Se afișează postările cu eticheta templu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta templu. Afișați toate postările

luni, 6 februarie 2012

Bodhgaya - Locul unde Buddha a atins iluminarea

Templul Mahabodhi din India este una din cele mai sacre locatii ale budistilor din intreaga lume, acesta fiind locul unde Gautama Buddha a atins iluminarea. Templul se afla in Bodhgaya, in statul Bihar din India. Templul Mahabodhi din India se traduce ca “Templul Marii Treziri”, fiind una din cele 4 locatii sacre legata de viata lui Buddha si in principiu de iluminarea sa. Templul Mahabodhi este unul din cele 84 000 de altare construite de Imparatul Asoka.


Data la care Buddha a atins iluminarea nu este cunoscuta, insa budistii si istoricii recunosc existenta lui Buddha ca personaj istoric ce a trait intre secolele 5 si 6 i.Hr., iar satul Bodhgaya este cunoscut ca zona unde acesta a atins iluminarea. In secolul al 3-lea i.Hr., Imparatul Asoka, primul conducator buddhist al Indiei, a marcat aceasta locatie cu un pilon cu inscriptii, avand un elefant drept simbol principal. Pe stalpi se pot vedea reprezentari ale zeilor vedici, Indra si Surya, iar medalioanele balustradei sunt sculptate cu figure mitice. In secolul al 2-lea i.Hr., altarul original a fost inlocuit de ceea ce astazi este Templul Mahabodhi din India. In anul 400 d.Hr., Fa-hien, un pelerin chinez, a inregistrat faptul ca in aceasta locatie se aflau numeroase statui si monumente. Intre anii 750 si 1200 d.Hr., in perioada cunoscuta sub numele de Pala-Sena, templul a fost renovat, dar mai apoi a fost parasit si neglijat, cazand in ruina.

In a doua jumatate a secolului al 19-lea, Templul Mahabodhi din India a fost restaurat de catre Sir Alexander Cunningham, iar in 1882, restaurarea a fost dusa pana la capat de budistii birmani. In 1949, Actul Bodhgaya a recunoscut valoarea templului drept locatie sacra a budistilor. Acest lucru s-a datorat Societatii Mahabodhi, care fusese fondata in 1891, cu scopul de a revendica Bodhgaya si Templul Mahabodhi de sub controlul hindusilor.

Arhitectura templului dateaza din secolele 5-6, templul fiind construit in totalitate din caramizi. La nivelul solului, templul este constituit dintr-un patrat cu latura de 45 de metri, care se intinde in sus pentru a forma o piramida, care se inchide cu o mica platforma patrata. Turnul central al templului are inaltimea de 54 de metri. La exterior, pe ziduri sunt infatisate scene din viata lui Buddha.

In Templul Mahabodhi din India se afla o statuie uriasa a lui Buddha, in pozitie sezand si atingand pamantul cu mana dreapta. Aceasta statuie are in jur de 1700 de ani vechime si este realizata din piatra neagra, acoperita cu aur si imbracata in vesminte de culoare portocalie. Statuia este asezata cu fata spre est. In curte se afla numeroase statui ale lui Buddha, care au o vechime de cateva sute de ani. Chiar langa templu vizitatorii pot admira copacul Bodhi si Aleea Bijuteriei sau Chankramana Chaitya, care marcheaza locul unde se spune ca Buddha a meditat in timp ce mergea, timp de 7 zile, dupa iluminarea sa.


Copacul Bodhi este cunoscut sub numele de Ficusul sacru, o specie de ficus din familia Moraceae. Frunzele acestui copac sunt oarecum neobisnuite, avand forma unei inimi cu varful prelungit. Totusi copacul Bodhi care poate fi vazut astazi nu este acelasi cu copacul Bodhi sub care a meditat Buddha acum 2500 de ani, ci un descendent direct al acelui copac. In secolul al 3-lea i.Hr., Sanghamitta, fiica Imparatului Asoka, a adus o ramura a copacului Bodhi la Sri Lanka si a plantat-o in Anuradhapura, unde creste si astazi. Conform unei legende, sotia Imparatului Asoka a distrus copacul Bodhi original din gelozie, deoarece sotul ei petrecea prea mult timp in compania sa. Alte surse spun ca acel copac a fost distrus in secolul al 7-lea, insa majoritatea oamenilor sunt de acord ca arborele original a fost distrus si replantat folosindu-se un vlastar din copacul din Sri Lanka. Unii buddhisti spun ca arborele Bodhi este centrul lumii si locul unde toti Buddha ating iluminarea. Imaginea copacului a fost unul din simbolurile folosite pentru a-l reprezenta pe Buddha. Astazi a devenit traditie sa fie plantat un copac Bodhi in fiecare manastire buddhista, pentru a simboliza prezenta dharmei din invataturile buddhiste.

