Destinatii sacre pentru 2013

Templele si bisericile mai speciale au atras dintotdeauna foarte multi turisti, in principal datorita valorii spirituale si culturale. Mai jos gasiti o lista cu cele mai vizitate locuri sfinte din intreaga lume:

10. Stancile Callanish, Marea Britanie

Stancile Callanish, situate pe Insula lui Lewis, dateaza din 2.900-2.600 i.Hr. (cam cand au fost asezate si pietrele de la Stonehenge). Legenda spune ca stancile sunt ramasite ale gigantilor care au refuzat sa se converteasca la crestinism, Sfantul Kieran impietrindu-i pentru a-i pedepsi. Vizitatorii se pot plimba printre stancile Callanish, le pot atinge si se pot bucura de peisaj fara sa fie deranjati de zgomotul masinilor (asa cum se intampla la Stonehenge, care are in preajma doua drumuri destul de circulate).

9. Complexul Karnak, Egipt

Templele din Karnak, incepute de faraonul Ramses al II-lea in secolul 14 i.Hr., sunt unele dintre cele mai faimoase din lume. Asezate aproape de Nil, ele formeaza unul dintre cele mai mari situri religioase din lume (includ sanctuare si temple sapate in piatra). In special marele templu al lui Amun-Ra merita vizitat, doar ca este nevoie de o zi intreaga pentru a-l studia in intregime. Complexul Karnak a fascinat si unii producatori de la Hollywood, zone din acesta putand fi vazute in filmul “Transformers: Razbunarea celor invinsi”.

8. Ziguratul din Ur, Irak

Acest zigurat a fost construit in epoca bronzului si reconstruit de mai multe ori de atunci. Este o masiva piramida, ridicata in onoarea zeului Nanna. Structura care poate fi vazuta in prezent a fost reparata semnificativ de Saddam Hussein si a suferit deteriorari minore in timpul Razboiului din Golf.

7. Piramidele de la Teotihuacan, Mexic

Nici pana astazi nu sunt cunoscute originile orasului Teotihuacan – candva unul dintre cele mai importante orase din lume. Insa, desi nu se stie cine l-a construit, se cunoaste faptul ca a atins apogeul in jurul anului 450 d.Hr., iar astazi este unul dintre cele mai faimoase situri din lume. Doua mari piramide – cea a Soarelui si cea a Lunii – domina vechiul oras. Acestea erau folosite pentru sacrificarea oamenilor si a animalelor, cel mai probabil in cinstea noilor constructii care erau facute in oras.

6. Borobudur, Indonezia

Borobodur este o structura budista din secolul al VIII-lea, “inghitita” de jungla si redescoperita in secolul al XIX-lea. 500 de statui ale lui Buddha sunt asezate in nise ale acesteia, iar la ele se rugau credinciosii cu secole in urma. Constructia are sase niveluri care trebuie parcurse, desi sunt destul de solicitante. Eruptiile vulcanice reprezinta insa o amenintare pentru acest sit. Cea mai recenta, din 2010, a acoperit situl cu un strat de cenusa, iar specialistii se tem ca o urmatoare eruptie va deteriora gravura delicata care acopera monumentul.

5. Delphi, Grecia

Complexul de temple este situat pe versantul muntelui Parnassus. In Grecia antica, nicio decizie importanta pentru comunitate nu era luata fara sa fie cerut sfatul Oracolului din Delphi. O preoteasa cunoscuta ca Pythia statea deasupra unei crapaturi dintr-o piatra, sub templu, si inhala vapori “divini” (gaze vulcanice de fapt). Transa pe care i-o provocau aceste gaze o facea sa spuna fraze fara sens, care erau considerate drept discursul lui Apollo si care ulterior erau interpretate de preoti.

4. Pesterile Ajanta, India

Ca si Borobudur, aceste pesteri care au fost construite etapizat intre 200 i.Hr si 600 d.Hr. au zacut uitate timp de secole, dar au fost descoperite de un ofiter britanic in 1819, in timp ce se afla la vanatoare. Inca se poate vedea numele lui, John Smith, si data, inscriptionate pe un perete. Au fost descoperite 29 de pesteri, dar nu toate sunt bogat decorate. Cele care sunt insa ofera privitorului o minunatie de sculpturi si picturi, considerate capodopere ale Indiei antice. Cele mai multe fresce contin povestiri despre viata lui Buddha.

