Yonaguni - Piramida japoneza din adancuri

O structura de roca asemanatoare unei piramide se gaseste la o adancime de 25 de metri, langa insula Yonaguni in Japonia. Totalitatea formatiunile uriase de stanca da senzatia ca in adancuri s-ar gasi ruinele unui oras antic, scufundat cu mii de ani in urma.

Cea mai mare structura are o forma complicata, ca o piramida in trepte si se afla la o adancime de 25 de metri, pe coasta insulei Yonaguni, potrivit The Epoch Times.

Masaaki Kimura, un geolog de la Universitatea Ryukyus din Japonia, s-a scufundat de-a lungul a mai mult de 15 ani la Yonaguni si a intocmit o harta detaliata a acestei structuri subacvatice si a gasit multe similitudini cu situri arheologice terestre.

De exemplu, o structura semicirculara dintr-o platforma de stanca seamana cu intrarea in castelul Nakagusuku din Okinawa al dinastiei Ryukyu, din secolul al XIII-lea.

Doua pietre megalitice uriase, de sase metri inaltime, asezate in pozitie verticala, una langa cealalta au asemanari cu formatiunile de pe muntele Nabeyama din provincia Gifu.

Geologul Robert Schoch, de la Universitatea din Boston, cunoscut pentru cercetarile sale privind Sphinx-ul, a avut diferite opinii referitoare la structurile de la Yonaguni. Initial, el a crezut ca structurile asemanatoare unor platforme si unor terase sunt formatiuni naturale, dupa efectuarea unei scufundari la situl respectiv.

Schoch a luat niste probe de roca si analizele au aratat ca ele erau formate din namol si gresie geologica, care s-au depus acum 20 de milioane de ani.

Kimura admite ca structura de roca de la baza este naturala, dar afirma ca formele de deasupra sunt facute de oameni. In urma unei scufundari ulterioare, Schoch a fost de acord ca: "Noi ar trebui sa luam in considerare posibilitatea ca monumentul Yonaguni sa aiba o structura de baza naturala, care a fost consolidata si modificata de oameni, din cele mai vechi timpuri".

Multe structuri au fost descoperite de catre cercetatori in urma explorarii. Una dintre ele pare o statuie, asemanatoare Sphinx-ului. "Acest Sphinx subacvatic seamana cu un chinez sau cu vechiul rege din Okinawa", a spus Kimura.

Din apropiere au fost recuperate niste tablite din piatra, una dintre ele fiind cunoscuta sub numele de "Piatra Rosetta din Okinawa", pe care erau gravate simboluri, similare cu hieroglifele egiptene.

Mesajul nu a fost descifrat, dar ar putea fi povestea orasului pierdut. Simbolul piramidei este gravat de mai multe ori pe tablitele gasite.

Piramida subacvatica si celelalte relicve descoperite la Yonaguni ar putea fi dovezi ale unei civilizatii avansate, care a existat in timpul ultimei ere glaciare.

Sursa:

Vilnius – Centrul cultural al Lituaniei

Situata pe vaile raurilor Neris si Villa, inconjurata de sapte coline, se afla capitala Lituaniei, Vilnius. Acest oras deosebit este considerat centrul cultural al Lituaniei in special datorita universitatii, vechi de peste 400 de ani. Vilnius este o combinatie de cladiri in stil baroc care se impletesc perfect cu arhitectutra constructiilor clasice si renascentiste.


Centrul istoric din Vilnius a fost inscris in anul 1994 in lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Desi este cel mai putin vizitat din capitalele baltice (Vilnius, Riga si Talin), Vilnius ramane o experienta europeana unica.

Universitatea Vilnius
Universitatea a fost infiintata in 1579 si este una dintre cele mai vechi din Europa Centrala, precedata doar de Universitatiile din Praga, Cracovia, Pecs, Buda si Konigsberg. In 1623, Sabevius a fost laureat de catre Papa Urban al VIII lea, drept cel mai proeminent poet al epocii, onoare de care s-au bucurat Dante si Petrarca inaintea lui. Cu ocazia unui tur al universitatii poti vizita cele 30 de gradini si curti minunate, Biserica St. Johns, Facultatea de Filologie si centrul studiilor lituaniene – cu bolte decorate de fresce impresionante. Vei vedea de asemenea si biblioteca ai carei pereti cunoscuti sub denumirea Smuglevicius Hall sunt impodobiti cu fresce exclusiviste.


