Catedrala St. Paul, Londra - simbolul Rezistentei

Privind cladirea impunatoare a Catedralei St Paul din Londra mi-a venit imediat in minte asemanarea cu Bazilica San Pietro din Roma, completata de o cladire care imi aminteste mult de Parthenon-ul din Roma sau Atena. Pare o suprapunere si o imbinare perfecta a celor doua, in dorinta, probabil a unei perfectiuni nemaivazute.

Oras al podurilor impunatoare si al celebrului orologiu Big-Ben, Londra este si un oras al palatelor si al catedralelor. Dintre acestea Sfantul Paul nu este doar cea mai mare cladire in stil baroc din Anglia, ci si a cincea biserica din lume in ceea ce priveste dimensiunile. Aceasta minune a arhitecturii n-ar fi existat insa daca incendiul pustiitor din septembrie 1666 n-ar fi distrus cea mai mare parte din oras si, evident, si asezamantul care se inalta pe locul Catedralei de astazi.

Vechea biserica avusese de suferit si in 1650, in timpul Razboiului Civil, propunandu-se chiar demolarea ei. Noua constructie este capodopera celui mai vestit arhitect englez al epocii respective, sir Cristopher Wren (1632-1723). Constructia actualului sediu al Episcopului de Londra, centru spiritual al Angliei, a inceput in 1675. Christopher Wren avea sa supravegheze lucrarile dintr-o casa aflata pe celalalt mal al Tamisei. De aici vedea cum se inalta colosul de piatra in varful dealului Ludgate. Visul de a construi o cupola, un dom, il urmarise pe arhitect de multa vreme, avand exemplul unor confrati din Franta si Italia ale caror lucrari le admirase cu prilejul unei calatorii pe Continent.

Lucrarea i-a luat 35 de ani, dar totul a fost realizat la o scara greu de imaginat. Diametrul cupolei este de 34 metri si nu este depasit decat de cel al bazilicii Sfantul Petru din Roma. Cupola este incadrata de turnuri baroc avand ferestre renascentiste. Suprafetele exterioare sunt ornamentate cu coloane corintice iar pe timpanul de deasupra intrarii se afla un basorelief executat de Françisc Bird, reprezentand momentul pocaintei Sfantului Apostol Pavel.

Lungimea totala a Catedralei este de 156 metri iar inaltimea pana la varful domului de 110 metri. Cele trei nave sunt impodobite cu sculpturi de Grinling Gibons si fresce de Sir James Thornhill, cele din cupola reprezentand scene din viata Sfantului Pavel. Sub cupola centrala se afla Galeria Soaptelor, numita astfel datorita exceptionalei sale acustici.

Exista aici si o vestita orga la care a concertat de multe ori Händel si o biblioteca deosebit de valoroasa, continand peste 13.000 de volume. Trebuie mentionate minunatele sculpturi ale tronului episcopal si ale bancilor, captuseala de lemn si fier forjat a peretilor despartitori, toate purtand semnaturile lui Gibbson si Tijou.

Cel de al Doilea Razboi Mondial a lasat urme si asupra acestui monument, dar restaurarile au reusit sa-i pastreze nealterate frumusetea. Aici a avut loc in 1981 casatoria Printului Charles cu Printesa Diana si alte evenimente legate de casa regala sau de inaltii demnitari ai tarii. Capela laterala nordica si cripta pastreaza numeroase morminte primul dintre ele, acoperit cu marmura neagra, fiind cel al lui Cristopher Wren, care s-a stins din viata la 91 de ani dupa ce impodobise orasul cu 50 de biserici. Tot aici si-au gasit odihna vesnica Amiralul Nelson, Ducele de Wellington, Joshua Reynolds, William Blake.

Vechiul cimitir este o gradina publica in care se mai vad inca ruinele batranei clopotnite si unde mai exista amvonul in aer liber de unde a fost proclamata, in numele Papei, condamnarea lui Martin Luther, in prezenta Cardinalului Wolsey. Aici au fost spanzurati rebeli, dar tot aici in scuarul „Tatal nostru” sculptura Elisabethei Frink realizata in 1975 si reprezentand un cioban cu oile sale, aduce un strop de liniste celor care vin sa rememoreze ceva din istoria tarii sau din viata unuia din marii apostoli ai lumii crestine.
Sursa: http://www.revistamagazin.ro

Cina cea de Taina – viziunea lui Leonardo

Cina cea de Taina este o pictura murala a lui Leonardo da Vinci, realizata pentru patronul sau, ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre picturi din istoria universala a artelor, se gaseste in fosta sala de mese a bisericii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano.

