Baku, Azerbaidjan – Orasul Zeilor

Baku, capitala si cel mai mare oras din Azerbaidjan, este situat in partea sudica a Peninsulei Apsheron (Abseron alte surse), pe malul vestic al Marii Caspice .

Numele Baku inseamna "Orasul zeilor", ceea ce reflecta o oarecare realitate daca ar fi sa consideram spusele Profetului Zoroastru (Zarathustra), al carui tata se spune ca a venit din Peninsula Apsheron, unde a petrecut 20 de ani traind intr-o pestera luminata de o flacara supranaturala. Mentionat pentru prima data in secolul al V-lea, orasul Baku are cel putin 2000 de ani de existenta.

Capitala se constituie din trei parți: Vechiul Oras (Ichari Shahar), Noul Oras si orasul construit de fosta Uniunea Sovietica.

Orasul fortificat Baku dezvaluie dovezi de civilizatie zoroastriana, sasaniana, araba, persana, shirvani, otomana si rusa, intr-un mix si o continuitate culturala inedita. Din acest motiv aceasta parte a orasului a fost integrata in Patrimoniul Universal UNESCO.
Cele mai multe dintre ziduri, consolidate dupa cucerirea rusilor din 1806, supravietuiesc inca. Vechiul Oras (Ichari Shahar) a pastrat o mare parte a zidurilor sale de aparare din secolul al XII-lea.
In interior se afla strazile inguste, intortocheate, pitoresti, un labirint de alei inguste (1,5 m latime) special concepute pentru a contracara vanturile puternice venite din largul Marii Caspice.

Turnul Maiden Tower, recunoscut ca simbolul arhitectural dominant al orasului Baku (Giz Galasy) este construit peste structurile anterioare datand din secolele VII-VI i. Hr. Desi structura apare ca o fortareata, este accesibil pe latura de nord, unde exista o scara abrupta de piatra, circulara, in interiorul zidurilor exterioare. Turnul, cu o inaltime de aproximativ opt etaje, se deschide pe acoperis si ofera o vedere spectaculoasa a intregii capitale.

Palatul Shirvanshahs, datand din secolul XV este una din perlele arhitecturii Azerbaidjanului.

Merita o vizita si Caravanserais (echivalentul hotelurilor din secolele trecute, unde caravanele de camile se opreau de-a lungul vechilor rute comerciale).

Orasul modern se intinde pana la Golful Baku. Printre localitatile apartinand orasului se afla cateva insulele din golf si o insula construita pe piloni, in Marea Caspica, la 100 km de Baku. Noul oras, aflat in sudul localitații, a fost construit dupa inceperea exploatarilor masive de petrol acum un secol si are o arhitectura beaux-arts interesanta.

Arkaim, Rusia - un oras antic enigmatic

Rusia este un vast teritoriu unde misterele sunt numeroase. Unul dintre locurile cele mai enigmatice este fara indoiala valea Arkaim, care a adapostit in urma cu peste 4 000 de ani un popor straniu ale carei tehnologie si cunostinte erau mult superioare altor popoare din epoca.

Cel mai fascinant: nu se vede decat din cer!
Orasul din valea Arkaim nu este doar un oras extrem de vechi ideal construit ci si cel mai fascinant care se vede din cer! Un oras contemporan cu Babylon.

Departe de a-si fi dezvaluit toate secretele, Arkaim este teatrul unor mari sapaturi. Insusi presedintele Putin s-a deplasat personal pentru a vizita ruinele anticului oras! Totusi, o intrebare persista in mintile comunitatii de istorici si arheologici: cine este civilizatia care a construit orasul Arkaim?

Tehnologie, astronomie si ezoterism.

Arhitectura orasului este foarte moderna si nu seamana deloc cu satele construite acum 4 000 de ani. Arheologii au putut constata ca toate casele erau echipate pentru a rezista unei substante ignifuge...

Ei au asigurat chiar ca acesti locuitori prezentau toate “conditiile moderne”: stocarea hranei era legata de un sistem de aerisire, apa potabila cu put pentru fiecare casa, cuptoare si ustensile de bucatarie evoluate, retea de scurgere foarte evoluata...

O lista incredibila care demonstreaza stiinta vechii civilizatii care a trait in aceasta regiune din Ural. Dar Arkaim nu este singurul oras de 40 de secole ideal construit si cel mai fascinant care poate fi privit din cer! El a fost construit pentru a fi un oras, insa si pentru a oficia drept templu si observator astronomic!