Tronul de Diamant sau Vajrasana este scaunul iluminarii lui Buddha. Acesta a fost construit in secolul 3 i.Hr. de catre Imparatul Asoka si este realizat din gresie rosie. Venerabilul Ashwaghosa a spus ca acest tron este Buricul Pamantului si ca toti Buddha din trecut au atins iluminarea aici, deasemenea toti Buddha din viitor tot aici vor atinge iluminarea. In zona de sud-est a templului se afla un parc, recent transformat in parc pentru meditatii. Aici se afla colibe pentru meditatie, spatii amenajate pentru intruniri si discutii, 2 clopote imense pentru rugaciuni si 2 fantani langa un iaz cu flori de lotus.

Templul Mahabodhi din India este vizitat de numerosi turisti, atat budisti cat si pelerini hindusi sau de alta religie, multi hindusi onorandu-l pe Buddha ca fiind o reincarnare a zeului Vishnu. In 2002, acest templu a fost inclus in lista Obiectivelor Patrimoniului Mondial al UNESCO.
Sursa:

duminică, 11 decembrie 2011

Chiapas, Mexic – Incursiune in lumea Maya

Ascunse in cadrul celui mai sudic stat din Mexic, jungle invaluite in ceata, munti vulcanici, infloritoare comunitati indigene si ruine spectaculoase Maya atrag ca un magnet milioane de turisti. Chiapas gazduieste Orasul Pre-Hispanic si Parcul National din Palenque, construit de civilizatia Maya intre anii 200 si 600 d. Hr. Repere importante ale sitului intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO includ Palatul – cel mai mare complex din Palenque - si Templul Inscriptiilor.


Palatul
Palatul nu este un simplu edificiu, ci un complex de cladiri legate intre ele. Au fost ridicate pe o terasa artificiala si apoi modificate si remodelate timp de aproape patru veacuri. E situat in partea centrala a sitului arheologic.

Templu Inscriptiilor
Este vorba despre o constructie aflata deasupra piramidei in trepte de pe flancul de rasarit al sitului. Isi datoreaza numele celor trei panouri de piatra din interior care poarta inscriptii hieroglifice. Acestea relateaza detaliat istoria dinastiei care a domnit peste cetate, cu accent pe faptele lui Pakal cel Mare. In templu se afla o dala care ascunde treptele ce duc spre cripta regala. Sarcofagul, lespedea de piatra care il acopera si peretii mormantului sunt decorati cu basoreliefuri ce ilustreaza, intre altele, descinderea lui Pakal in lumea subterana, unde acesta ia infatisarea unuia dintre gemenii care i-au infrant pe Seniorii Lumii Intunericului, devenind astfel nemuritor.

In capitala culturala a statului Chiapas, San Cristobal de las Casas, oras colonial spaniol, turistii pot face o plimbare pe strazile inguste si pietruite si pot rezerva un tur cu ghid local in unul din satele inevcinate, incluzand aici San Juan Chamula si Zinacantán, celebre pentru articolele de imbracaminte traditionale din lana, tesute pe razboaie de tesut rustice. Mai multe ferme ecologice de cafea de pe Ruta del Café, un proiect de geoturism desfasurat in sud-vestul Chiapas-ului, ofera excursii, participarea la diverse activatiti locale si cazare.


