Nou in Patrimoniul Mondial Unesco

Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO, reunit la Bonn, în Germania, a aprobat la sfârşitul săptămânii trecute includerea de noi obiective în Patrimoniului Mondial al Umanităţii. 

FRANŢA: Tradiţiile din Champagne şi climatul din Burgundia

Tradiţiile viticole din Champagne şi din Burgundia au intrat împreună pe această listă de prestigiu, pe de o parte cu dealurile, casele şi cramele de la Champagne, zonă în care s-a elaborat arta de a face vinuri spumante, iar pe de altă parte cu "climatul" viilor din Burgundia, parcelele viticole delimitate de pe pantele coastelor Nuits şi Beaune.

wallpapers-catalogue.com

JAPONIA: Siturile industriale din epoca Meiji

Este vorba despre 23 de locaţii reprezentative pentru evoluţia industriei din Japonia din timpul împăratului Meiji (1868-1910), repartizate în 11 locuri şi a căror adăugare pe listă a fost contestată de China şi Coreea de Sud. Unele dintre facilităţi sunt încă parţial în funcţiune, cum ar fi macaralele de pe şantierul naval Mitsubishi Heavy Industries (MHI) din Nagasaki. Aceasta este pentru prima dată când situri încă funcţionale sunt listate ca patrimoniu mondial. Decizia includerii acestor locaţii din Japonia pe lista UNESCO a fost în centrul unui scandal diplomatic, Coreea de Sud şi China menţionând că şapte dintre acestea au fost locuri de deportare şi muncă forţată pentru cetăţenii lor în timpul ocupaţiei japoneze (1910-1945 pentru Coreea, 1932-1945 pentru China).

www.history.com

SUA: Misiunea San Antonio

Cinci "misiuni", avanposturi fondate de misionari franciscani în secolul al XVIII-lea pe ambele maluri ale râului San Antonio din sudul Texas-ului, şi o fermă situată puţin mai la sud compun o locaţie inclusă pe lista UNESCO. Cea mai renumită misiune este Alamo, locul unei celebre bătălii din timpul Revoluţiei Texane (1836). Misiunile franciscane din Texas ilustrează eforturile coroanei spaniole de a coloniza, evangheliza şi apăra frontiera de nord a Noii Spanii, a explicat UNESCO, şi sunt un exemplu de împletire a culturilor de limbă spaniolă.

loscompadres.org

GERMANIA: Zona antreprizelor portuare din Hamburg

Speicherstadt — "oraşul antreprizelor" — este o întretăiere de străzi, canale şi poduri situate în oraşul-port Hamburg şi înconjurate de antreprize din cărămidă roşie construite în stilurile neogotic şi neoroman între 1885 şi 1927. În apropiere, districtul Kontorhaus, dedicat tranzacţiilor comerciale ale portului şi în mod particular Chilehaus ("Casa Chile), a fost construit în anii 1920 şi 1930. Ambele ansambluri "simbolizează în mod emblematic consecinţele creşterii ameţitoare a comerţului internaţional la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea", conform UNESCO.

www.engelvoelkers.com

TURCIA: Diarbakir şi Efes

Diyarbakir, oraş din sud-estul Turciei, include Castelul oraşului, cu şase kilometri de metereze, cu turnuri, porţi şi contraforturi, precum şi grădinile Hevsel, care conectează oraşul la fluviul Tigru. Alt obiectiv din Turcia inclus pe lista UNESCO este Efes, vestigiu al oraşului bizantin care a găzduit un mare templu dedicat zeiţei Artemis, una dintre cele şapte minuni ale lumii. Potrivit UNESCO, Efes este un exemplu excepţional de oraş portuar cu un canal maritim şi un bazin portuar.

www.turklandtravel.com

SPANIA: Drumurile din Santiago de Compostela

În acest caz nu nu este vorba despre un obiectiv complet nou care intră pe lista UNESCO, întrucât drumurile de pelerinaj din Santiago de Compostela au fost incluse pe lista patrimoniului mondial din anul 1993. Extinderea acestor drumuri include unele dintre primele căi de pelerinaj apărute după descoperirea mormântului din secolul al IX-lea atribuit apostolului Iacob.

www.onfootinspain.com

Surse: Agerpres, descopera.ro

Insulele Capului Verde - Pirati, Atlantida, Cesária Évora

Tot exotice dar mai putin cunoscute sunt Insulele Capului Verde. Descrierea cea mai frumoasa am gasit-o in Cotidianul.ro