3. Saflieni Hal Hypogeum, Malta

Ca si structurile templului preistoric din Malta, acest monument are coridoare si camere in forma de arc de cerc. Dar aceasta structura este unica prin faptul ca ea este subterana si a fost construita prin excavarea a 2.000 de tone de piatra. Vocile din interiorul zidurilor sale creeaza ecouri stranii, reverbereaza, iar sunetele sau cuvintele rostite in anumite locuri pot fi auzite in mod clar la toate cele trei niveluri ale monumentului. Oamenii de stiinta sustin ca anumite frecvente ale vibratiei sonore create, atunci cand un sunet este emis in interiorul zidurilor, pot modifica functiile creierului omului.

“Activitatea creierului a unui numar de voluntari sanatosi a fost monitorizata cu ajutorul electroencefalogramelor, prin expunerea la frecvente diferite ale vibratiilor sonore. Rezultatele au aratat ca activitatile creierului se modifica, iar oamenilor care au petrecut mai multa vreme intr-un astfel de mediu, expusi la vibratii, le-a fost afectata gandirea”, a spus expertul Linda Eneix, de la Fundatia Old Temples.

2. Panteonul, Roma

Panteonul reprezinta una dintre cele mai bine conservate cladiri romane. Templul original a putut fi vazut aici timp de multi ani, dar cel din prezent este proiectat de imparatul Adrian si ridicat in anul 126 d.Hr. Cladirea a devenit biserica crestina in secolul al VII-lea, dar pastreaza si rolul estetic din exterior, prin coloanele impresionante; in cea mai mare parte, templele romane erau construite pentru a incanta privirea din afara, dar Panteonul face o exceptie, avand si in interior elemente arhitecturale deosebite.

1. Gobekli Tepe, Turcia

Se poate spune ca Gobekli Tepe din Turcia reprezinta cea mai veche structura religioasa cunoscuta pana in prezent. Plasata pe varful unui deal, ea este formata din 20 de ansambluri circulare, care mai apoi au fost toate ingropate. Fiecare dintre aceste structuri circulare are un diametru cuprins intre 10 si 30 de metri, fiind decorate cu coloane masive din calcar in forma de T. Neputinta arheologilor si stiintei moderne de a explica modul in care a fost construit acest complex urias din piatra i-a facut pe „savanti” sa afirme, intocmai ca in cazul construirii piramidelor ori altor temple marete, ca acestea au fost realizate de oamenii din neolitic, care au utilizat busteni, ciocane din piatra, franghii si scripeti pentru a realiza ansamblul arhitectural. Constructiile de la Gobekli Tepe au fost datate ca fiind vechi de 12 000 de ani.

Sursa:

Brazi speciali in 2012

1. Bradul plutitor din Brazilia

Are 85 de metri înălţime şi a fost amplasat într-o lagună din dreptul oraşului Rio de Janeiro.

2. Bradul de ciocolată din Franţa

Se află la Paris şi este creaţia ciocolatierului francez Patrick Rogers. Va fi vândut bucată cu bucată, iar fondurile strânse vor fi donate în scopuri caritabile.

3. Cel mai scump brad din lume

Se află în Emiratele Arabe Unite, la Abu Dhabi şi are o valoare de peste 11 milioane de dolari. Este decorat cu aur şi argint şi are în total 181 de diamante, smaralde, safire, perle şi alte pietre preţioase.

4. Bradul de aur din Japonia

A fost creat de bijutierul japonez Ginza Tanaka şi are o înălţime de 2,4 metri. Costurile sale se ridică la 4,2 milioane de dolari.

5. Bradul electronic din Belgia

Este amplasat în centrul oraşului Bruxelles şi, spre deosebire de brazii tradiţionali, oamenii pot urca în vârf, pentru a admira panorama. Are o înălţime de 25 de metri, iar structura sa este de oţel.

6. Bradul Lego din Malaysia

A fost creat din 400.000 de piese Lego şi cântăreşte 600 kg.

7. Bradul electric din Anglia

Se află la Londra, în apropiere de King's Cross, pe Regent’s Canal.