Arhitectura aleasa de constructorii necunoscuti este intriganta, pentru ca ea consta din a forma enorme cercuri concentrice.

“Un zbor cu elicopterul deasupra Arkaimului procura o senzatie incredibila. Enormele cercuri concentrice imprastiate in vale sunt clar vizibile”, confirma omul de stiinta rus Vadim Cernobrovy. “Orasul si imprejurimile sale sunt uniform inglobate in aceste cercuri. Nu stim care erau functiile lor, daca erau fabricate intr-un scos defensiv, stiintific, educativ sau de ritual. Unii cercetatori estimeaza chiar ca aceste cercuri erau folosite ca platforma de aterizare ale unui vechi aeroport spatial...”

Ritualuri care raman de descifrat. Intre altele, oamenii de stiinta au facut o descoperire surprinzatoare: in aceasta arhitectura gandita in jurul geometriei cercului, exista o exceptie: piata centrala a anticului oras Arkaim este construita sub forma unui patrat. In acest loc s-au gasit urme de foc si de combustie lasand sa se presupuna ca pe aceasta piata centrala se desfasura un anume numar de ritualuri.
Misteriosul popor de la Arkaim facea ofrande zeilor in functie de anumite aliniamente astronomice? Arheologii au dezgopat multe indicii care vor da o imagine a modului de viata al acestui popor enigamtic.

In zona exista fenomene geofizice curioase: fluctuatii de temperatura si de electricitate, variatia campului magnetic in interiorul cercurilor, conductivitatea solului etc.

Autor: Marian Deaconu
Sursa: http://www.enigme.ro/

Calatorie la Samarkand

Despre Samarkand am citit pentru prima data in basmele arabesti atat de dragi mie datorita decorurilor imaginate pentru celebrele 1001 de nopti.

Samarkand, supranumit de catre istorici si poeti "Roma din Est”, se afla in Uzbekistan, la 275 km de capitala Taskent.

Samarkand este al doilea oras ca marime din Uzbekistan si este de aceeasi varsta cu Roma, Atena si Babilon, adica mai mult de 25 de secole.

Vechi manuscrise arabesti se refera la oras ca la "Bijuteria Estului", europenii l-au numit "Taramul oamenilor de stiinta". Un oras maiestuos si frumos, Samarkand este orasul legendelor.
Cand Alexandru cel Mare l-a vazut pentru prima data, a exclamat: "Am auzit ca orasul este frumos, dar niciodata nu m-am gandit ca ar putea fi atat de frumos si maiestuos".

Unul dintre cele mai romantice nume ale popasurilor comerciale aflate pe Drumul Matasii, Samrkand pastreaza inca arhitectura care l-a facut un remarcabil avanpost al civilizatiei medievale.

Importanta orasului Samarkand la istoria si cultura omenirii este acum recunoscuta de ONU, UNESCO si OMC, care colaboreaza pentru a promova turismul in regiune.
Domurile turcoaz din Samarkand reprezinta printre cele mai insemnate simboluri arhitecturale ale lumii. Atractia principala o constituie Registan, o piata uriasa, incadrata de trei madrassah – scoli medicale si religioase – din secolul al 16-lea. Piata Registan impresioneaza prin aliniamentul de cladiri turcoaz - Ulugbek Madrasah, Sherdor si Tilla Qori. Piata este considerata o bijuterie arhitectonica, reprezentare de seama a artei islamice.

Monumentele sunt decorate cu cele mai minutioase si delicate modele pe care le poti imagina: motive florale, caligrafice si geometrice in culori orbitoare (albastru,verde si auriu). Dimensiunea si frumusetea monumentelor din Samarkand iti taie rasuflarea.

Alt sit istoric important este Mausoleul lui Tamerlan, unul dintre marii cuceritori ai istoriei, care a facut din Samarkand orasul iubit de poeti si de calatori. Formele impunatoare si liniile arhitecturale si modelele cu mozaicuri colorate face din acest mausoleu un monument unic de arhitectura medievala. Cupola celebrul mausoleu domina centrul orasului. O placa masiva de jad verde, aflata la baza mausoleului Tamerlan a fost declarata cea mai mare din lume.

