Belize – “La umbra, eu infloresc”

Combinatie perfecta intre junglele din America Centrala si apele Marii Caraibelor, Belize este o destinatie de vacanta surprinzatoare. Fasii lungi de nisip, palmieri si o mare translucida care descopera un caleidoscop de corali, pesti, delfini si broaste testoase – cam asta ar fi coasta. In interior, ruine ale civilizatiilor antice, 570 de specii de pasari ce pot fi privite, parcurile nationale, rezervatii ale faunei salbatice sau sanctuare marine; mai mult de 40% din suprafata tarii este protejata intr-o forma sau alta, creand un refugiu ideal pentru nenumaratele vietuitoare de pe uscat, mare sau aer si, de ce nu, si pentru turistii dornici de mix-uri spectaculoase.

Sub Umbra Floreo este motto-ul de pe steagul acestei tari, referindu-se la un mahon puternic, "La umbra caruia, eu infloresc"; odata cu rarefierea acestei specii de copaci si intelegerea motto-ul si-a pierdut din importanta si valoare.

Belize atrage peste 850000 de vizitatori anual, dornici sa exploreze misterele vestigiilor Maya, cum ar fi Altun Ha sau Lamanai, sa descopere paradisul pasarilor rare - Crooked Tree Wildlife Sanctuary, sa faca scufundari in Caye Caulker sau Cayes de Nord. Turismul este sectorul cel mai important al economiei si in acelasi timp ce mai mare amenintare a tarii din punctul de vedere al mediului.

Ezoteric, Caracol a fost un important oras mayas care a inflorit in secolul VI d. Hr si ale carui ruine se afla in vestul statului Belize, in apropiere de granita cu Guatemala. Orasul, ascuns de jungla pana la descoperirea sa in 1938, contine numeroase piramide, morminte regale, locuinte si alte structuri, precum si o mare colectie de arta Mayasa.

In prezent, Rezervatia arheologica Caracol, desi restransa la o suprafata destul de mica, permite integrarea perfecta in mediul natural a faunei salbatice.

Cel mai impresionant obiectiv din Caracol este un complex de dealuri cunoscute sub numele de Caana, „Salasul Cerului” pentru mayasi. Aflat la 43.5 metri inaltime, Caana gazduieste patru palate si trei temple. Este unul dintre cele mai elaborate complexe gasite pana in prezent in regiunea mayasa de sud. Camerele palatului au fost initial acoperite cu stucaturi albe si decorate cu vopsea rosie.

Limba oficiala fiind engleza, va las pe voi sa descoperiti mai multe!
http://www.guidetobelize.info/en_sights.html

Templul Borobudur, Java, Indonezia

Templul Borobudur, situat la 42 de km nord-vest de provincia Javaneza, Yogyakarta, Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume. Este construit in forma de piramida cu baza patrata de 118 m lungime.

Borobudur a fost considerat un "kumagara" (structura acoperita) si acceptat a fi salasul lui Buddha Sakyamuni pe cand se afla in pantecele mamei sale. Ctitorii templului au vrut ca invataturile lui Buddha sa fie reprezentate vizual. In acelasi timp s-a dorit sugerarea prezentei puterii lui Sakyamuni prin intermediul structurii cladirii. Intentia ctitorilor templului Borobudur a fost exprimarea esentei cosmice si atotputernice a lui Buddha.

Numele de Borobudur provine din cuvintele in sanscrita "Vihara Buddha Uhr" si care inseamna Manastirea budista pe deal (inaltime).
Templul este contruit in sase terase patrate, asezate pe baza piramidei, iar peste aceastea sunt alte trei terase circulare care duc spre varf. Vazut de sus , Borobudur apare ca un gigant mandala. Picturile de pe templu sunt demult disparute, dar se spune ca piatra se vopsea cu alb sau galben auriu pentru a acapara soarele.