8. Bradul din sticlă de Murano, din Italia

Se află în Piaţa Campo Santo Stefano, din Murano, o insulă de lângă Veneţia. Are 8,5 metri înălţime, cântăreşte trei tone şi este compus din 1.000 de tuburi de sticlă.

9. Bradul cântător din Charlotte

Este o tradiţie care datează din 1953 în acest oraş din Carolina de Nord.

10. Cel mai vechi brad de Crăciun din lume

Se află în oraşul Wilmington, din Carolina de Nord, şi se presupune că are peste 400 de ani. A fost împodobit prima oară în anul 1928.

Sursa RTV.NET: http://www.rtv.net/cei-mai-deosebiti-10-pomi-de-craciun-din-lume-de-la-bradul-de-aur-la-bradul-de-ciocolata-foto_59455.html#ixzz2G3Ao1MzX

Destinatii pentru 2013

Iubitorii de călătorii sunt într-o continuă căutare de noutăţi despre destinaţiile de top ale lumii, iar editura LONELY PLANET ştie acest lucru. După ce a prezentat care vor fi ţările favorite în anul 2013, a descris şi primele zece regiuni. Nu ţări, ci fragmente de ţări, fără graniţe pe harta lumii, dar atât de speciale şi de frumoase, încât numele lor trebuie înscris în agenda de vacanţă.

1. Corsica, Franţa

Fiindcă, la cei 100 de ani de existenţă, Turul Franţei va avea ca punct de pornire Corsica, într-un decor spectaculos, nu va mira pe nimeni faptul că anul 2013 va face din această insulă franceză o destinaţie turistică de top. De data aceasta, luptele nu vor intra în istoria clasică a Mediteranei, ci în cea turistică. Cicliştii se vor întrece pe zig-zagurile muntoase ale insulei, deasupra ţărmurilor minunat răsfirate în mare. Marcată puternic de influenţe franceze şi italiene, Corsica are grijă să pună în valoare chiar spiritul corsican.

2. Negev, Israel

Timp de zeci de ani, Negev a fost considerat doar un deşert dezolant din sudul Israelului. Dar azi, graţie unui proiect naţional de amploare, regiunea e o zonă ecologică în dezvoltare: sate eco, spa-uri, crame etc. La Timna se va deschide în viitorul apropiat un aeroport, urmat de o autostradă până la Eilat. Deşi natura din Negev se arăta a fi inospitalieră, ea a fost îmblânzită treptat, pentru timpuri mai bune de călătorie.

3. Mustang, Nepal

„Ultimul regat interzis” sau „Micul Tibet”, Lo Manthang (Mustang) ocupă un teritoriu restrâns din Munţii Himalaya, în partea central-nordică a Nepalului. Drumurile noi conectează regiunea de China, în nord, şi de restul ţării şi India, în sud. Deşi din punct de vedere politic aparţine Nepalului, Mustang e Tibet, lucru evident atunci când îi priveşti cultura, limba, clima şi geografia. Până în 1992, nimeni din afară nu avea voie să pătrundă aici; după ce au început să fie eliberate permise de intrare, puţini au preferat să vină în Mustang, din pricina preţurilor mari cerute pentru ele şi pentru tururile de trekking. Se pare că acest lucru se va schimba.

4. Yukon, Canada

Vastitatea şi sălbăticia acestei regiuni canadiene poate fi apreciată doar acolo, în inima ei. Puţini ar fi spus că Yukonul se va schimba vreodată, mai ales că este una dintre zonele cu cea mai mică densitate din lume. Bogăţia în minerale a dat startul, în 1898, cursei legendare a căutătorilor de aur (Klondike Gold Rush), iar azi reluarea ei garantează o înmulţire a rezidenţilor în acest îndepărtat nord, deja afectat de încălzirea climei. Părţi mari din zonele îngheţate dispar în apele Oceanului Arctic, iar parcurile naţionale glaciare suferă modificări importante.

5. Chachapoyas şi Cuélap, Peru

Departe în nord, ascuns în Anzii peruvieni, micul oraşul Chachapoyas (capitala regiunii cu acelaşi nume) a fost până nu demult destul de izolat de traseele turistice din Peru. Această zonă agricolă este centrul unui peisaj incredibil, presărat cu ruine preincaşe (situl de la Cuélap), poate unul dintre cele mai frumoase ale ţării. Aici poţi găsi Carajía, un sit funerar unic, şi chiar una dintre cele mai înalte cascade ale lumii - Gocta. Guvernul peruan a făcut în ultimii ani eforturi considerabile pentru a îmbunătăţii infrastructura locală şi pentru a deschide regiunea turiştilor pasionaţi de istorie şi aventură.