Pictura 460 x 880 cm, realizata intre anii 1494 si 1497 reprezinta scena biblica a Ultimei Cine a lui Iisus Hristos, asa cum este descrisa in Evanghelia dupa Ioan (13:21), redand reactiile diferite ale Apostolilor sai, dupa ce Isus anuntase ca unul dintre discipolii sai il va trada. Forma definitiva a fost precedata de studii amanuntite, schitele corespunzatoare s-au pastrat si se gasesc in biblioteca "Albertina" din Viena, la "Accademia" din Venetia si in "Royal Library" din castelul Windsor.

In august 1943, in urma unui bombardament aerian, tavanul incaperii se prabuseste dar pictura ramane ca prin minune intacta, protejata doar de cativa saci cu nisip.
In 1980, impreuna cu biserica si cu manastirea dominicana, opera lui Leonardo a fost declarata de catre UNESCO patrimoniu al umanitatii.

Cea mai mare parte dintre personajele picturii sunt atat de precis si complet construite, incat ar putea fi desprinse pentru a figura ca niste portrete independente, desi integrarea lor in ansamblu este perfecta.

Compozitional, Cina cea de Taina a fost construita dupa rationamente aproape matematice. Apostolii au fost impartiti in patru grupuri de cate trei, dispuse doua la dreapta si doua la stanga lui Isus, care se afla in centru. Spre a fi mai proeminent, Isus a fost situat in dreptul unei ferestre prin care se vede un peisaj cu orizontul foarte coborat, avand deci ca fundal cerul. Parerea care dainuise multa vreme privitoare la rolul secundar al culorii la Leonardo, explicandu-se aceasta prin formatia sa toscana in care avea intaietate realizarea reliefului - "il rilievo" - ca obiectiv pictural, a fost infirmata prin lucrarile moderne de restaurare.

Exista doua copii in marime naturala a Cinei lui Leonardo: una se gaseste la Biserica Minorita din Viena, alta in muzeul manastirii din Tongerlo (Belgia).
Sursa: wikipedia.ro

Karnak, Egipt – complex monumental

Karnak este numele egiptean modern atribuit complexului de temple, capele, stalpi, grupuri statuare si alte constructii, situate in zona Tebei (pe malul Nilului), fosta capitala a Egiptului antic.

Templul lui Amon-Ra din Karnak este cea mai importanta cladire a complexului monumental si cel mai mare edificiu cu destinatie religioasa construit vreodata. Numele antic al cetatii era Ipetisut ("cel mai ales dintre locuri"), aceasta reflectand superioritatea templului asupra altor cladiri de cult egiptene. Intr-adevar, dimensiunile templului sunt impresionante: Catedrala Sf.Paul din Londra sau celebrul Notre Dame din Paris ar fi pierdute intre peretii lui.

Impreuna cu toate vestigiile arheologice din Teba, complexul monumental de la Karnak a fost inclus, in 1979, pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Complexul de temple este situat pe Valea Nilului, pe cursul sau mijlociu. In apropiere se afla vechiul oras, Theba, precum si celebrele monumente din Valea Regilor si Valea Reginelor.

In timpul dinastiei a XVIII-a, Teba devine capitala si dobandeste o deosebita importanta religioasa. Cele doua zeitati Ammon (zeul-taur al vantului) si Ra (zeul-soare) se contopesc intr-o singura divinitate, Amon-Ra al carui cult incepe sa ia amploare, astfel ca Amon-Ra devine cel mai puternic zeu egiptean. Pe plan arhitectonic, schimbarea religioasa este ilustrata prin inlocuirea constructiei piramidelor cu constructia de temple funerare, temple de cult sau temple dedicate faraonilor zeificati.

Maretia ansamblului monumental de la Karnak are ca scop principal impresionarea afectiva si spirituala a celor ce participa la ceremoniile inchinate lui Amon-Ra. Compozitia uriasa trebuia sa-i faca pe simplii muritori sa se simta insignifianti in prezenta divinitatii.