De la intrarea principala, in partea de est, pelerinii inconjurau templul in sensul acelor de ceasornic, pe coridoarele teraselor pana in varf unde se afla monumentul principal, stupa. Peretii coridoarelor sunt reliefuri, insumand 1460 de panouri cu sculpturi narative, acoperind 1900 de metrii patrati si 1212 panouri sculptate cu doctrine budiste si aspecte ale vietii de acum 1000 de ani in Java, acoperind 600 de m partati. Lungimea coridoarelor sculptate este de arproximativ 2500 de metri, insumand circa un milion de placi sculptate. Unii budisti spun ca acest monument este o „carte gigantica“ ilustrand viata lui Budha Sakyamuni si principiile sale.

Monumentul a fost conceput ca o viziune budista a cosmosului, in piatra, incepand cu samsara- de pe pamant - si urcand spre nirvana - raiul budist. Structura templului se imparte in trei nivele, fiecare reprezentand cate o diviziune a cosmologiei Buddhiste. Trei nivele sunt Kamadhatu (o lume a dorintelor), Ruphadhatu (sfera tranzitionala) si Arupadhatu (sfera perfectiunii, spirituala, iluminarii).

La baza monumentului sunt o serie de reliefuri reprezentand o lume dominata de pasiune si dorinte (Kamadhatu-primul nivel), in care cei buni sunt recompensati cu reancarnarea in forme de viata superioare iar cei rai sunt pedepsiti luand forme inferioare, demonice, dupa legile Karma. Primele 117 panouri descriu mai multe actiuni care conduc la unul si acelasi rezultat iar 43 de panouri demonstreaza rezultatele actiunilor care au un singur efect. Aceste reliefuri si scenele carnale sunt ascunse cu blocuri de piatra deoarece ulterior a fost consolidat monumentul cu o baza mai stabila, dar unele se mai pot vedea in partea de sud a monumentului. Cel putin 160 de panouri au fost sculptate in jurul acestui nivel, insumand circa 13 000 de metri cubi de roca vulcanica.

Nivelul Rupadhatu
Reliefurile de la nivelul Rupadhatu arata povestiri din manuscrisurile poemului epic Lalitawistara, Jataka-Avadana si Gandavyuha.120 de panouri, reliefuri din Lalitavistara, povestesc viata lui Budha Gautama Siddhartha. Incep cu nasterea lui Printului Budha din raiul Tushita, care a fost izolat de lumea de afara afla de misterul bolii, al mortii si a vietii de ascet, a cautat libertatea in meditatie. Dupa o lunga si grea cautare, in final a atins cel mai inalt nivel de meditatie, revelatia lui Budha. Povestirile din manuscrisurile Jataka arata nasterile repetate ale lui Budha inainte de nasterea ca Print. Reliefurile care povestesc Avadana nu il arata pe Budha, ci pe alte personaje legendare. Primele 20 de panouri reliefeaza Sudhanakumaravana.

Nivelul Arupadhatu
Pe ultimele trei trepte de pe partea superioara a templului, in forma circulara peste baza rectangulara se gasesc cele 72 de stupe spectaculare ca forma si marime, arata ca niste clopote. Acestea sunt dispuse in trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), si acopera fiecare cate o alta statuie a lui Dhyani Budha Vajrasattic. In centru se afla stupa principala care alcatuieste varful piramidei. Forma circulara simbolizeaza eternitatea fara inceput si sfarsit, sfera perfectiunii si iluminarii, nirvana.

In templu se gasesc 504 statui ale lui Budha. Potrivit povestirilor din Jataka, Budha s-a nascut de 504 ori, inainte de a se naste ca Print Siddhartha, sub diferite forme de zeu, rege, print, invatator, hot, sclav, si de multe ori a luat forme de animale ca leu, caprioara, maimuta, cal, testoasa, etc. 432 de statui ale lui Buda se afla dealungul coridoarelor si alte 72, pe coridoarele circulare, superioare, putin vizibile, fiind acoperite de stupe.