6. Coasta Golfului Mexic, SUA

De la dezastrul ecologic din 2010, riviera regiunii istorice Louisiana din sudul SUA s-a străduit să-şi revină, aşa încât să nu mai fie asociată, din punct de vedere turistic, cu o mare afectată de periculoasele deversări de petrol. Plajele şi dunele ei de nisip au fost curăţate, iar apele călduţe sunt numai bune de pescuit. Încet, turismul se revigorează pe această coastă americană însorită.

7. Carinthia, Austria

Centura Alpilor ţine bine Europa, dându-i totodată înălţimi şi pante perfecte pentru păduri, trasee montane şi pârtii de ski. Una dintre cele mai bune regiuni cu astfel de resurse naturale şi turistice este Carinthia, cunoscută deja pasionaţilor de sporturi de iarnă. De fapt, Carinthia se împarte între Austria, unde ocupă teritoriul statului cu acelaşi nume, şi Slovenia, din care deţine o mică parte în nord. De ce să alegi această regiune? Fiindcă pârtiile, prezente pe fiecare culme muntoasă, nu sunt deloc aglomerate şi fiindcă nu trebuie să faci credit ca să-ţi cumperi la sfârşitul zilei o bere, în relaxarea de după un tur de ski. Celor ce vor să audă, Carinthia le spune că, probabil, nu va rămâne aşa prea mult timp, fără turişti în exces şi fără preţuri descurajante.

8. Palawan, Filipine

Palawan încorporează mii de insule şi insuliţe, ca diamantele neşlefuite, strălucitoare; poţi măsura aici 2000 km de coastă filipineză incredibil de frumoasă. Doar aventurierii cu rucsac în spate au descoperit-o până acum. Cu multe curse directe din şi spre capitală, Palawan îşi exploatează din ce în ce mai mult potenţialul turistic. Hotelurile elegante şi pretenţioase, odată prezente doar în concurentele Ko Samui ori Bali, îşi fac loc pe coasta din Filipine, cerând exclusivitate în anul ce vine.

9. Marea Interioară Seto, Japonia

Japonia a arătat lumii Tokyoul, Kyotoul, Muntele Fiji, şi mai deloc nu a vorbit despre Marea Interioară Seto, o porţiune de apă ce separă trei dintre insulele ţării (Honshū, Shikoku, Kyūshū). Doar de Miyajima au mai auzit turiştii străini, atunci când au vizitat situl UNESCO de aici, în rest regiunea le-a rămas necunoscută. Deşi sunt multe de făcut în capitala Japoniei, cei ce vor rezerva timp unei vizite Mării Seto vor fi răsplătiţi în stil pur japonez, fără clopoţei, fluiere şi trenuri de mare viteză.

10. Campania, Italia

Regiunea Campania găzduieşte cea mai impresionantă coastă de mare a Italiei - Amalfi-, exuberantul oraş Napoli, imprevizibilul vulcan Vezuviu şi Pompeii, oraşul antic împietrit în cenuşa vulcanică. Cum în regiune au intrat mulţi bani, destinaţi organizării celei de-a patra ediţii a Forumului Universal al Culturilor (aprilie-iulie 2013), se aşteaptă ca evenimentul să aducă profit şi industriei turismului. Vor avea loc expoziţii de artă, concerte, spectacole de muzică, teatru, circ, artă stradală, precum şi numeroase wokshopuri. Napoli şi întreaga Campanie se vor pregăti cum se cuvine pentru anul 2013.
Sursa: Lonely Planet si travel.descopera.ro

Rataciti printre cuvinte in Tokio

Marile orase vorbesc de regula limbaje inteligibile. Casniciile esuate incep sa foloseasca, si ele, dupa o vreme, limbi moarte. Nefericitii care incearca sa isi ia zborul sau isi tarasc resemnarea pe aceasta falie plina de relicve lingvistice se trezesc, buimaci, rataciti printre cuvinte…
Desi, in mod evident, sensul se indeparteaza putin de la cel din limba engleza, traducerea “Rataciti printre cuvinte” pentru originalul “Lost in Translation” pare una dintre cele mai inspirate traduceri de la noi pentru un film in limba engleza. Pentru ca, dincolo de faptul ca protagonistii (americani ai) acestei povesti se afla in Japonia si nu inteleg nimic din ceea ce li se spune, varianta romaneasca a titlului le surpinde acea stare de orbecaire printre sunete, lumini, forme, oameni, ganduri si trairi din care sunt alcatuite invelisurile vietilor lor. 