Potrivit legendei, după crearea Pământului, lui Dumnezeu i-au mai rămas câteva pietricele. Şi-a scuturat buzunarele şi aşa s-au născut Insulele Capului Verde. Acest arhipeleag de 10 insule, pierdut în Oceanul Atlantic, în largul coastelor Senegalului, care, în pofida numelui, are culoarea ocru a pământului ars de soare, a stâncilor şi a falezelor de nisip.
Veche colonie portugheză, Cap Verde şi-a obţinut independenţa abia în 1975. Tradiţiile şi cultura ţării reflectă însă o istorie agitată, marcată de poziţia ei la întretăierea drumurilor între Europa, Africa şi America de Sud. Etapă de neocolit pentru corăbiile cu pânze în drumul lor către Brazilia, fiecare insulă îşi dezvăluie particularităţile între plajele pustii şi oraşele coloniale din văile luxuriante

Pe insula Sal există plaje destinate sporturilor nautice. Santiago înclină către Africa, în timp ce São Vicente se doreşte braziliană. În acelaşi timp, s-a păstrat aici o puternică amprentă a tradiţiilor portugheze.
Amatorii de trek şi de vegetaţie luxuriantă vor prefera Santo Antão, cu minunate peisaje montane, sau dunele nesfârşite din Boa Vista.
Un loc fermecător este insula Brava, în care se află Nova Sintra, considerat cel mai frumos oraş din arhipeleag, cu casele lui cu grădini înforite. Este de vizitat aici însă şi Furna, un mic port pescăresc liniştit.

Nu poate fi uitată Fogo, insula marelui vulcan ce domină peisajul, cu oraşul São Filipe, şi cu capela Ermida de Nossa Senhora, izolată pe o înălţime deasupra mării.

În plus, cum turismul de masă nu s-a dezvoltat încă în Insulele Capului Verde, iubitorii de aventură se pot juca în multe locuri de-a Robinson Crusoe. Cu un farmec subtil, insulele îi seduc pe amatorii de pescuit, de scufundări sau de farniente, nu în ultiml rând, prin ospitalitatea locuitorilor lor.

Capitala Capului Verde este Praia, situată în insula São Tiago. Vizitatorul descoperă aici un centru foarte agreabil, dar şi plaje.

Incredibila diversitate a piesajului este, de altfel, una dintre principalele atracţii al Capului Verde. Puţine ţări oferă un asemenea evantai de plaje, de la cele cu nisip negru din Fogo, la cea mărginită de cocotieri din Tarrafal, în insula São Tiago sau la vastele întinderi de nisip fin de la Sal, Boavista sau Maio.

Insula Santo Antao este considerată cea mai frumoasă a arhipeleagului. Vizitatorul trece rapid de la un peisaj lunar, stil Insulele Canare, la creste stâncoase pe care se zăresc terase cultivate, gen Machu Pichu. Sudul insulei este arid, nordul este plin de verdeaţă. Aici se găsesc culturi de trestie de zahăr. Este ţara grogului şi fiecare sat are propria reţetă, oferindu-l cu suc de portoale, lapte de cocos, măr sau lămâie. În altă vale a insulei, trestia de zahăr lasă loc porumbului, maniocului, plantaţiilor de fasole verde, arborelui de pâine, papayei, bananelor, o adevărată grădină a Raiului.

Cu micile lui case cu faţade pastel, Tarrafal de Santiago este un sat tipic zonei. Cu vânzătoarele sale de peşte trecând pe străzi cu bazine de plastic în echilibru pe cap, este un loc în afara timpului, departe de lumea contemporană.

Prima colonie portugheză s-a instalat la Ribeira Grande, actuala Cidade Velha, insula Santiago fiind prima populată.

Succesivele atacuri ale piraţilor au contribuit la decăderea economică a coloniei. Piraţi şi corsari celebri au atacat insula de mai multe ori, cele mai importante incursiuni fiind cea condusă de Francis Drake, care a atacat Ribeira Grande cu peste 600 de oameni, şi cea a francezului Cassard care, negăsind nimic de jefuit, a ordonat, în 1712, distrugerea oraşului.

“Saudade”, carnaval şi festivaluri

Cea care a relevat lumii contemporane frumuseţea acestui arhipeleag atlantic a fost Cesária Évora, femeia din portul Mindelo, devenită “Diva cu picioarele goale”. Puţine voci conţin sufletul unui popor ca aceea a Cesariei Evora. Ritmate, dar melancolice, cântecele “reginei mornei” sunt un imn închinat Capului Verde. Ea a cântat frumuseţea, bucuria şi tristeţea şi, de atunci, Cap Verde nu încetează să atragă curioşi din toată lumea dornici să vadă această “mică ţară”. 

