Muzeul National Cotroceni, Bucuresti

Domnitorul Serban Cantacuzino (1678 - 1688) a ridicat, intre 1679 - 1681, la vest de orasul Bucuresti, cea mai importanta ctitorie a sa, ansamblul Cotroceni. In cadrul acestuia se remarcau biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - asemanatoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Arges - precum si grandiosul palat domnesc, edificat in spiritul baroc - specific civilizatiei occidentale europene a acelor vremuri.

Daca de-a lungul vremii Cotrocenii au servit drept resedinta domneasca, din 1895, noul palat, ridicat de statul roman, era destinat printului mostenitor Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Printesa si, ulterior regina Maria a lasat la Cotroceni o amprenta inconfundabila, personalizare care poarta pecetea spiritului sau cu inclinatii vadit artistice.

Ansamblul Cotroceni este un caz unic in cuprinsul urbei bucurestene (dar si la nivelul teritoriului national) in ceea ce priveste multitudinea partilor sale componente, variate din punct de vedere al functionalitatii si destinatiei. Unicitatea sa este reflectata si de faptul ca, de-a lungul timpului, ansamblul Cotroceni integra constructii cu caracter laic de o mare varietate (palatul domnesc - transformat ulterior intr-unul nou, destinat mostenitorului tronului Romaniei, vechile pivnite domnesti - existente si astazi, pavilionul sau foisorul, anexele palatului, manejul, remiza auto, casa gradinarului, serele, Azilul Elena Doamna), militar (obahta - corpul de garda), ecleziastic (manastirea: chiliile, cuhniile, trapeza - sala de mese, clopotnita, biserica - piesa centrala, casele egumenesti, capela azilului - pictata de Gh. Tattarescu), feroviar (gara regala), exotic (casa amerindiana aflata in parcul palatului), monumente funerare (al micutei principese Maria, ale sotilor Davila), o intinsa gradina (o parte va deveni gradina botanica), campul de exercitii si solemnitati militare, bariera oraseneasca cu acelasi nume.

Fiecare interior incearca sa recompuna decorativ, cat mai fidel, un stil dupa rigorile istorismului, de exemplu, s-a pastrat in forma aproape nealterata de interventiile ulterioare ansamblul Holului de Onoare, compozitie decorativa ce aminteste de Opera din Paris, realizata de Charles Garnier, in stilul neoclasic francez. Un lung coridor, in acelasi stil cu Holul de Onoare, conduce la primul etaj catre prima incapere a palatului – Sufrageria Germana – decorata in stilul neorenasterii germane si restaurata conform conceptiei decorative din perioada Gottereau.

Urmeaza Salonul de Vanatoare, decorat in stilul neorenasterii italiene, ce aminteste decoratia originara si Salonul Florilor, salon a carui decoratie murala reprezinta optiunea arhitectului restaurator.

In vecinatatea lui se afla Cabinetul de Lucru al regelui Ferdinand (Biblioteca), singurul spatiu din muzeu care nu a necesitat lucrari de restaurare. In epoca, biblioteca adapostea bogatul fond de carte de botanica al regelui Ferdinand. In prezent este expus aici un fond de carte care a apartinut familiei regale a Romaniei.


Marele Salon de Receptie, reamenajat intre 1925-1926 de catre arhitectul roman Grigore Cerchez in stil neoromanesc, se invecineaza si se continua stilistic cu Sufrageria Regala Cotroceni.

La etajul II al muzeului Cotroceni se pot vizita apartamentele fostei familii regale si anume: dormitorul si sufrageria decorate in stilul neorenasterii germane, Salonul Oriental folosit initial ca atelier pentru pictura si pirogravura de catre Regina Maria, urmat de apartamentul regal, salonul Henrich al II-lea si apartamentul francez. Mai poate fi vizitat dormitorul Reginei Maria, restaurat conform variantei din 1929 si Salonasul Norvegian, ansamblu unic ce reprezinta o reamenajare a budoarului Reginei Maria. Ultimul apartament, realizat in stil francez, este plasat in spatiul ocupat in perioada Gottereau de camera copiilor.

Cotroceni este singura resedinta din intreg teritoriul romanesc care a cunoscut folosinta cea mai indelungata, de la sfarsitul secolului al XVII-lea si pana in prezent.

Miraj sau Fata Morgana in Sahara

Mirajele ne-au fascinat dintotdeauna, deoarece lasa impresia ca sfideaza legile universale. Datorita caracterului lor iluzionist foarte puternic, au dobandit un aer magic. Ele apar in povestiri si legende, alaturi de zane si vrajitori. Mirajele nu constituie, insa, iluzii optice, fiind fenomene naturale care se produc in urma reflexiei, refractiei si dispersiei luminii, fenomene ce pot fi fotografiate de oricine. Apar in foarte multe locuri pe Terra, cele mai cunoscute fiind intalnite in tinuturile desertice si arctice.

Cuvantul „miraj” provine de la verbul francez mirer (a privi cu atentie, a examina). O definitie corecta ar fi aceea unui fenomen de refractie in care o imagine a unui obiect indepartat pare a fi deplasata de la pozitia sa adevarata, datorita variatiilor foarte mari ale densitatii verticale in apropierea suprafetei; imaginea poate aparea distorsionata si inversata.

Nu multi stiu ca denumirea de “Fata Morgana” pleaca de la Morgan le Fay – Fata sau fey insemnand zana. Legenda spune ca Morgan era sora regelui Arthur si ca ea a invatat multe trucuri de la vrajitorul Merlin. Tot legenda ne spune ca Morgan traia intr-un palat suspendat in aer si ca pe masura ce te apropiai palatul cobora.

Apa in desert
Desertul este unul dintre mediile cele mai propice aparitiei fenomenelor de acest tip. Soarele usuca foarte mult aerul din imediata apropiere a Pamantului, schimband indicele de refractie al razelor de lumina. Prin urmare, razele albastre(radiatiile) vor fi curbate in apropierea solului. Le vom vedea venind de jos, totul intamplandu-se ca si cum in zare ar exista o imensa suprafata albastra. Ele dau, astfel, impresia ca acolo exista o mare intindere de apa. Curbura razelor fiind limitata, vom vedea aceasta intindere de apa foarte departe. Cu cat ne apropiem de ea, cu atat avem impresia ca se indeparteaza. Aceasta se explica prin faptul ca o mare influenta asupra mirajelor indepartate o au curbura suprafetei Pamantului si curbarea obisnuita a razelor. Datorita curburii suprafetei Pamantului, baza obiectelor indepartate ramane invizibila sub o anumita „linie de disparitie”. Intre aceasta linie de disparitie si linia limita, situata ceva mai sus, se afla partea obiectului care se vede reflectata. Deasupra liniei limita se disting obiectele care nu sunt reflectate. Cu toate acestea, in desert putem observa deseori, la orizont, cate un munte mare. Pe masura ce ne apropiem insa, avem surpriza sa vedem ca muntele este tot mai mic, ajungand, in final, doar o stanca.

Straturi inselatoare
Uneori, curbarea razelor in sus produce reflexii totale multiple. Raza se propaga nestingherita pe drumul ei si se observa imagini ciudate, drepte si rasturnate, care variaza din clipa in clipa, in functie de distanta observatorului fata de obiect si de distributia temperaturii in atmosfera.

Acest miraj este bine-cunoscutul Fata Morgana si apare adeseori in desertul Sahara. A fost descris pentru prima oara in anul 1770, de catre exploratorul scotian Patrick Brydone. Tot el a aratat ca aerul incalzit si deplasat de vanturi de mare intensitate trece intr-o stare de acalmie, situatie in care se produce si se observa fenomenul. Fata morgana poate avea loc doar daca straturile de aer cald cu temperatrui diferite se intrepatrund cu cele de aer rece pe o suprafata de pamant sau de apa. In loc sa treaca drept prin aceste straturi, lumina se indreapta spre stratul mai compact de aer rece. Rezultatul este aproape intotdeauna o traiectorie mai complicata a luminii si o imagine mai ciudata a obiectului. De fapt, fata morgana este o suprapunere de mai multe imagini ale aceluiasi obiect. Imaginile pot suferi schimbari rapide cand straturile de aer se deplaseaza in sus sau in jos fata de obiect. Deci fata morgana este un fenomen relativ rar, sunt cateva locuri in care el apare destul de des. In Alaska se produce de obicei iarna, iar Finlanda poate oferi o imagine spectaculoasa primavara sau vara devreme, asemenea desertului Sahara.