Trakai
Odata ajuns in Vilnius nu uita sa treci pe la Trakai, capitala istorica a Lituaniei, situata la 30 de kilometri vest de centrul Vilnius. Pe vremea marelui Duce Gerdimina, capitala era situata in vechiul Trakai. Totusi abia pe vremea marelui Duce Vytautas cetatea a devenit renumita. El a fost cel care a construit cel mai cunoscut monument al Lituaniei vechi, un castel in mijlocul unei insule. Castelul de pe insula Trakai este un exemplu viu al unei fortarete construite in scop de aparare impotriva atacurilor germane. In ciuda numeroaselor atacuri ale Ordinului Teutonilor, fortificatia nu a fost niciodata ocupata. A fost insa gazda pentru ortodoxismul rusesc care, cu timpul, a ajuns sa aiba mai mult de o biserica aici, mai apoi pentru evrei, fiind martorul intregii istorii a marilor duci din Lituania, a sinagogii, a Bisericii Catolice si Ortodoxe, un fenomen foarte rar intalnit in Europa. In afara de importanta sa religioasa, Trakai este unul din locurile perfecte daca iti doresti sa inoti, sa pescuiesti, sa te plimbi cu barca sau o multime de alte activitati recreative.


Turnul Gediminas
Turnul Gediminas este un simbol al capitalei Vilnius. Istoria constructiei orasului este strans legata de turn, simbol al trecutului glorios al orasului. Doar unul dintre cele 4 turnuri ale Castelului a supravietuit atacurilor si astazi gazduieste un muzeu. Castelul a fost atacat de opt ori de catre teutoni si totusi a ramas in picioare pana in zilele noastre. Orasul Vilnius a fost ridicat de jur imprejurul fostului castel pozitionat strategic pe malul raurilor Neris si Villa. Panorama care poate fi admirata de pe platforma Turnului Gediminas iti taie rasuflarea. De aici poti vedea acoperisurile rosii ale cladirilor vechi din oras, Catedrala, Palatul Regal, Biserica St Anne si malul raului.


Sursa:

Romania poetica

Credeti ca Ovidiu a fost singurul mare poet care a trait in teritoriile tarii noastre? Este interesant de consemnat ca, de-a lungul timpului, pamantul romanesc a fost gazda pentru mari poeti straini, unii nascuti aici, altii veniti din diferite motive, unii de buna voie, altii siliti de imprejurari potrivnice: A. S. Puskin, surghiunit la Chisinau; poetii bulgari Liuben Karavelov, Hristo Botev si Vasil Levski, activand pentru libertatea tarii lor; Petoffi Sandor, mort in batalia de la Albesti, aproape de Sighisoara, incercuit de trupele tariste; Ady Endre, cel mai mare poet modern al literaturii maghiare, nascut in satul Mecentiu, comitatul Salaj; marele poet german Nikolaus Lenau, nascut intr-un sat de langa Timisoara, astazi Lenauheim. Lista ar putea continua...

Despre Valea Ariesului

Valea Ariesului este una dintre cele mai frumoase zone ale tarii, o zona care isi pastreaza acel aer de vechi si rustic, unde turistii pot respira aer curat si se pot relaxa.

Aici se afla cele mai multe asezari la inaltime din Carpati, sate risipite pe vai si pe dealuri, unde traditiile inca se mai pastreaza. Ce-i drept, acolo si-au facut loc si "modernele" sporturi de iarna, iar partiile de la Vartop si Arieseni sunt cele mai cunoscute.

Un turist ajuns in aceasta zona nu trebuie sa rateze cateva obiective, pe cat de faimoase, pe atat de frumoase: ghetarul de la Scarisoara, rezervatiile naturale Dealul cu Melci si Detunata, Cascada miresei si Manastirea Lupsa. Si asta nu-i tot. Merita o vizita si la Poiana Narciselor din Poieni ori la minele romane de la Rosia Montana.

Groapa Ruginoasa
Este o imensa mancatura sapata de ape in gresii rosii, violacee si galbui, fiind un grandios fenomen de eroziune. Ruptura are o adnacime de mai bine de 100 m si la partea superioara un diametru de aproximativ 500 m. Creste taioase o compartimenteaza si toate firele converg in fundul unui valcel ce este de fapt obarsia vaii seci.

