Cracovia, Polonia – dincolo de timp

Descoperirea acestui oras a fost o revelatie pentru mine. Iarna, pe strazile pietruite pline de calesti si cladiri medievale, ma simteam o printesa care pasea dincolo de timp, intr-o lume perfecta. Armonia si atmosfera orasului sunt greu de descris, iar de-a lungul istoriei sale numerosi artisti, muzicieni, actori, scriitori si-au pus intr-un fel sau altul ampreunta asupra Cracoviei.

Centru cultural european de prestigiu, renumit in intreaga lume pentru monumentele si istoria sa, Cracovia impresioneaza de la prima vizita, fiind unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Intre 1038 - 1596 a fost de altfel capitala Poloniei, inainte de mutarea acesteia la Varsovia, o perioada mai mult decat favorabila dezvoltarii orasului. Atunci arhitecti si artisti celebri au dat nastere unor proiecte arhitecturale care au impresionat si rezista si astazi, la fel de frumoase, incarcate de semnificatii prin trecerea timpului.

Cracovia detine unul dintre cele mai bine pastrate centre orasenesti medievale din Europa. Vechiul Oras este declarat monument UNESCO si contine o bogatie de elemente arhitecturale pretioase din diferite perioade, cu biserici magnifice si palate aristocratice pe vechile strazi, reminiscenta a zilelor glorioase cand era resedinta regilor si a regalitatii.

Astazi Cracovia este un muzeu in aer liber, fie ca este vorba de Wawel, Orasul Vechi, Kazimierz (fostul cartier evreiesc) sau de biserici (peste o suta), castele, vechi vile, totul atrage si fascineaza. Principala intrare in orasul vechi se facea prin Poarta Floriana, asezata in cadrul zidurilor orasului initial, acum un suport pentru artisti si operele lor.

Castelul Regal de pe Dealul Wawel : poate cel mai cunoscut obiectiv turistic si monument istoric din oras, un simbol al Cracoviei. Ajungeti usor aici pe strada Kanonicza, o strada ingusta, una dintre cele mai vechi si mai importante din oras, ce si-a pastrat foarte bine atmosfera si arhitectura, fiind astazi un atragator loc de promenada.
Ansamblul ce gazduia altadata regii si reginele Poloniei este aglomerat in permanenta, pentru ca atractiile sunt pe masura: apartamentele regale si salile oficiale, colectii de arta orientala, arme si armuri, una dintre cele mai valoroase colectii de tapiserie flamanda, piese arheologice, obiecte de epoca, portrete ale monarhilor si multe altele.

Kazimierz : vechiul cartier evreiesc este unul dintre cele mai interesante locuri din Cracovia, marturie a importantei comunitatii mozaice in istoria tarii. Are nu mai putin de sapte sinagogi, opere de arta arhitecturala impresionante.
Extraordinar este si ca in cartierul evreiesc din Cracovia se gasesc doua dintre cele mai frumoase biserici gotice din Polonia, Sf Catherine si Corpus Christi, demonstrand ca pret de secole cele doua comunitati au trait impreuna, intr-un climat cosmopolit si tolerant, care a ajutat la dezvoltarea rapida a orasului.

Rynek Glowny : Piata centrala din Cracovia gazduieste unele dintre cele mai vechi cladiri din Cracovia, precum Sukiennice (Sala Tesaturilor) - fosta bursa de textile, astazi fiind o filiala a Muzeului National - Biserica St Adalbert, Biserica Sf Maria - un simbol al orasului, usor de recunoscut datorita celor doua turle - si multe altele. Cladirile ce inconjoara piata, multe dintre ele foarte vechi, gazduiesc la randul lor institutii prestigioase, precum Muzeul de Istorie a Orasului Cracovia, Centrul Cultural International, alaturi de magazine, restaurante, cluburi, cafenele. Fatadele bine intretinute si interesant decorate, arhitectura clasica, avand numeroase elemente inedite, atmosfera placuta, toate fac din Piata Centrala un loc recomandat pentru promenada.

Centrul orasului : aici veti gasi numeroase muzee, locuinte vechi, anticariate si librarii, magazine mai mari sau mai mici, monumente istorice, cateva gradini, sute de restaurante, cafenele si baruri. Mereu aglomerat, viata pare sa se scurga aici intr-un ritm mult mai agitat decat in restul Cracoviei. Merita vizitate muzeele - Casa Jan Matejko, Muzeul de Arheologie - cele cateva galerii de arta - in special Galeria Jan Fejkiel - bisericile - Biserica Franciscana, Biserica Dominicana, Biserica Sf Petru si Pavel, Biserica Sf Andrei. Fiecare dintre aceste lacasuri de cult este o opera de arta arhitectonica, iar picturile si mai ales vitraliile va vor impresiona cu siguranta.

Catedrala St. Paul, Londra - simbolul Rezistentei

Privind cladirea impunatoare a Catedralei St Paul din Londra mi-a venit imediat in minte asemanarea cu Bazilica San Pietro din Roma, completata de o cladire care imi aminteste mult de Parthenon-ul din Roma sau Atena. Pare o suprapunere si o imbinare perfecta a celor doua, in dorinta, probabil a unei perfectiuni nemaivazute.

Oras al podurilor impunatoare si al celebrului orologiu Big-Ben, Londra este si un oras al palatelor si al catedralelor. Dintre acestea Sfantul Paul nu este doar cea mai mare cladire in stil baroc din Anglia, ci si a cincea biserica din lume in ceea ce priveste dimensiunile. Aceasta minune a arhitecturii n-ar fi existat insa daca incendiul pustiitor din septembrie 1666 n-ar fi distrus cea mai mare parte din oras si, evident, si asezamantul care se inalta pe locul Catedralei de astazi.

Vechea biserica avusese de suferit si in 1650, in timpul Razboiului Civil, propunandu-se chiar demolarea ei. Noua constructie este capodopera celui mai vestit arhitect englez al epocii respective, sir Cristopher Wren (1632-1723). Constructia actualului sediu al Episcopului de Londra, centru spiritual al Angliei, a inceput in 1675. Christopher Wren avea sa supravegheze lucrarile dintr-o casa aflata pe celalalt mal al Tamisei. De aici vedea cum se inalta colosul de piatra in varful dealului Ludgate. Visul de a construi o cupola, un dom, il urmarise pe arhitect de multa vreme, avand exemplul unor confrati din Franta si Italia ale caror lucrari le admirase cu prilejul unei calatorii pe Continent.

Lucrarea i-a luat 35 de ani, dar totul a fost realizat la o scara greu de imaginat. Diametrul cupolei este de 34 metri si nu este depasit decat de cel al bazilicii Sfantul Petru din Roma. Cupola este incadrata de turnuri baroc avand ferestre renascentiste. Suprafetele exterioare sunt ornamentate cu coloane corintice iar pe timpanul de deasupra intrarii se afla un basorelief executat de Françisc Bird, reprezentand momentul pocaintei Sfantului Apostol Pavel.

Lungimea totala a Catedralei este de 156 metri iar inaltimea pana la varful domului de 110 metri. Cele trei nave sunt impodobite cu sculpturi de Grinling Gibons si fresce de Sir James Thornhill, cele din cupola reprezentand scene din viata Sfantului Pavel. Sub cupola centrala se afla Galeria Soaptelor, numita astfel datorita exceptionalei sale acustici.

Exista aici si o vestita orga la care a concertat de multe ori Händel si o biblioteca deosebit de valoroasa, continand peste 13.000 de volume. Trebuie mentionate minunatele sculpturi ale tronului episcopal si ale bancilor, captuseala de lemn si fier forjat a peretilor despartitori, toate purtand semnaturile lui Gibbson si Tijou.

Cel de al Doilea Razboi Mondial a lasat urme si asupra acestui monument, dar restaurarile au reusit sa-i pastreze nealterate frumusetea. Aici a avut loc in 1981 casatoria Printului Charles cu Printesa Diana si alte evenimente legate de casa regala sau de inaltii demnitari ai tarii. Capela laterala nordica si cripta pastreaza numeroase morminte primul dintre ele, acoperit cu marmura neagra, fiind cel al lui Cristopher Wren, care s-a stins din viata la 91 de ani dupa ce impodobise orasul cu 50 de biserici. Tot aici si-au gasit odihna vesnica Amiralul Nelson, Ducele de Wellington, Joshua Reynolds, William Blake.

Vechiul cimitir este o gradina publica in care se mai vad inca ruinele batranei clopotnite si unde mai exista amvonul in aer liber de unde a fost proclamata, in numele Papei, condamnarea lui Martin Luther, in prezenta Cardinalului Wolsey. Aici au fost spanzurati rebeli, dar tot aici in scuarul „Tatal nostru” sculptura Elisabethei Frink realizata in 1975 si reprezentand un cioban cu oile sale, aduce un strop de liniste celor care vin sa rememoreze ceva din istoria tarii sau din viata unuia din marii apostoli ai lumii crestine.
Sursa: http://www.revistamagazin.ro

Sydney Opera - Simbolul Australiei

Cladirea Operei din Sydney, situata in varful unui promotoriu ce strajuieste portul orasului Sydney, Australia, este una dintre cele mai distincte si celebre cladiri ale secolului XX, proiect, design si realizare a arhitectului danez Jørn Utzon. Este astazi considerata simbolul unui oras, Sydney, al unei tari si al unui continent, Australia.

Dar opera din Sydney este remarcabila si din alt punct de vedere: este complet unica. Nu se incadreaza in nici o categorie stilistica sau cronologica. Nici una din celelalte cladiri ale lui Utzon – biserici, cladiri guvernamentale, case – nu seamana cat de putin cu aceasta, iar acei arhitecti contemporani care se straduiesc sa imite stilul acestei cladiri intotdeauna proiecteaza constructii care dau impresia de diletantism comparate cu Opera din Sydney. Este cu siguranta o cladire moderna, dar modernismul expresionist al acesteia nu cadra deloc cu stilul international rectiliniar al epocii. Desigur, localizarea aduce si ea un enorm ajutor, asezarea ei la capatul unui promotoriu, inconjurata de apa din trei parti, fiind exploatata la maximum de Utzon.

Opera din Sydney, desi trebuia sa fie terminata cu mult inainte, conform planificarii initiale, a fost inaugurata abia la 20 octombrie 1973, de catre regina Elisabeta a II-a, cu Simfonia a 9-a de Ludwig van Beeethoven. Aceasta nu a fost insa prima reprezentatie de la Opera din Sydney — inaintea inaugurarii, pe data de 28 septembrie 1973, a fost sustinut un spectacol cu Razboi si pace de Serghei Prokofiev, iar pe 29 septembrie a avut loc, in Sala de concerte, un spectacol al Filarmonicii din Sydney.

Uluru – sau inceputurile creatiei

Uluru sau Ayers Rock, cunoscut ca si Muntele de granit rosu Uluru este un masiv stancos izolat in desertul din Australia centrala, situat pe teritoriul Parcului Uluṟu–Kata-Tjuṯa la 340 km distanta de Alice Springs. Masivul stancos este un monolit cu o vechime de 800 milioane de ani, format din gresie care apare ca o formatiune bizara intr-o regiune de ses fara alte denivelari de teren.