Costa Rica – Unde Natura se traduce prin Viata

Costa Rica este locul ideal in care o vacanta obisnuita se transforma intr-o experienta inedita. Cele 26 de parcuri nationale, plajele cu nispul fin, surful, scufundarile, vulcanii activi, padurile tropicale sunt punctele forte ale acestui colt de lume care devine cea mai cautata si mai dorita destinatie turistica.

Oaza de liniste, rai ecoturistic, toti cei care au vizitat Costa Rica au revenit convinsi ca aici este un adevarat paradis al vacantelor. Intr-un spatiu restrans poti avea vacanta pe care ti-o doresti, fie ca este una presarata cu sporturi extreme ca rafting, tiroliana, bunjee jumping, sau hiking, fie ca este una in care doresti sa admiri specii unice de flora si fauna sau pur si simplu una relaxanta pe o plaja tropicala.

Ecoturismul este probabil pentru cei mai multi vizitatori atractia principala caci, desi Costa Rica este o tara mica, are multe de daruit celor atrasi de peisaje tropicale unice, de admirarea florei si faunei tipice acestei regiuni si de plimbari in rezervatii naturale care pastreaza nealterat ritmul naturii.

Vacanta in Costa Rica inseamna aventura si experiente unice si toate acestea se simt inca din capitala tarii, San Jose. Desi este un oras foarte aglomerat, motiv pentru care turistii il cam ocolesc, San Jose prezinta multe atractii si obiective turistice: Teatrul National, catedrala, Muzeul Aurului, Muzeul Jadului, Muzeul National. Daca sunteti un iubitor de animale, atunci nu puteti sa nu vizitati Gradina Zoologica Simon Bolivar unde veti vedea multe animale pe care apoi, cu putin noroc, le puteti intalni si in mediul lor natural.

Imposibil de ratat este Parcul National Manuel Antonio, unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Costa Rica, o imbinare armonioasa intre plaje cu nisip fin si jungla. Acest parc este o rezervatie naturala in care traiesc 350 de specii de pasari, maimute, tucani, lenesi, papagali... Plaje cu nisip alb, paduri tropicale va asteapta pentru a fi descoperite si a va crea un cadru idilic pentru o vacanta in Costa Rica cum nici nu ati visat.


La o mica distanta se afla Puerto Quepos, o destinatie turistica ideala pentru iubitorii de plaja si bronz natural. Aici veti gasi restaurante, baruri, hoteluri, magazine, galerii de arta ce transforma orasul intr-o adevarata statiune turistica.

Costa Rica se mandreste si cu Parcul National Corcovado, o adevarata bijuterie care gazduieste peste 400 de specii de pasari, peste 100 de specii de amfibii si mamifere si in cadrul caruia intalnim habitate naturale si regiuni montane sau paduri de mangrove.

Tortuguero, tinutul testoaselor atrage prin plajele unde anual mii de testoase isi depun ouale, dar si prin delta luxurianta unde poti admira specii de pasari ca toucan, maimute galagioase, sau crocodili si caimani in habitatul lor natural.

Gradinile Cascadei La Paz, o croaziera pe Rio Sarapiqui, o calatorie in Muntii Tilaran, o vizita in rezervatia "Monteverde Cloud Forest" unde poti admira uimitoarele Gradini cu Fluturi sau face drumetii in exoticele paduri tropicale toate acestea sunt deopotriva interesante si unice.


Vulcanii in numar de peste 110 sunt o alta atractie a tarii, peste 10 dintre ei fiind inca activi. In provincia Cartago, la mica distanta de capitala San Jose, vei gasi vulcanul Irazu, cel mai inalt din tara, care a erupt ultima oara la inceputul anilor 1960. Vulcanul Poas, situat in provincia Alajuela, are unul dintre cele mai mari cratere active din lume, iar vulcanul Arenal, din nord-vestul tarii, atrage anual mii de vizitatori, care vin pentru spectacolul unic al rocilor incandescente aruncate in aer sau a suvoaielor de lava ce adesea se revarsa peste marginile craterului. Zona Arenal este deasemeni celebra pentru izvoarele termale cu proprietati curative, cele mai cunoscute fiind fara indoiala cele de la Tabacon.