Inspirat de frumusetea locurilor, unul dintre poetii antici a declarat:

Poti calatori prin toata lumea, poti privi piramidele si admira zambetul Sfinxului;
Poti asculta sunetul vantului in briza Marii Adriatica si poti ingenunchea cu respect la ruinele de la Acropole, poti fi orbit de Roma cu Forumul si Colosseum-ul sau, poti fi fermecat de Notre Dame din Paris sau de vechiul dom din Milano;
Dar daca vei ajunge sa vezi cladirile din Samarkand, veti fi incantat pentru totdeauna de magia sa.

Mont-Saint-Michel, Normandia

Le Mont-Saint-Michel este o stanca granitica (78 m inaltime) in Golful Saint-Malo (NV Frantei) din Marea Manecii, unde se manifesta cel mai reprezentativ fenomen de flux si reflux: in timpul fluxului este insula, comunicatia cu teritoriul continental fiind intrerupta, iar in timpul refluxului devine peninsula, o limba de nisip iesind de sub ape.

Minune a Occidentului, asezata la limita dintre Bretania si Normandia, aceasta mica insula de granit are perimetrul de 900 de metri.

Mareele, in zona Muntelui Saint-Michel, sunt deosebit de spectaculoase, printre cele mai puternice din Europa, avand amplitudinea de pana la 15 metri. La echinoctii, in timpul refluxului, marea se retrage pana la cincisprezece, chiar optsprezece kilometri, iar fluxul este printre cele mai inalte din lume. Este un spectacol impresionant si de neuitat al naturii!

Stanca este ocupata de un sat (41 locuitori) si o manastire fortificata (ridicata incepand cu secolul al VIII-lea, pana prin secolele al XII-lea - al XIV-lea). A jucat un rol important in istoria Frantei, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze in timpul „Razboiului de 100 de ani”. In prezent, constituie unul din locurile cele mai vizitate din Franta, (cu 3.200.000 de vizitatori anual). O sosea pietruita asigura, in ultima vreme, legatura permanenta cu tarmul Bretaniei.

Iata ce scria poetul Victor Hugo, cu putin inainte de moarte: „Muntele Saint-Michel este pentru Franta ceea ce Marea Piramida este pentru Egipt. Trebuie sa-l protejam de orice mutilare. Trebuie ca Muntele Saint-Michel sa ramana o insula. Trebuie protejata cu orice pret aceasta dubla opera a naturii si a artei”.

Din anul 1979, Mont Saint-Michel se afla pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.

Sursa: wikipedia.ro

Fascinatia Marocului

Indiferent din ce directie ajungi in aceasta tara, Marocul nu este Africa. Daca vii dinspre Europa, ai senzatia ca ai poposit pe un cu totul alt continent decat cel negru, obiceiurile, credintele, arhitectura si uneori chiar relieful ducandu-te cu gandul la Orientul Apropiat. Dimpotriva, daca vii dinspre Africa Sahariana, ai senzatia ca patrunzi in paradisul european.

Interesant in Maroc este contrastul culorilor, aromelor, mirosurilor dar si marea diversitate de culori cu care Marocul isi primeste vizitatorii. De la verdele muntilor din nord – Rif –, la portocaliul dunelor de la Erg Chebby, de la oceanul albastru-verzui ce insoteste coasta de 2.000 de kilometri a Saharei Occidentale, la crestele vesnic inzapezite ale Muntilor Atlas – totul este culoare, articulata de prezenta celor doua populatii care coexista in aceasta tara desertica. Pe de o parte – arabii, cuceritori ai tinuturilor de coasta, aducatori de cultura si civilizatie si buni comercianti, care au legat si leaga Africa Neagra de Orient.


Pe de alta parte – impinsi spre interior de arabi –, berberii, care si-au pastrat vie limba, obiceiurile si traditiile vreme de milenii. Din fuziunea acestor populatii cu maurii, care au stapanit Peninsula Iberica vreme de mai multe sute de ani, a rezultat o civilizatie exotica, uneori cruda si brutala, dar cel mai adesea de un mare rafinament si de un gust artistic desavarsit.

Majoritatea oraselor mari ale Marocului, cu Casablanca si Rabat in frunte, poarta amprenta anilor de protectorat francez: in vecinatatea medinei medievale (medina, ca substantiv comun, inseamna, in araba, oras; astazi, termenul denumeste zonele vechi ale oraselor arabe, delimitate de restul prin ziduri puternice) au fost construite cartiere moderne – villes nouvelles –, cu cladiri aratoase, in care multi europeni au ales sa se retraga dupa pensionare.
Numeroase orase de pe coasta gazduiesc, in interiorul zidurilor construite in urma cu sase secole de catre colonistii spanioli si portughezi, cartiere cu arhitectura alba, maura. Este cazul exoticei medine Asilah – unde ritualul de pictare in alb a zidurilor atrage anual milioane de turisti si unde stradutele medievale inguste il poarta pe calator spre ruinele zidului portughez, ca sa admire apusul.