Se crede ca muntele au fost creat prin actiunea unor fiinte ancestrale, in timpul creatiei (sau Dreamtime). Situl include numeroase pesteri, helestee si picturi rupestre. Uluru este numele traditional al rocii, dat de catre exploratorii europeni, iar Uluru / Ayers Rock este numele oficial.

Mit si mistere

Locuitorii aborigeni din Australia, Anangu, cred ca peisajul central australian a fost creat la inceputul timpului de catre fiinte ancestrale. Potrivit mitului aborigenilor, lumea nu a existat si nu a avut forma pana cand fiinte ancestrale au iesit din neant si au calatorit in intreaga tara, creand toate formele de viata, speciile si caracteristicile peisajului desertic. Uluru este considerata o dovada a activitatilor fizice spectaculoase ale stramosilor in timpul perioadei de creatie.

Amintiri ale creatiei, Dreamtime, pot fi gasite in stanca, fisuri si pesteri. Drumul principal pana la munte este traseul traditional urmat de catre stramosii aborigeni de la sosirea lor in Uluru. Diverse simboluri reprezenta spirite ancestrale iar prin atingerea stancii un indigen poate invoca spiritele pentru a primi binecuvantarile si pentru a comunica cu Dreamtime.

Uluru ramane sacru pentru mai multe triburi aborigene din zona, care inca il mai folosesc pentru ritualuri si plaseaza in pesteri picturile lor. Simbolurile sunt transmise tinerilor in cantece, la ceremoniile de initiere efectuate in pesterile de-a lungul bazei muntelui Uluru.

Istorie

Nativii australieni cred ca sunt urmasii acestor fiinte ancestrale si au misiunea de a proteja ritualurile si responsabilitatile asociate acestora.
Acestia se numesc Anangu, un cuvant care initial insemna pur si simplu "fiinta umana", dar a ajuns sa se refere la populatia autohtona (in special din vestul si centrul Australiei), spre deosebire de descendentii Australiei europene.

Muntele si parcul din jur au fost desemnate parte a Patrimoniului Mondial in anul 1987.

Impresioneaza

Uluru este o roca izolata (un monolit) de 346 de metri inaltime si mai mult de 8 km circumferinta. Are peretii exteriori mai solizi decat majoritatea celorlalte formatiuni de piatra, ceea ce-i permite sa fie excesiv de abrupta fata de nivelul solului.

Uluru este o stanca fara pic de vegetatie, care uimeste privitorii prin frumusetea puternica si misterioasa. Prin contrast, baza stancii este alimentata de scurgerile de ploaie din Uluru si este o oaza fertila formata din bazine de apa si vegetatie bogata, cu o varietate de animale salbatice. Prin urmare, este un loc ideal pentru ceremonialele aborigenilor, care traiesc in pesteri, avand suficiente surse de apa si hrana la dispozitie.

In afara de dimensiunea sa impunatoare, caracteristica cea mai impresionanta a muntelui Uluru, iubit de catre aborigeni si vizitatori deopotriva, este capacitatea acestuia de a reflecta culorile, acestea schimbandu-se pe tot parcursul zilei si al anului. Rasaritul si apusul de soare sunt remarcabile, avand drept fundal stanca stralucitoare de un rosu ruginiu aprins. Culoarea de baza este datorata procesului de oxidare, iar efectul de stralucire de la rasaritul si apusul soarelui se datoreaza gresiei care contine minerale de reflectie si isi schimba culoarea in functie de atitudinea soarelui.

Ayers Rock contine o varietate de denivelari interesante, canioane, pesteri si formatiuni naturale, toate atribuite fiintelor ancestrale. Pesterile de mica adancime de la baza stancii contin sculpturi si picturi rupestre. Dar spre deosebire de Pesterile Lascaux si alte situri cu arta rupestra, desenele Uluru nu sunt doar artefacte ale unor culturi indepartate - acestea sunt inca create de Anangu, ceea ce le face imposibil de datat.

La aproximativ 25 km de Uluru se afla o alta formatiune stancoasa sacra cunoscuta sub numele de Kata Tjuta ("multe capete") sau Olgas (numita dupa Regina Olga a Württemberg-ului in 1872).

Uluru-Kata Tjuta National Park include un centru cultural, unde turistii pot afla mai multe despre cultura aborigenilor si sacralitatea stancii Uluru.

Inscriptia "Nu escaladati Uluru" de la baza stancii atentioneaza asupra pericolelor ce rezida din escaladarea unui sit sacru. Ignorata de multi indrazneti, stanca a reusit sa faca mai multe victime in randurile celor care s-au aventurat sa o cunoasca de la inaltime.

Cateva zile petrecute aici au puterea de a schimba perceptia timpului. Este imposibil sa masori eonii creatiei, care si-au lasat din plin amprenta asupra acestui pamant stravechi.

Catedrala Sf. Stefan - simbolul Vienei

Atractie centrala a Vienei, Catedrala Sf. Stefan isi intampina vizitatorii cu numeroase simboluri ascunse, ce se cer a fi descifrate.

Stephansdom sau Catedrala Sf Stefan a supravietuit catorva razboaie si a devenit simbolul libertatii Vienei. Cladirea in stil gotic a fost construita in anul 1147. Caracteristica sa principala, acoperisul din tigla taiata sub forma de diamante, a fost adaugat ulterior, in anul 1952.

Cele mai importante evenimente gazduite de catedrala il au ca personaj central pe Mozart, nunta si inmormantarea geniului muzical vienez avand loc intre peretii acesteia.

Impresioneaza:

Turnul inalt de 135 m sau “Batranul Steve”, care permite, dupa urcarea a 343 de trepte in spirlala, admirarea unor panorame surprinzatoare ale orasului.