Pestera Scarisoara
Este cea mai mare pestera cu gheata din Romania, situata la o altitudine de 1165 m ,cu varsta de peste 3000 ani. Lungimea pesterii este de 720 m, iar adancimea de 105 m. Blocul de gheata are un volum de 50 000 metri cubi si o grosime de peste 20 m.

Huda lui Papara
Este o rezervatie speologica, aflandu-se in masivul Bedeleu, accesul la aceasta pestera se face din localitatea Salciua pe marcajul crucea albastra. Este o pestera cu zone de acumulare de aer cald, lungimea galeriilor avand 2022 m. Galeriile incanta turistii cu multimea de stalactite si stalagmite, iar etajul superior este strabatut de apele paraului subteran.

Minele Romane de la Rosia Montana
Vestigii cu o vechime de aproape 2000 de ani, Galeriile Romane de la Rosia Montana, din Masivul Orlea reprezinta un miracol pentru lumea stiintifica mondiala. Minele de aur bogate ale Daciei au fost folosite de romani, asigurand surse importante de finantare pentru alte campanii romane.

Dealul cu melci
Rezervatie paleontologica cu o suprafata de 4,30 ha, situata pe stanga vaii Ariesului, in Tara Motilor, la 15 km vest de Campeni si la 10 km nord de comuna Vidra. Datorita valorii sale stiintifice aceasta zona restransa din Muntii Apuseni, ce reprezinta vechi sedimente ale Cretacicului superior, formate intr-o mare cu fundul stancos, a fost declarata rezervatie naturala.

Cascada Miresei
Este o splendida cadere de apa situata in comuna Avram Iancu, in partea stanga a soselei, pe directia de mers dinspre Campeni, la aproximativ 400 de metri.

Manastirea Lupsa
Manastirea Lupsa este una dintre cele mai vechi manastiri de pe valea Ariesului, sec. XIV. Candva era o micuta manastire de lemn, ce putea fi observata din sosea si care datorita arhitecturii ei, nu de multe ori ispitea turistii sa opreasca cateva clipe si sa o fotografieze; astazi ea este reconstruita. Este un loc de meditatie si reculegere.

Partia de schi Vartop
Situata la nivelul pasului Vartop din muntii Apuseni, la Izvoarele Ariesului Mare este acoperita cu zapada din noiembrie pana in aprilie. Ea reprezinta atractia oricarei categorii de schiori, de la avansati la incepatori.
Partia a fost omologata in anul 2003, fiind dotata cu nocturna si teleschi, avand lungimea de 1000 metri, cu o diferenta de nivel de 240 metri.

Sursa: http://www.turistinfo.ro/valea_ariesului/

Fluviul subteran din Dobrogea

Dobrogea ascunde in adancuri poate cea mai de pret dintre comorile noastre. Un rezervor imens de apa, vechi de 90 de milioane de ani, cercetat in egala masura de hidrologii romani si bulgari.

Batranii vorbesc de el ca despre un fluviu subteran care traverseaza judetul Constanta cu un debit care l-ar depasi cu mult pe cel al Dunarii. Autoritarile confirma ca exista, dar nu intra prea mult in detalii.
Desi poate fi sursa noastra de apa in timpuri negre.

Comuna Silistea, judetul Constanta. E seceta crunta, iar in mintea satenilor apare iar fluviul de sub pamant, despre care vorbeau bunicii lor. Ar putea fi al patrulea brat al Dunarii, pierdut sub nisipul Dobrogei, asa cum banuia Herodot in antichitate.

Inca din anii '60, hidrologii au incercat sa lamureasca, prin foraje experimentale, care sunt calitatea si cantitatea apelor subterane din Dobrogea. Ultimul proiect a durat 24 de luni si s-a desfasurat impreuna cu cercetatori bulgari. Astazi se stie cat este legenda si cat adevar.

Dobrogea are nu unul, ci doua rezervoare imense de apa subterana. Unul in nord, care merge pana la 100 de metri in adancime. Altul in sud, format in Jurassic. Vine dinspre Bulgaria, unde acopera 200 de kilometri, iar la noi mai sunt inca 80.

O parte din apa formata la 600-700 de metri sub sol curge spre vest, in zona Giurgiu, alta se disipa treptat spre Mare.