In 1991 Templul Borobudur a intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO.
Sursa: Wikipedia.ro

Hasta mudra in dansul classic indian

In Budism si Hinduism, hasta mudra sunt gesturi simbolice executate cu mana si cu degetele, folosite fie in ceremonialuri si dansuri, fie in sculptura si pictura. Gesturile folosite in ceremonialuri si dansuri tind sa fie numeroase, complicate si, adesea, ezoterice.

Hasta mudra din dansul clasic hindus pot exprima aproximativ 500 de sensuri diferite, folosindu-se nu doar de maini si de degete, ci si de miscarile incheieturii mainii, ale coatelor si ale umerilor.

De ce credeti ca avem 5 degete la maini, 5 degete la picioare si cinci simturi? Deoarece Maha Prana se divide pe sine in 5 prana, acestea fiind reprezentate de cate un deget. Modul in care degetele se conecteaza unul cu celalalt are potentialul de a spori fluxul vital in corp / minte.

Mainile exprima gandurile si sentimentele noastre. Vedem acest lucru in comunicarea noastra cu ceilalti. Inca o dovada in plus ca dansul este o forma complexa de comunicare si conectare.

Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus

Ctitoria brancoveneasca de la Sambata de Sus sta adapostita astazi, ca si odinioara, sub inaltele pridvoare de piatra ale Muntilor Fagaras, acolo unde lantul lor se intrerupe parca intr-o uriasa "poarta de trecere catre fratii de dincolo de munti". Descifrand cu pasul strabunele poteci dacice, daco-romane si apoi romanesti, pe unde inaintasii nostri si-au trecut turmele, durerile si bucuriile cate vor fi fost, de o parte si de alta a Carpatilor, poate chiar prin aceasta mare trecatoare vor fi venit mesterii pe care Voievodul Martir Constantin Brancoveanu i-a chemat sa inalte cunoscuta biserica din Fagaras odata cu vestita ctitorie de la Sambata de Sus, in vecinatatea palatului unde planuise sa se retraga cu intreaga familie. Tot pe aici au trecut calugarii aducand carti tiparite in Tara Romaneasca, cand romanii din aceasta parte a Carpatilor erau fortati sa-si paraseasca legea stramoseasca.

Istoria Manastirii Brancoveanu incepe in secolul al XVII-lea. Daca la inceputul secolului XVI avem mai multe marturii indirecte despre existenta manastirii prin mentionarea unor calugari de aici in diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, cand satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor. Acesta, se spune ca a construit o bisericuta din lemn pe valea raului Sambata, probabil pentru calugarii sihastri de aici. Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti (1688-1714), a zidit din piatra si caramida o manastire.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, Transilvania abia scapase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat insa asupra punctului principal de rezistenta, credinta ortodoxa a romanilor, urmarind-se, de fapt, deznationalizarea lor. Pentru intarirea si salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizarii, aparut prin trecerea Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brancoveanu a transformat si reorganizat vechea manastire ortodoxa din Sambata de Sus, cu calugari sihastri, intr-o manastire mai mare cu viata de obste (calugari care traiesc, muncesc si se roaga impreuna), spre a da marturie in timp despre unitatea de neam si credinta a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Tot aici, voievodul martir, infiinteaza o "Scoala de gramatici", un atelier de pictura in fresco si o mica tipografie pe care le instaleaza in noua incinta, dupa modelul brancovenesc folosit in toate ctitoriile domnesti.

Muzeul Manastirii Brancoveanu detine astazi una din cele mai bogate colectii de picturi vechi pe sticla, apartinand secolelor XVIII-XIX, in mare majoritate executate in maniera popular-naiva, icoane pe lemn, predominant fiind stilul brancovenesc, vesminte preotesti si arhieresti, o colectie unica de carte veche, manuscrise, pergamente, scrisori, precum si o valoroasa colectie de obiecte de cult. Pe latura vestica a incintei se afla locurile de odihna vesnica ale ultimilor mitropoliti ai Transilvaniei: Nicolae Balan, Nicolae Colan , Nicolae Mladin si Antonie Plamadeala.