E greu sa stabilesti o ordine a aspectelor pe care vrei sa le discuti mai intai, referitor la un film in care totul (subiect, personaje, cadre, muzica, imagine) se imbina perfect, mai ales cand respectiva pelicula reuseste sa fie mult mai mult decat insumarea tuturor acestor elemente componente. Dupa a treia vizionare, Lost in Translation a devenit pentru mine unul dintre filmele pe care trebuie sa le vad din cand in cand. 

Bob Harris (Bill Murray) este o vedeta hollywoodiana a carei cariera crepusculara are nevoie de un contract de cateva milioane de dolari pentru o reclama la o marca de whisky. Din acest motiv el calatoreste in Tokio, unde o armata de japonezi exasperant de politicosi si de amabili incearca sa-i traseze coordonatele comportamentului care se asteapta de la el. Binevoitor si blazat, Bob coopereaza cu toti si se lasa manipulat de vorbe si gesturi ale caror semantica le intuieste doar. Tot ce isi doreste Bob este sa plece de acolo. Si sa doarma. 

Charlotte are putin peste 20 de ani si este proaspat absolventa de filosofie. Superioritatea intelectuala pe care i-a dat-o aceasta facultate face procesul de adaptare cu atat mai complicat. Ea l-a insotit pe John (Giovanni Ribisi), sotul ei, la Tokio, unde acesta, fotograf profesionist, are un contract. Indiferent de ceea ce a sperat ea sa gaseasca in aceasta tara straina, rezultatul este dezastruos. Nimic nu pare a vorbi pe limba ei si simte cum toata viata din ea se ofileste.Tot ce isi doreste Charlotte este sa simta ceva. Si sa doarma. 

Prima data se intalnesc in lift. Urmatoarele intalniri au loc la bar. Insomniaci amandoi, incearca sa-si amorteasca spiritul de veghe si sa-si dilueze nefericirea si singuratatea in bauturi tari, care nu fac altceva decat sa ii imunizeze si mai tare, sporindu-le frustrarea legata de imposibilitatea de a dormi. Cand John pleaca pentru cateva zile pentru o sedinta foto prelungita, Charlotte si Bob vor avea prilejul si indrazneala de a petrece tot mai mult timp impreuna. Peisajul anost al barului din hotelul lor va fi inlocuit cu decoruri incendiare sau lascive, intr-un Tokio care parca nu doarme niciodata. Pentru ca Charlotte si Bob vorbesc aceeasi limba, apropierea dintre ei se face firesc, fara sincopele ce apar intre limbajele folosite cu oamenii din jur si curand vor redescoperi, unul cu ajutorul celuilalt, doua realitati vitale – zambetul si somnul. Plecarea lui, acum nedorita, ii va lasa suspendati undeva intre prietenie, iubire si filiatie… 

Ceea ce este cu atat mai impresionant la pelicula Sophiei Coppola este lejeritatea cu care trece de la emotie si tristete la umor, un umor sincer si proaspat, deloc crispat, rezultat de cele mai multe ori din izbiturile lui Bob de cultura japoneza si de tentativele de a o face pe Charlotte sa zambeasca. 

Regia este inteligenta si subtila, ca tot filmul de altfel, iar camera se joaca de fiecare data cu raportul grandios-mic, o micime care tinde sa se estompeze spre minuscul, in contrast cu sentimentul complesitor oferit de proportiile imense in care are loc actiunea filmului. Un film simplu si coplesitor, ce va va traduce in limbaj afectiv singuratatea a doi oameni si care va va lasa rataciti printre emotii si trairi frumoase. 

Sursa: Cinemarx.ro

Italia, India si Indonezia in Eat Pray Love

Sunt filme care te atrag intr-un mod inexplicabil. Personaje, peisaje, povesti, indiferent care dintre acestea, iti inunda imaginatia, mintea, inima si te duc spre tine, ajutandu-te sa intelegi sau macar sa formulezi intrebarile corecte.

Am vazut filmul, am citit cartea si am revazut filmul...ambele, cartea si filmul, in forme diferite, m-au cucerit.

Liz Gilbert (Julia Roberts) are tot ceea ce si-ar dori o femeie: un sot iubitor, un camin primitor si o cariera de succes. In momentul in care casnicia ei se destrama, Liz se scufunda intr-o prapastie a umilintei si a depresiei, iar singura solutie de a-si reveni pare o cura de regasire a identitatii pierdute.

Pentru a reflecta asupra celor intamplate, Liz se hotaraste sa plece intr-o calatorie care ii va schimba viata complet. In Italia, ea descopera micile placeri desfatandu-se cu mancarea specifica zonei; in India incepe calatoria spre iluminarea spirituala cu ajutorul meditatiei, iar in Bali isi regaseste echilibrul, pacea interioara, dar si marea dragoste.

"Mananca Roaga-te Iubeste" este bazat pe romanul de memorii best-seller al scriitoarei Elizabeth Gilbert.

Roma in filme

"Ma voi stradui sa explic ce inseamna Roma atat pentru locuitorii ei, cat si pentru straini, dincolo de atractia pe care o pot exercita asupra acestora din urma vechimea si monumentele sale; o capitala plina de paradoxuri, atat de lesne iubita, atat de repede urata si apoi regretata". - Federico Fellini – 1971 

 

Roma, Federico Fellini, 1972 

In pelicula Roma, cvasi-documentar, cvasi-fictiune, Fellini isi exprima viziunea personala asupra capitalei italiene, amestec de nostalgie, mister si ironie caustica. Aceasta rememorare incoerenta si halucinanta, in stilul care a ramas in istoria culturii drept "fellinian", continua pe tot parcursul filmului, reprezentand felul original in care regizorul priveste acest oras, cu frumusetea si defectele sale. Roma lui Fellini poate nu este identica cu Roma de pe harta, dar cu siguranta cu cat este mai felliniana, cu atat este mai fascinanta si mai poetica. 

 La Dolce Vita, Federico Fellini, 1960 

"La dolce vita" este una dintre cele mai puternice si profunde pelicule regizate de Federico Fellini. Naratiunea prezinta o serie de evenimente din viata unui jurnalist interpretat magistral de Marcello Mastroianni, care isi exploreaza nereusitele profesionale si amoroase, fiind in final o reflectie asupra sensului vietii, usor de gasit sau dimpotriva inaccesibil. Actiunea se desfasoara in Roma anilor '50, unde personajul lui Mastroianni se ocupa cu partea de senzational a stirilor: vedete de film, viziuni religioase, aristocratia decadenta. Talentul regizoral se manifesta in permanenta. Secventa de inceput este pur si simplu magistrala: un elicopter survoleaza Roma, deasupra unei statui a lui Iisus, peste ruinele Coloseumului, deasupra unui grup de femei care fac plaja pe marginea unei piscine, deasupra unei catedrale. Inainte ca un singur cuvant din dialogul bogat sa fie rostit, Fellini prezinta deja o lume in care valorile religioase ale Bisericii Catolice, reminescentele pagane ale vechii Rome, viata contemporana si dificultatile de comunicare si exprimare se imbina intr-un tot dizarmonic si totusi fascinant. 

 Vacanta la Roma (Roman Holiday), William Wyler, 1953 

 “Vacanta la Roma” a fost nominalizat la zece Premii Oscar, iar Audrey Hepburn a cucerit un Oscar pentru rolul unei printese moderne, care se razvrateste impotriva obligatiilor sale regale si exploreaza Roma pe cont propriu. Ea il cunoaste pe Gregory Peck, un ziarist american care, dornic sa puna mana pe un articol in exclusivitate, se preface ca nu ii cunoaste adevarata identitate. Dar planul lui este dat peste cap, caci cei doi se indragostesc. Eddie Albert contribuie la incarcatura de umor a filmului, in rolul prietenului si cameramanului lipsit de griji al lui Peck. In regia plina de stil a lui William Wyler, aceasta comedie romantica va ramane unul dintre cele mai savuroase filme ale tuturor timpurilor. 

Eclipsa (L'Eclisse), Michelangelo Antonioni, 1962 

O frumoasa tanara intalneste un barbat energic si fermecator, insa relatia ce ia nastere intre ei este sortita esecului datorita conditiei materiale a barbatului. "Eclipsa" este al treilea și cel mai profund film din trilogia care mai cuprinde "Aventura" și "Noaptea". Prin povestea unei tinere care iși parasește iubitul, pentru ca apoi sa se indragosteasca de un alt barbat, Antonioni duce pana la ultimele consecințe estetica vidului, pusa in opera cu "Aventura". 

Trei monede intr-o fantana (Three Coins in the Fountain), Jean Negulesco, 1954 

Trei tinere domnisoare care lucreaza in Italia arunca monede in Fontana di Trevi, fiecare dorind sa-si gaseasca barbatul visurilor. Premisa acestei comedii romantice desfasurate in Roma este simpla iar decorul – Roma anilor 50 - este uluitor.

Talentatul domn Ripley (The Talented Mr Ripley), Antony Minghella, 1999 

 Suntem in anii 50. Tom Ripley este un baiat sarac ce imprumuta o jacheta cu emblema universitatii Princeton, pentru a canta la o petrecere selecta. El pretinde ca il cunoaste pe unul dintre bogatii studenti la Princeton, pe nume Dicki Greenleaf, un rebel ce traieste in Italia si refuza sa se intoarca acasa. Tatal lui este dispus sa ii ofere lui Tom 1,000 de dolari pentru a-i aduce fiul acasa. Iar Tom este mai mult decat dispus sa o faca. In Italia, Tom se imprieteneste cu Dickie si cu logodnica acestuia, devenind parte a grupului lor de distractie. Dar totul se complica atunci cand se vede nevoit sa se intoarca la viata sa de dinainte. 

Burta arhitectului (The Belly of an Architect), Peter Greenaway, 1987 

"Filmul este o tratare vizuala, apropiata omagiului, adus stilului arhitectonic al Romei, focalizat cu indemanare si ambalat in nuante ezoterice de indoiala privind sensul si utilitatea amanarii. Arhitectul american Stourley Kracklite (Brian Dennehy) vine impreuna cu sotia sa, Louisa (Chloe Webb), la Roma pentru a superviza o expozitie dedicata lui Etienne-Louis Boullée, un arhitect francez din secolul al XVIII-lea. 

O noua primavara (The Roman Spring of Mrs. Stone), Robert Allan Ackerman, 2003 

Ramasa de curand vaduva, Karen Stone, candva o actrita celebra pe Broadway, se muta la Roma pentru a incepe o existenta noua. Il cunoaste pe Paolo, un tanar italian cu o slabiciune pentru cravate de matase si femei bogate. Desi constienta ce urmareste Paolo, dna Stone se indragosteste fara speranta de el. 

Ingeri si demoni (Angels and Demons), Ron Howard, 2009 

Specialistul in simbologie Robert Langdon trebuie sa dejoace de aceasta data planurile unei secte, Illuminati, al carei scop este nici mai mult nici mai putin aruncarea in aer a intregului Vatican. Si nu oricand, ci in timpul conclavului care ar trebui sa-l aleaga pe urmatorul papa. Ajutat de frumoasa cercetatoare Vittoria Vetra, Langdon are la dispozitie doar 24 de ore pentru a salva Roma de la distrugere. 

 Amor la Roma (When in Rome), Mark Steven Johnson, 2010 

Beth este o ambitioasa tanara din New York, cu un program extrem de incarcat. Atunci cand sora ei o anunta ca se marita cu un italian pe care il cunoscuse de doar doua saptamani, este destul de sceptica, dar lasa totul la o parte si pleaca la Roma. Beth declara razboi iubirii si fura, in chip de sfidare a destinului, cateva monede din celebra fantana a dragostei din Roma. Inexplicabil, toti cei care aruncasera acele monezi in acea fantana, sperand in indeplinirea dorintelor, se indragostesc la nebunie de Beth. Prin urmare, femeia care credea ca nu va intalni niciodata dragostea, are parte de mai mult decat poate duce. 

