Muzeul National Cotroceni, Bucuresti

Domnitorul Serban Cantacuzino (1678 - 1688) a ridicat, intre 1679 - 1681, la vest de orasul Bucuresti, cea mai importanta ctitorie a sa, ansamblul Cotroceni. In cadrul acestuia se remarcau biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - asemanatoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Arges - precum si grandiosul palat domnesc, edificat in spiritul baroc - specific civilizatiei occidentale europene a acelor vremuri.

Daca de-a lungul vremii Cotrocenii au servit drept resedinta domneasca, din 1895, noul palat, ridicat de statul roman, era destinat printului mostenitor Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Printesa si, ulterior regina Maria a lasat la Cotroceni o amprenta inconfundabila, personalizare care poarta pecetea spiritului sau cu inclinatii vadit artistice.

Ansamblul Cotroceni este un caz unic in cuprinsul urbei bucurestene (dar si la nivelul teritoriului national) in ceea ce priveste multitudinea partilor sale componente, variate din punct de vedere al functionalitatii si destinatiei. Unicitatea sa este reflectata si de faptul ca, de-a lungul timpului, ansamblul Cotroceni integra constructii cu caracter laic de o mare varietate (palatul domnesc - transformat ulterior intr-unul nou, destinat mostenitorului tronului Romaniei, vechile pivnite domnesti - existente si astazi, pavilionul sau foisorul, anexele palatului, manejul, remiza auto, casa gradinarului, serele, Azilul Elena Doamna), militar (obahta - corpul de garda), ecleziastic (manastirea: chiliile, cuhniile, trapeza - sala de mese, clopotnita, biserica - piesa centrala, casele egumenesti, capela azilului - pictata de Gh. Tattarescu), feroviar (gara regala), exotic (casa amerindiana aflata in parcul palatului), monumente funerare (al micutei principese Maria, ale sotilor Davila), o intinsa gradina (o parte va deveni gradina botanica), campul de exercitii si solemnitati militare, bariera oraseneasca cu acelasi nume.

Fiecare interior incearca sa recompuna decorativ, cat mai fidel, un stil dupa rigorile istorismului, de exemplu, s-a pastrat in forma aproape nealterata de interventiile ulterioare ansamblul Holului de Onoare, compozitie decorativa ce aminteste de Opera din Paris, realizata de Charles Garnier, in stilul neoclasic francez. Un lung coridor, in acelasi stil cu Holul de Onoare, conduce la primul etaj catre prima incapere a palatului – Sufrageria Germana – decorata in stilul neorenasterii germane si restaurata conform conceptiei decorative din perioada Gottereau.

Urmeaza Salonul de Vanatoare, decorat in stilul neorenasterii italiene, ce aminteste decoratia originara si Salonul Florilor, salon a carui decoratie murala reprezinta optiunea arhitectului restaurator.

In vecinatatea lui se afla Cabinetul de Lucru al regelui Ferdinand (Biblioteca), singurul spatiu din muzeu care nu a necesitat lucrari de restaurare. In epoca, biblioteca adapostea bogatul fond de carte de botanica al regelui Ferdinand. In prezent este expus aici un fond de carte care a apartinut familiei regale a Romaniei.


Marele Salon de Receptie, reamenajat intre 1925-1926 de catre arhitectul roman Grigore Cerchez in stil neoromanesc, se invecineaza si se continua stilistic cu Sufrageria Regala Cotroceni.

La etajul II al muzeului Cotroceni se pot vizita apartamentele fostei familii regale si anume: dormitorul si sufrageria decorate in stilul neorenasterii germane, Salonul Oriental folosit initial ca atelier pentru pictura si pirogravura de catre Regina Maria, urmat de apartamentul regal, salonul Henrich al II-lea si apartamentul francez. Mai poate fi vizitat dormitorul Reginei Maria, restaurat conform variantei din 1929 si Salonasul Norvegian, ansamblu unic ce reprezinta o reamenajare a budoarului Reginei Maria. Ultimul apartament, realizat in stil francez, este plasat in spatiul ocupat in perioada Gottereau de camera copiilor.

Cotroceni este singura resedinta din intreg teritoriul romanesc care a cunoscut folosinta cea mai indelungata, de la sfarsitul secolului al XVII-lea si pana in prezent.