Adaugati la acestea plajele tropicale cu nisip fin din provincia Guanacaste, bucataria bazata pe fructe tropicale si seafood, cafeaua considerata a fi cea mai gustoasa din lume, ananasul auriu, cel mai dulce ananas din lume, frumusetea binecunoscuta a femeilor, ospitalitatea locuitorilor acestei tari si veti intelege de ce Costa Rica mai este cunoscuta si sub numele de "The Blessed Country" (tara binecuvantata). Si veti intelege in final de ce salutul uzual intre locuitorii acestei tari este "Pura Vida" (viata adevarata).

Parcul Natural Djerdap, Serbia

Parcul Natural Djerdap se afla in sud - estul Serbiei, la granita cu Romania. Suprafata totala a Parcului National Djerdap este de 63.608 ha, iar a zonelor de protectie de 93.968 ha.

Parcul national Djerdap formeaza impreuna cu Parcul natural Portile de Fier un ecositem unitar. Parcul National a fost inregistrat pe lista UNESCO in 2002.

Parcul National Djerdap:

- este unul dintre cele mai frumoase parcuri nationale din Europa
- are cea mai veche istorie geologica din Europa;
- are cea mai lunga vale din Europa compusa din trei clisuri ( schimbare a directiei cursului pe distanta scurta ), doua canione si trei "cazane";
- este traversat de cel mai mare si cel mai vechi fluviu eroziv din Europa, iar in interiorul parcului, albia Dunarii este cea mai ingusta si cea mai adanca;

- este cel mai mare muzeu arheologic si natural in aer liber din Europa;
- este cel mai mare, cel mai vechi si cel mai bine reprezentat loc de conservare a florei relicte, faunei si vegetatiei;
- este spatiul cu cea mai mare biodiveristate in interiorul unei ecosistem;
- are cea mai veche asezare neolitica, creata in urma cu peste 8.000 ani;
- are cel mai mare numar de monumente istorice de pe Dunare din perioada limesului roman (sistem de aparare folosit la granitele Imperiului ).

Climatul regional, relieful complex, solul specific, apropierea de Dunare, toate punctele istorice au creat posibilitatea pentru pastrarea in Clisura Djerdapului a uneia dintre cele mai frumoase si diversificate vegetatii relicte din aceasta parte a Europei. Flora din regiunea Djerdapului este foarte bogata din punct de vedere ecologic. In Djerdap cresc mai mult de 1100 specii vegetale, printre care importante relicte tertiare - specii antice care au supravietuit erei glaciare pana in zilele noastre.

Cea mai importanta caracteristica vegetala in Parcul National Djerdap este pastrarea seriilor vegetale de dezvoltare de la tipurile de paduri semidominante pana la grupurile timpurilor moderne .

Chiar daca dendroflora Djerdapaului, biogeografic, dar mai ales din punct de vedere ecologic, este o parte importanta a florei vasculare, pomii si tufisurile formeaza si ei o mica parte a regnului vegetal din aceastsa regiune. In acest sens multe plante care populeaza padurile, campiile si stancile prezinta o poveste botanica speciala.

Cea mai interesanta poveste o au plantele endemice, luand in considerare ecologia specifica si inmultirea restransa.
Totalul florei si faunei creeaza o componenta principala a biodiversitatii acesei regiuni, si in acest timp reprezinta una dintre cele mai mari comori naturale din aceasta parte a Europei.
Sursa: http://dunarea.exploratorii.ro/

Edificiul roman cu mozaic Tomis

Edificiul roman cu mozaic Tomis (Constanta) este expresia maretiei portului si orasului greco-roman Tomis. Constructia monumentala a servit drept gara maritima si club al armatorilor si negustorilor, de la finele secolului III la inceputul secolului al VII-lea. Monumentalul edificiu - cu peste 2.000 m patrati de mozic - a fost inaltat in secolul al IV-lea e.n., probabil sub imparatul Constantin cel Mare.
Unul dintre cele mai importante monumente ale anticului Tomis, edificiul roman cu mozaic este situat pe faleza de vest si facea legatura intre nivelul orasului si cel al portului antic.


Din vastul complex initial, dezvoltat in trei terase suprapuse, a ramas o parte din zidurile si arcadele romane ale constructiei, din obiectele aflate in magaziile sale, precum si din pardoseala din mozaic policrom (700 m 2). In epoca romano-bizantina, autoritatile orasului, armatorii, negustorii se intalneau in agora fastuoasa a terasei superioare a edificiului, pentru a incheia tranzactii comerciale, a participa la festinuri, etc.

