Toledo, Spania – Aur verde de 18 kt

Unde gasim aur verde de 18 kt? Iata intrebarea care are drept raspuns acest articol. Toledo este orasul in care se fabrica bijuterii din acest aur, in combinatie cu cel galben. Celebru in trecut pentru productiile de otel si in special de sabii si armuri, Toledo isi pastreaza traditia prelucrarii metalelor, la un nivel mult mai subtil in prezent.

Situat la 70 de km de Madrid, Toledo este capitala provinciei cu acelasi nume si una dintre fostele capitale ale Imperiului Spaniol, loc incarcat de istorie, unde au coexistat culturile crestina, evreiasca si maura. "Oras al celor trei culturi ", unul dintre cele mai importante centre ale istoriei europene medievale, Toledo dispune de o vasta bogatie monumentala, un patrimoniu artistic si cultural, sub forma bisericilor, a palatelor, a sinagogilor, a cetatilor si a moscheelor.
Aceasta mare diversitate de stiluri artistice explica de ce Toledo este considerat un autentic muzeu in aer liber, devenind parte a Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1986.

Dintr-o lista lunga, amintim numai cateva simboluri ale orasului, precum : Catedral de Toledo si Alcázar de Toledo, care strajuiesc cu inaltimile lor centrul istoric, Mezquita del Cristo de la Luz, Iglesia de Santiago del Arrabal, Iglesia de Santo Tomé, Sinagoga de Santa María La Blanca, Sinagoga del Tránsito, Monasterio de San Juan de los Reyes, Puerta del Cambrón, Puente de Alcántara, Puente de San Martín. Toate monumentele pot fi vizitate intr-o singura zi, intr-un tur pietonal al orasului.


Catedrala din Toledo este una dintre cele mai mari catedrale crestine din lume, considerata a fi una dintre cele mai marete structuri gotice de acest gen din intreaga Europa. Din punct de vedere al fidelitatii fata de stilul gotic, aceasta nu este intrecuta decat de doua alte catedrale – Catedrala din Sevilia si Domul din Milano.


Desigur, nimeni nu poate sa paraseasca Toledo fara sa viziteze Museo-Casa El Greco, situat in cartierul evreiesc, impartit in doua corpuri unite printr-o gradina si care adapostesc numeroase opere ale artistului, in special din ultima perioada a creatiei sale.

Un oras al convivialitatii si al bunului gust, al secolelor de istorie inchise intre ziduri vechi si un rau, Tajo, care se adauga ca un ingredient suplimentar al acestei retete a frumusetii magice.
Sursa:

Granada, Spania – Mix cultural armonios

Must see in viziunea TABU:

Granada este capitala provinciei Granada din comunitatea autonoma Andaluzia in Spania de sud si se afla la poalele muntelui Sierra Nevada la o altitudine de 670 m fata de nivelul marii.

Fondat in secolul V i.e.n. sub forma unei colonii grecesti, oraselul pe care il cunoastem azi sub numele de Granada este un mix cultural aparte, ale carui influente grecesti, romane, vizigote, arabe si continental europene se imbina armonios. Un oras universitar preferat de tinerii spanioli pentru oportunitati de studiu si o viata de noapte foarte activa, Granada este totodata unul din cele mai pitoresti orase spaniole.

De neratat. Alhambra, citadela maura care a prins forma in secolele XIII-XV este si astazi un loc de pelerinaj: atat pentru cei interesati de cultura araba europeana, cat si pentru turisti. Considerata una din relicvele cele mai bine conservate si fastuoase ale dinastiei Nasrid.

De incercat. O plimbare prin piata San Nicolas, al carei mirador permite cea mai frumoasa perspectiva panoramica asupra orasului, care cuprinde Alhambra si muntii Sierra Nevada, totul intr- o atmosfera parca rupta dintr-un film istoric.

De vizitat. La Huerta de San Vincente, casa de vara a scriitorului Federico García Lorca, o asezare tipica andaluza, in care veti gasi un muzeu dedicat lui Lorca si ocazia de a petrece cateva ore intr-o gradina de vara tipica pentru inceputul secolului XX.

De gustat. Pescaito frito (varietati de fructe de mare) este mandria locala, urmat de vinurile de Jerez si de o abundenta bucatarie a deserturilor bazate pe migdale si miere. Mancarea este la loc de cinste in Andaluzia, iar restaurantele de familie ofera o atmosfera primitoare si nimeni nu pleaca pana nu a mancat tot din farfurie.
Sursa: http://www.tabu.ro/must-see-granada/

Manastirea Montserrat - Pelerinaj la inaltime

Montserrat este un loc desebit de important pentru pelerinii ce pasesc pe meleagurile Cataloniei. La o distanta de 60 de kilometri nord-vest de Barcelona, pe o intindere plana, se inalta, sfidator fata de micutele dealuri ce-l inconjoara, "Muntele Sfant" al Cataloniei - Montserrat, simbol al libertatii si identitatii nationale a catalanilor.

Aceste lumanari aprinse de-a lungul unui tunel ingust m-au ajutat sa-mi reamintesc ca am fost si eu la Montserrat. De ce tocmai acest pasaj luminat si nu muntele impresionant sau manastirea, nu pot intelege.

Se spune ca, in zilele senine, Montserrat poate fi zarit din orice punct al Cataloniei. Varfurile muntelui apar ca niste degete uriase de piatra, acest proces curios fiind rezultatul eroziunii, care a luat nastere datorita duritatii diferite a rocilor. Coloanele bazaltice se ridica, una dupa cealalta, tinzand parca spre bolta cerului.

Manastirea Montserrat este o manastire benedictina; ea se afla sub varful estic al masivului muntos. De la manastire, aflata la o altitudine de 720 de metri, se poate ajunge, pe trasee turistice amenajate, pe varful cel mai inalt al muntelui, Sfantul Ioan, cu o inaltime de 1.236 de metri. Langa manastire se mai afla si "Drumul Crucii", unde este amenajata "Pestera Sfanta" si locul legendar unde a fost gasita icoana Sfintei Fecioare din Montserrat.

Inceputul monahismului pe acest munte este crezut a fi avut loc intre secolele XI si XII. Primii calugari catalani, atrasi de frumusetea salbatica a muntelui, si-au gasit aici siguranta ce le lipsea in partile natale. In vremuri de restriste, intr-o lume bantuita de spectrul razboaielor, al intrigilor si al mandriei, sarmanii ratacitori erau primiti si adapostiti in bratele binefacatoare ale Muntelei Sfant.

Inaltarea unei manastiri si a chiliilor aferente nu s-a lasat mult asteptata. Treptat, manastirea a devenit cunoscuta si vizitata, de la cei mai umili tarani pana la trufasii feudali ce plecau in pelerinaj, mai intai la Montserrat si apoi la Santiago de Compostella. Conform traditiei locului, se spune ca, in pelerinajul sau prin lume, Sfantul Graal - cupa de vin din care a sorbit Hristos la Cina cea de Taina -, ar fi poposit, pentru o vreme, si in acest loc.

La Montserrat, Wagner a fost inspirat pentru una dintre operele sale - "Parsifal". Basilica adaposteste si un muzeu ce pastreaza lucrarile unor mari artisti; dintre autorii operelor de aici amintim doar pe El Greco, Dali si Picasso.

Alaturi de Muntele Saint Michel, Lourdes, Vatican, Ierusalim, Santiago de Compostella, si alte multe locuri, Montserrat-ul este unul dintre locurile sfinte ale crestinitatii; loc de pelerinaj vizitat si de papi si cardinali, de regi si presedinti, de artisti si oameni de litere; sute de misionari au dus de aici credinta in toate colturile lumii.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Santiago de Compostela – patrimoniu al umanitatii

Anne Marie a scris acest articol pentru toti cei care cred ca ezoterismul in sfera vacantelor se confunda cu pelerinajele. Desigur, viziunea noastra este mult mai ampla dar lasam spatiu de interpretare fiecaruia. Pana la urma este vorba despre doua pasiuni - vacantele si ezoterismul - reunite pe acest blog. Si nu, nu suntem agentie de turism si nu avem nici un interes in promovarea anumitor subiecte.

Despre Santiago de Compostela, fascinantul oras si capitala a Galiciei, exista numeroase legende si povesti. Este cunoscut indeosebi datorita celui mai lung si mai interesant drum de pelerinaj al evului mediu, el camino de Santiago – declarat patrimoniu al umanitatii de catre UNESCO.

O legenda spune ca, in anul 830, o lumina orbitoare, asemeni unei comete, i-ar fi indicat unui taran, pe nume Pelayo, locul unde erau ingropate ramasitele pamantesti ale Sfantului Apostol Iacob. De aici si numele orasului, Santiago insemnand in spaniola Sfantul Iacob, in timp ce Compostela provine din latinescul Campus stellae adica camp cu stele.

Incepand cu sec. al XII-lea, cand a fost construita Catedrala, Santiago a devenit un loc celebru de pelerinaj in lumea catolica, al doilea dupa Roma. Mii de pelerini, printre care si Sf. Francisc de Assisi, Papa Ioan Paul al II-lea si Shirley MacLaine, au urmat celebrul „El Camino de Santiago”. Acesta masoara aproximativ 900 de km (din Franta pana la Santiago) si dureaza circa 30 de zile (la o medie de 30 km parcursi pe zi). Pentru cine vrea sa primeasca certificatul oficial de pelerinaj („Compostela”) este necesara parcurgerea a cel putin 100 km pe jos (sau 200 km pe bicicleta). O retea de adaposturi si refugii ofera cazare gratuita, iar stampilele pe certificatul de pelerin atesta parcurgerea integrala a rutei de pelerinaj.