Turnul Nordic sau Nordturm, neterminat, dar avand adaugate in structura de varf elemente renascentiste; accesul este mai usor, facandu-se prin intermediul unui lift.

Clopotul Pummerin, unul dintre cele mai mari din lume, adapostit de Turnul Nordic, se face auzit in tot orasul in noaptea de Anul Nou.

O5 – simbolul sculptat in piatra, in fata masivei porti frontale are o semnificatie istorica. Numarul 5 provine de a cincea litera a alfabetului, E, care impreuna cu O formeaza OE – abrevierea de la Österreich (Austria), un cod ascuns menit a simboliza rezistenta fata de anexarea Austriei de catre Germania.

Altarul, o piesa impunatoare, parte a tezaurului national.

Amvonul din piatra, aflat in mijlocul naosului, poarta imaginile celor patru Parinti ai Bisericii latine: Ambrosie, Jerome, Grigore si Augustin. Un auto-portret rar al artistului (Anton Pilgram) se afla imediat sub scari. Busola reprezentata in tablou marcheaza punctul de tranzitie spre perioada Renasterii, cand artistii au inceput sa iasa din anonimat, devenind cunoscuti.

Balustrada amvonului este acoperita cu simboluri interesante: soparlele - animale de lumina, reprezentari ale animalelor considerate malefice si "Cainele Domnului" din partea de sus – aveau menirea de a proteja predica de influentele rele. Cercurile delimitate in trei parti, reprezentand Sfanta Treime si cele in patru parti, reprezentand cele patru anotimpuri se desfasoara sus, respectiv jos.

Neobisnuit pentru secolul al 17-lea este si mormantul Imparatului Frederick III, pe care sunt pictate creaturi inspaimantatoare care incearca sa-l trezeasca pe imparat.

Patronul catedralei este Sfantul Stefan, primul martir crestin.

Alaturati-va celor 3 milioane de turisti care viziteaza anual Catedrala Sf. Stefan din Viena.

Bisericile in stanca din Lalibela, Etiopia

Micul oras Lalibela din Etiopia este gazda unora dintre cele mai uluitoare vestigii sacre din lume: un ansamblu de 11 biserici cioplite in piatra, fiecare sculptata in intregime, dintr-un singur bloc de granit, cu acoperisul aflat la nivelul solului.

Dintre cei 8 000 -10 000 de locuitori ai orasului, peste 1.000 sunt preoti. Ritualul religios este esential pentru Lalibela, cu procesiuni regulate, posturi extinse, multimi de preoti cantand si dansand. Acest lucru, combinat cu arhitectura religioasa extraordinara si simplitatea vietii dau acestui oras un aer atemporal, facand atmosfera aproape biblica.

Orasul este situat in statul federal Amhara, la o atitudine de 2.500 metri. Daca nu ar fi existat aceste biserici extraordinare, Lalibela aproape sigur nu ar fi aparut pe radarul turistic din Africa.

In timpul dinastiei Zague (1137-1270) orasul era capitala dinastiei. Regele Gebra Maskal Lalibela, care a si schimbat numele orasului in cel actual, a incercat sa reconstruiasca aici Noul Ierusalim; pe de oparte pentru a castiga sustinerea preotilor prin ridicarea de lacase de cult, pe de alta parte pentru locuitorii care nu isi puteau permite un pelerinaj. Multe din cladirile Lalibeliei din acea perioada purtau numele cladirilor din Ierusalim. Insa nu copiau deloc stilul arhitectonic al acestora, fiind intr-adevar unice.

Interesant este faptul ca bisericile nu au fost construite ci excavate. O legenda populara aminteste de ajutorul ingerilor care au participat la constructie. Una dintre biserici, Bet Maryam, contine un stalp de piatra pe care regele Lalibela a scris secretele cladirii bisericilor, inscriptii la care doar preotii au acces.

Proiectul regelui Lalibela de a obtine ajutorul bisericii a avut doua rezultate neasteptate: crearea unui loc sfant de o frumusete de neegalat si convertirea regelui la o viata religioasa. Dupa 20 de ani de conducere, a abdicat tronul pentru a deveni pustnic, traind intr-o pestera si mancand numai radacini si legume. Si in prezent regele Lalibela este considerat a fi unul dintre cei mai mari sfinti crestini etiopieni.

Bisericile sunt folosite inca de la constructie, din secolul al 12-lea si in prezent. Primii europeni care au vazut aceste situri sfinte extraordinare au fost exploratorii portughezi in 1520,unul a notat in jurnalul sau ca obiectivele turistice au fost atat de fermecatoare, incat se asteapta ca cititorii descrierilor sale sa-l acuze de faptul ca ar minti.

Unicitatea este data de:

Acoperisurile situate la acelasi nivel cu solul; se coboara prin scari inguste. Bisericile sunt interconectate prin tuneluri si trecatori.

Din cele11 biserici ortodoxe, 4 sunt separate de roca din care au fost create iar celelalte 7 au un perete sau chiar acoperisul unit cu aceasta. Bisericile sunt grupate in doua diviziuni separate de canalul Iordan care reprezinta raul Iordan in incercarea de a construi noul Ierusalim.

Simbolurile reigioase sunt omniprezente in sculpturile in piatra bazaltica rosiatica.

Bet Giorgis (Biserica Sf. Gheorghe), una dintre cele mai spectaculoase biserici din ansamblul celor 11, are acoperisul sculptat in forma de cruce, dimensiuni perfecte si precizie geometrica. Este numita "a opta minune a lumii". Conform istoriei etiopiene, biserica a fost construita in urma unei viziuni pe care a avut-o regele Lalibela, in care Dumnezeu si Sfantul Gheorghe i-au explicat exact cum poate fi construita biserica.

In "Grupul de Nord", vizavi de biserica Sf. Gheorghe, se afla o alta constructie notabila. Biserica Beta Medhane Alem, gazduieste Crucea Lalibela si este considerata a fi cea mai mare biserica monolit din lume, o copie dupa biserica Sf. Maria din Zion, Axum.

Beta Maryam (Biserica Sf. Maria) – probabil cea mai veche dintre biserici. In peretele de est al bisericii exista o serie de ferestre geometrice sculptate pe verticala: o cruce malteza intr-un patrat, un semi-cerc de genul celui de pe Axum Stelae, o cruce latina si o fereastra simpla, patrata.

Alte simboluri precum: Steaua lui David in combinate cu o cruce malteza, un Soare cu fata umana zambitoare flancat de 8 roti cu spite, scene din Bunavestire.

Bisericile sculptate din piatra au fost inregistrate ca patrimoniu al UNESCO in 1978.

Castelul Linderhof, Germania

Impresionat de Castelul Versailles din Franta, Ludovic al II al Bavariei a initiat constructia castelului Linderhof in mijlocul unei regiuni muntoase in Bavaria. Primele planuri au luat nastere in anul 1857. In anul 1869 a primit spre folosinta zona Linderhof, unde tatal sau, Maximilian al II, avea Casa Regala de vanatoare.

Sub indrumarea arhitectului sau, Georg Dollmann, au inceput lucrarile la Castelul Linderhof, care urma sa devina nu un castel reprezentativ pentru Bavaria, ci mai degraba un refugiu pentru regele Ludovic al II, al carui caracter retras era mereu in cautare de locuri care sa ii ofere linistea si protectia necesare afirmarii personalitatii sale singuratice, precum au fost si castelele Neuschwanstein si Chiemsee.

Interiorul castelului este atat de bogat in detalii incat dupa vizita rapida, condusa de un ghid, te simti coplesit si te incearca deja regretul ca nu vei retine prea multe. Imposibil sa nu iti ramana in minte, adanc impregnata, aceasta pasiune a regelui pentru poveste si arta, pentru a da fiecarei camere un concept si a-l ilustra in cele mai mici detalii, de la scenele pictate si decoratiunile abundente, pana la manerele usilor.

Regasesti astfel muzica si simbolurile artelor, alegorii ale continentelor si zodiilor, simboluri ale gradinaritului, pescuitului si agriculturii precum si scene sau picturi amintind de Versailles.

Iar daca dupa aceasta portie buna de simbolistica iesi afara sperand ca vei avea parte de o plimbare simpla prin natura, te inseli. In afara de cadrul cat se poate de natural, de peisajul minunat si de spatiul urias alocat gradinii (cam 50 de hectare), totul este din nou plin de semnificatii si rezultat al unei munci impresionante.

Chiar daca este cel mai mic castel construit de Ludwig, Linderhof este singurul care a fost terminat in totalitate si a fost locul in care acesta a locuit cel mai mult, fiind un fel de refugiu al regelui atat de putin sociabil. Pe langa salile impunatoare, castelul este inconjurat de gradini decorate cu statui alegorice, reprezentand continentele, anotimpurile si cele 4 elemente.

Cascada creata in spatele castelului ce se termina cu o frumoasa fantana a lui Neptun.

Ludovic al II-lea iubea operele lui Wagner motiv pentru care a construit in castel o pestera artificiala cu stalagmite si stalactite pentru a ilustra primul act din opera Tannhauser a compozitorului.

Pestera artificiala (Venus Grotto) cuprinde un lac, jocuri de lumini si muzica – un loc de relaxare creat special pentru rege.

Daca mai rezisti sa asimilezi si alte simboluri, cauti „intrarea” in lumea povestilor fascinante ale Seherezadei, gasind Chioscul Maur sau Casa Marocana. Iar daca ai timp sa mergi mai departe, vei gasi inca un loc inspirat de Wagner (de data aceasta opera Walkiria): Cabana de Vanatoare.

Dupa tot ce vezi e posibil sa iti scape involuntar o afirmatie de genul: „e o nebunie!”. Asa au spus si contemporanii regelui – declarandu-l in urma unei expertize medicale bazata exclusiv pe declaratiile unor martori, nu si pe consultarea „pacientului”, ca iresponsabil.

Visatorul rege a fost pus sub paza la palatul Berg de langa lacul Starnberg, lac in care si-a gasit in mod foarte misterios sfarsitul.

Din fericire, dincolo de un destin tragic si controversat, Ludovic a lasat mostenire bijuterii arhitecturale pe care Germania le poarta astazi cu mandrie si cu tot respectul cuvenit.

Bulgaria – tara cu parfum de trandafiri

Trandafirul, regina florilor, este unul din simbolurile Bulgariei. Nu degeaba a devenit brandul turistic care promoveaza Bulgaria in intreaga lume. Trandafirul, acest dar minuant al naturii, este admirat si folosit in industria parfumurilor, in cea farmaceutica si alimentara.

Valea Trandafirilor, situata in apropierea orasului Kazanluk (unde are loc Festivalul anual al Trandafirului) este unul dintre cei mai mari producatori de ulei de trandafir din lume. Solul si clima din aceasta regiune sunt adorate de catre trandafiri. Conditiile din Kazanlak s-au dovedit a fi mai favorabile pentru cultivarea acestei palnte decat chiar cele din tara de origine a trandafirului- Tunisia.

Valea Trandafirilor nu este o denumire geografica, este doar o notiune, asociata zonei de extractie a uleiului de trandafir.

Valea Trandafirilor este o regiune din Bulgaria situata la sud de Muntii Balcani, intre munti si partea de est a lantului inferior Sredna Gora. Din punct de vedere geologic este alcatuita din doua vai de rauri, cele ale cursurilor Stryama la vest si Tundzha la est.


Valea este renumita pentru industria trandafirilor, cultivati acolo de secole, regiunea producand 85% din uleiul de trandafir din intreaga lume. Zona s-a impus cu un soi stabil, independent de trandafir, diferit ca anatomie si fiziologie de orice alta sursa de ulei de trandafiri din lume. Extractele sunt utilizate si recunoscute de catre parfumeurii din intreaga lume.

Centrul industriei uleiului de trandafir este Kazanlak, in timp ce alte orase importante includ Karlovo, Sopot, Kalofer si Pavel Banya. In fiecare an, numeroase festivaluri organizate in cinstea trandafirilor si a uleiului de trandafir dau aroma, culoare si savoare Bulgariei.


Sezonul de recoltare a florilor dureaza din mai pana in iunie. In aceasta perioada, zona emana un miros superb si este acoperita cu flori multicolore. Procesul de colectare, in mod traditional sarcina femeilor, necesita o mare dexteritate si rabdare. Florile sunt taiate cu grija, una cate una si stranse in cosuri de salcie, care sunt apoi trimise la distilerii.

Bulgaria este unul dintre cei mai mari producatori de ulei de trandafir din lume. Motivul acestei realitati rezida in calitatile sporite ale speciei trandafirului bulgaresc crescut in Kazanluk ("Kazanlashka Roza"), un tip special, care a fost cultivat aici dupa multi ani de cercetare si dezvoltare.


Conform unei legende, soldatii lui Alexandru cel Mare, intorsi la garnizoane, au adus la sud de Dunare primii trandafiri din regiunea orasului Kashan, Persia, prin Siria si Damasc. Oamenii de stiinta bulgari presupun ca pentru inceput cultivarea trandafirilor s-a facut in regiunea Kazanlak, intr-un oras fondat de catre turci in 1420. Trandafirii au fost adusi regulat din Tunisia de catre un judecator turc, care detinea gradini impresionante plantate cu trandafiri parfumati.

Trandafirii bulgari sunt mostenitorii trandafirilor Damascena. Uleiul de trandafir este supranumit "aurul lichid" al Bulgariei, deoarece este un produs foarte scump, utilizat in principal pentru realizarea de parfumuri, ciocolata, lichior si gem.

Ulei de trandafir este de 3 ori mai scump decat aurul real. Un kilogram de ulei de trandafir poate fi extras din 3000 kg de trandafiri. Aceasta inseamna ca, pentru un gram de ulei de trandafir, sunt folosite mai mult de 1300 de flori!

Marele Zid Chinezesc (China)

Cea mai mare constructie facuta de mana omului este atat de veche incat pana nu demult secretele sale au stat ascunse. Marele Zid Chinezesc este dovada ca oamenii sunt capabili sa indeplineasca imposibilul.

Marele Zid, una dintre cele 7 minuni ale lumii contemporane, nu este important doar prin marimea lui ci, mai ales, prin rolul pe care l-a jucat in scrierea istoriei. Trei mii de ani de istorie stau inscrisi in pietrele acestui zid, istorie pe care impreuna autoritatile chineze, NASA si echipa de la Discovery Channel au facut-o de curand cunoscuta.

Marele Zid Chinezesc este de mii de ori mai lung decat orice monument construit vreodata. Inceput inainte de nasterea lui Iisus, inca se mai construia cand Columb a ajuns in America. Este atat de vast si complicat incat nu exista nici o harta clara cu intreaga constructie.

Incepe de pe tarmurile Marii Galbene, se intinde peste muntii de la nord de Beijing, prin inima Chinei de Nord, ajunge la marile rauri apoi, pentru mii de mile, strabate deserturi pentru a traversa apoi munti de netrecut. Este cea mai naucitoare constructie din lume, intinzandu-se pe mai bine de 4 mii de mile, avand 45 de castele si sute de turnuri de control si numeroase tunele secrete.

Insa putini dintre turistii sau oamenii de stat care isi fac poze pe Marele Zid Chinezesc stiu ca in afara de zidurile cunoscute publicului exista 35 de mii de mile de ziduri pierdute si redescoperite.

Este zidul care a facut posibila existenta legendarei Cai a matasii.

Zidul apara de raidurile armatelor nomade pe negustorii care duceau spre Europa matase, blanuri, ceramica si rubarba, folosita la acea vreme ca un excelent medicament, si se intorceau cu aur, fildes si corali.

Pe langa aceste obiecte de lux, negotul cel mai important era cel cu idei si inventii. Pe acest drum a ajuns in Europa compasul magnetic, inventie care a facut posibil ca Columb sa gaseasca America iar in China a ajuns religia - primele forme de crestinism, dar mai important pentru chinezi, budismul. Arta care a patruns odata cu budismul a revolutionat China. Obisnuiti sa construiasca la scala mare, chinezii au aplicat ce invatasera din constructia zidurilor in arta religioasa, iar rezultatul a fost colosal.

Marele zid a schimbat si istoria Europei. Vazand ca nu este chip sa treaca de colosalul zid, nomazii au mers spre vest cucerind Asia Centrala si Europa de Est, amenintand cealalta mare putere a lumii antice, Roma. Erau atat de temuti incat atunci cand au ajuns la portile Romei, insusi Papa Leon a iesit in intampinarea lor pentru a le cere sa crute orasul. Legenda spune ca Attila, foarte supertitios, s-a retras pentru ca numele papei insemna leu. Insa era doar o perioada scurta de liniste pentru Roma. Europa nu a scapat de invaziile barbare care au adus 5 secole de ani intunecati.

In timp ce Europa suferea, adapostita de maretul zid, China intra in anii de aur ai dinastiei Tang, cei mai bogati si puternici conducatori din istoria Chinei. Unul dintre putinele morminte gasite din acea perioada este cel al unei tinere printese. Picturile murale din interiorul acestui mormant arata o China aristocrata, bogata si culta, cu obiceiuri aduse pe Calea matasii cum ar fi jocul de polo. Armatele dinastiei aparau China pe ambele parti ale zidului, incat acesta nu-si mai gasea nicio intrebunitare lasat astfel in ruina. Noua dinastie prefera sa-si pastreze puterea prin negocieri si diplomatie mai degraba decat cu armele, iar cei mai priceputi diplomati ai timpului erau printesele chineze.

Intreg zidul este intesat de turnuri de control in care stateau strajeri care, in cateva ore, puteau alerta o armata de un milion de soldati daca invadatorii ar fi atacat. La fiecare 15 metri erau construite gauri de scurgere pentru ploaie care erau indreptate in interiorul zidului pentru a nu le acorda dusmanilor posibilitatea sa-si faca rezerve de apa. Soldatii din turnuri stateau in afara zidului, astfel incat sa fie capabili sa tinteasca cu sagetile pe cei care vroiau sa treaca zidul. Atat din punct de vedere al arhitecturii, a fortei de munca folosita si a terenului pe care a fost ridicat, unele portiuni fiind aproape perpendiculare, constructia ramane chiar si astazi uimitoare.

Cu toate ca era vechi de doua mii de ani, abia cu vreo doua sute de ani europenii au inceput sa-i acorde importanta meritata. In 1793 englezii au trimis o misiune diplomatica pentru a incheia contracte comerciale. Cand McCartney, conducatorul diplomatic, a ajuns in China si s-a oprit in fata maretului zid sa-l admire, chinezii ramasesera incurcati. De ce cineva s-ar opri sa admire o gramada de pietre vechi??!! Intre timp zidul cazuse din nou in uitare. Unul dintre englezi a desenat zidul, desen care a fost reprodus de mii de ori ca o curiozitate pentru europeni. Abia dupa secole de razboaie cu lumea europeana si apoi suferind distrugerile regimului comunist, zidul a inceput sa fie un simbol pentru China.

Sursa: http://www.timpultau.ro

Maneken Pis – simbolul orasului Bruxelles

Am stat cateva luni la Bruxelles si nu am inteles de ce acest punct central al Europei si-a ales drept simbol o statuie atat de stranie. Nu a facut-o din lipsa de simboluri, credeti-ma.

Ii multumesc Dlui Cornel Ilie pentru ca a deslusit misterul.


Daca la New York gasim Statuia Libertatii (93 metri), la Rio de Janeiro pe cea a lui Hristos Mantuitorul (38 metri), la Bruxelles afla statuia lui... Maneken Pis. „Baietelul” cum mai este supranumit, are putin peste o jumatate de metru, dar o valoare simbolistica la fel de mare ca si suratele sale mult mai impozante.

Un document provenit de la arhivele de la Sainte Gudule amintea de existenta statuii, din piatra, la 1388, sub numele de micul Julien. Denumirea de Maneken Pis apare pentru prima oara intr-un document din 1451, pastrat in arhiva primariei din Bruxelles.

Fiind furata a fost inlocuita cu statuia din bronz masurand 61 cm inaltime, realizata de Jerome Duqesnoy in 1619, pe un soclu facut de Daniel Raessens.
Pusa la adapost in timpul bombardamentelor franceze asupra orasului, a fost reinstalata la locul ei in august 1695, iar pe soclu s-a inscriptionat un citat in limba latina, care in traducere ar suna astfel:

„Dumnezeu m-a asezat pe aceasta piatra stiind ca sunt mai puternic decat dusmanii mei”.

In 1698 a primit primul sau costum din partea principelui elector Maximilien Emanuel de Bavaria; de atunci au fost create numeroase vestimentatii, peste 800 in momentul de fata, care pot fi admirate la Musee de la Ville de Bruxelles, in Grand Place.

In legatura cu „nasterea” lui Maneken Pis, exista mai multe legende.

Prima este cea referitoare la ducele Godfrey al III-lea de Leuwen. in 1142 soldatii sai, care se luptau cu cu armata lui Berthout de Grimbergen, l-au pus intr-un cos si l-au agatat intr-un copac, pentru a-i stimula in lupta. Se spune ca de acolo s-a urinat pe soldatii adversi si acestia au pierdut batalia.

Alta legenda plasata in secolul al XIV-lea spune ca dusmanii care atacau orasul se pregateau sa arunce zidurile acestuia in aer. Un copil, pe nume Julien, afland de acest lucru, s-a urinat pe fitilele ce declansau explozia, salvand astfel orasul.

Alta versiune este aceea care spune ca monumentul (statuia si bazinul) au fost daruite de un comerciant bogat, care a multumit in acest fel locuitorilor orasului ce-l ajutasera sa-si gaseasca copilul pierdut (gasit desigur in timp ce se urina intr-o gradina).

„Baietelul” a fost victima unor acte de vandalism. In 1745 i-au fost furate hainele de catre soldatii englezi; doi ani mai tarziu a fost furat de un grenadier francez. Drept compensatie, regele Ludovic al XV-lea i-a oferit un costum de marchiz. In 1817 un fost detinut, Antoine Lycas, a furat statuia pe care a mutilat-o. Dupa ce a fost recuperata a fost restaurata si repusa la locul ei in 1818. De multe ori studentii, dupa organizarea unor farse sau ale unor ramasaguri, l-au smuls de pe soclu.