Ţară imaginară sau fragmente împrăştiate ale Atlantidei, arhipeleagul Capului Verde a fost dezvăluit de vocea celebrei sale ambasadoare şi de cântecele sale impregnate de “saudade”, tristeţe şi melancolie. Timbrul ei învăluitor invita la o fabuloasă călătorie în Mindelo, la vulcanul Fogo, pentru a descoperi blândeţea vieţii “micului său ţinut”.

en.wikipedia.org

Fiecare insulă are muzica ei. În insula Santiago, regină este funaná, iar principalul ei compozitor era Codé di Dona (dispărut în 2010), din micul sat São Francisco.

La Mindelo, oraşul Cesariei Evora, pe insula São Vicente, se cântă mai ales morna şi coladeira.

În fiecare an, la începutul lunii februarie, se desfăşoară “Carnavalul de la Mindelo”, un fel de Festival de la Rio în miniatură, care merită însă o călătorie până acolo.

Cap Verde este reputat şi pentru festivalurile locale: sărbătoarea Eroilor în inauarie, sărbătoarea Indepedneţei în 5 iulie sau Ziua Naţională în septembrie. Ocazii de a descoperi costumele şi cultura populare. La Sao Vicente, pe lângă Carnavalul din februarie, se organizează şi Festivalul Muzical de la Baia das Gatas, în august, care are deja o recunoaştere internaţională. La el vin muzicieni din lumea întreagă pentru a cânta, timp de trei zile, piese morna, coladeira, funana, zouk, rock etc...

La Brava, se organizează o seamă de sărbători în lunile iunie şi iulie, perioada în care locuitorii emigraţi, fiind în vacanţă, se întorc acasă.

Corsari şi Patrimoniul Mondial UNESCO

Viaţa capitalei Praia este punctată de numeroase evenimente culturale, cum ar fi “Kriol Jazz Festival”, ce se desfăşoară în luna aprilie, un festival ce omagiază muzica creolă.

Tot la Praia, “Muzeul Etnografic” retrasează viaţa cap-verdienilor, expunând unelte şi obiecte din viaţa cotidiană. La “Palatul Culturii” există o sală de spectacole cu numeroase manifestări culturale. Tot acolo vizitatorul descoperă şi un cybercafé, o sală de expoziţii şi o videotecă.

Câteva edificii atrag atenţia în mod special: “Palatul Prezidenţial”, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a servi de reşedinţă guvernatorului portughez, vechea “Primărie”, cu o faţadă în stil neoclasic şi cu un turn central de formă pătrată.

en.wikipedia.org

 Biserica “Nossa Senhora de Graça”, situată în Piaţa Alexandre, în cartierul istoric, este numită uneori şi “Catedrala din Praia”, chiar dacă nu are acest statut. Ea fost vizitată, în 1990, de Papa Ioan Paul al II-lea.

Să mai adăugăm “Capela S. António” şi “Monumentul lui Diogo Gomes”, navigatorul portughez care a descoperit insula Santiago în 1460.

În plan arhitectural, există frumoase construcţii ale perioadei portugheze. Mai ales la Mindelo, pe insula São Vicente, şi la São Filipe, pe insula Fogo, unde vechile clădiri cu zidurile de culoarea galbenă a nisipului, cu obloane albastre sau verde închis par a fi coborâte de sub penelul unui acuarelist.

Portughezii au lăsat ţării o arhitectură ce poate fi admirată a Cidade Velha, vechea capitală de pe insula Santiago. Construită în 1495, biserica “Nossa Senhora do Rosário”,cu uimitoarea ei alee de pietre de mormânt şi zidurile acoperite cu azulejos, este un martor mut al trecutului. Oraşul a fost multă vreme o escală între America şi Europa, dar nu şi-a revenit niciodată în urma atacului corsarului din Nantes, Jacques Cassard. Câţiva ani mai târziu, capitala a fost mutată la Praia, mai bine protejată. Dar, în pofida ravagiilor corsarului, micul oraş a intrat recent în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Viaţa nocturnă şi “morabeza”

Ţara oferă şi o viaţă nocturnă animată. Melanjul de influenţe africane, portugheze, mediteraneene şi latino au dat naştere unui temperament “cabo”, ce caracterizează locuitorii arhipeleagului.