luni, 21 noiembrie 2011

Abydos, Egipt - Poarta catre lumea de dincolo

In tot mai multe carti de spiritualitate ce au drept subiect lumea de dincolo apar referinte directe asupra acestui oras antic si asupra unui simbol cunoscut sub numele de Floarea Vietii. Am cautat mai multe informatii si iata ce am descoperit.
Abydos este unul dintre cele mai vechi orase ale Egiptului antic,
situat in amonte de Teba, important centru religios al cultului lui Osiris in timpul Regatului Mijlociu (2040-1730 i.Hr.).
Putine locuri au fost atat de venerate de catre vechii egipteni precum stravechiul oras Abydos. Centru al credintelor egiptene si loc de pelerinaj vreme de mii de ani, Abydos era considerat de catre locuitorii Egiptului antic locul in care se afla cea mai de pret relicva a religiei lor, capul lui Osiris.

Tot aici, in grotele din dealurile care strajuiesc orasul se afla, conform religiei egiptene, si poarta catre lumea de dincolo, strajuita initial de zeul mortii Wepwawet, cel care deschide calea, devenit ulterior Anhur, pentru ca, in final, sa se numeasca Anubis, corespondentul egiptean al zeului grec Hades.


Nu exista o mentiune exacta a momentului in care orasul a fost intemeiat. Originile sale se pierd in timp, izvoarele arheologice aratand ca el exista inca de acum mai bine de 5000 de ani, perioada in care se facea trecerea dinspre neolitic spre aparitia primilor dinasti egipteni. Teoria general acceptata este aceea ca Abydos a fost intemeiat de faraonii predinastici, asa numitii faraoni din dinastia 0. Cu toate acestea, templele si mormintele deja existente in perioada respectiva arata ca orasul ar putea avea o vechime mult mai mare.

Considerandu-l poarta catre lumea de dincolo dar si catre viata vesnica, multi dintre faraoni doresc sa isi lase amprenta asupra lui. Astfel, constructii noi vor fi ridicate sistematic pana in timpul celei de a XXX-a dinastii si se vor opri odata cu disparitia ultimului faraon egiptean, Nectanebo, in anul 336 i.H.

Marele templu de la Abydos
In prezent, principala atractie pentru turisti o reprezinta Marele templu. Construit de catre faraonul Seti I in secolul al XIV-lea i.H., monumentul este considerat drept una dintre cele mai impunatoare constructii din toata istoria Egiptului.

Templul era dedicat lui Osiris, zeul cu cel mai mare rang din religia egipteana. Cu toate acestea, alte cinci zeitati erau venerate in tot atatea sanctuare din interiorul cladirii. Doua dintre ele, cel inchinat zeitei Isis si cel al zeului Horus, sotia respectiv fiul lui Osiris, sunt legate direct de sanctuarul principal. Celelalte trei sanctuare sunt plasate in partea secreta a templului si erau dedicate zeilor Amon, Re-Harakhte si Ptah.

Ineditul apare in cel de al saptelea loc de veneratie, loc dedicat insusi faraonului Seti I, fapt care i-a determinat pe unii egiptologi sa declare ca adevaratul scop al ridicarii templului era tocmai intarirea caracterului divin al monarhului egiptean, si trecerea acestuia in randul zeitatilor principale. De altfel, mormantul faraonului a fost plasat chiar sub templu.

Monumentul este impresionant atat prin grandoarea constructiei cat si prin modul de decorare oarecum atipic fata de alte temple egiptene. Basorelifurile si gravurile sunt de o acuratete senzationala, unele dintre ele pastrandu-si pana astazi culorile originale.

Cu toate acestea, Seti I nu a trait ca sa isi vada opera terminata, misiunea revenindu-i fiului acestuia, faraonul Ramses al 2-lea, cunoscut si ca Ramses cel Mare. Diferenta dintre cele doua perioade ale constructiei este evidenta si astazi. In timp ce decoratiunile realizate in timpul lui Seti sunt elegante si minutios conturate, cele realizate in timpul fiului sau par rigide si facute, mai degraba, la repezeala. Motivul pentru care aceste diferente sunt atat de evidente este cat se poate de practic si consta in faptul ca Ramses a inceput constructia propriului sau templu, cei mai buni sculptori si decoratori ai imperiului fiind insarcinati sa se ocupe de acesta. De altfel, Marele templu de la Abydos nu a fost niciodata terminat, chiar si astazi fiind vizibile locurile in care constructorii au abandonat lucrul.

