Palatul Bánffy din Cluj

Palatul Bánffy, sediul de astazi al Muzeului de Arta, este una dintre cele mai cunoscute cladiri istorice ale orasului Cluj. Stramosii familiei Bánffy sunt mentionati in documentele istorice deja in secolul al XIII-lea, in Transilvania au obtinut mosii in secolele XIII-XIV, blazonul lor cu grifon apare pentru prima data in secolul al XIV-lea in biserica evanghelica din Reghin, patronata de ei. Numele Bánffy se refera la titlul de ban al mai multor membri ai familiei.

Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Clujul secolului XVIII, opera a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

Construit intre 1774 si 1785 pe laturile unei curti rectangulare de catre contele Gheorghe (György) Banffy, este considerat a fi cea mai reprezentativa cladire in stilul baroc din Transilvania.

Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy si statui ale unor personaje din mitologia romana: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva si Hercule.

Palatul a gazduit ca oaspeti pe imparatii Francisc I si Franz Josef.

Incepand cu 1951, palatul adaposteste Muzeul de Arta din Cluj, cu un valoros patrimoniu de pictura, grafica si arta decorativa.
Nucleul acestui patrimoniu este Colectia Virgil Cioflec, ce reuneste opere ale artistilor consacrati (Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu s.a.) dispuse in peste 20 de incaperi. Expozitia de baza prezinta si lucrari ale unor artisti mai putin cunoscuti din Transilvania secolelor XVIII-XIX, respectiv o importanta colectie din lucrari de mare valoare apartinand scolii de pictura din Baia Mare.

Depozitul muzeului adaposteste valori imense, cenzurate din diferite motive istorico-politice.

Etajul cladirii, ce adaposteste Galeria de Arta, a fost inchis in 1990 din cauza starii avansate de degradare a edificiului si redeschis in 1996. Muzeul National de Arta Cluj-Napoca a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997.