Dupa o lunga alee, incadrata de sfincsi sculptati in piatra, urmeaza intrarea in templu, formata din piloni uriasi si obeliscuri impodobite cu steaguri si statuile faraonilor. Sala festiva are trei nave centrale mai mari si doua laterale mai mici. Este o sala hipostila, de dimensiuni impresionante: 103×52 m. Unele coloane au peste 19 m inaltime.

Peretii erau decorati cu imagini infatisand faptele de arme ale faraonilor insotite de comentarii in hieroglife.
Sursa: wikipedia.ro

Gradina Zmeilor, Crisana

Acest fenomen natural deosebit de spectaculos se afla situat pe teritoriul Muntelui Meses, masiv ce face parte din lantul Carpatilor Occidentali, langa localitatea Galgaul Almasului din judetul Salaj.

Gradina Zmeilor reprezinta o rezervatie geologica compusa din numeroase stanci uriase - blocuri, turnuri, stalpi, ciuperci, stanci cu forme de animale.
Gradina Zmeilor constituie un amplu fenomen de prabusire si erodare destructiva, dezolvat in gresia de Sinmihaiu. Acesta este o gresie de varsta miocen inferioara, relativ slab cimentata, avand intercalatii de pietrisuri si conglomerate, caracteristice pentru stratele de Sinmihaiu, din bazinul Almasului.

Apa a avut un rol semnificativ la modelarea acestor roci. Datorita alunecarilor de teren formele acestor elemente naturale se pot modifica de la an la an.

In ansamblu, ele formeaza o ingramadire haotica ciudata, care din fiecare punct de unde o privim ne infatiseaza alte si alte imagini, dintre cele mai ciudate si suprinzatoare.

Manastirea Cozia – monument egal cu Romania

Cunoscuta ca una din cele mai vechi si complexe monumente istorice si de arta din Romania, Manastirea Cozia este situata pe malul drept al Oltului la 22 km de Ramnicu Valcea. Zidita intre anii 1386-1388 si 1393 aceasta manastire este una din cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran.

Una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericesti autohtone, Manastirea Cozia traieste si va dainui in istoria poporului roman deopotriva prin insemnatatea ei artistica si spirituala, cat si prin vechimea ei.

In cei peste 600 de ani de la intemeiere multe mii de calugari au vietuit si s-au format aici, unii ajungand ierarhi vestiti si cunoscuti oameni de cultura.

Monumentul pastreaza amprenta a mari domnitori ai Tarii Romanesti: pictura interioara realizata initial intre anii 1390-1391 a fost refacuta dupa 1512 de Neagoe Basarab care a construit si fantana ce astazi ii poarta numele. Dupa 1706, Constantin Brancoveanu a construit pridvorul in stilul cunoscut astazi sub numele de “stilul brancovenesc”. Restul bisericii este construit, inca de la inceput, in stil bizantin cu influente locale.

Picturile murale de la Manastirea Cozia constituie bunuri ale patrimoniului cultural national.

Prin comorile de arta din cuprinderea ei, Manastirea Cozia a pus la indemana cercetatorilor un bogat, interesant si variat material arhitectonic, de sculptura in piatra sau lemn si pictura murala. Poetilor si scriitorilor le-a oferit teme pentru operele lor. In decursul framantatei noastre istorii, manastirea a fost si un insemnat punct strategic.

In dreptul manastirii, pe malul stang, e locul numit Bivolari, unde s-au descoperit ruinele unor bai romane, un izvor cald si urmele unui drum vechi, ce se pierde printre stanci. Sus, pe braul muntelui, ascuns in codru, e un metoh al Coziei, schitul Turnu; in apropiere, pe-o stanca inalta se vad paraginile unei zidiri indraznete, careia i se spune "Turnu lui Traian".

Pe la manastirea Cozia trecea in drumul sau spre Bucuresti dinspre Ardeal poetul nostru national Mihai Eminescu. Revoltat de faptul ca autoritatile transformasera ctitoria marelui voievod in inchisoare scrie in ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882: "Cozia,unde e inmormantat Mircea I , cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia , unde e imormantata familia lui Mihai Voda Viteazul , un monument istoric aproape egal in vechime cu tara, ce-a devenit? Puscarie?"