Dar ceea ce atrage cel mai mult la templul lui Seti este sala pe care egiptologii o numesc Galeria Regilor. Pe unul dintre peretii salii se afla o inscriptie atat de rara incat arheologii au denumit-o „ a doua piatra Rosetta”, aluzie la piatra descoperita in timpul invaziei lui Napoleon, cea care a dus la descifrarea hieroglifelor de catre filologul francez Jean-François Champollion in anul 1822.
Inscriptia este formata din 76 de cartuse in care sunt mentionate aproape toate numele faraonilor egipteni incepand cu primul, Narmer, sau Menes si terminand cu Seti. Desi lista s-a vrut o evidenta detaliata a descendentei faraonilor, nume ca Hyksos, Hatshepsut sau Akhenaton, monarhi renegati, au fost omise.

Misterul din spatele hieroglifelor
Si totusi, celebritatea templului a atins apogeul de abia in ultimii zece ani, atunci cand un eveniment avea sa uimeasca lumea oamenilor de stiinta si sa inflacareze imaginatia multora dintre ei.
Datorita infiltratiilor, templul se pare ca a fost inundat de mai multe ori de apele Nilului, o parte a inscriptiilor hieroglifice de pe frontispiciul unei coloane s-a desprins, scotand la iveala o gravura mai veche. Martorii au fost socati de ceea ce au vazut, multora dintre ei nevenindu-le sa creada ca asa ceva este posibil. Gravura din spatele hieroglifelor reprezenta in detaliu ….un elicopter, un submarin si doua masini de zbor.
Imediat s-a facut trimitere si la alte inscriptii misterioase care, dupa cum afirma adeptii existentei OZN-urilor, ar reprezenta tehnologii mult mai apropiate de epoca moderna sau de cea futurista decat de cea a Egiptului antic.

Desi le-au confirmat originalitatea, istoricii cred totusi ca desenele nu reprezinta altceva decat rezultatul unor rescrieri ale hieroglifelor initiale, aceasta fiind o practica des intalnita in Egiptul antic. Ei au identificat trei straturi de hieroglife suprapuse care dateaza atat din perioada lui Seti I cat si din cea a lui Ramses al 2-lea.
Explicatia pe care o dau acestia este ca prima inscriptie a fost acoperita cu tencuiala, celelalte doua care i-au urmat fiind sapate in piatra deasupra acesteia. In momentul in care tencuiala s-a prabusit, suprapunerea celor trei gravuri a creat iluzia unor masini moderne.

Chiar daca explicatiile egiptologilor par a fi sustinute de dovezi palpabile, misterul tesut in jurul enigmaticelor inscriptii a fost accentuat de rapiditatea cu care autoritatile egiptene au izolat zona, interzicand accesul turistilor; fapt care a alimentat si mai mult imaginatia celor care sustin influenta unei civilizatii mult mai avansate.

Dar peste toate aceste controverse care, cu siguranta, vor dura multi ani, Marele templu de la Abydos ramane una dintre constructiile emblematice ale umanitatii. Viziune a unui monarh avid de glorie sau simbol al unei ere incarcate de legenda, acesta nu isi gaseste corespondent decat, poate, in marile piramide egiptene.
Sursa:
Foto:

sâmbătă, 4 iunie 2011

Pietrele lui Solomon, Brasov


In partea de vest a Brasovului - zona sacra - se gasesc si azi, ca doi umeri ai unei puternice "cetati naturale", doua stanci ce se numesc "Pietrele lui Solomon".
Cand timpul este frumos, la sfarsit de saptamana, romanii merg La Chetre, perpetuand o manifestare uraniana a unui ritual ancestral.

In limba iudaica Solomon se traduce prin "intelepciune", iar toponimicul ar insemna "Pietrele inteleptului". Cercetatorii sasi semnalau in secolul al XIX-lea existensa in zona a unor ziduri, urme ale unei cetati, care, dupa parerea autorilor, confirma prezenta unui templu geto-dac.