Pe insula São Vicente, oraşul Mindelo se bucură de o permanentă agiaţie, graţie numeroaselor baruri de noapte şi restaurante, instalate adesea în case coloniale tipice.

Blândeţea comportamentului oamenilor poartă în Cap Verde numele de “morabeza”. O formă de gentileţe unică, un amestec de duritate şi veselie, determinat de generozitatea şi convivialitatea locuitorilor, ce îi leagă pe cap-verdieni de ţinutul lor. Peste tot, dar mai ales în Mindelo, grogul şi morabeza sunt lucrurile cele mai importante. Primul consumat cu măsură, a doua, nelimitat.

Spre deosebire de Mindelo şi Praia, unde pot fi ascultate concerte aproape în fiecare seară, viaţa nocturnă nu este foarte dezvoltată, deşi există discoteci în sate complet pierdute de lume. Cinematografele sunt puţine, iar la televizor oamenii se uită mai ales în cafenele pentru a urmări telenovelele braziliene sau meciurile de fotbal.

Oferta culinară este bogată, în special la Praia, dar şi în alte oraşe ca Tarrafal şi Santa Catarina, Rui Vaz, Cidage Velha, São Domingos, Santa Cruz, Calheta São Miguel şi São Jorge. Mâncărurile sunt variate, de la “churrascos” (pui fript) şi “pintchos” (broşete de porc) la feluri mai sofisticate. Mâncarea tipică, fructele de mare şi langustele care sunt foarte căutate.

Ziua Cenuşii este un bun prilej de a cunoaşte o sărbătoare tipic gastromomică, cea mai importantă din insulă. Se mănâncă “trutchida”, pregătită din fasole verde cu peşte uscat şi xerém, iar ca desert cuscus cu melasă.

La Sao Felipe alegerea este dificlă între baruri şi restaurante. În timpul sărbătorilor, se servesc mâncărurile caracteristice, majoritatea cu carne, ca “djigoti”, făcută din carne de porc, varză, manioc şi djagacida (plată locală), sau fasole verde, mălai, slănină şi cârnaţi. Specialităţile de patiserie sunt flancurile cu brânză de capră, sau dulciurile bazate pe cafea, sirop de papaya, cartofi dulci. Masa poate fi însoţită de vin de Fogo, alb, roşu sau rose. Dar şi de apă minerală portugheză sau braziliană, bere sau rom.

Deşi nu se vorbeşte despre bucătăria cap-verdiană, ea merită să fie descoperită. Este o combinaţie subtilă de bucătărie africană şi portugheză. Printre mâncărurile tipice: “cachupa” (tocană de porumb şi fasole verde), ce poate fi comandată cu ton, carne…

În afară de peşte şi fructe de mare, nu rataţi carnea delicioasă de rechin.

Stramosii locuitorilor care trăiesc în acest arhipeleag atlantic au aparţinut Europei şi Africii. În sângele lor curge nostalgia despărţirii, “sauade”. Aici s-a născut o limbă creolă, o poezie şi a o cultură metisă pe care muzica diferitelor insule o poartă astăzi peste mările lumii.

Seychelles – Plaje, perle negre, cocotieri

Pe unde se afla?

Arhipelagul format din 115 insule ( desi Constitutia tarii listeaza 155, doar 40 fiind locuite) este dezvoltat pe un lant muntos submarin si este situat in Oceanul Indian, la circa 1000 km NE de insula Madagascar si la 1700 km de Africa. Alte regiuni si tari vecine sunt: Zanzibar la vest, Mauritius si Reunion la sud, Comore si Mayotte in sud-vest, iar Maldive la nord-est. Ca marime, domina insulele granitice Mahé, Praslin, Silhouette Island, La Digue, Curieuse, Felicite, Frégate.

Cine le-a vazut primul?

Vizitate de arabi, descoperite de portughezi, pe ale caror harti sunt si marcate din 1502 (Vasco da Gama - 1502, Pedro Mascarenhas - 1505), explorate de o expeditie britanica in 1609, insulele Seychelles, nelocuite pana la descoperirea lor de catre portughezi, sunt colonizate de francezi la jumatatea secolului al XVIII-lea si anexate Frantei in 1756. Pasind pe plajele fine ca de matase, umbrite de palmieri, celebrii navigatori au crezut ca au descoperit Paradisul.

De unde numele?