Caii salbatici din Delta Dunarii

In Delta Dunarii traiesc circa 4.000 de cai salbatici.

„In perioada 2007-2008, am reusit sa numar 3.540 de exemplare, in cadrul a trei proiecte stiintifice“ – spune doctorul veterinar Stefan Raileanu, de la Institutul National de Cercetare si Dezvoltare „Delta Dunarii“. Ei sunt urmasii unor cai eliberati prin anii 1980 de la o ferma zootehnica din Sfantu Gheorghe, care exporta animale in Italia.

Dupa 30 de ani, caii s-au inmultit foarte mult. Silvicultorii tulceni se plang ca acestia, alaturi de miile de bovine semisalbatice si zecile de mii de porci ai localnicilor, devoreaza lastarisul din zonele strict protejate din Delta, facand pagube de miliarde de lei anual.

Niciunul dintre programele de ecoturism propuse de diverse fundatii pentru protectia animalelor care vizau sa „vanda“ ca atractii turistice caii salbatici nu s-au concretizat. Pana si rangerii Parcului National Macin au preferat sa cumpere caii de rasa de la Herghelia Mangalia pentru ecoturism in parc.

Mihaela Eremia, de la Fundatia „Arca lui Noe“, a trecut, fara succes, pe la toti ministrii agriculturii din 2005 incoace, cu un proiect pentru „salvarea ultimilor cai salbatici din Delta Dunarii si a unor specii protejate, precum si dezvoltarea de metode de generare de venituri alternative pentru locuitorii din zona“.

„Acesti cai sunt o comoara zootehnica, o baza genetica importanta, care ar putea repara tot ce pierd rasele specializate, transmitand caractere pe linie de adaptabilitate rapida, rezistenta la boli, sete si foame, capacitate de efort îndelungat. Ei reprezinta un laborator viu, o baza de cercetare extraordinara“ – spune doctorul veterinar Stefan Raileanu.
Text: Catalin Gruia
http://www.natgeo.ro

Sagrada Familia, Barcelona – mesaj sacru

Catedrala imaginatiei: Sagrada Família, capodopera celui mai creativ fiu al Barcelonei, este un etern omagiu adus artei sacre.

Daca a existat vreodata un motiv sa mergi la biserica, indiferent ce credinta ai avea, acela este Sagrada Família. Antonio Gaudí a fost o specie rara – un arhitect ale carui lucrari au devenit emblematice pentru un intreg oras.

Daca, dupa cum a spus Goethe, arhitectura este o muzica inghetata, atunci Gaudí a fost Mozart-ul acestei profesii. Imi gasisem un guru architectural pe viata. Turlele, am descoperit, sunt vizibile si din alte cateva cladiri proiectate de Gaudí de prin oras: Casa Milà, Casa Battló si – cel mai impresionant – Parcul Güel, ale carui acoperisuri suprarealiste ofereau o viziune asupra viitorului impresionismului abstract.

Fara indoiala, Sagrada Família a fost capodopera lui Gaudí. Inovatiile lui tehnice – felul cum a suspendat greutati pe machete ca sa calculeze solutiile structural – sunt uluitoare. Formele, care imbina goticul cu modernismul, sunt hipnotice. Iar mai presus de ele sunt sculpturile lui, adevarate metafore spirituale, prezente peste tot: sfinti cu siluete prelungi, in stilul lui El Greco, semnele astrologice ale lui Hristos, o cupola in spirala care, cand privesti in sus, te proiecteaza ca o elice spre infinitatea dumnezeirii.

Pe masura ce inaintezi, designul evolueaza. Aici, sculpturile sunt naturaliste si extrem de bine incadrate in stilul art nouveau, dincolo sunt niste alungiri capricioase, apoi brusc devine un mozaic amintind de impresionismul abstract. Dar intotdeauna designul avangardist ramane credincios mesajului sacru.

Poate ca lucrul care te inspira cel mai mult la Sagrada Família este faptul ca monumentul e in constructie inca din 1882 – si va mai fi pana in 2026. Ultimul act de credinta al lui Gaudí – un simbol uluitor al culturii spaniole si catalane – inca nu s-a incheiat. Continua, ca si rugaciunea insasi, la 83 de ani dupa moartea lui.

Text: Travis L. Price III http://www.natgeo.ro