Din mitologia greco-romana si asiro-babiloniana se cunoaste rolul "Pietrelor sacre" ce se gaseau in zona "Marilor Oracole". O astfel de piatra se afla si la oracolele de la Dodona si Delphi. Piatra de la Mecca, piatra Hama (ce avea proprietati terapeutice lithoterapie), piatra Batyl (pe care Hera i-a dat-o lui Kronos s-o manance in locul lui Zeus) sunt cele mai reprezentative argumente. Este foarte posibil ca "Marii secerdoti" ai cultului lui Kronis, ce isi avea altarele pe varful Tampa, sa fi practicat initierea in mistere (junii), divinatia (profetitoria), invatandu-i totodata pe geto-daci normele etice (legile bellagines).

La venirea romanilor, dupa ocuparea Daciei de catre Traian cand au gasit altarele de pe Tampa, luand informatii de la loclanici despre ele si fiind in cunostinta de cauza, deoarece aveau si ei pe Saturn (ca zeu al timpului) au numit inaltimea "Tempus - Temporis". Cu timpul denumirea s-a transformat in "Tempea - Tampa", nume sub care autorii au identificat in aria de raspandire a geto-dacilor aproximativ 40 de inaltimi. In afara limessului roman autorii au identificat doua inaltimi cu numele de Zamura, in care radacina "zam-" ne reaminteste de Zamolxis.

In urma investigatiilor ce le vor face specialistii in mineralogie, geomorfologie si balneo-climatologie se poate demonstra ca Pietrele lui Solomon au proprietati naturale balneo-climaterice. Fenomenul de lithoterapie era utilizat inca din antichitate. Tratamentul de magneto-diaflux artificial, dupa cum se stie, creeaza o stare de echilibru psihic. La Pietrele lui Solomon este foarte posibil ca in urma unei anomalii magnetice, provocate de prezenta oxizilor de fier sau fero-mangan sa se creeze magnetodiaflux natural.


Specialistii cunosc efectul terapeutic in bolile cardio-vasculare al atmosferei ionizate negativ, deoarece ionul negativ este vaso-dilatator. Poate ca la Pietrele lui Solomon sa existe posibilitatea unei ionizari negative atmosferice si a unei metalice marcata datorita prezensei in zona a fero-manganului. Apa care trece printre Pietrele lui Solomon, daca se constata ca este usor radioactiva, ar pune in evidneta efectul terapeutic in bolile cardio-vasculare.
Prezenta in exces a oxigenului (datorita padurii) completeaza efectul terapeutic al zonei.

In aceste conditii, in situatia ca presupunerile noastre se adeveresc, Pietrele lui Solomon, pe langa interesul istoric il va prezenta si pe cel balneoclimateric.
Sursa: http://www.zamolxis.ro

duminică, 20 martie 2011

Templul Borobudur, Java, Indonezia

Templul Borobudur, situat la 42 de km nord-vest de provincia Javaneza, Yogyakarta, Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume. Este construit in forma de piramida cu baza patrata de 118 m lungime.

Borobudur a fost considerat un "kumagara" (structura acoperita) si acceptat a fi salasul lui Buddha Sakyamuni pe cand se afla in pantecele mamei sale. Ctitorii templului au vrut ca invataturile lui Buddha sa fie reprezentate vizual. In acelasi timp s-a dorit sugerarea prezentei puterii lui Sakyamuni prin intermediul structurii cladirii. Intentia ctitorilor templului Borobudur a fost exprimarea esentei cosmice si atotputernice a lui Buddha.

Numele de Borobudur provine din cuvintele in sanscrita "Vihara Buddha Uhr" si care inseamna Manastirea budista pe deal (inaltime).
Templul este contruit in sase terase patrate, asezate pe baza piramidei, iar peste aceastea sunt alte trei terase circulare care duc spre varf. Vazut de sus , Borobudur apare ca un gigant mandala. Picturile de pe templu sunt demult disparute, dar se spune ca piatra se vopsea cu alb sau galben auriu pentru a acapara soarele.