Moderna, dar la fel de exotica medina a Essaouirrei, turistii ajung venind in special dinspre Marakesh. La Essaouirra, totul devine culoare pura: de la de mirodeniile si colorantii naturali, la miile de feluri de papuci lucrati de catre pielarii din Muntii Anti-Atlas, de la stralucirea vesmintelor orientale, la tonurile blande ale esentelor de lemn pretios ce impodobesc palatele maure.

La nord, in muntii Rif-ului, se afla o alta localitate speciala: Chefchaouen. Veche asezare medievala, dispusa in trepte pe colinele cultivate de mii de ani cu canabis, Chefchaouen-ul le ofera vizitatorilor un spectacol unic: strazile stramte si labirintice sunt aproape in intregime pictate in albastru. Aici timpul s-a oprit in loc, iar localnicii sunt imbracati in traditionalele jalaba – un fel de robe lungi cu gluga, care aduc pe undeva cu costumatia cavalerilor Jedi din seria Razboiul Stelelor.

In partea de rasarit a tarii, la granita cu Algeria, se ridica unele dintre cele mai frumoase dune din Sahara. Minunate pensiuni in stil casbah – case fortificate construite din pamant – primesc anual milioane de turisti, veniti sa savureze mancarurile si sa se impartaseasca din simplitatea vietii berberilor.

Nici cel mai performant aparat de fotografiat nu poate retine frumusetea culorilor pe care le ia desertul la apus. Intorsi, obositi, la pensiunea noastra, dupa coborarea dunelor pe spinarea unor dromaderi, nu ne ramane decat sa mancam o tadjina sau un cus-cus traditional si sa ascultam muzica berbera, ce bate, dintr-o sumedenie de tobe, ritmul nisipului.

Sursa: http://www.descopera.ro

Edgar Cayce despre Atlantida

Ajungand la Edgar Cayce mi-am amintit cuvintele lui Albert Einstein:

"Se intampla ca anumiti vizionari sa descopere lucruri esentiale cu mult inaintea savantilor… Cum se poate explica aceasta? Se pare ca ei au uneori intuitii geniale."
Cel care a fost supranumit “omul misterului” sau “Profetul adormit” a emis despre Atlantida o teorie pasionanta considerata de unii ca fiind plina de adevar si meritand sa fie studiata si analizata cu cea mai mare atentie in timp ce altii o considera lipsita de logica, nefundamentata, slab argumentata.

E. Cayce a lasat aproximativ 2500 texte care se refera la Atlantida. Acestea sunt exprimarea sedintelor de hipnoza efectuate intre anii 1924-44. Cayce credea ca un mare numar de suflete sau entitati individuale traisera deja o viata sau chiar mai multe in Atlantida, inainte de a se reincarna, fiindu-ne contemporani.

Dupa parerea lui Cayce Atlantida nu a disparut intr-o singura zi. Procesul a fost mult mai lent, cuprinzand trei mari cataclisme situate intre anii 50000-28000 iH. cand continentul s-a scindat in mai multe insule. Distrugerea totala dateaza din anul 10000iH, ultimul cataclism inspirand lui Platon dialogurile Timaios si Critias care au creat legenda.

Cele trei cataclisme au spulberat Atlantida, nimicind si dovezile palpabile ale existentei continentului. Intr-o “lectura” din 1932, Cayce situeaza geografic Atlantida “intre Golful Mexic si Mediterana. Se pot descoperi urme ale acestui continent disparut, dovezi ale existentei sale, in Pirinei, Maroc, Honduras, Yucatan.

Indiile Occidentale britanice sau Bahamas se numara printre vestigiile acestui continent. Daca s-ar efectua sondaje geologice in aceste insule sau in Gulfstream, indeosebi in apropiere de Bimini, s-ar descoperi, cu siguranta, dovezi hotaratoare”.

Cayce impartaseste parerea lui Platon, situand Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic. Popoarele atlante au trecut, dupa opinia sa, foarte repede prin stadiile inferioare de civilizatie, aceasta datorandu-se aportului “rasei rosii”mai inteligenta si mai intuitiva.