Numele insulelor a fost dat dupa cel al contelui Moreau de Séchelles, unul din ministrii lui Ludovic XV, insula Mahé dupa guvernatorul francez Mahé de la Bourdonnais. Pe plantatii sunt adusi sclavi negri din Africa. Ocupate in 1810 si anexate intre 1814 si 1903 prin Tratatul de la Paris de Marea Britanie, insulele Seychelles sunt unite administrativ cu Mauritius. De la 31 august 1903, constituie o colonie separata a Coroanei britanice. La 1 octombrie 1975 Seychelles obtin autonomia interna, iar in urma Conferintei constitutionale de la Londra isi proclama la 28 iunie 1976 independenta ca republica in cadrul Commonwealth-ului.

De unde incepem? 

Insula Mahe, principala insula din Seychelles unde se afla si capitala Victoria, port si aeroport international are 27 km lungime/8 km latime si concentreaza 90% din populatia arhipelagului. Multi apreciaza ca Insula Mahe cu ale sale 70 de plaje este unul din cele mai frumoase locuri de pe Pamant. 

Ce urmeaza? 

Praslin este cea de-a doua insula ca marime din Seychelles (38 km²) este situata la 3 ore cu barca sau 15 minute de zbor de Insula Mahe. Este considerata Gradina Raiului, fiind singurul loc de pe glob unde cresc cocotierii de apa. A fost denumita Isle de Palmes (Insula Palmierilor) de catre exploratorul Lazare Picault in 1744, fiind in acea perioada locul de ascunzatoare al piratilor si al comerciantilor arabi. In 1768 a fost redenumita, Praslin, in onoarea diplomatului Francez Cesar Gabriel de Choiseul, duce de Praslin.

Aici se afla Vallee de Mai, o vale impunatoare ce a fost numita „Gradina Edenului”. Este singurul loc din lume unde cresc palmierii „Coco-de-mer”, care pot trai peste 200 de ani. Rezervatia Naturala Vallee de Mai de pe insula Praslin este una din principalele atractii turistice. UNESCO a inclus Valee de Mai in 1982 in Patrimoniul Natural Mondial.

Plaja Anse Lazio este o plaja in Nord-Vestul insulei si este considerata cea mai spectaculoasa plaja din Praslin si din intreaga tara. Este marginita de stanci uriase de granit ce dau un aspect spectaculos intregii zone. 

Perle negre
Black Pearl cuprinde trei atractii intr-una singura: Ferma de scoici gigant, Ferma de perle si Magazinul de perle negre. Este singurul loc din intregul Ocean Indian in care se cultiva perle negre. De asemenea puteti afla informatii interesante despre procesul de crestere al scoicilor si de cultivare a perlelor. 

Alte frumuseti 

Insula La Digue vrajeste prin combinatia intre nisipul alb si stancile de granit gri, gigantice, plantatiile de vanilie si nuci de cocos. La Veuve Special Reserve este un paradis al pasarilor rare.

Silhouette situata la 2 km nord de Insula Mahe, unde se produce coppra -miez uscat de nuca de cocos din care se extrage ulei pentru unt si scortisoara. 

Un alt loc de o frumusete rara care nu trebuie ratat este cel mai mare atol din Aldabra inscris in 1982 in Patrimoniul Mondial Natural si Cultural UNESCO. Aici traiesc 150.000 de testoase si aproximativ 2 milioane de pasari, unul dintre marile sanctuare ale pasarilor din lume.

Seychelles - Exotic nu este doar Paradisul

Azi am inceput sa explorez destinatiile exotice. Prima este Seychelles. Iar cei de la Descopera o vad asa...

Ati visat  vreodata --OHHH DAAA -- sa calatoriti intr-un loc exotic, in care, practic, sa nu faceti altceva decat sa va bronzati pe plaja, sa savurati cocktailuri din fructe proaspete, sa pescuiti dupa pofta inimii in apele nepoluate ale oceanului, sa admirati o natura ramasa intacta dupa zeci de mii de ani de existenta, sa vizitati cladiri in stil colonial si sa surprindeti rasaritul, la umbra palmierilor, pe un nisip de un alb imaculat, alaturi de jumatatea voastra? Ei bine, Seychelles este locul care se potriveste perfect tuturor acestor dorinte si chiar mai mult... Este locul in care mai bine de jumatate din teritoriul tarii este o rezervatie naturala, in care luxul pe care il credeati accesibil doar celor extrem de bogati se afla la indemana tuturor, in care traditiile culinare ale Africii, Europei, Arabiei si Asiei se intalnesc intr-un melanj unic si in care istoria piratilor, a corsarilor si a stravechilor navigatori se regaseste intr-un complex de insule ca un vis...