O mica parte din depozitul vechi de 90 de milioane de ani alimenteaza 48 de localitati din judetul Constanta. Apa neclorinata, fara nitriti, cu un echilibru perfect de calciu, magneziu si fier. Dar se poate oare mai mult?

In ultimii 20 de ani reteaua de irigatii din Dobrogea a fost lasata in paragina sau furata bucata cu bucata de hoti. In astfel de perioade de seceta, apa de adancime ar putea fi varianta salvatoare. Doar ca cercetatorii spun ca ar fi o miscare strategica total gresita.

''Trebuie prezervate pentru generatiile viitoare. Nu se evapora, sunt ape legate de componenta rocilor", spune Rodica Macale, cercetator stiintific.

Adica, odata inceputa extractia, echilibrul se rupe. O alegere aproape imposibila. Salvam agricultura sau pastram asul din maneca, in conditiile unei deja anuntate crize de apa la nivel planetar?

Sursa:

Trier - Cel mai vechi oras din Germania

Trier este un oras din vestul Germaniei, situat pe cursul raului Mosela. Presupus a fi cel mai vechi oras al Germaniei si anterior supranumit a Doua Roma, Trier nu vine doar cu reputatia sa istorica. Vizitatorii ar putea fi surprinsi sa afle ca Trier este si locul de nastere al lui Karl Marx.

Capitala a provinciei romane Belgica, Trier a constituit o foarte importanta citadela defensiva contra atacurilor barbare. Incepand din secolul al II-lea, devine un mare oras comercial si apoi una dintre capitalele regimului Tetrarhiei romane, astfel ca la sfarsitul secolului al III-lea era calificat ca fiind „a doua Roma”. In catedrala din Trier se afla o relicva considerata a fi tunica purtata de Iisus Hristos.

Romanii au intemeiat Trier in anul XVI i.Hr. si pana la sfarsitul secolului III a devenit resedinta imperiala si capitala a imperiului roman de vest. Sase imparati au avut curtea in acest oras, iar in secolul IV, Trier avea 80.000 de locuitori. In timpul domniei lui Constantin cel Mare (306-337), Trier a fost infrumusetat printr-un program de planificare urbana, ce includea constructia catedralei, baile imperiale, bazilica si cateva biserici.


Basilica imparatului Constantin, numita si Aula Palatina, este o uriasa basilica din Trier. Construita in anul 310, aceasta basilica este una dintre cele mai vechi si impunatoare biserici de acest tip, cat si cea mai bine pastrata basilica romana din lume, ea fiind inclusa si in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Basilica Sfantului Imparat Constantin cel Mare, foarte lunga, deosebit de inalta si cu imense ferestre, asezate pe mai multe randuri, a fost zidita pentru a adaposti tronul imparatesc, sarcina pe care a si indeplinit-o, pana la cucerirea orasului Trier, de catre triburile germanice.

Trier este si cel mai vechi centru viticol al Germaniei, avand cateva podgorii renumite si producatori de vinuri. Pe langa asta, in Trier veti gasi un centru comercial si o viata culturala bogata, cu teatre, opera, concerte si muzee.

Ovidiu | Tomis

Publius Ovidius Naso s-a nascut la 20 martie, 43 i.Hr. la Sulmo, azi Sulmona/Aquila Italia si a murit in exil, in anii 17 sau 18 d. Hr. in Tomis, azi Constanta. A fost unul dintre cei mai mari poeti romani, cunoscut in limba romana sub numele de Ovidiu. Datorita perfectiunii formale a stilului, umorului fin si fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alaturi de Horatiu si Virgiliu.

Dupa un studiu scurt al retoricii, Ovidiu s-a dedicat creatiei artistice. Dupa ce si-a completat cultura la Atena, a intreprins impreuna cu prietenul sau, poetul Aemilius Macer, o calatorie in Sicilia si Asia Mica. Intors la Roma, a intrat in cercul literar condus de Messala Corvinus, ducand in paralel o viata extravaganta si lipsita de griji in mijlocul protipendadei romane. Inalta societate romana ii aprecia operele, iar printre protectorii poetului se afla insusi imparatul Octavianus Augustus. Dupa moartea lui Horatiu, in anul 8 i.Hr., Ovidiu a devenit cel mai cunoscut si apreciat poet din Roma.