Maneken Pis este un simbol al umorului bruxellez dar si al opozitiei fata de razboi si de fanatism. De-a lungul timpului „baietelul” a fost facut Cavaler al Ordinului Sf. Ludovic, brigadier de onoare in diverse regimente sau Primul ambasador al patrimoniului folcloric si cultural bruxellez. La anumite ocazii in loc de apa, curgea bere si vin.

Exista si un echivalentul feminin, tot la Bruxelles: Jaeneke Pis.

Sursa: http://www.isciv.ro/

TianTan, Beijing, China – Templul Paradisului

Templul magnific si plin de culoare al Chinei – Tiantan - a fost locul in care imparatii dinastiilor Ming si Qing ofereau jertfe cerului si se rugau pentru recolte mai bune.

Templul Cerului sau Templul Paradisului a fost construit intre 1406 si 1420, in timpul domniei imparatului YongLe Ming (1403 - 24), care a supervizat, de asemenea, crearea Orasului Interzis, in aceeasi perioada.

In 1998, TianTan a fost adaugat in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Arhitectura si dispunerea Templului Paradisului se bazeaza pe un simbolism elaborat si numerologie.

In conformitate cu principiile datand din perioada pre-confuciana, cladirile din Templu sunt rotunde, asemenea Raiului (ne putem imagina cerul ca o cupola rotunjita), in timp ce fundatiile si axele complexului sunt patrate (sau plate), la fel ca pamantul.

In mod similar, acoperisurile structurilor importante din Templul Raiului sunt albastre, simbolizand paradisul si cerul (la fel cum galbenul auriu simbolizeaza imparatul, iar verdele, budismul).

La baza constructiei Templului Cerului a stat cosmologia antica, aceasta contribuind, la randul sau, la consolidarea legitimitatii rolului imparatului, ca sef al unui sistem feudal, insarcinat cu un mandat obtinut din Rai.

In semn de respect aratat cerului, prin rugaciune si jertfe, imparatul a subliniat fara echivoc, sursa autoritatii sale.



Cele 3 structuri principale ale Templului:

Altarul Cerului (YuanQiuTan)
Numarul de pietre de pe diferitele niveluri sunt multipli de trei si / sau noua - o tema numerologica predominanta la Templul Cerului. Numarul noua reprezinta simbolic imparatul.

Peretele Echo (cu ecou) si Arcada Imperiala a Raiului (HuangQiongYu)
Este renumit pentru proprietatile sale acustice - o soapta de la un capat poate fi auzita in mod clar la celalalt capat.

Sala de rugaciune pentru recolte mai bune (QinianDian)
O structura impresionanta pe trei niveluri de lemn, care stau pe o placa enorma din marmura, pe trei niveluri, la 6 metri inaltime. Remarcabil, un singur cui a fost utilizat in toata constructia.

In interiorul salii stau 28 de piloni inalti, fiecare realizat dintr-un singur trunchi de copac. Cei 4 stalpi din jurul cercului interior reprezinta cele patru anotimpuri. Cei 12 piloni din jurul cercului interior reprezinta cele 12 luni. Cei 12 piloni din cercul exterior reprezinta 12 ShiChen. In China antica, un ShiChen era echivalentul a doua ore, astfel incat o zi intreaga a fost impartita in 12 ShiChens.

Pasarela 'Vermillion Steps Bridge' (DanbiQiao), desi se ridica la 360 de metri de sol, face ascensiunea aproape imperceptibila si simbolizeaza evolutia de la Pamant la Cer.

Pasarela are aproape 30 de metri latime si are marcate trei cai distincte. Calea centrala a fost rezervata zeilor. Calea stanga a fost rezervata imparatului, in timp ce dreapta a fost folosita de catre imparateasa si functionari. Drumul este flancat de chiparosi vechi de secole.

Rolul istoric al Templului Paradisului

O procesiune bianuala la care participau mii de eunuci si ministrii, plus imparatul (Fiul Cerului), consta in a strabata drumul de la Orasul Interzis la Templul Cerului. Cetatenilor obisnuiti nu le era permis nici macar sa priveasca procesiunea.

Printre zeii venerati la Templul Cerului se numarau initial zeul pamantului, zeul apei, zeul agriculturii (care are sala proprie - Sala de Rugaciune), zeul militar, zeul religiei si zeul civililor.

La Templul Cerului, imparatul oferea jertfe si practica diverse alte ritualuri. inainte insa, imparatul ramanea in Sala Abstinentei, timp de mai multe zile.
Oferirea de jertfe era o sarcina serioasa - intregul imperiu se baza pe imparat, ca acesta sa aduca noroc si recolte abundente, deci responsabilitatea era mare. Stiri legate de ceremonie erau apoi difuzate pe intreg teritoriul Chinei.


Templul Paradisului in prezent

Templul Cerului a fost transformat intr-un parc, foarte popular atat printre turisti cat si printre localnici.
Parcul a fost deschis pentru public in 1912, iar oamenii obisnuiti, carora le fusese interzisa pana atunci privirea procesiunilor din Tiantan, aveau acces liber la Templul Cerului.

Templul Cerului este un parc foarte mare, mai mult decat dublu fata de Orasul Interzis.

Este simbolul Raiului pe Pamant, avand 2 km de la nord la sud. Zona interioara acopera 275 ha (2,75 milioane de metri patrati).

Reprezinta cel mai mare grup de constructii de cult din lume.

Temple of Heaven este un loc agreabil si rafinat, ideal pentru a petrece cateva ore. Este bine sa il vizitezi la primele ore ale diminetii, pentru a asista la demonstratii ale expertilor TaiChi, desi parcul este plin de viata toata ziua si intreaga seara.