Surse: www.sambatadesus.ro / www.manastireabrancoveanu.ro

Cracovia, Polonia – dincolo de timp

Descoperirea acestui oras a fost o revelatie pentru mine. Iarna, pe strazile pietruite pline de calesti si cladiri medievale, ma simteam o printesa care pasea dincolo de timp, intr-o lume perfecta. Armonia si atmosfera orasului sunt greu de descris, iar de-a lungul istoriei sale numerosi artisti, muzicieni, actori, scriitori si-au pus intr-un fel sau altul ampreunta asupra Cracoviei.

Centru cultural european de prestigiu, renumit in intreaga lume pentru monumentele si istoria sa, Cracovia impresioneaza de la prima vizita, fiind unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Intre 1038 - 1596 a fost de altfel capitala Poloniei, inainte de mutarea acesteia la Varsovia, o perioada mai mult decat favorabila dezvoltarii orasului. Atunci arhitecti si artisti celebri au dat nastere unor proiecte arhitecturale care au impresionat si rezista si astazi, la fel de frumoase, incarcate de semnificatii prin trecerea timpului.

Cracovia detine unul dintre cele mai bine pastrate centre orasenesti medievale din Europa. Vechiul Oras este declarat monument UNESCO si contine o bogatie de elemente arhitecturale pretioase din diferite perioade, cu biserici magnifice si palate aristocratice pe vechile strazi, reminiscenta a zilelor glorioase cand era resedinta regilor si a regalitatii.

Astazi Cracovia este un muzeu in aer liber, fie ca este vorba de Wawel, Orasul Vechi, Kazimierz (fostul cartier evreiesc) sau de biserici (peste o suta), castele, vechi vile, totul atrage si fascineaza. Principala intrare in orasul vechi se facea prin Poarta Floriana, asezata in cadrul zidurilor orasului initial, acum un suport pentru artisti si operele lor.

Castelul Regal de pe Dealul Wawel : poate cel mai cunoscut obiectiv turistic si monument istoric din oras, un simbol al Cracoviei. Ajungeti usor aici pe strada Kanonicza, o strada ingusta, una dintre cele mai vechi si mai importante din oras, ce si-a pastrat foarte bine atmosfera si arhitectura, fiind astazi un atragator loc de promenada.
Ansamblul ce gazduia altadata regii si reginele Poloniei este aglomerat in permanenta, pentru ca atractiile sunt pe masura: apartamentele regale si salile oficiale, colectii de arta orientala, arme si armuri, una dintre cele mai valoroase colectii de tapiserie flamanda, piese arheologice, obiecte de epoca, portrete ale monarhilor si multe altele.

Kazimierz : vechiul cartier evreiesc este unul dintre cele mai interesante locuri din Cracovia, marturie a importantei comunitatii mozaice in istoria tarii. Are nu mai putin de sapte sinagogi, opere de arta arhitecturala impresionante.
Extraordinar este si ca in cartierul evreiesc din Cracovia se gasesc doua dintre cele mai frumoase biserici gotice din Polonia, Sf Catherine si Corpus Christi, demonstrand ca pret de secole cele doua comunitati au trait impreuna, intr-un climat cosmopolit si tolerant, care a ajutat la dezvoltarea rapida a orasului.

Rynek Glowny : Piata centrala din Cracovia gazduieste unele dintre cele mai vechi cladiri din Cracovia, precum Sukiennice (Sala Tesaturilor) - fosta bursa de textile, astazi fiind o filiala a Muzeului National - Biserica St Adalbert, Biserica Sf Maria - un simbol al orasului, usor de recunoscut datorita celor doua turle - si multe altele. Cladirile ce inconjoara piata, multe dintre ele foarte vechi, gazduiesc la randul lor institutii prestigioase, precum Muzeul de Istorie a Orasului Cracovia, Centrul Cultural International, alaturi de magazine, restaurante, cluburi, cafenele. Fatadele bine intretinute si interesant decorate, arhitectura clasica, avand numeroase elemente inedite, atmosfera placuta, toate fac din Piata Centrala un loc recomandat pentru promenada.