Terasa superioara era ocupata de o sala de dimensiuni impresionante (100m lungime si 20 m latime), acoperita probabil, in antichitate, cu o imensa bolta sprijinita de stalpi. Din aceasta sala astazi se mai pastreaza parte din peretele lung si unul dintre peretii laterali. Primul prezinta o ordonanta de arcade deschise inspre mare, fiind acoperit in intregime cu un placaj de marmura alba si policroma. Stalpii arcadelor erau decorati cu frumoase capitele ornamentate cu frunze si cu figuri zoomorfe sau antropomorfe in centru.

Proiectul de dezvoltare a Edificiului roman cu mozaic Tomis isi propune transformarea sa intr-o infrastructura cultural-istorica experimentala care sa integreze vestigiile si expozitia muzeala existente intr-un centru animat de evenimente inter-culturale, artistice, de media si de afaceri, vizandu-se astfel promovarea reciproca a celor doua elemente definitorii, si anume elementul turistic de natura arheologica si elementul de actiune care atrage si retine participantii in ambianta unica a vestigiilor.

Obiectivul general al proiectului de dezvoltare a Edificiului roman cu mozaic Tomis este ca, pe termen lung, sa contribuie la regenerarea zonei peninsulare a orasului Constanta, prin crearea unui spatiu cultural-istoric convivial care sa promoveze Edificiul in contextul evenimentelor si activitatilor de cultura, artistice si de afaceri.
Mai multe informatii cititi pe: http://labyrinthum.wordpress.com/proiect-labyrinthum/

Nessebar, Bulgaria – raiul golfuletelor romantice si al bisericilor

Cel mai fin nisip de pe litoralul Marii Negre, vecinatatea cu orasul istoric, casele albe cu acoperis rosu, presarate cu flori si numeroase biserici cu arhitectura diversa impresioneaza cu siguranta pe oricine.

Nessebar este un oras si statiune turistica in regiunea Burgas din Bulgaria, situat la circa 120 km sud de Balcic. Este amplasat pe o peninsula lunga de 850 m si lata de 350 m, in care se ajunge printr-un istm. In timpul existentei sale indelungate, si-a pierdut 1/3 din teritoriu, fiind acoperit de mare. Sub apa, la 80 de metri distanta de tarm, inca se pot vedea ramasitele zidurilor fortaretei. In prezent se afla conservat doar zidul de vest cu poarta, care apara orasul de continent.


Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase din Europa, construit pe vechile ruine ale asezarii trace Mesambria. Legenda spune ca un trac, pe nume Melsas, ar fi pus bazele asezarii ce avea sa ii poarte numele peste milenii. Numita initial de catre traci Melsambria sau Messambria ("bria" fiind termenul trac pentru asezare iar Melsas/Messas - numele fondatorului), asezarea a fost ocupata de dorieni in secolul al VI-lea, perioada in care vechii greci incepusera sa se aventureze in tinuturile razboinicilor fara nume, cu steaguri impodobite cu cranii de lup, de la sud si nord de Dunare.

Este si perioada in care asezarea incepe sa se dezvolte vertiginos. Apar primele ziduri trainice de aparare, temple (cel mai mare fiind cel dedicat lui Apollo, patronul antic al Nessebarului), gimnaziile, teatrele si chiar cartiere rezidentiale pentru elenii de origine nobila. Trei secole mai tarziu, Messambria isi batea propriile drahme de aur si avea legaturi economice cu toate marile cetati-porturi din Marea Neagra, Marea Egee si Mediterana.


Un important moment in istoria asezarii l-a reprezentat scindarea Imperiului Roman si trecerea Messemvriei in administratia Constantinopolui bizantin. Crestinismul este introdus ca religie oficiala iar arhitectii de varf ai Bizantului sunt trimisi sa schimbe radical fata orasului. Atunci au aparut si primele biserici, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Sf. Sofia, dupa numele uriasei catedrale din Constantinopol.


Hanul Krum al bulgarilor cucereste Messemvria in anul 812 iar slavii si bulgarii se stabilesc in ceea ce ei aveau sa numeasca Nessebar. Urmeaza o perioada in care Bizantul si bulgarii trec, rand pe rand, sub autoritatea lor, cel mai bogat port al Marii Negre din aceasta parte a Imperiului Bizantin. Apoi, fratii Asan, in special Ionita Kaloyan, si tarii bulgari din aceeasi dinastie, sunt cei care dau Nessebarului multimea de biserici si bazilici existente si astazi (Nessebar este considerat orasul cu cele mai multe biserici din lume raportat la numarul de locuitori).