In toamna anului 8 d.Hr., in timp ce poetul se afla pe insula Elba, in mod neasteptat, fara o hotarire prealabila a Senatului, Augustus hotaraste exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe tarmul indepartat al Marii Negre.

Acuza principala era ca poezia sa din Ars amandi a contribuit la coruperea tineretului, indemnat la orgii, una dintre victime fiind chiar fiica lui Augustus, Iulia. Nu ar fi fost fara importanta in decizia exilarii nici faptul ca Ovidiu ar fi adoptat filosofia pitagoreicilor, participand (am zice cu un limbaj actualizat) la activitatea unui grup de meditatie transcendentala, care submina autoritatea lui Jupiter si a celorlalti zei romani. Ovidiu era deci un subversiv ce trebuia izolat, pentru ca influenta lui, atat ca pitagoreic, cat si ca artist libertin al amorului, devenea periculoasa pentru linistea Romei si pentru puterea imparatului. Poetul latin Ovidiu, traind la Roma in dezabuzare erotica si intr-un regim politic autoritar, preocupat de extinderea fara limite a cuceririlor, descopera tocmai la marginea imperiului, la Tomis, in Estul barbar al Daciei, solutia crestina a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferintei si speranta in nemurire adusa de Mantuitor.
In Tristia, Ovidiu se refera si la faptul ca „ar fi vazut ceva ce n-ar fi fost permis sa vada”. Cercetatorii sunt de parere ca Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.
Ovidiu a facut numeroase incercari, prin scrisori trimise la Roma, sa obtina gratia lui Augustus. Toate au ramas lipsite de succes, chiar dupa moartea lui Augustus, urmasul sau, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.

Ovidiu sufera o radicala transformare morala, intelectuala si spirituala. Jurnalul sau apocrif e marturia credibila a unei veritabile metanoia. O criza individuala este pusa in contextul unei crize generale a lumii, surprinsa in momentul trecerii de la politeismul antic la monoteismul crestin. Surprinzator e sa descoperim ca lumea dacica, traind in cultul zeului unic, Zamolxe, era mai pregatita pentru aceasta transformare decat Roma politeista.

Smuls din lumea lui romana, un fals paradis, Ovidiu e obligat la Tomis, un infern convertit pozitiv prin experienta initiatica, sa faca un bilant al vietii si sa inteleaga altfel decat pana atunci lumea si valorile ei. Mai poate iubi Ovidiu la Tomis cum a iubit la Roma (adica la fel de libertin) si cum a infatisat dragostea in cartea care i-a adus pedeapsa exilului pentru invinuirea de a fi corupt tineretul, indemnandu-l la imoralitate?

Mai poate scrie Ovidiu la Tomis cum a scris la Roma? Ovidiu invata la Tomis limba daca (dupa cum ne incredinteaza fictiunea jurnalului sau) si scrie ode (zadarnice) pentru Tiberiu, noul imparat, ode pe care le recita in public, in speranta ca se va auzi la Roma si va obtine iertarea.

Ovidiu va incerca sa fuga de la Tomis, de sub supravegherea romanilor, caci Tiberiu il consemnase la domiciliu. Salvarea lui ar fi fost sa ajunga in Muntii Sarmisegetuzei, la altarul preotului dac ce cunostea de la sursa (calatorise la Ierusalim) apropierea noi religii care va schimba lumea. Ovidiu l-a descoperit pe Dumnezeu in exilul sau de la Tomis si de aceea credinta lui, nascuta in cele mai vitrege conditii, va fi cu atat mai puternica. Patria pamanteasca, Roma, depravata si ingrata, nu mai merita ravna si nostalgia intoarcerii.

Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit in anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost si inmormantat, dar aceasta data nu este sigura. Din poemul calendaristic Fasti, I, versurile 223-226, rezulta ca in primavara anului 18 d.Hr. poetul era inca in viata. Pentru piatra sa funerara, Ovidiu a compus urmatorul text, in forma unei scrisori trimise sotiei sale (Tristia, III, 73-76):
„Sub asta piatra zace Ovidiu, cantaretul
Iubirilor gingase, rapus de-al sau talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodata,
Te roaga pentru dansul: sa-i fie somnul lin”.

Surse: http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso si http://www.romlit.ro/dumnezeul_exilului