115 insule, dintre care multe sunt inca nelocuite, aflate la mai bine de 1500 de kilometri de coasta estica a Continentului Negru, in largul Oceanului Indian; 84.000 de locuitori - cea mai mica populatie a unui stat african; unele dintre cele mai spectaculoase rezervatii naturale ale lumii; plaje paradisiace intr-un decor exotic si o o istorie impanzita de povesti cu navigatori temerari... acesta este Seychelles - locul in care Raiul a coborat pe Pamant.

Seychelles, un stat insular, este unul dintre ultimele refugii ale Terrei cucerite de oameni. Austronezienii, populatie din Oceania si sud-estul Arabiei, precum si arabii, au fost primii care au vizitat insulele din estul Africii fara a stabili insa colonii in aceasta parte a lumii. Au urmat europenii, mai precis portughezii condusi de amiralul Vasco da Gama, cel care, in anul 1502, si-a atribuit numele insulelor. Astfel, apareau pentru prima data pe harta lumii insulele Amirantes - insulele amiralului. Ele au devenit ulterior un punct de tranzit intre Africa si Asia, dar multitudinea lor le-a transformat si intr-un refugiu ideal pentru piratii din Oceanul Indian.

Au urmat navigatorii francezi, cei care, condusi de capitanul Nicholas Morphey, le-au revendicat in numele coroanei franceze in anul 1756 si le-au denumit Seychelles in cinstea ministrului finantelor din acea vreme, Jean Moreau de Sechelles. Dominatiei franceze i-a urmat colonialismul britanic, Anglia preluand insulele prin Tratatul de la Paris din anul 1814. Abia in anul 1976, Seychelles si-a dobandit independenta, devenind republica in cadrul Commonwealth... Astazi, Seychelles reprezinta una dintre cele mai vanate destinatii de vacanta, zeci de VIP-uri din toata lumea platind sume exorbitante pentru dreptul de a avea o vila proprie pe una dintre insulele deja celebre. Iar daca va intrebati care sunt motivele pentru care Seychelles au devenit atat de cunoscute, va invitam sa urmariti cateva dintre ele in cele ce urmeaza...

Aldabra - insula virgina a testoaselor uriase

Aldabra, cel de al doilea mare atol din Oceanul Indian, este, practic, o insula neatinsa de oameni. Izolarea sa si-a spus cuvantul, flora si fauna acestor locuri nefiind regasite in nicio alta parte a globului. In plus, Aldabra, un loc de o frumusete salbatica deosebita, a fost transformat in Rezervatie naturala si a intrat in patrimoniul mondial UNESCO inca din anul 1982.

Aici, in Aldabra veti gasi cea mai mare populatie de broaste testoase de Aldabra (Dipsochelys dussumieri), cu peste 150.000 de exemplare salbatice. Alaturi de ele se regasesc si crabul de cocos (Birgus latro), cel mai mare crab de uscat din lume, rechini ciocan, barracude precum si lisitele de Aldabra (Dryolimnas), ultimele supravietuitoare ale clasei pasarilor nezburatoare din Oceanul Indian. Alaturi de ele, un simbol al acestei tari este si Ibisul sacru Malagasy, o veritabila fosila vie care se regaseste numai in aceasta parte a lumii.

Parcul National Valee de Mai - paradisul cocotierilor

Valle de Mai este unul dintre acele locuri in care salbaticia nu a apucat sa fie alterata de prezenta oamenilor. Practic, in orice parte a acestei minunate rezervatii naturale situata pe insula Praslin, ai impresia ca timpul s-a oprit in loc, undeva in preistorie. Paduri de palmieri, de cocotieri si arbori care exista numai pe aceasta insula impanzesc rezervatia care a fost inclusa in patrimoniul UNESCO in anul 1983.

Dintre acestia se remarca nativul Coco de Mer, arborele cu cele mai mari seminte din lume si cu frunze ce cresc pana la 14 metri lungime si 6 metri latime. Viata salbatica a parcului este dublata de prezenta unei alte specii endemice, papagalul negru de Seychelles, alaturi de numeroase specii de mamifere, crustacee si reptile. Poate ca, odata ajunsi aici, veti intelege de ce primii navigatori europeni care au intalnit insula Praslin au fost convinsi ca au ajuns in Gradina Raiului.