Astfel, au fost inaltate bisericile Sf. Paraschiva (sec. XIII), Sfantul Todor (sec. XIV), Sfintii Arhangheli Mihail si Gravril (sec. XIV), Sf. Ioan (sec.XIV), Sf. Vasile (sec.XIV), Sf. Ilie sau Biserica Sfintei Fecioare din aceeasi perioada, si asta ca sa numim numai cateva dintre monumentele grandioase care au dus la includerea Nessebarului in patrimoniul UNESCO.

Cucerit, in anul 1366 de contele Amedei al VI-lea de Savoia, Nessebarul intra pentru secole sub dominatia Imperiul Otoman incepand cu anul 1453, odata cu caderea Constantinopolului. Impresionati de splendida asezare, sultanii nu au interzis niciodata localnicilor sa se roage in bisericile crestine sau sa isi ridice altele noi. Importanta sa se reduce, insa, si, odata cu venirea unui val de pescari greci, orasul devine unul a carui economie se reduce substantial de la comertul infloritor de odinioara la pescuit, cresterea vitei de viei si a inului. Perioada Renasterii este cea din care s-au pastrat cele mai multe cladiri din Nessebar, de aici si aspectul medieval al orasului si al labirintului sau de stradute.


Odata cu includerea centrului istoric al Nessebarului in patrimoniul UNESCO, autoritatile locale au reamenajat vechile cladiri cu etaje de lemn, tipice pescarilor greci si bulgari din secolele trecute si, mai mult, au construit unele noi respectand strict modelele anterioare secolului XX.

Imaginati-va doar o Sighisoara medievala situata la malul marii! Aceasta este imaginea pe care o lasa Nessebar romanilor care vin aici pentru prima data.
Sursa: descopera.ro

Cinque Terre, Italia - Parc national panoramic

Cinque Terre sau Cele Cinci Pamanturi desemneaza o portiune mica din coasta stancoasa a Rivierei Italiene, locul in care omul a ales sa construiasca cinci asezari, departe de vartejul civilizatiei, dar la doar un pas de capriciile cateodata navalnice ale marii. O vacanta in Cinque Terre este ca o calatorie inapoi in timp…

Cele cinci satuce extraordinar de frumoase sunt legate intre ele de o poteca numita "Sentiero Azzuro" (sau simplu "The trail") ce se intinde pe o distanta de 11 kilometri iar cel mai inalt punct ajunge la 500 de metri inaltime. In afara de "the trail", intre cele 5 localitati (Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore) te poti deplasa doar cu trenul, automobilele fiind interzise.

Regiunea Cinque Terre este cunoscuta pentru frumusetea sa si mai ales pentru incapatanarea pe care o afiseaza in lupta cu ceea ce inseamna “timpuri moderne”. Atat zona coastei, cele cinci sate, cat si dealurile care le inconjoara protector fac parte din Patrimoniul UNESCO, din situl protejat mondial denumit Parcul National Cinque Terre. In anul 1998, Ministerul Mediului din Italia a declarat intreaga arie marina ca fiind protejata de lege, cu scopul de a conserva mediul acvatic si de a promova dezvoltarea socio-economica intr-o compatibilitate perfecta cu specificul locului. Un an mai tarziu, printre misiunile Parcului National se afla deja si pastrarea balantei ecologice, protejarea mediului si conservarea valorilor antropologice locale.

Pentru o perioada foarte lunga de timp, micile asezari pitoresti au stat departe de mersul nebun al lumii, cu sau fara voia lor, insa odata cu construirea primelor cai ferate in zona, legatura dintre cele doua lumi a fost restabilita. Chiar si asa, asezarile au reusit sa-si pastreze aerul rustic. Fiecare satuc este o variatie pe aceeasi tema: arhitectura veche, fatade pastelate, usor decolorate, flori, localnici care par sa astepte linistiti ceva. Numai ca ei nu asteapta, ei traiesc.

Desi este cel mai mic parc national italian, Cinque Terre este zona de costa cea mai bine conservata din toata penisnula, omul traind in simbioza perfecta cu natura, zona fiind perfecta pentru ecoturism.