Intr-o “lectura” din 1925 specifica:”Cu mult timp inainte de aparitia omului, Terra era locuita de animale”. Dupa succesiunea aparitiei si disparitiei unor regiuni geografice oamenii s-au stabilit pe locul Saharei, regiunea superioara a Nilului “care se varsa in Atlantic”, pe vaile fluviilor Tibetului si Caucazului “care se varsau in Marea Nordului” sau pe cele ale Mongoliei care “se varsau in Oc. Pacific. 130 milioane de suflete populau atunci Pamantul. Epoca respectiva poate fi datata: acum 10.5 milioane de ani.” Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar in lucrarea “Istoria Geologica” sustine teza lui Cayce, adaugand precizarea ca New Mexico ascunde grote datand de o suta de mii de secole; se presupune ca zona nu a suferit nicio transformare geologica importanta.

In cursul “lecturilor” Cayce prezinta in detaliu civilizatia atlanta. Este, pur si simplu, o cronica a unei lumi disparute. Tara avea o clima temperata. Animalele erau mai mult sau mai putin salbatice. Pe treapta inferioara se aflau monstri jumatate oameni, jumatate animale, cum sunt centaurii sau nimfele. Acestia erau denumiti “lucruri” constituind o mana de lucru supusa. Urma categoria uriasilor si a piticilor, “formele ratate” ale speciei umane. Pe treapta superioara se afla fiinta ideala, perfect adaptata mediului inconjurator.

“Rasa rosie” exploateaza toate resursele solului si subsolului. Erau convinsi ca originea lor este divina si aveau un sentiment religios profund, mistic; credeau in existenta sufletului si in puterile oculte.

Intr-o “lectura” din 19.04.1944, Cayce spune ca Marea Preoteasa Atlanta era pastratoarea si ocrotitoarea “pietrei albe” datorita careia numeroase popoare, prin vorbele si faptele lor, erau in deplina concordanta cu “Constiinta Universala”. Intuitia extrem de dezvoltata ii ajuta pe atlanti sa prevada viitorul si “sa citeasca in adancul sufletelor”. Cu timpul, spiritualitatea atlanta va stagna. Atlantii incep sa uite esenta lor divina, gandindu-se numai la viata lor trecatoare. Pierd, astfel, “darul dumnezeiesc” care ii harazise a fi un popor precursor in multe domenii. Aceeasi observatie o face si Platon.

Continentul atlant a fost lovit de 3 valuri cataclismice, fiecaruia corespunzandu-i exoduri ale unei populatii purtatoare de stiinta si cultura.

Destinatiile predilecte sunt: Pirineii, Egiptul, America si India.
In Yucatan atlantii creeaza civilizatia maya.
In America de Nord se instaleaza in New Mexico, Arizona si Colorado, ajungand chiar si in Mississippi si Ohio.

Influenta religiei atlante asupra triburilor indiene este vizibila in tot locul. Despre irochezi se crede ca ar fi descendentii emigrantilor atlanti. Edgar Cayce are, in ultimele sale lecturi referitoare la Atlantida, o perspectiva destul de pesimista asupra epocii noastre.:”Fiind orientata in intregime spre progresul material, civilizatia noastra tehnologica este rupta complet de bazele ei spirituale si risca, la randul ei, sa aiba soarta tragica a Atlantidei”.

Cayce isi incheie lecturile spunand:

”Amintiti-va de filiatiunea voastra divina si veti fi salvati. Altminteri, veti disparea de pe fata Pamantului, ca Atlantida. Mijloacele de a va distruge nu va lipsesc: energia nucleara si, mai presus de orice, nebunia voastra. Perturbarile geologice vor confirma optiunile voastre si natura va fi, la momentul cuvenit, impotriva voastra. Lumea este o vesnica reluare. Atlantida exista iar voi sunteti actualii ei locuitori”.

Autor: Nicolae Dan Dinescu
sursa: descopera.org

Piramida si sfera de cristal din Triunghi

In 1970, Dr. Ray Brown, un fitoterapeut din Arizona, mergand sa faca scufundari cu niste prieteni langa insula Bari, in Bahamas, aproape de o populara zona numita Limba Oceanului (ce a fost descrisa in emisiunea TV „In cautarea Atlantidei - facuta in 1979), dupa una din scufundari, separandu-se de prietenii sai, s-a speriat cand a ajuns intamplator langa forma stranie a unei piramide ce se contura intr-o lumina verde-albastruie.