Mahe - o capitala in stil colonial

Mahe este cea mai mare insula din tot arhipelagul Seychelles. Totodata, aici se afla si orasul Victoria, capitala statului Seychelles, cu o populatie de 25.000 de locuitori din totalul de 84.000 al acestei tari. Cu o industrie bazata aproape exclusiv pe exportul de vanilie, ton, nuci de cocos, ulei de cocos, carapace de broasca testoasa, sapun si guano, Victoria si-a pastrat aerul colonial, arhitectura cladirilor amintind, mai degraba, de secolele marilor explorari marine anglo-franceze decat de avansatul secol XXI.

Desi are numai 28 de kilometri lungime si doar 8 kilometri latime, insula Mahe adaposeste unul dintre cele mai frumoase parcuri nationale in jurul varfului muntos Morne Saeychellois, cel care, cu 905 metri altitudine, reprezinta cel mai inalt punct al insulei. O excursie de o zi prin padurile luxuriante ce strajuiesc varful va va dezvalui, la final, o panorama incredibila a intregului arhipelag. Fiti siguri ca imaginea este una care sa va faca vacanta de neuitat...

La Digue - insula cu cele mai frumoase plaje din lume

Cu o suprafata de doar 10 kilometri patrati, insula La Digue, numita astfel dupa nava exploratorului francez Marc-Joseph Marion du Fresne, cel care a atins insula in anul 1768, reprezinta un model pentru regiunile care traiesc exclusiv din turism. Plajele din La Digue sunt, poate, cele mai frumoase din lume, si atrag anual mii de turisti din toate colturile lumii. Nisipul alb, dublat de turcoazul aproape ireal al oceanului, totul strajuit de palmieri si cocotieri, este poate decorul ideal pentru cei care vor sa isi petreaca vacanta pe o plaja de vis.

In plus, la lasatul serii va puteti bucura de specialitatile bucatariei locale, in satul La Passe, singura localitate a insulei, cu o populatie de maxim 2000 de locuitori. Doar aici veti gasi farmecul dat de o asezare pescareasca idilica si de tainele culinare ce imbina varfurile gastronomie ale delicateselor marine si ale culturii culinare afro-arabo-asiatice. Iar pentru cei ce indragesc natura, trebuie spus ca aici, in La Digue, alaturi de cateva paduri din Japonia, Coreea si Taiwan, traieste pasarea sanocho (luna-soare-stele in traducere din limba japoneza), specie din care astazi mai supravietuiesc circa 100 de exemplare salbatice.

Denis Island - bungalouri, cocotieri si pescuit oceanic

Se spune despre insula Denis ca este locul cel mai potrivit, dintre toate insulele arhipelagului Seychelles, pentru pescuitul oceanic, scuba-diving si snorkelling. Insula nu are mai mult de 1,31 kilometri patrati, si are o capacitate de cazare de doar 25 de bungalouri, ceea ce o face, oarecum, o destinatie greu de atins. Este o insula coraligena, numita in memoria exploratorului francez Denis de Tobriand, cel care i-a atins tarmul in anul 1773.

Chiar si astazi, farul construit in anul 1910, in timpul dominatiei britanice, este functional si strajuieste mica insula din nordul arhipelagului. Sa nu va mirati daca pe insula Denis veti gasi o concentratie uriasa de palmieri si cocotieri... Localnicii ii ingrijesc in mod deosebit, asta si ca urmare a faptul ca insula a fost transformata in parc national in anii de dupa dobandirea independentei. In fond, natura este bunul cel mai de pret al intregului arhipelag...

Preluare de pe Descopera Travel

Berlin, Germania – O capitala verde

Orasul parcurilor, al lacurilor imprejmuite de paduri, Berlinul se poate mandri cu peste 400.000 de arbori de-a lungul bulevardelor si peste 80 000 de parcele de pamant alocate celor pasionati de gradinarit. Din suprafata totala a acestei metropole mai mult de 10% sunt locuri inverzite si in jur de 16% sunt impadurite, acest lucru facand ca mai mult de un sfert din oras sa reprezinte "Berlinul verde".

Schimbarea continua este de neoprit, mai mult decat in majoritatea oraselor din Germania, fapt ce atrage numerosi scriitori, artisti si muzicieni.

Lacul Brandenburg, care inconjoara Berlinul, este locul unde se pot admira multe peisaje frumoase, iar oportunitatile de a le explora sunt mai mari decat cred majoritatea germanilor.

