Cea mai interesanta, mai complexa si mai arhaica dintre formele coregrafice rituale romanesti, dans de flacai, jucat mai ales in saptamana Rusaliilor si raspandit pe intreg teritoriul locuit de dacoromani este Calusarul.
Joc “ermetic si misterios”, acesta se caracterizeaza in primul rand, prin normele potrivit carora primirea in ceata e socotita act initiatic, iar tradarea e pedepsita ca orice sacrilegiu , dar nu de oameni.
Calusul este un obicei romanesc practicat de Rusalii si tine de cultul unui stravechi zeu cabalin numit de tradiţia populara daca Calus, Calut sau Calucean.
Grupurile de calusari, variabile ca numar, dar mai ales alcatuite din noua flacai, includ: un vataf, un stegar, un “mut”(acesta de obicei mascat si cu o sabie de lemn in mana) si calusari de rand. Calusarii fac legamant de ceata pe durate diferite, in mod curent o saptamana, uneori chiar si trei ani , iar juramantul se efectueaza cu mainile pe steag sau trecand pe sub steag; se crede ca “mutul” daca isi incalca consemnul muteniei in timpul jocului, risca sa innebuneasca. Pe durata convenita a Calusului, membrii cetei se abtin de la relatii sexuale si de la minciuni, fiind obligati la puritate totala. Un moment caracteristic, dar totodata enigmatic este jocul executat in genunchi. Mutul, singurul care mai poarta sabie , este — prin mutenia lui — pastratorul secretului initatic. Vataful are misiunea supravegherii corectitudinii jocului, a chemarii periodice la vigilenta si a mentinerii starii de taina.
Dimitrie Cantemir scrie : “Multimea superstitioasa crede ca ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: dupa ce bolnavul s-a asternut la pamant, aceia incep sariturile lor si, la un anumit loc al cantecului, calca, unul dupa altul, de la cap pana la picioare pe cel culcat, in sfarsit ii sufla in ureche cateva cuvinte anume ticluite si poruncesc bolii sa iasa” (Descriptio Moldavie). Tot Cantemir aminteste ca in ciclul de 10 zile al ritualului, calusarii dorm numai sub stresini de biserici, spre a se feri de razbunarea Ielelor.
Cercetatorii Universitatii din Brasov ( E.Poenaru; C.Samoila; S.Bobancu) au formulat o interesanta ipoteza asupra relatiei dintre regulile Jocului Calusarului si structura sanctuarelor de la Sarmizegetusa si indeosebi relatia cu invataturile pe care Deceneu, dupa Iordanes , le-ar fi transmis dacilor. ”Dansul calusarilor, despre care toti autorii sustin ca mai pastreaza pana azi elemente care provin dintr-un stravechi ritual, cum sunt: legamantul cetei pentru perioada jocului, conditia de puritate a membrilor cetei , autoritatea vatafului, conditia secretului, vietuirea in comun a membrilor cetei in aceasta perioada de timp, batul care aminteste de toiag ca semn distinctiv al puterii invatatilor preoti, caracterul cu totul aparte al coregrafiei acestui dans, derularea lui sub semnul unei unitati organice totale, caracterul salturilor care vor sa sugereze desprinderea de pamant a interpretilor sau unele ritmuri care ating paroxismul, reprezinta o reflectare populara a practicilor ritualice legate de sistemul calendaristic dac”.
Intrat din 2006 drept capodopera in patrimoniul universal al UNESCO, calusul este dansul care da originalitate traditiilor romanesti.
Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro
Joc “ermetic si misterios”, acesta se caracterizeaza in primul rand, prin normele potrivit carora primirea in ceata e socotita act initiatic, iar tradarea e pedepsita ca orice sacrilegiu , dar nu de oameni.
Calusul este un obicei romanesc practicat de Rusalii si tine de cultul unui stravechi zeu cabalin numit de tradiţia populara daca Calus, Calut sau Calucean.
Grupurile de calusari, variabile ca numar, dar mai ales alcatuite din noua flacai, includ: un vataf, un stegar, un “mut”(acesta de obicei mascat si cu o sabie de lemn in mana) si calusari de rand. Calusarii fac legamant de ceata pe durate diferite, in mod curent o saptamana, uneori chiar si trei ani , iar juramantul se efectueaza cu mainile pe steag sau trecand pe sub steag; se crede ca “mutul” daca isi incalca consemnul muteniei in timpul jocului, risca sa innebuneasca. Pe durata convenita a Calusului, membrii cetei se abtin de la relatii sexuale si de la minciuni, fiind obligati la puritate totala. Un moment caracteristic, dar totodata enigmatic este jocul executat in genunchi. Mutul, singurul care mai poarta sabie , este — prin mutenia lui — pastratorul secretului initatic. Vataful are misiunea supravegherii corectitudinii jocului, a chemarii periodice la vigilenta si a mentinerii starii de taina.
Dimitrie Cantemir scrie : “Multimea superstitioasa crede ca ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: dupa ce bolnavul s-a asternut la pamant, aceia incep sariturile lor si, la un anumit loc al cantecului, calca, unul dupa altul, de la cap pana la picioare pe cel culcat, in sfarsit ii sufla in ureche cateva cuvinte anume ticluite si poruncesc bolii sa iasa” (Descriptio Moldavie). Tot Cantemir aminteste ca in ciclul de 10 zile al ritualului, calusarii dorm numai sub stresini de biserici, spre a se feri de razbunarea Ielelor.
Cercetatorii Universitatii din Brasov ( E.Poenaru; C.Samoila; S.Bobancu) au formulat o interesanta ipoteza asupra relatiei dintre regulile Jocului Calusarului si structura sanctuarelor de la Sarmizegetusa si indeosebi relatia cu invataturile pe care Deceneu, dupa Iordanes , le-ar fi transmis dacilor. ”Dansul calusarilor, despre care toti autorii sustin ca mai pastreaza pana azi elemente care provin dintr-un stravechi ritual, cum sunt: legamantul cetei pentru perioada jocului, conditia de puritate a membrilor cetei , autoritatea vatafului, conditia secretului, vietuirea in comun a membrilor cetei in aceasta perioada de timp, batul care aminteste de toiag ca semn distinctiv al puterii invatatilor preoti, caracterul cu totul aparte al coregrafiei acestui dans, derularea lui sub semnul unei unitati organice totale, caracterul salturilor care vor sa sugereze desprinderea de pamant a interpretilor sau unele ritmuri care ating paroxismul, reprezinta o reflectare populara a practicilor ritualice legate de sistemul calendaristic dac”.
Intrat din 2006 drept capodopera in patrimoniul universal al UNESCO, calusul este dansul care da originalitate traditiilor romanesti.
Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu