Rezervatia 12 Apostoli - Muntii Calimani

Cum se explica misterul figurilor sculptate in piatra, sub forma de batrani (venerati de stramosii nostri) sau siluete feminine simbolizand zeite?

Grupul de stanci ce formeaza rezervatia este cel mai important si cuprinde mai multe „sculpturi” fantastice ce atrag numerosi vizitatori, ca de exemplu figura unui mos cu barba, spre nord, a unui batran spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste silueta lui Nefertiti s.a.

Figura batranului cu „trei fete” distincte, orientate spre cele trei carari ce se indreapta spre el, provoaca la contemplare. Simte misterul, golindu-ti mintea de orice superstitii sau teorii...


Referitor la existenta unor asemenea figuri pe unele varfuri alpine, istoricul Nicolae Densusianu, in Dacia preistorica, sustine ca ele ar reprezenta urmele vechilor pelasgi care au trait pe aceste meleaguri si care le-au ridicat in cinstea unor zeitati. Nicolae Iorga, referindu-se la ele, il considera pe sus-numitul istoric ca pe „un visator de ganduri mari… de fantastice teorii indraznete”.

Un studiu detaliat asupra acestor grupuri megalitice ar duce la concluzii care s-ar putea, ca in unele cazuri confirma sau infirma unele teorii, pentru a caror cercetare arheologul peruan Daniel Ruzo a facut o deplasare in Bucegi, Romania.

Cert este faptul ca natura si-a pus amprenta peste tot, creand figuri fantastice ce pot fi interpretate dupa viziunea celui ce le priveste, ele fiind de fapt un rezultat al eroziunii aglomeratelor, al dezagregarii termice si ca modelari ale vanturilor si ale ploilor.

Totusi, ipoteza unor „remodelari” facute de stramosii nostri pare seducatoare. Sa nu uitam ca in antichitate existau obiceiuri la unele popoare sa-si construiasca sanctuare, temple si cetati pe varfuri de munte, cum si-au construit dacii sanctuarele si cetatea la Gradistea Muncelului.

Frumusetea si ineditul grupului megalitic de la 12 Apostoli atrage prin originalitate si impune prin maretie.

Traseul tematic 12 Apostoli

De-a lungul celor 11 km ale traseului tematic 12 Apostoli va asteapta o excursie fascinanta prin paduri de molid si pasuni subalpine, catre una din cele mai frumoase destinatii din Parcul National Calimani, Rezervatia 12 Apostoli.

Parcul National Calimani a fost constituit in anul 2000 cu o suprafata de peste 24 mii de hectare, in nordul Carpatilor Orientali. Pe traseul tematic veti admira privelisti panoramice ale Muntilor Calimani, insiruite de-a lungul marginii celei mai mari caldere vulcanice din Europa.

Capela Stella Maris din Balcic

Capela Stella Maris - "Steaua Marii", din Balcic, este o capela ortodoxa, zidita in stil bizantin, de catre Regina Maria a Romaniei.
Balcic-ul este o statiune situata pe tarmul Marii Negre, in Bulgaria, la aproximativ 60 de kilometri de Vama Veche. Pentru mult timp, orasul Balcic a fost supranumit "Orasul Alb", datorita dealurilor albicioase din jur. De altfel, intregului tarm i s-a spus, din aceleasi motive, Coasta de Argint.

Datorita climei calde, turistii se adunau in Balcic inca de prin luna martie. Locul era de vis, migdalii inflorind timpuriu, iar dealurile fiind de un sol mai alb decat la noi. Balcic era locul de suflet al pictorului Nicolae Tonitza, dar si al unor scriitori precum Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Pillat si Jean Bart.

"Balcicul pentru mine a devenit un colt de liniste si odihna unde ma duc sa-mi improspatez sufletul si trupul. Coasta de Argint are un farmec rar si daca s-ar dezvolta cu ingrijire, ar putea deveni una din cele mai incantatoare parti din scumpa noastra tara. (...) Si mai cu seama voi, toti cei ce iubiti Coasta de Argint, nu distrugeti atmosfera orientala care ii este marele farmec. Imbunatatirile rau intelese sunt mult mai rele decat daca nu le faci de loc. Ele ar ruina frumusetea rustica si simpla a locului. Dragostea mea pentru aceasta parte a lumei este atat de mare incat simt ca as fi o buna sfatuitoare. De aceea lasati-ma sa iau parte la lucrul vostru." (Regina Maria a Romaniei)

Capela Stella Maria si Regina Maria a Romaniei

De la templu, trecand printr-o gradina care adaposteste o colectie de trandafiri superbi si urcand cateva trepte de piatra ajungem la Capela “Stella Maris”.

Gradina are o zona care imita celebrul labirint cretan, unde materiale de constructie au fost aduse chiar din Insula Creta.


O alta zona a parcului foarte frumoasa este Gradina lui Allah, cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc.

Parcul a fost transformat in timp intr-o adevarat gradina botanica. Acum contine peste trei mii de specii de plante, unele dintre ele rare, precum si o colectie de aproximativ 250 de cactusi, una dintre cele mai importante din Europa.

In gradina Palatului Regal, Regina Maria a Romaniei a ridicat o micuta capela, in intregime din piatra, iar in interior zugravita in fresca. Regina a luat drept model o alta bisericuta, zidita undeva pe malul Marii Mediterane, locas vizitat in copilarie.

Undeva, pe peretele de piatra care sustine treptele catre Capela Stella Maris, se afla unica inscriptie in limba romana de pe intreg domeniul regal din Balcic. Aceasta este o placa de marmura alba, pe care sta scris, cu litere aproape sterse, faptul ca domeniul a fost construit de Regina Maria.

Modelul folosit de regina pentru Capela din Balcic este Capela Sfantul Iacob, construita in secolul al XV-lea, in localitatea Trikomo, un satuc din zona de nord a insulei Cipru, la 20 de kilometri de Famagusta.

Mai inainte chiar de a se fi terminat de zidit capela, Regina Maria si-a marturisit dorinta ca inima ei sa fie adusa in aceasta capela. Regina numea aceasta capela "Tenka Juvah", adica "Loc singuratic". In cele din urma, capela va fi numita, tot de regina, "Stella Maris", adica "Steaua Marii", multumita asezarii acesteia aproape de tarmul lin al Marii Negre.

Despre aceasta capela, Regina Maria, scria: "Stella Maris, cea mai mica biserica din tara; un smerit altar ortodox pe care eu, protestanta, l-am cladit, pentru ca Stella Maris imi sta inainte ca un simbol al vietii mele; un altar ridicat unei marturisiri de credinta care nu e a mea, intr-o tara unde am fost odata straina si pe care mi-am insusit-o prin bucuria, suferinta, lucrurile care m-au legat de ea, cu fiecare an, mereu mai mult."

Regina Maria nu se afla insa inmormantata aici, ci in biserica Manastirii Curtea de Arges. Cat despre inima Reginei Maria, aceasta a stat in Capela Stella Maris pana in ziua de 8 septembrie 1940, cand Cadrilaterul va fi redobandit de Bulgaria. La aceasta data, caseta cu inima Reginei va fi luata de Eugen Zwidinek, pentru a fi adusa in Romania, la Castelul Bran.

Impresii:
Daca Paradisul a fost pe Pamant, el nu a fost in Mesopotamia. Cel putin eu nu cred. N-o sa ma convinga nimeni. A fost, cu siguranta, la Balcic. N-am vazut, la inceput de toamna, un loc mai frumos pe lumea aceasta mare – si am vazut halci bune din vreo trei continente. Tot cautand, in biotop, locul unde a adastat inima Reginei Maria, ma gandeam ca e singurul loc romanesc unde muntele (de fapt, este vorba de un deal inalt) se ingemaneaza cu marea. Si naste coline curbate, in pante absolut minunate.
Poate si de aici lumina aia, ciudata, spectrala, despre care se vorbeste la Balcic. Lumina pictorilor din scoala de la Balcic, atat de indragiti de Regina. Si daca n-a fost macar Raiul terestru, a fost cel putin, pentru o vreme, Paradisul pictorilor. Mihai Galatanu

Sursa: Crestin Ortodox.ro

TianTan, Beijing, China – Templul Paradisului

Templul magnific si plin de culoare al Chinei – Tiantan - a fost locul in care imparatii dinastiilor Ming si Qing ofereau jertfe cerului si se rugau pentru recolte mai bune.

Templul Cerului sau Templul Paradisului a fost construit intre 1406 si 1420, in timpul domniei imparatului YongLe Ming (1403 - 24), care a supervizat, de asemenea, crearea Orasului Interzis, in aceeasi perioada.

In 1998, TianTan a fost adaugat in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Arhitectura si dispunerea Templului Paradisului se bazeaza pe un simbolism elaborat si numerologie.

In conformitate cu principiile datand din perioada pre-confuciana, cladirile din Templu sunt rotunde, asemenea Raiului (ne putem imagina cerul ca o cupola rotunjita), in timp ce fundatiile si axele complexului sunt patrate (sau plate), la fel ca pamantul.

In mod similar, acoperisurile structurilor importante din Templul Raiului sunt albastre, simbolizand paradisul si cerul (la fel cum galbenul auriu simbolizeaza imparatul, iar verdele, budismul).

La baza constructiei Templului Cerului a stat cosmologia antica, aceasta contribuind, la randul sau, la consolidarea legitimitatii rolului imparatului, ca sef al unui sistem feudal, insarcinat cu un mandat obtinut din Rai.

In semn de respect aratat cerului, prin rugaciune si jertfe, imparatul a subliniat fara echivoc, sursa autoritatii sale.



Cele 3 structuri principale ale Templului:

Altarul Cerului (YuanQiuTan)
Numarul de pietre de pe diferitele niveluri sunt multipli de trei si / sau noua - o tema numerologica predominanta la Templul Cerului. Numarul noua reprezinta simbolic imparatul.

Peretele Echo (cu ecou) si Arcada Imperiala a Raiului (HuangQiongYu)
Este renumit pentru proprietatile sale acustice - o soapta de la un capat poate fi auzita in mod clar la celalalt capat.

Sala de rugaciune pentru recolte mai bune (QinianDian)
O structura impresionanta pe trei niveluri de lemn, care stau pe o placa enorma din marmura, pe trei niveluri, la 6 metri inaltime. Remarcabil, un singur cui a fost utilizat in toata constructia.

In interiorul salii stau 28 de piloni inalti, fiecare realizat dintr-un singur trunchi de copac. Cei 4 stalpi din jurul cercului interior reprezinta cele patru anotimpuri. Cei 12 piloni din jurul cercului interior reprezinta cele 12 luni. Cei 12 piloni din cercul exterior reprezinta 12 ShiChen. In China antica, un ShiChen era echivalentul a doua ore, astfel incat o zi intreaga a fost impartita in 12 ShiChens.

Pasarela 'Vermillion Steps Bridge' (DanbiQiao), desi se ridica la 360 de metri de sol, face ascensiunea aproape imperceptibila si simbolizeaza evolutia de la Pamant la Cer.

Pasarela are aproape 30 de metri latime si are marcate trei cai distincte. Calea centrala a fost rezervata zeilor. Calea stanga a fost rezervata imparatului, in timp ce dreapta a fost folosita de catre imparateasa si functionari. Drumul este flancat de chiparosi vechi de secole.

Rolul istoric al Templului Paradisului

O procesiune bianuala la care participau mii de eunuci si ministrii, plus imparatul (Fiul Cerului), consta in a strabata drumul de la Orasul Interzis la Templul Cerului. Cetatenilor obisnuiti nu le era permis nici macar sa priveasca procesiunea.

Printre zeii venerati la Templul Cerului se numarau initial zeul pamantului, zeul apei, zeul agriculturii (care are sala proprie - Sala de Rugaciune), zeul militar, zeul religiei si zeul civililor.

La Templul Cerului, imparatul oferea jertfe si practica diverse alte ritualuri. inainte insa, imparatul ramanea in Sala Abstinentei, timp de mai multe zile.
Oferirea de jertfe era o sarcina serioasa - intregul imperiu se baza pe imparat, ca acesta sa aduca noroc si recolte abundente, deci responsabilitatea era mare. Stiri legate de ceremonie erau apoi difuzate pe intreg teritoriul Chinei.


Templul Paradisului in prezent

Templul Cerului a fost transformat intr-un parc, foarte popular atat printre turisti cat si printre localnici.
Parcul a fost deschis pentru public in 1912, iar oamenii obisnuiti, carora le fusese interzisa pana atunci privirea procesiunilor din Tiantan, aveau acces liber la Templul Cerului.

Templul Cerului este un parc foarte mare, mai mult decat dublu fata de Orasul Interzis.

Este simbolul Raiului pe Pamant, avand 2 km de la nord la sud. Zona interioara acopera 275 ha (2,75 milioane de metri patrati).

Reprezinta cel mai mare grup de constructii de cult din lume.

Temple of Heaven este un loc agreabil si rafinat, ideal pentru a petrece cateva ore. Este bine sa il vizitezi la primele ore ale diminetii, pentru a asista la demonstratii ale expertilor TaiChi, desi parcul este plin de viata toata ziua si intreaga seara.

Apele miraculoase din Romania

Romania beneficiaza de o bogata retea hidrografica (peste o treime din apele minerale ale Europei aflandu-se in Romania), favorizata de factori climatici si de varietatea formelor de relief. Desi circuitul apei in natura a fost serios afectat de poluare, de incalzirea globala, de experientele razboiului geofizic si nu numai, de peste doua milenii izvoarele de la Herculane si Scropoasa fac minuni pentru sanatate si longevitate, cele de la Comarnic au atras atentia expertilor NATO pentru puritatea apei, iar o vana de apa descoperita recent la periferia Barladului se dovedeste un adevarat miracol terapeutic.


Daca proprietatile curative ale respectivelor izvoare se pot explica in mare parte pe cale stiintifica, se pune legitim intrebare daca nu cumva stra-stramosii nostri ajunsesera la un grad nebanuit de cunoastere si folosire a proprietatilor benefice ale respectivelor ape, cunoscute ca „apa vietii” in basmele romanilor. O alta intrebare se naste in jurul cresterii bruste in inaltime a celor care beau apa dintr-o fantana de la Runc si asupra vindecarilor unor boli socotite incurabile a celor care cred cu tarie ca izvorul de la Sambata de Sus este un dar de la Divinitate.

Spa pe Valea Cernei acum 10.000 de ani

Aproape in orice ghid turistic autohton se specifica despre Baile Herculane, atestata documentar din 153 i.e.n., ca este statiunea ca mai veche din Romania, apele sale termale slab radioactive fiind folosite inca dinaintea epocii romane si avand indicatii in afectiunile reumatice, neurologice, periferice, respiratorii etc. Putini stiu ca vanatorii si pescarii de tip Cro Magnon, atestati arheologic cu zece milenii in urma, isi tonificau organismul in mofetele semideschise de la „Cascada” spre „sapte Izvoare”, unde apa izbucnea cu circa 70 grade Celsius.

Conform teoriei istoricului N. Densusianu, membru corespondent al Academiei, a prof. T. Diaconu si a altor cercetatori, in Carpati si la Gurile Dunarii au locuit pelasgii, cel mai vechi popor din lume, care vorbea o limba primordiala, acesti oameni ai pietrei creand un imperiu cu o civilizatie avansata in domeniul astrologiei si medicinei.

Strabon, cel mai important geograf al antichitatii, ne-a lasat marturia ca preotii-profeti pelasgi erau atotstiutori, priceputi in interpretarea viselor sau a semnelor divine, locuind in lacasuri subterane, ori tocmai la nord de Herculane, in Pestera Hotilor, acest tip de grote fiind numeroase in zona, au fost descoperite urmele Cro Magnonilor amintiti.

Conform teoriei prof. Diaconu, cifra „7”, litera a saptea a alfabetului nostru fiind „G” (cuvantul), era sacra la antici, fiind intalnita in 7 Cetati Sfinte, 7 Fluvii Sacre, 7 Deserturi Sfinte. Coroborand toate acestea cu faptul ca in simbolistica antica cifra „7” reprezenta Pamantul si ca zona „sapte Izvoare” de langa Herculane este extrem de incarcata pe plan energetic si, in plus, fiind „uranizata”, atrage descarcarile electrice, se poate avansa ipoteza ca in afara de „saune” preistorice era utilizata ca centru initiatic, dar sub aceasta denumire se ascund si alte locuri din tara noastra, pe cat de misterioase, pe atat de benefice.

De ce a ordonat Ceausescu inchiderea circuitului turistic de la Izvoarele Ialomitei

In 1982, zona de la izvoarele Ialomitei din estul Bucegilor, cunoscuta sub denumirea de Cheile Zanoagei, a fost inchisa circuitului turistic. Potrivit inginerului I. Olteanu, unul dintre specialistii care au avut acces la dosarele „apei nemuririi”, redeschise in 2003, motivul „secretizarii” zonei a fost ca Ceausescu a fost informat ca la „sapte Izvoare”, intre Lacul Bolboci si Scropoasa exista o sursa de apa cunoscuta drept sacra de pe vremea dacilor, de mai bine de 2000 de ani.

Cercetarile au dovedit ca izvorul subteran respectiv este o sursa de apa plata printre cele mai pure din lume, cu numar zero de bacterii, fata de cinci, limita maxima acceptata, poluarea cu azotati si nitrati fiind, de asemenea, nula. Cercetatorii avanseaza cu prudenta ipoteza ca puritatea apei s-ar datora unor anomalii geo-magnetice, dar potrivit traditiei populare, calitatea respectiva este atribuita trecerii peste comori masive de... argint, metal abundent la geto-daci.

Un alt mister pluteste asupra izvorului de la sapte Bolovani, aflat la 13 kilometri de Comarnic, pe Valea Prahovei. Analizele facute de expertii NATO din Berlin asupra unor esantioane de apa recoltate in zona ar fi concluzionat ca lichidul prahovean ar fi cel mai pur din Europa, fapt ce a atras si un proiect comun de exploatare-imbuteliere cu o companie din Campina in 2006. Contactat recent de subsemnatul telefonic, viceprimarul din Comarnic, Sorin Petricila, desemnat de primarie drept resposabil cu problema, in legatura cu stadiul proiectului respectiv, politicos dar ambiguu, nu a dat nicio relatie. Poate ca imbutelierea apelor de la sapte Bolovani pentru trupele NATO aflate in Romania este un secret militar, sau poate ca proiectul stagneaza sau a esuat din anumite motive.

Ca sa fii mai inalt, bea din Fantana din Runc

Totul a pornit de la faptul ca, la mijlocul anilor 90, un adolescent, dupa ce a baut apa din fantana satului Runc, din apropierea cheilor cu acelasi nume, nu departe de Ocolis, judetul Alba, a luat brusc in inaltime cativa centrimetri. Satenii, oameni de altfel gospodari, datorita faptului ca adolescentul se afla in perioada de crestere, au luat fenomenul in derandere, dar unii mai curiosi au mers pe principiul incercarea moarte n-are. Stupoare, la foarte scurt timp au crescut cu pana la sapte cetrimetri.

Explicatia proprietatilor apei de la Runc poate fi cautata intr-un dispozitiv al carui nume din motive de publicitate nu-l vom aminti aici, care, combinand elemente de radionica si organicitate, focalizand un flux energetic extrem de puternic asupra unui subiect, a incarcat apa in asa masura, incat dupa udarea cu lichidul astfel obtinut, plantele au crescut vizibil mai repede. Sa fie aceasta „apa vietii” de care povestesc basmele noastre?

Apele verzi de langa cimitirul Eternitatea - Barlad

Este greu de explicat natura propritatilor izvorului descoperit intamplator in gadina lui s. Mocanu de la marginea Barladului. Apa verzuie, dar cu gust dulce, s-a dovedit leacul miraculos pentru numeroase afectiuni: reumatism, discopatie, osteoporoza, litiaza biliara, hemoroizi. Spunem miraculoase, deoarece barladenii care au folosit apa izvorului lui s. Mocanu s-au vindecat foarte rapid, iar sursa se afla in zona cimitirului Eternitatea.

Minunea benefica de langa Timisoara

Sanmihaiu Roman este o comuna din Timis, cu 4.600 de suflete, aflata la doar 10 kilometri de Timisoara. Comuna alcatuita din trei sate - Sanmihaiu Roman, Utvin si Sanmihaiu German - are un potential turistic si investitional demn de invidiat. Apele termo-minerale descoperite in cel mai mic dintre satulete, Sanmihaiu German, au proprietati miraculoase si o temperatura unica chiar si in intreaga Europa.

Descoperite in urma cu aproape 30 de ani, pe cand se incerca forarea unor puturi petroliere, apele de aici au inceput sa fie exploatate cu predilectie in ultima perioada. Un strand modern, cu trei bazine si sute de oameni care vin zilnic, chiar de la zeci de kilometri distanta, pentru tratament, dar si pentru distractie.
Desi descoperite in anul 1977, mult mai tarziu s-a efectuat un studiu stiintific privind proprietatile apelor termale, care a confirmat ca apele termo-minerale de la Sanmihaiu German sunt extrem de benefice pentru afectiunile reumatismale, pentru sechelele datorate unor traumatisme ale membrelor si pentru multe afectiuni neurologice periferice

Nu trebuie sa uitam si de celelalte surse deja consacrate de apa: Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Tusnad, Vizantea Livezi (Vrancea), Sangeorz-Bai, Slanic Moldova si multe altele. Desi in ziua de azi nu prea mai recunoastem adevarata valoare a acestor ape termale si minerale, ele continua sa ne uimeasca si nu ne-au dezamagit, de mai bine de 2000 de ani, ingrijindu-ne.


Sursa: http://pensionaru-umanitate.blogspot.com

Castelul Iulia Hasdeu, Campina - "Templul Spiritului"

La 97 de kilometri spre nord de Bucureşti, in Campina, scriitorul si istoricul roman Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit intre 1894 si 1896 Castelul "Iulia Hasdeu", dupa planuri desenate de el insusi, inspirate, dupa cum ne asigura, de spiritul nemuritor al copilei. Manuscrisele arata ca planul initial al Castelului era altfel conceput, asemanandu-se cu cel al unei catedrale. Treptat, el a fost modificat pana la forma finala: trei turnuri de piatra, crenelate, cel din mijloc fiind domul care adaposteste templul.

Existau langa turnul din stanga doua contraforturi intre care circula un lift pentru urcarea merindelor la terasa medie, acolo unde omul de stiinta obisnuia sa petreaca ore in timpul zilelor calduroase. Usa de piatra, pe care se observa stema familiei Petriceicu, deviza familiei Hasdeu ("Pro fide et patria") si cuvintele lui Galileo Galilei ("E pur si muove"), se rotea in jurul unui ax si reprezenta intrarea principala in Castel. Este flancata de doua tronuri de piatra pe care sunt sapate cele sapte reincarnari importante ale Juliei, cele douasprezece legi si simbolurile pitagoreice (pentagrama si cele sapte cercuri). Pe fiecare tron se afla cate un sfinx feminin, pazitor al intrarii.

Deasupra usii se gaseste Ochiul Lumii, iar pe creneluri se poate citi o data: 2 iulie, data la care B.P. Hasdeu obisnuia sa le aniverseze simbolic pe cele doua Iulii ale sale: sotia si fiica. Usile laterale sunt prevazute cu grilaje simbolizand Soarele, de aceea ele erau pictate in galben si albastru spre verde. Copertinele aveau vitralii colorate in aceleasi nuante, iar deasupra lor se aflau doua simboluri: Crucea in pozitie verticala, iar dedesuptul ei Semiluna in pozitie orizontala. Ferestrele Castelului au, deasemenea, grilaje si vitralii taiate de o cruce, iar la interior de o parte si de alta sunt oglinzi paralele. Rolul oglinzilor paralele este unul simbolic: cu ajutorul lor, tot ce patrunde pe acolo este re - creat la infinit.

Castelul "Iulia Hasdeu" are demisol si terase. Pe terasa din mijloc se poate observa, privind din spatele cladirii, o incapere mica deasupra careia se afla Crucea. Ea se proiecteaza pe ochiul rotund de geam, iar la interior descoperim aceasta, atunci cand privim Crucea pictata in rosu si sferturile de cerc pictate in galben.

La interior, monumentul este decorat cu fresca si stuco-marmura, in diferite culori. In turnul din partea stanga a edificiului se afla salonul de primire si sufrageria, ambele sali avand ca decoratii coloane cu capitelii. In sufragerie se afla portretele de familie, pictate pe zid, incercuite de coroane de lauri. In turnul din partea dreapta se gasesc: biroul savantului, camera de zi si camera pentru sedintele de spiritism.

Pictura murala a primelor doua sali are ca motiv florile si sunt incaperile cele mai luminoase in cursul unei zile, deoarece orientarea Castelului este spre nord, turnul din dreapta spre est si cel din stanga spre vest. Camera pentru sedintele de spiritism era obscura si pe pereti erau pictate simboluri: un cap de inger, un triunghi, un fluture (dupa cum apar intr-o fotografie a picturii murale originale) si, probabil altele pe care nu le-am descoperit inca. In zilele noastre, pictura murala din aceasta sala nu este restaurata.

Vizita lui I.L. Caragiale la castelul - templu in 1896 ofera informatii despre atmosfera locului. Dramatrugul venise pentru a-i lua savantului un interviu despre starea literaturii romane.

Avand sansa de a fi indrumat de insusi B.P. Hasdeu, care-i dadu pe parcursul vizitei explicatii interesante privind simbolismul cladirii, Caragiale reda cele vazute. Usa de piatra, "loc de trecere intre doua stari, intre doua lumi, intre cunoscut si necunoscut, intre domeniul profan si cel sacru" se rotea cu usurinta, permitand accesul, invitand pe om "sa descopere misterul".

Trecerea simbolizeaza "initierea la cunoastere". In traditia crestina, usa are o mare importanta caci prin ea se produce "accesul la revelatie". Prin usa principala castelului-templu, omul patrundea intr-o sala inalta si ingusta, ca un pronaos, de unde, printr-un culoar format din doua oglinzi paralele, ajungea in rotonda.

O constructie din zidarie si fier, sub forma unei cruci imense, numite in arhiva spiritista "Marele Crucifix", se inalta in mijlocul domului. Privita din fata sau din spate, avea forma unei cupe. In partea superioara a acestei cruci fusese asezata statuia lui Christos. Savantul comandase sculptura la Paris, adresandu-se Casei pentru statui si statuete religioase (fondata la Angers, in 1862) conduse de sculptorul Raphael Casciani.

Caragiale a fost impresionat, memorand detalii ale decoratiei interioare.
Descrierea facuta de I.L. Caragiale spatiului central ne-a indemnat a cerceta semnificatiile simbolurilor prezente acolo, simboluri prin care se produce "miscarea ascensionala a vizibilului catre invizibil, a aparentului catre ascuns, a sensibilului catre inteligibil si a inteligibilului catre supra-inteligibil". Cautand a afla cheia sensului simbolismului castelului o facem sub rezerva exprimata de Rene Guenon, anume ca "rolul simbolurilor este de a fi suport real conceptiilor ale caror posibilitati de extensie sunt cu adevarat nelimitate, si orice expresie nu este ea insasi decat un simbol". Tocmai inexprimabilul reprezinta, in ordinea metafizicii pure, ceea ce este cel mai important.

Trei tipuri de simbolism retin atentia noastra: al centrului, al ascensiunii si al inaltimii (celest).

Cunoastem faptul ca cea mai raspandita varianta a simbolismului centrului este Arborele Lumii. "Ramurile lui ating cerul", scria Mircea Eliade. Asimilata Arborelui lumii, "cupa" din templul Castelului devine axa ce leaga cele trei regiuni cosmice sau lumi: Cerul, Pamantul si Infernul ( sugerat de prezenta demisolului castelului), prin ea facandu-se posibila comunicarea intre spatiul celest si cel terestru.
"Stalpul masiv de zidarie" din descrierea lui Caragiale este simulacrul axului lumii care separa si uneste totodata Cerul si Pamantul, care face uniunea dintre starea omeneasca si starile supra-individuale. El simbolizeaza "centrul", " invariabilul mijloc" unde influentele celeste si cele terestre se unesc facand posibila o comunicare directa cu alte stari ale existentei.

Statuia lui Iisus, "a acelui Christ care prin minunea iubirii a pogorat pe Dumnezeu pana la om si a ridicat pe om pana la Dumnezeu", amplasata deasupra cupei, este insasi simbolul mantuirii umanitatii, imaginea supraomului, adica a celui care a ajuns la o "adevarata inalta superioritate" in "universala tindere spre infinit". Supraomul este, dupa B.P. Hasdeu, altruistul care se jertfeste "pentru semeni si pentru tara lui", fiind convins ca "eul nu poate sa piara, ca nici o moarte nu-l poate nimici, ca el staruieste, se conserva", altfel spus "altruistul mananca moartea". Apropiem aceasta conceptie a conservarii eului, insusita de savant, de ideea lui Guenon, cum ca "moartea corporala poate sa nu reprezinte decat o schimbare de modalitate in interiorul aceleiasi stari de existenta individuala - trecerea la o modalitate extra-corporala a individualitatii omenesti".

Doctrina pitagoreica a metempsihozei invata ca in masura in care sufletul este de aceeasi natura ca Totul, este vesnic ca el si rezida etern in miscare. Mircea Eliade considera moartea "o ruptura de nivel, simbolizata printr-o escaladare", sufletul celui mort inaltandu-se. Putem afirma ca templul castelului sugereaza Muntele cosmic strabatut de Stalpul cosmic, Axis Mundi, ce uneste cei doi poli ai manifestarii: Cerul si Pamantul. Multiplicitatea starilor existentei manifestate apare ca tot atatea trepte pe care o fiinta intorcandu-se la Principiu/ Infinit/ Dumnezeu poate sa le urce de la Pamant la Cer. Scarile din castel erau pictate in galben, aceasta culoare simbolizand eternitatea. In lumea crestina, scara este un simbol al posibilitatii de a urca la cer pentru ca tot ce este mai aproape de el participa la transcendenta. Scara este o alta figura a axului lumii.

Treptele sunt argumente pentru prezenta simbolismului "ascensiunii" in edificiul hasdeian. Scara figureaza plastic trecerea de la un mod de a fi la altul, comunicarea dintre Cer si Pamant. Iacob visa o scara al carei varf atinge cerul, pe unde ingerii lui Dumnezeu urcau si coboarau. in traditia islamica, Mahomed vedea o scara ce se inalta in Templul din Ierusalim pana la cer. Dante vedea in cerul lui Saturn o scara de aur ridicandu-se vertiginos pana la ultima sfera celesta. La indieni, imortalitatea se obtinea ca urmare a ascensiunii in spatii siderale.

Inaltarea la cer prin urcarea ceremoniala a unei scari facea probabil parte dintr-o initiere orfica. Si initierea mitriaca presupunea urcarea unei scari - ax al lumii - ce se gasea in Centrul Universului. Toate viziunile si toate trairile extatice mistice presupun o urcare in Cer. Doctrina ascensiunii sufletelor isi are originea in Orient. Lumea greco-romana a cunoscut-o gratie orfismului si pitagorismului. In orice forma de exprimare a religiozitatii am afla-o ( in samanism, in initiere, in extaz mistic sau vis, in mituri sau legende), inaltarea, escaladarea treptelor inseamna totdeauna transcenderea conditiei omenesti si penetrarea unor nivele cosmice superioare. Dar nu in sens moral, ci in sensul cunoasterii. In simbolismul scarii sunt cuprinse ideile de sanctificare, de moarte, de iubire si de eliberare. "Inaltul" este o dimensiune inaccesibila omului, cel care se inalta urcand scara care conduce la Cer inceteaza de a fi om. Orice ascensiune este o trecere dincolo, o parasire a spatiului profan. Scara participa la simbolistica verticalitatii, a Axului Lumii.

Pe cupola domului Castelului Iulia Hasdeu fusese pictata in vremea savantului o bolta cereasca, avand toate atributele vestmantului celest: fondul albastru, stele, nori si, desi nu exista marturii iconografice, credem ca ingerii nu lipseau de acolo. "Norul intuneca lumea sensibila, conducand si obisnuind sufletul cu contemplarea ascunsului, ajutandu-l sa cunoasca realitatea invizibila dupa traversarea lucrurilor vizibile". Cerul imbratiseaza orice lucru. Cerurile simbolizeaza starile superioare ale fiintei. Initierea veritabila inseamna constientizarea acelor stari care sunt tangibile dupa ascensiune, dupa calatoria celesta. in varful "domului azuriu" al castelului se afla pictat un triunghi avand in mijloc un ochi a carui pupila era chiar deschizatura care se afla si astazi acolo. Era „Ochiul lui Dumnezeu” din descrierea facuta de I.L. Caragiale.

„Domul este patruns in varful sau, de o deschizatura circulara; aceasta deschizatura este o reprezentare a discului solar insusi ca un „Ochi al Lumii ", este „poarta soarelui", prin ea se face iesirea din Cosmos”. Chiar punctul situat pe pamant, direct sub aceasta deschizatura este virtual identificat Centrului Lumii. Iar simbolismul Centrului Lumii sustine, dupa cum am aratat mai inainte, importanta simbolismului celest necesar ritualurilor de ascensiune, de initiere, precum si miturilor (Arborele Cosmic si Muntele Cosmic).

Lumea celesta reprezinta domeniul spiritului, lumea terestra, pe cel al materiei. In simbolismul constructiv, ochiul domului din varful boltii ceresti sau cupolei templului evoca imaginea portii stramte, situate la zenitul cosmosului sau boltii instelate care se deschide catre necunoscut. Prin ochiul domului trebuie sa treaca orice fiinta ajunsa in starea de a-si regasi sinele. Prin el se produce reintoarcerea la Principiu. Acest ochi nu este doar cel al cunoasterii, ci de asemenea al unei constiinte trezite, apte sa transceada contingentele de orice fel, indispensabile oricarei veritabile inaltari spirituale.

Dupa o introspectie in subteran (a se observa faptul ca edificiul hasdeian are spatii subterane!), sosind in punctul care corespunde centrului crucii (a se vedea si Marele Crucifix din domul Castelului!) omul se pregateste sa se inalte catre infinitul cunoasterii, ghidat de divinitate cu care aspira sa se identifice (in acest sens, nu este intamplator ca statuia lui Iisus a fost asezata acolo!).

Bolta instelata sugereaza progresia spirituala, cosmosul. In simbolistica crestina bolta albastra invaluie Divinitatea. Albastrul sugereaza regenerarea sau desavarsirea spirituala a fiintei, constienta de starea de superioritate pe care a atins-o. Albastrul simbolizeaza spiritul adevarului. Credem ca stelele pictate pe cupola castelului erau aurite. Aurul si galbenul, alaturi de Soare sunt simboluri ale inteligentei umane iluminate de revelatia divina.