Spreewald – labirintul amfibiu 

In 1990 Spreewald a fost recunoscuta de UNESCO drept rezervatie ecologica. Oamenii care s-au stabilit in peisajul acestei insule pitoresti, cu pajisti si anini, si-au construit casele pe niste movile artificiale denumite kaupes. 

Serengeti – Atacat de microbul lacomiei

Era anul 1913 cand Stewart Edward White, un vanator american plecat in expeditie prin Africa declara ca dupa zile de mers prin desert s-a trezit in paradis. Era de fapt in Serengeti.

Regiunea Serengeti cuprinde Parcul National Serengeti, rezervatia Ngorongoro, Maswa Game Reserve, Loliondo, Grumeti si zonele controlate de Ikorongo si Rezervatia Nationala Maasai Mara din Kenya. Peste 90.000 de turisti viziteaza Parcul in fiecare an.

Doua sit-uri din patrimoniul mondial si doua rezervatii ale biosferei au fost reunite in cadrul unei regiuni de 30.000 km patrati. Ecosistemul sau unic a inspirat scriitori de la Ernest Hemingway la Petru Mattheissen, regizori precum Hugo von Lawick si Alan Root, precum si numerosi fotografi si oameni de stiinta. Ecosistemul Serengeti este unul dintre cele mai vechi de pe pamant. Caracteristicile esentiale ale climei, vegetatiei si faunei abia daca s-au schimbat in ultimele milioane de ani.

Parcul National Serengeti este situat intr-o regiune de savana africana din Tanzania de nord, la est de Lacul Victoria si se intinde pana la granita din sudul Kenyei. In anul 1929 Serengeti devine rezervatie naturala iar in 1951 Parc National. Denumirea de „Serengeti” provine din limba masailor (in traducere „tara nesfarsita”). Regiunea Ngorongoro din sud-est este o regiune vulcanica devenita din anul 1979 patrimoiniu UNESCO.

Acum atentie: O corporatie care organizeaza vanatori de mamifere mari este gata sa semneze un contract care va alunga 48.000 de membri ai celebrului trib african Masai de pe pamanturile lor, pentru ca seicii si printesele Orientului Mijlociu sa se poata distra in voie ucigand lei si leoparzi. Expertii spun ca presedintele Tanzaniei este gata sa isi dea acordul pentru scoaterea la vanzare a regiunii Serengeti!

Pana in timpurile coloniale in Tanzania n-a fost necesar sa se ia masuri de protectie a naturii sau a animalelor, deoarece bastinasii vanau numai strictul necesar si nu cauzau dezechilibre ale mediului inconjurator. Aceasta situatie se schimba in secolul XIX, la sosirea colonistilor europeni, care dornici de profit au pornit o vanare intensiva, cu arme moderne, a animalelor din regiune. Aceasta interventie nedorita a omului a dus la dezechilibrul ecologic al regiunii locuite de masai.

Masaii sunt un popor de pastori seminomazi care traiesc de secole in Tanzania si Kenya, jucand un rol crucial in prezervarea ecosistemului fragil al zonei. Dar pentru familiile de bogatasi din Emiratele Arabe Unite, ei sunt doar un obstacol aflat in calea unor expeditii de vanatoare de lux. Evacuarea masailor din teritoriile lor ar fi catastrofala nu doar pentru comunitatile de oameni ci si pentru bogatiile naturale ale regiunii. In timp ce presedintele Kikwete poarta discutii cu elitele locale si este gata sa scoata pamanturile la vanzare pentru un asa-zis plan de dezvoltare a regiunii, oamenii vor doar sa isi pastreze pamantul de care presedintele ii poate deposeda printr-un simplu decret.

Presedintele Kikwete stie ca aceasta afacere va starni dezaprobare in randul turistilor interesati de Tanzania – o sursa de castig vitala pentru tara – si face tot posibilul sa tina aceasta tema departe de atentia opiniei publice.
Acesta este unul dintre sutele de apeluri aparute in ultimul timp! Haideti sa protejam tribul Masai si sa salvam animalele din regiunea Saringeti pentru turistii care vor sa le tinteasca prin obiectivul camerei de luat vederi si nu prin luneta armelor mortale!

".. The only living things which look as if they really belonged to it are the Wild Animals. Between the animals and Africa there is an understanding that the human beings have not yet earned .."
Laurens van der Post, Venture to the Interior, 1963
Surse: http://www.serengeti.org/
http://filedelumina.ro/2012/08/15/alungati-de-pe-pamantul-lor/