De la intrarea principala, in partea de est, pelerinii inconjurau templul in sensul acelor de ceasornic, pe coridoarele teraselor pana in varf unde se afla monumentul principal, stupa. Peretii coridoarelor sunt reliefuri, insumand 1460 de panouri cu sculpturi narative, acoperind 1900 de metrii patrati si 1212 panouri sculptate cu doctrine budiste si aspecte ale vietii de acum 1000 de ani in Java, acoperind 600 de m partati. Lungimea coridoarelor sculptate este de arproximativ 2500 de metri, insumand circa un milion de placi sculptate. Unii budisti spun ca acest monument este o „carte gigantica“ ilustrand viata lui Budha Sakyamuni si principiile sale.

Monumentul a fost conceput ca o viziune budista a cosmosului, in piatra, incepand cu samsara- de pe pamant - si urcand spre nirvana - raiul budist. Structura templului se imparte in trei nivele, fiecare reprezentand cate o diviziune a cosmologiei Buddhiste. Trei nivele sunt Kamadhatu (o lume a dorintelor), Ruphadhatu (sfera tranzitionala) si Arupadhatu (sfera perfectiunii, spirituala, iluminarii).

La baza monumentului sunt o serie de reliefuri reprezentand o lume dominata de pasiune si dorinte (Kamadhatu-primul nivel), in care cei buni sunt recompensati cu reancarnarea in forme de viata superioare iar cei rai sunt pedepsiti luand forme inferioare, demonice, dupa legile Karma. Primele 117 panouri descriu mai multe actiuni care conduc la unul si acelasi rezultat iar 43 de panouri demonstreaza rezultatele actiunilor care au un singur efect. Aceste reliefuri si scenele carnale sunt ascunse cu blocuri de piatra deoarece ulterior a fost consolidat monumentul cu o baza mai stabila, dar unele se mai pot vedea in partea de sud a monumentului. Cel putin 160 de panouri au fost sculptate in jurul acestui nivel, insumand circa 13 000 de metri cubi de roca vulcanica.

Nivelul Rupadhatu
Reliefurile de la nivelul Rupadhatu arata povestiri din manuscrisurile poemului epic Lalitawistara, Jataka-Avadana si Gandavyuha.120 de panouri, reliefuri din Lalitavistara, povestesc viata lui Budha Gautama Siddhartha. Incep cu nasterea lui Printului Budha din raiul Tushita, care a fost izolat de lumea de afara afla de misterul bolii, al mortii si a vietii de ascet, a cautat libertatea in meditatie. Dupa o lunga si grea cautare, in final a atins cel mai inalt nivel de meditatie, revelatia lui Budha. Povestirile din manuscrisurile Jataka arata nasterile repetate ale lui Budha inainte de nasterea ca Print. Reliefurile care povestesc Avadana nu il arata pe Budha, ci pe alte personaje legendare. Primele 20 de panouri reliefeaza Sudhanakumaravana.

Nivelul Arupadhatu
Pe ultimele trei trepte de pe partea superioara a templului, in forma circulara peste baza rectangulara se gasesc cele 72 de stupe spectaculare ca forma si marime, arata ca niste clopote. Acestea sunt dispuse in trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), si acopera fiecare cate o alta statuie a lui Dhyani Budha Vajrasattic. In centru se afla stupa principala care alcatuieste varful piramidei. Forma circulara simbolizeaza eternitatea fara inceput si sfarsit, sfera perfectiunii si iluminarii, nirvana.

In templu se gasesc 504 statui ale lui Budha. Potrivit povestirilor din Jataka, Budha s-a nascut de 504 ori, inainte de a se naste ca Print Siddhartha, sub diferite forme de zeu, rege, print, invatator, hot, sclav, si de multe ori a luat forme de animale ca leu, caprioara, maimuta, cal, testoasa, etc. 432 de statui ale lui Buda se afla dealungul coridoarelor si alte 72, pe coridoarele circulare, superioare, putin vizibile, fiind acoperite de stupe.

In 1991 Templul Borobudur a intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO.
Sursa: Wikipedia.ro

vineri, 25 februarie 2011

Karnak, Egipt – complex monumental

Karnak este numele egiptean modern atribuit complexului de temple, capele, stalpi, grupuri statuare si alte constructii, situate in zona Tebei (pe malul Nilului), fosta capitala a Egiptului antic.