" Stalpul masiv de zidarie " din descrierea lui Caragiale nu este altceva decat acel Axis Mundi care separa si uneste totodata Cerul si Pamantul, podul care face uniunea dintre starea omeneasca si starile supra-individuale. Sa ne amintim ca B.P. Hasdeu il considera pe Iisus un supraom. Culturile arhaice au cunoscut simbolismul axului cosmic- stalpul universal a carei regasire de catre om inseamna parasirea conditiei umane si dobandirea celei divine, atingerea esentei. Centrul este " invariabilul mijloc " unde influentele celeste si cele terestre se unesc facand posibila o comunicare directa cu alte stari ale existentei. Statuia lui Iisus, " a acelui Christ care prin minunea iubirii a pogorat pe Dumnezeu pana la om si a radicat pe om pana la Dumnezeu ", amplasata deasupra cupei sacre, este insasi simbolul mantuirii umanitatii, imaginea supraomului, adica a celui care a ajuns la o " adevarata inalta superioritate " in " universala tindere spre infinit " .

In consecinta, putem afirma ca templul castelului este investit cu prestigiul " centrului " , constructia fiind asimilata unui Munte sacru strabatut de stalpul cosmic, Axis Mundi, ce uneste cei doi poli ai manifestarii: Cerul si Pamantul.

" Inger " este un apelativ pe care B.P. Hasdeu l-a folosit totdeauna in comunicarile cu lumea de dincolo, cand ii chema pe ai sai disparuti. Cunoastem ca pe balustrada circulara, care margineste cupola, aproape de Cerul reprezentat acolo, omul de stiinta medita indelung. Probabil, simbolismul celest isi revarsa efectele benefice asupra personalitatii lui, coplesite de povara mortii Iuliei, poeta devenita " ingerul scump " ori " ingerul Admirabil ". Pentru ca la inceput a fost conditia terestra, apoi starea angelica, iar intre cele doua, nivele provizorii, grade ale Existentei Universale, trepte pe care sufletul urca plecand din lumea sensibila, ridicandu-se catre inteligibil, conform traditiei platoniciene, catre forma suprema a Binelui.

Retinem din memoriile lui Sperantia cum ca " lumina soarelui cobora si inunda crestetul statuii ". O posibila explicatie ar fi ca lumina celesta revelata oamenilor isi afla simbolul natural in lumina care straluceste pe pamant. Lumina soarelui semnifica iubirea lui Dumnezeu si intelepciunea divina, care actioneaza benefic asupra inteligentei . in inima crestinismului primitiv se afla Gnoza, cu alte cuvinte Cunoasterea. Printre temele gnostice majore se afla Lumina divina, incarnata in persoana simbolica a lui Iisus. Mantuirea umanitatii obtinuta de Christos inseamna regasirea de catre om a Ochiului pentru a se restaura o privire totala, o viziune a lumii, care este Iubirea.

Din descrierea lui Sperantia cunoastem ca pe balconul metalic circular, in spatele statuii lui Christos se afla bustul Iuliei in marime naturala si pictat in ulei. Era asezat pe o masuta si langa el se gaseau doua cutii muzicale reproducand " Recviemul " , " o mica melodie, perlata, argintie, ceva ca o rugaciune din voci de copii " si imnul " Sursum " care " intr-un ton mai grav, reda printr-o serie de acorduri impresionante un fel de mars funebru, dar si triumfal " .

Scarita plianta, un pont-levis, era ridicata atunci cand savantul medita langa bustul fiicei si invoca pe cei disparuti. Acolo, in sfera celesta, se simtea alaturi de ei.

Se cunoaste, de asemenea, ca la moartea omului de stiinta, se aflau in partea de sus a turnului, alaturi de sapte lampi, trei scaune, o fotografie si sase albume, " trei busturi ale familiei defunctului ". Unul era cel al Juliei, dupa cum ne dezvaluie amintirile celor care l-au vazut. O cercetare atenta a domului arata faptul ca simbolismul sau era in stransa legatura cu cel din cavoul-templu.

Spre exemplificare, putem aminti: oglinzile paralele la intrarea in cavou si deopotriva la intrarea in templul propriu-zis al edificiului campinean, plafonul albastru al mormantului si cupola albastra a Castelului (astazi, colorata in rosu inchis, sic!), crucea cu oul primordial pe bolta cavoului, marele crucifix si oul primordial format prin taierea in doua jumatati a balconului metalic circular din domul Castelului, numele lui Dumnezeu sapat in marmura pe tavanul edificiului funerar, ochiul lui Dumnezeu veghiind din centrul cupolei donjonului, muzica " spiritista " la mormant, aceeasi muzica in Castelul-templu, Christos si Julia in cavou, dupa cum si in castel si altele.

Sperantia isi aminteste despre statuetele infatisand pe apostoli (acum, disparute), dispuse deasupra usii ce formeaza, prin deschiderea celor doua canaturi, culoarul oglinzilor paralele. De asemenea, in memoria lui Sperantia au ramas cele trei incaperi paralele care si-au avut odinioara destinatii speciale. Cea din stanga, cu geamuri verzi, si cea din dreapta, cu geamuri albastre adaposteau biblioteca savantului. Erau bibliotecile templului castelului, amintind de prezenta vechilor biblioteci in templele antice.

Colectia lui de manuscrise era asezata pe rafturi metalice in sala prin care lumina de afara patrundea risipind raze albastre. La carti si manuscrise accesul era facilitat de prezenta scaritelor mobile, avand la baza niste rotite care alunecau usor pe sine de lemn. incaperea din mijloc, inalta si ingusta, aidoma celorlalte doua, avea geamurile rosii si " infatisarea unui salonas vesel, acoperit cu un covor de buna calitate si de aceeasi culoare, iar in capat, sub fereastra, era asezata pianina din lemn de trandafir, incrustata cu cateva mici si fine ornamente de sidef " , pianina Iuliei.

Pentru vizitatorul curios si dornic sa cunoasca mai mult, incursiunea in Castelul " Iulia Hasdeu " poate constitui momentul unei revelatii prin contactul cu simbolurile si cu atmosfera pacifica a locului. Dincolo de aparente omul va descoperi esenta caci, dupa cum scria Caragiale, " aici in fiecare loc materia spune ceva ".

Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis

Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia oricui, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara,

masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.

La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile.

Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamantesc.

Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfant Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor, locuitori pe acele meleaguri. Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. Impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stanca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mainii omenesti, asemeni Sfinxului.

Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramant in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite candva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infranti de urgia cereasca”.

Cercetarile arata ca, poate deloc intamplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagana si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui,

Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfant al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos.

Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvant care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stalpului” –cu referire la stalpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile.

In prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele varfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, avand forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei.

Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra varfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar cateva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului.

Practic, deasupra muntelui se formeaza un stalp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin varful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamantesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca varful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural.

Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decat cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intamplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datand din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit.

Tit Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mana pe inima, ca vad deseori fasii de lumina strabatand padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinand ca vad, in miez de noapte, cand se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorandu-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impanzesc masivul Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare avand, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil taram al misterelor de nepatruns.

Sursa: http://2012en.wordpress.com

Rapa Nui - Misterul din Insula Pastelui

Statuile din Insula Pastelui, moaii, au infierbantat mintea multor visatori. Misterul este: ce s-a intamplat cu poporul care le-a creat?

Insula Pastelui are o suprafata de numai 171 km2, este situata in Pacificul de Sud-Est, la circa 3.600 km distanta de coastele chiliene. Cea mai apropiata suprafata locuita este in vest, Insula Pitcairn, care se afla la o distanta de 2.075 km. Avem de-a face cu una dintre cele mai izolate zone locuite de pe glob.

Insula a fost descoperita de catre olandezul Jakob Roggeveen in 1722. Jakob a gasit aici niste statuete ciudate, numite moai. In prezent exista 600 de moai terminati si inca 200 incompleti, ridicati din calcarul muntelui Rano Raraku. Statuile moai sunt impartite in doua categorii: cele vulcanice – “ochii care privesc cerul” si statuile cu spatele intors spre mare, dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi.

Munti intregi fusesera de-a dreptul rasturnati, roca vulcanica dura ca fierul fusese taiata ca o bucata de unt, iar stanci imense cantarind zeci de mii de tone zaceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate. Sute de statui uriase, unele atingand 10-12 m inaltime si cantarind 50 de tone, contempla pana in ziua de azi cu ochii lor lipsiti de viata, aidoma unor roboti monstruosi care asteapta clipa cand vor fi din nou pusi in functiune, de calatorul aflat in trecere pe aceste meleaguri. Initial, acesti colosi purtau si niste palarii, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului.

Prin preajma unora dintre acesti colosi s-au gasit niste tablite de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tablite au disparut, iar in zilele noastre nu mai exista decat vreo 10, raspandite prin muzee, insa, pana in prezent, nu a putut fi descifrata nici una dintre ele.

Cercetarile intreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la acesti colosi misteriosi, au scos la iveala faptul ca pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizatii distincte, prima parand, in chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluata.

Insula Pastelui se afla situata departe de orice continent si de orice civilizatie. Luna si stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decat orice alt uscat. Nici-un arbore nu creste in acest sol vulcanic.

Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decat cateva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, intr-un trecut indepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritima cu hrana si imbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, ca apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la cativa kilometri departare? Cine le-a dat forma definitiva, le-a slefuit, le-a ridicat in picioare? Si cum le-au mai fost puse pe cap si aceste palarii de 10 tone, a caror piatra provenea din alta cariera decat cea a statuilor?

Se crede, cel mai adesea, ca Insula Pastelui – sau Rapa Nui, in limba localnicilor – a gazduit candva in trecut o infloritoare civilizatie, care a fost victima unui dezastru ecologic provocat de ea insasi.

„Cresterea populatiei Insulei Pastelui a dus la o taiere mai rapida a padurii decat putea padurea sa se regenereze. Oamenii au folosit pamantul pentru gradinarit, iar lemnul pentru foc, canoe, adaposturi si, desigur, pentru a ridica cunoscutele lor statui. Odata cu disparitia padurii, insularii nu au mai avut lemn si franghii pentru a-si ridica statuile. Viata a devenit din ce in ce mai grea, izvoarele si raurile au secat, iar lemnul nu a mai fost disponibil pentru foc. Si atunci cand ne imaginam declinul civilizatiei din Insula Pastelui nu putem sa nu ne intrebam: de ce ei nu au privit in jur, de ce nu au inteles ce se intampla si de ce nu s-au oprit inainte de a fi prea tarziu? La ce gandeau ei atunci cand au taiat ultimul arbore?”

Insula Pastelui „reprezinta cel mai clar exemplu al unei societati care s-a autodistrus prin supraexploatarea propriilor resurse”.

Intr-un anume fel, istoria Insulei Pastelui constituie un bun avertisment asupra a ceea ce se poate intampla cu civilizatia noastra daca nu tinem seama de echilibrul fragil al planetei. Dar, pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca Rapa Nui este o insula extrem de mica, cumplit de izolata in imensitatea Oceanului Pacific.

Majoritatea punctelor de interes se gasesc in Parcul National Rapa Nui, care este format dintr-o fasie lata de pamant ce tine cat cea mai mare parte din tarmul insulei. Merita vizitata cel putin cariera Rano Raraku, locul in care au fost sculptate majoritatea statuilor moai si cea mai mare platforma oahu de pe insula - Ahu Tongari, care sustine 15 moai. Alte atractii sunt: platforma Ahu Akivi, care sustine 7 statui bine conservate, plaja anakena cu palmieri si cu o platforma cu 7 moai, pesterile Te Pahu, care sunt legate intre ele printr-un tunel de lava de 150m, plaja Ovahe si ahu Vinapu. Acestea sunt doar cateva sugestii; intreaga insula prezinta locuri de interes.