoase uriase, roci gigantice sculptate de timp intr-o varietate de forme: stalagmite in nuante de gri ce se ridica spre ceruri, parca sunt darurile naturii catre cei piosi ce au ales singuratatea si o viata de veneratie religioasa.

La sfarsitul perioadei Bizantine si in timpul stapanirii otomane aceasta comunitate monahala a devenit un sanctuar pentru cei persecutati. Pe aceste roci golase si inaccesibile s-a creat un centru al culturii Bizantine.


Istoria comunitatii monahale Meteora incepe in secolele IX - XI, cand calugarii pustnici obisnuiau sa foloseasca pesterile si grotele din Meteora drept chilii. In zilele de duminica acestia se adunau pentru slujba in Doupiani, langa Kastraki. Pe masura ce numarul calugarilor crestea, s-au construit chiliile de la Doupiani si Stagi. Dezvoltarea comunitatii poate fi urmarita mai bine incepand cu secolul XIV, cand s-au ridicat primele manastiri.

Intre 1356 si 1372 calugarul Athanasius a intemeiat manastirea ce avea sa devina cea mai importanta din complexul Meteora - Marele Meteor in Platis Lithos. Athanasius a impus reguli foarte stricte, inclusiv interzicerea accesului femeilor in zona. In 1388, discipolul sau si nepotul printului sarb Stefan, Ioan Uresis - calugarul Ioasaph - s-a retras in Meteora, daruind manastirii multe privilegii si bogatii. Dezvoltarea manastirilor a fost in mod special infloritoare in secolele XV - XVI, insa treptat comunitatea s-a degradat. Din cele 24 de manastiri construite de-a lungul anilor, doar cateva functioneaza si astazi.

Meteora a fost locul in care s-au filmat: James Bond, Tintin, Arceus, Razboiul Z.