Templul lui Amon-Ra din Karnak este cea mai importanta cladire a complexului monumental si cel mai mare edificiu cu destinatie religioasa construit vreodata. Numele antic al cetatii era Ipetisut ("cel mai ales dintre locuri"), aceasta reflectand superioritatea templului asupra altor cladiri de cult egiptene. Intr-adevar, dimensiunile templului sunt impresionante: Catedrala Sf.Paul din Londra sau celebrul Notre Dame din Paris ar fi pierdute intre peretii lui.

Impreuna cu toate vestigiile arheologice din Teba, complexul monumental de la Karnak a fost inclus, in 1979, pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Complexul de temple este situat pe Valea Nilului, pe cursul sau mijlociu. In apropiere se afla vechiul oras, Theba, precum si celebrele monumente din Valea Regilor si Valea Reginelor.

In timpul dinastiei a XVIII-a, Teba devine capitala si dobandeste o deosebita importanta religioasa. Cele doua zeitati Ammon (zeul-taur al vantului) si Ra (zeul-soare) se contopesc intr-o singura divinitate, Amon-Ra al carui cult incepe sa ia amploare, astfel ca Amon-Ra devine cel mai puternic zeu egiptean. Pe plan arhitectonic, schimbarea religioasa este ilustrata prin inlocuirea constructiei piramidelor cu constructia de temple funerare, temple de cult sau temple dedicate faraonilor zeificati.

Maretia ansamblului monumental de la Karnak are ca scop principal impresionarea afectiva si spirituala a celor ce participa la ceremoniile inchinate lui Amon-Ra. Compozitia uriasa trebuia sa-i faca pe simplii muritori sa se simta insignifianti in prezenta divinitatii.

Dupa o lunga alee, incadrata de sfincsi sculptati in piatra, urmeaza intrarea in templu, formata din piloni uriasi si obeliscuri impodobite cu steaguri si statuile faraonilor. Sala festiva are trei nave centrale mai mari si doua laterale mai mici. Este o sala hipostila, de dimensiuni impresionante: 103×52 m. Unele coloane au peste 19 m inaltime.

Peretii erau decorati cu imagini infatisand faptele de arme ale faraonilor insotite de comentarii in hieroglife.
Sursa: wikipedia.ro

marți, 15 februarie 2011

Partenon, Grecia – Templul Atenei

Partenonul este templul dedicat zeitei Athena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei, capodopera a arhitecturii grecesti. Partenonul din Atena este cladirea cea mai faimoasa a Greciei antice si una dintre cele mai faimoase cladiri din lume.

Inchinat zeitei Atena drept multumire pentru salvarea Greciei in Razboiul Persan, edificiul a fost oficial denumit Templul Fecioarei Atena; "Parthenon" provine din cuvantul grecesc parthenos, "virgin".

De-a lungul a peste 2500 de ani Partenonul a functionat drept cel mai important templu grecesc,
insa a reprezentat, pentru scurte perioade, un tezaur, o cetate, o biserica si o moschee. Astazi este una dintre cele mai cunoscute si populare atractii turistice din lume.

Partenonul este un templu in stil doric, alcatuit dintr-o "cella", in care era pastrata statuia zeitei Atena, din pronaos si "opisthodom" (tezaur), intregul edificiu fiind inconjurat de coloane.

Construit din marmura de Pentelic, Partenonul era bogat decorat cu reliefuri realizate de Fidias si de colaboratorii sai.

Statuia zeitei, opera lui Fidias, inalta de 12 m., era realizata din aur si din fildes; frontonul de rasarit reprezenta nasterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon si Atena pentru stapanirea Aticii.

Metopele infatiseaza lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiti si centauri si luptele atenienilor cu amazoanele.
Cele mai multe din sculpturile Partenonului se pastreaza azi la British Museum.

vineri, 11 februarie 2011

Siracusa – un capitol de istorie personala

Frumusetea si magia acestui oras sicilian, parte a patrimoniului universal UNESCO, este indescriptibila. Poate ca atractia mea pentru acest tinut tine de resorturi interioare profunde insa sunt recunoscatoare vietii ca mi-a oferit cateva luni de vacanta in care sa patrund atmosfera locului.