Dupa cercetarile ulterioare, Brown a fost surprins cat de neteda si lucioasa era suprafata de piatra a intregii structuri, cu imbinarile dintre blocurile individuale, aproape de nedeslusit. Inotand in jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare si a decis sa-i exploreze interiorul. Trecand printr-un culoar ingust, Brown a ajuns in final intr-o mica camera dreptunghiulara cu tavan piramidal. A fost total uimit ca aceasta camera nu avea alge si nici corali crescuti pe zidurile interioare. Erau complet curate. In plus, desi Brown nu a adus cu el nici o lanterna, el a putut totusi sa vada tot ce era in incapere in mod normal. Incaperea era bine luminata, dar nu de la o sursa care sa fie vizibila.

Atentia lui Brown a fost atrasa de o tija metalica dura ce era suspendata intre varful camerei si o piatra pretioasa rosie cu multe fatete, ascutita spre varf. Direct sub aceasta vergea si piatra pretioasa, pozitionata in mijlocul camerei, era asezata o piatra sculptata, placata cu pietre pretioase pe care erau inscrisuri (scrieri) metalice retusate cu bronz colorat.

Pe aceasta placa, acolo unde se imperecheaza forta vietii in sculptura, mainile, de culoarea bronzului, apar innegrite si arse, ca si cum ar fi fost expuse la o caldura colosala. Tinuta in maini, patru picioare mai jos de limita de sus a varfului pietrei pretioase, se afla o sfera de cristal, cu un diametru de 4 inci ... Brown a incercat sa desprida vergeaua si piatra rosie, dar nu a reusit. Intorcandu-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, ca aceasta s-a desprins usor din mainile de bronz ce o sustineau.


Cu sfera de cristal in mana dreapta a plecat din piramida, facand cale intoarsa. In timp ce se indeparta, Brown a simtit o prezenta nevazuta si a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - sa nu te mai intorci niciodata! Datorita fricii ca neobisnuitul sau premiu, comoara gasita sa nu-i fie confiscata de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimanui intamplarea cu strania sfera de cristal si nici despre experienta sa pana in 1975, cand a expus-o pentru prima data la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de cristal a mai avut doar cateva aparitii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au vazut-o au avut experiente stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

In adancul formei de cristal privesti spre trei imagimi piramidale, una in fata alteia, in marime descrescatoare. Unii oameni, care intra intr-o meditatie profunda asupra constiintei, sunt capabili sa discearna 4 piramide in prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York, a afirmat in timpul transei, ca „Sfera de cristal a apartinut odata lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru ingroparea locului secret al cunostintelor de la Giza, langa cele trei mari piramide”.

Poate ca pozitia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal detine mult ravnita cheie pentru a gasi o a patra, inca negasita, piramida subterana ce ne va conduce spre sala inregistrarilor. Cine stie! Privind la sfera din alt unghi, imaginile interne se descompun in mii de linii micute. Brown considera ca acestea dovedesc electricitatea in natura, precum niste forme de circuit microscopic. Din alt unghi, si in conditii speciale, multi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix si calm spre ei. Acest ochi a fost si fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursa pentru o mare varietate de intamplari misterioase si paranormale. Oamenii au simtit o briza sau adiere aproape de ei, sau amandoua, caldura si frig, inconjurandu-i la distante variate.

Alti martori au observat fantome de lumina, au auzit voci sau au simtit senzatii stranii si furnicaturi ce ii inconjurau (este si firesc sa se petreaca asemenea fenomene in preajma unui cristal activ, mai ales a unei sfere, codata /codificata sa vibreze in raport cu alta dimensiune).

Acul busolei, cand este plasat langa sfera de cristal, se invarte in sensul invers acelor de ceasornic, si dupa aceea incepe sa se invarta in sens contrar, daca este mutat numai cativa inci. Metalele se magnetizeaza temporar cand vin in contact cu sfera.

Nu exista nici un exemplu de caz in care vindecarea sa nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toti cei care au facut-o, s-au insanatosit.

Noi putem specula doar de ce a fost creata sfera de cristal si care este rolul ei jucat in piramida subacvatica descoperita de Ray Brown!
Daca, asa cum banuim, aceasta suprafata a apei a facut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori ingropate ii mai asteapta pe viitorii scafandri? Posibilitatile sunt nesfarsite. Cercetarile seismografice, facute in Oceanul Atlantic, au aratat ca sunt multe deviatii si contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.