Habemus Papam, Nanni Moretti, 2011 

 Dupa moartea Papei, Colegiul Cardinalilor catolici s-a intrunit pentru a alege un succesor si a lasa fumul alb sa iasa pe hornul Vaticanului, ca semn ca scaunul papal a fost ocupat. Dupa ce unul dintre cardinali primeste suficiente voturi, este declarat drept noul Papa. Crestinii catolici asteapta insa degeaba in Piata Sfantul Petru din Vatican sa il vada iesind la balcon pe noul suveran pontif. Cardinalul caruia i s-a dat functia suprema in Biserica Catolica nu e deloc pregatit sa ia in carca o asemenea responsabilitate. E temator, depresiv, se teme ca nu se va ridica la inaltimea asteptarilor... Lumea catolica e tulburata si nelinistita, in timp ce la Vatican se cauta cu infrigurare solutii pentru iesirea din criza. 

Din dragoste pentru Roma (To Rome with Love), Woody Allen, 2012 

Este o comedie caleidoscopica plasata intr-unul din cele mai fermecatoare orase din lume. Protagonistii sunt un arhitect de renume care isi retraieste tineretea, un localnic din clasa mijlocie care se trezeste brusc ca devine cea mai mare celebritate a orasului, un cuplu tanar din provincie care e atras in intalniri romantice separate si un director de opera american care se chinuie sa aduca pe scena un cantaret a carui meserie nu are nici o legatura cu opera – e antreprenor de pompe funebre. Roma e un oras care freamata de dragoste si comedie, iar filmul lui Woody Allen este populat de oameni care traiesc aventuri ce le vor schimba vietile pentru totdeauna. 

Descriere filme: Cinemagia

Match Point Woody Allen in Londra

Pina la acest neasteptat Match Point (neasteptat pentru ca se petrece in Anglia si pentru ca nu seamana cu ce facuse pina atunci), Woody Allen nu obisnuia sa-si paraseasca Manhattanul decit pentru Paris sau Venetia. Ultimul sau film - o tragicomedie sociala - este plasat la Londra, si singurul american este o americanca (jucata de Scarlett Johansson). Jazzul a disparut si el din meniu, inlocuit de opera italiana. S-a "mondializat" Woody? Ma rog, se poate spune si asa. Deocamdata, s-a britanizat.

Si nu-i sta rau. Desi Match Point poate fi vazut doar ca o reluare - pe gazon, cu ceaiul de ora cinci si mult singe rece - a mai-vechiului sau Crimes and Misdemeanors / Crime si delicte(1989), Woody e-n mare verva si nu rateaza nimic: nici descrierea mediului semi-aristocratic, nici incurcaturile sentimentale, nici parabola meciului de tenis, in jurul careia se construieste toata povestea. O poveste despre hazard, lacomie si coincidente, care demonstreaza ca viata e o cutie cu bomboane de ciocolata (cum ne-nvata alt film) cu conditia sa-i elimini pe cei care nu te lasa s-ajungi la ea.

Chris Wilton, asadar (Jonathan Rhys Meyers, in cel mai bun rol al sau), este un instructor de tenis care vrea sa ajunga in top. Nu in topul tenismenilor, pentru ca e cam tirziu pentru asta, ci in topul societatii. Patrunde in familia cu "Sir"-i, suceste mintile lui Chloe (Emily Mortimer, mortala!) dar si, ca o paguba colaterala, pe cele ale Nolei (Johansson), care-ar urma sa-i devina cumnata. Lucrurile, evident, se complica - pentru ca Wilton nu vrea sa renunte nici la nevasta cu tescherea, nici la amanta cu vino-ncoa. Si totusi, trebuie sa se hotarasca: ramine cu banii, sau cu amorul? Lipsit de scrupule (in acest eufemism sta tot "twistul" filmului!), alege banii. Dar nu fuge cu ei, ci se aseaza, cuminte, la casa (conacul) lui...

Cei care reproseaza scenariului lipsa lui de plauzibilitate cad in capcana intinsa chiar de Woody. Caci Match Point nu este un film 100% realist, ci doar o fabula fara morala. Sau cu o "morala" atit de cinica incit e ca si cum n-ar avea.

Sursa: Alex. Leo Serban pentru liternet.ro