Cel mai greu este de descris un loc de care te simti legat sufleteste. Cateva surse m-au ajutat sa recreez un itinerariu superb.

Situat in partea de sud-est a Siciliei, orasul Siracusa s-a ridicat pe ruinele unei vechi colonii grecesti, fondata de corintieni in 734 i.Hr.
A fost un oras-stat aliat cu Sparta si Corint, cel mai maret din acea perioada, pe care Cicero il descria ca fiind “cel mai important oras grecesc si cel mai frumos dintre toate”.

Siracusa este mentionata chiar si in Biblie, ca fiind tinutul in care a locuit apostolul Pavel.
A fost orasul lui Arhimede, al lui Pindar si al lui Eschil,
multi considerandu-l in antichitate un rival al Atenei. De fapt, istoricii antici spun ca in regiune Siracusa s-ar fi putut teme doar de Atena, Cartagina ori de Roma, orice alta cetate fiind prea marunta in aceasta veritabila Varsta de Aur.

Siracusa este cunoscuta cel mai mult ca fiind orasul lui Arhimede, cel mai mare matematician al antichitatii, cel care ni l-a daruit, printre altele, pe simpaticul numar Pi.

Orasul antic Siracusa era impartit in cinci sectoare ce mai pot fi recunoscute si astazi: insula Ortigia legata de continent printr-un pod - Ponto Nuovo avand la nord si la sud doua porturi - Porto Piccolo respectiv Porto Grande. Al doilea district antic este Acradina, cu agora si forumul, apoi Tyche - include cartierul Santa Lucia, Neapoli - include parcul arheologic si Epipolai.

Iata si cateva atractii:

Templul lui Apollo:
este probabil cel mai vechi templu elen din Sicilia, construit in stil doric si datand aproximativ din 565 I.Hr.

Izvorul Arethusa: miticul izvor, situat tot in Ortegia, este astazi amenajat in forma unei fantani rotunde.

Castelul Maniaces: purtand numele generalului bizantin George Maniaces, care in jurul anului 1030 a ocupat o mare parte din zona de coasta a Siciliei. Fortareata impresionanta pentru acea vreme, a fost in mai multe randuri refacuta si extinsa.

Teatrul: din trecutul orasului s-au pastrat doua teatre, unul elen si unul roman. Cel elen este unul dintre cele mai mari teatre construite de vechii greci.

Amfiteatrul Roman: sculptat partial in stanca, nu este la fel de impresionant ca cel grecesc, fiind de dimensiuni mai mici.

Templul lui Zeus: ridicat in secolul VI IdHr, se gaseste la mica distanta de oras.

Catedrala din Siracusa: catedrala a fost construita in secolul VII de episcopul Zosimo, pe ruinele unui vechi templu inchinat zeitei Atena, datand din secolul V i.Hr, pe insula Ortigia. Vechiul edificiu doric, inconjurat de coloane, a fost incorporat in structurii catedralei de astazi.

Castelul Euryalus: poate cea mai impresionanta constructie fortificata din Sicilia. Potrivit unei legende locale structura initiala, un castel cu ziduri solide, turnuri si santuri de apa, ar fi fost proiectat chiar de Arhimede. Castelul, care de-a lungul istorie sale s-a opus cartaginezilor, sarazinilor, romanilor, facea parte dintr-un mult mai amplu sistem defensiv, peste 27 de kilometri de ziduri care protejau unul dintre cele mai mari orase ale lumii elene.

Palatul Bellomo:
construit in secolul XIII, a fost refacut in secolul XV, in maniera gotica. Aici veti gasi Galeria de Arta, poate cel mai interesanta colectie de pictura din Sicilia, incluzand panze de Caravaggio si Antonello da Messina.

Palazzo Montalto: un alt palat, astazi monument istoric, a fost construit in 1397 in maniera gotica. Situat langa Piazza Archimede, veti gasi aici si Fantana Zeitei Artemis, un alt monument foarte interesant.
Surse:
http://www.marketinglider.ro/
http://www.artline.ro/