Catedrala Santiago de Compostela a fost construita intre anii 1075 si 1211, fiind cea mai mare biserica din peninsula Iberica. Distrusa si reconstruita de mai multe ori, se remarca in special prin fatada baroca care este orientata spre Plaza do Obradorio, ce are in componenta un veritabil varf al artei romanice medievale, Portico de Gloria. Interiorul pastreaza forma originala in stil romanic, inspirand pelerinului venit din departari o atmosfera sobra, dar linistita.

Numarul 13 in SUA

Blestemul numarului 13 este o traditie tipic americana. In New York nu exista strada nr.13, nici etajul 13, nici pe strazi case cu nr. 13. In toate prospectele scrie ca Empire State Building are 102 etaje, dar de fapt, este vorba de 100; americanii socotesc parterul drept etajul 1, iar etajul 13 lipseste din motive de superstitie.

Insa nu totdeauna 13 a fost considerat ca purtand ghinion. Initial, SUA erau formate de 13 colonii. Deasupra capului vulturului, pe emblema SUA, figurau 13 stele, iar motto-ul inscris pe emblema continea 13 litere: "E PLURIBUS UNUM", adica "sunt mai multi, intr-unul singur". Emblema mai continea 13 frunze, 13 boabe pe ramura din gheara dreapta a vulturului, 13 sageti in cea stanga si 13 dungi pe platosa de pe pieptul lui.

Pe emblema, se mai gasea o piramida, cu 13 nivele, purtand ca moto, sintagma latina "ANNUIT COEPTIS", adica "ceea ce s-a inceput este si acceptat", compusa de asemenea din 13 litere.

Este greu de spus astazi daca toate acestea au fost simple coincidente, capricii ale inaintasilor americanilor de azi, sau informatii transcedentale, ce trimiteau mesaje, greu de descifrat pentru omul modern.

Ar trebui sa vedem insa de unde vine legatura lui 13 cu ghinionul. Pentru aceasta este necesar sa facem o incursiune in timp. Egiptenii au fost primii care s-au preocupat de acest numar. In superstitia lor numarul 13 aducea noroc. Egiptenii credeau ca scara spre viata eterna contine 12 trepte. Atingand a 13-a treapta, automat, ai trecut dincolo. Pentru ei, numarul 13 era asociat cu nemurirea.

Noul Testament din Biblie vorbeste de Cina Cea De Taina unde, initial, au participat 12 persoane, inclusiv Iisus. La un moment dat, a venit Iuda Iscariotul. El era al 13-lea, cel care, ulterior, l-a tradat pe Iisus. Traditia atribuie acelui moment sensul nefast al numarului 13, care il reprezinta pe cel de prisos, cel nedorit, cel aducator de rau.

Babilonenii aveau un cult deosebit pentru numere, care indicau sensuri si semnificatii multiple. Pentru ei, numarul 13 deriva din 12, considerat purtator de noroc, corespunzator celor 12 zeitati, iar 13 includea si zeul principal, respectiv intreaga familie a zeilor. Cine se situeaza al 13-lea intr-o conjunctura oarecare, sau este al 13-lea nascut din familie, acela se va bucura de atentia si de protectia zeior.

Revenind in zilele noastre, acest numar nu ar trebui sa ne produca angoase. In Spania, Grecia si America Latina, vineri 13 este considerata a fi o zi cu ghinion. In Italia, vinerea este zi ghinionista, dar numai daca pica pe data de 17. Germanii evita pe cât posibil numarul 13: in multe hoteluri camera cu nr.13 nu exista, in vreme ce, in cladirile inalte, al treisprezecelea etaj e sarit la numerotare. In aeronavele anumitor companii aeriene rândul al treisprezecelea nu exista.

Menorca – Relaxare in Mediterana

Rupta din rai si parte a Patrimoniului UNESCO, Menorca este un mic colt de paradis, un amestec de natura, liniste si traditie.

In timp ce insulele vecine Ibiza si Mallorca sunt supradezvoltate si supraaglomerate in timpul verii, Menorca isi pastreaza linistea si savoarea rurala.

In 1993 UNESCO a declarat insula Rezervatie a Biosferei, cu scopul de a proteja zone precum Parcul Natural S'Albufera d’es Grau si situri arheologice unice ce se gasesc pe insula.

Plaje virgine, golfuri superbe situate pe o coasta de 216 km lungime ofera turistilor ocazii unice de a explora si descoperi insula! Menorca a ramas unul dintre putinele locuri din Mediterana unde este posibil sa aveti o intreaga plaja la dispozitie in timpul verii. Unii spun ca insula ii datoreaza mult lui Franco faptul ca a ramas putin exploatata din punct de vedere turistic.

A doua insula ca marime din Baleare si cea mai nordica de asemenea, Menorca are un climat mai umed si temperaturi mai mici cu cateva grade decat celelalte insule. In special in extrasezon, "insula vanturilor" este puternic afectata de curentii necrutatori veniti din nord.

Capitala Mahón se afla la capatul de est al insulei. Drumul principal (ME1) trece prin mijlocul acesteia, prin Ciutadella, al doilea oras al Menorcai, alte strazi secundare facand legatura dinspre nord si sud catre statiuni si plaje.

Jumatatea de nord a Menorcai este o zona dominata de dealuri verzi si de o zona de coasta accidentata si stancoasa. Jumatatea de sud a insulei are cateva plaje de nisip fin, adevarate oaze intre stancile inalte.
Legenda spune ca vanturile din Menorca modifica personalitatea oamenilor. Poate ca si acesta este motivul pentru care cei care au venit o data aici, in calitate de turisti, vor reveni cu siguranta...

O destinatie ideala pentru toti cei in cautarea unui loc pentru o relaxare totala.

Tenerife – insula unde este mereu primavara

Articolul 300 si Anne Marie care a pregatit ceva special: multa sangria pe o terasa din Tenerife :)

Tenerife este cea mai mare insula dintre Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Este cea mai populata insula a Spaniei si a arhipelagului, avand o lungime de 80 de km si o latime de 50 de km. Coasta sudica a insulei, foarte dezvoltata, are o clima uscata si plaje aurii in timp ce coasta nordica are o clima umeda si plaje cu nisip negru situate la poalele stancilor abrupte, care iti aduc aminte de originile vulcanice ale insulei. Intre aceste doua zone se afla cel mai inalt varf din Spania, Teide, acoperit permanent de zapada si cu o inaltime de 3.718 m.

Pamant legendar pentru vechii navigatori si pentru autorii clasici, Tenerife continua sa fie o bijuterie naturala care isi pastreaza neschimbat farmecul si care ofera totodata luxul si facilitatile necesare pentru relaxare si distractie. Nu se poate vorbi de un singur peisaj in Tenerife ci de un mozaic incredibil de peisaje. Totul este un amestec de perspective, culori, arome si panorame diferite care surprind la tot pasul.

Capitala si portul principal, Santa Cruz de Tenerife, se afla in partea de sud vest, intr-un golf spectaculos. Carnavalul de aici este cel mai exuberant din Spania si este de asemenea foarte popular in toata lumea, fiind declarat Festival de Interes Turistic International. Carnavalul este celebrat in multe zone din nordul si sudul insulei, dar partea sa cea mai importanta se desfasoara in Santa Cruz: concursuri, grupuri de muzicieni stradali, grupuri de menestreli , oameni costumati etc. Odata ce este aleasa Regina festivalului ia sfarsit prima parte a carnavalului, urmand sa inceapa carnavalul de pe strada, unde numerosi oameni se aduna in centrul orasului Santa Cruz pentru o sarbatoare care va dura 10 zile.

Ospitalitatea face parte din spiritul insulei. Pozitia sa geografica, punte de legatura de-a lungul secolelor intre Europa si America, a transformat Tenerife intr-un punct de escala si obiectiv pentru comercianti, aventurieri si oameni de stiinta. Contactul cu alte culturi si nationalitati a fost intotdeauna ceva obisnuit aici. Aceasta ospitalitate proverbiala din Tenerife, care se face simtita inca de la aeroport si se regaseste in continuare in serviciile hotelurilor, in locurile de distractie si in orice clipa a vacantei transforma sejurul oricarui turist intr-o experienta dintre cele mai placute.

Printre atractiile insulei se numara:

Plajele - peste 140 de plaje naturale si artificiale, majoritatea cu nisip negru de origine vulcanica, dar si cateva cu nisip auriu.

Puerto de la Cruz – cea mai veche statiune din Tenerife, cu hoteluri construite pe stancile din lava neagra

Parcul National Teide – declarat in 2007 loc al patrimoniului mondial, ofera peisaje fascinante create de vulcanul Teide

Stancile Los Gigantes - stanci verticale ce "cad" in mare de la inaltimi curpinse intre 500 si 800 de metri.

Piramidele de la Guimar - structura lor aminteste de construcţiile similare din Mexic, vestigii ale vechilor civilizatii azteca si maya.