Centrul orasului : aici veti gasi numeroase muzee, locuinte vechi, anticariate si librarii, magazine mai mari sau mai mici, monumente istorice, cateva gradini, sute de restaurante, cafenele si baruri. Mereu aglomerat, viata pare sa se scurga aici intr-un ritm mult mai agitat decat in restul Cracoviei. Merita vizitate muzeele - Casa Jan Matejko, Muzeul de Arheologie - cele cateva galerii de arta - in special Galeria Jan Fejkiel - bisericile - Biserica Franciscana, Biserica Dominicana, Biserica Sf Petru si Pavel, Biserica Sf Andrei. Fiecare dintre aceste lacasuri de cult este o opera de arta arhitectonica, iar picturile si mai ales vitraliile va vor impresiona cu siguranta.

Palatul Bánffy din Cluj

Palatul Bánffy, sediul de astazi al Muzeului de Arta, este una dintre cele mai cunoscute cladiri istorice ale orasului Cluj. Stramosii familiei Bánffy sunt mentionati in documentele istorice deja in secolul al XIII-lea, in Transilvania au obtinut mosii in secolele XIII-XIV, blazonul lor cu grifon apare pentru prima data in secolul al XIV-lea in biserica evanghelica din Reghin, patronata de ei. Numele Bánffy se refera la titlul de ban al mai multor membri ai familiei.

Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Clujul secolului XVIII, opera a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

Construit intre 1774 si 1785 pe laturile unei curti rectangulare de catre contele Gheorghe (György) Banffy, este considerat a fi cea mai reprezentativa cladire in stilul baroc din Transilvania.

Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy si statui ale unor personaje din mitologia romana: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva si Hercule.

Palatul a gazduit ca oaspeti pe imparatii Francisc I si Franz Josef.

Incepand cu 1951, palatul adaposteste Muzeul de Arta din Cluj, cu un valoros patrimoniu de pictura, grafica si arta decorativa.
Nucleul acestui patrimoniu este Colectia Virgil Cioflec, ce reuneste opere ale artistilor consacrati (Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu s.a.) dispuse in peste 20 de incaperi. Expozitia de baza prezinta si lucrari ale unor artisti mai putin cunoscuti din Transilvania secolelor XVIII-XIX, respectiv o importanta colectie din lucrari de mare valoare apartinand scolii de pictura din Baia Mare.

Depozitul muzeului adaposteste valori imense, cenzurate din diferite motive istorico-politice.

Etajul cladirii, ce adaposteste Galeria de Arta, a fost inchis in 1990 din cauza starii avansate de degradare a edificiului si redeschis in 1996. Muzeul National de Arta Cluj-Napoca a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997.

Teatrul umbrelor, Indonezia

Teatrul (de papusi) Javanez Wayang isi are originile in poemele epice indiene Ramayana si Mahabharata si este "inima" teatrului indonezian de peste 1000 de ani.
In wayang kulit, papusarul manuieste papusile de piele in asa fel incat umbrele acestora sa danseze pe un paravan alb. In tot acest timp canta, intoneaza naratiunea si rosteste dialogurile.

Sunt mai multe forme de wayang: wayang kulit sunt papusile din umbra sau papusile din piele (kulit insemnand piele in limba indoneziana), wayang golek sunt papusile din lemn, acestea reprezinta actorii principali in piesele de teatru.

Spre deosebire de majoritatea artelor de curte, wayang kulit are o traditie de secole si ca arta populara, asa incat astazi, gratie celor cativa zeci de mii de papusari, este cea mai puternica forma de arta traditionala din Asia de sud-est.

In 1967, Rendra, un poet si dramaturg indonezian foarte cumoscut, a deschis Teatrul Benkel, scena pe care se joaca piese wayang si dansuri wayang, dar si spectacole americane si europene cum ar fi Shakespeare. Francezul Ataud s-a inspirat din teatrul balinez pt a redefini teatrul clasic european.