Cina cea de Taina este o pictura murala a lui Leonardo da Vinci, realizata pentru patronul sau, ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre picturi din istoria universala a artelor, se gaseste in fosta sala de mese a bisericii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano.
Pictura 460 x 880 cm, realizata intre anii 1494 si 1497 reprezinta scena biblica a Ultimei Cine a lui Iisus Hristos, asa cum este descrisa in Evanghelia dupa Ioan (13:21), redand reactiile diferite ale Apostolilor sai, dupa ce Isus anuntase ca unul dintre discipolii sai il va trada. Forma definitiva a fost precedata de studii amanuntite, schitele corespunzatoare s-au pastrat si se gasesc in biblioteca "Albertina" din Viena, la "Accademia" din Venetia si in "Royal Library" din castelul Windsor.
In august 1943, in urma unui bombardament aerian, tavanul incaperii se prabuseste dar pictura ramane ca prin minune intacta, protejata doar de cativa saci cu nisip.
In 1980, impreuna cu biserica si cu manastirea dominicana, opera lui Leonardo a fost declarata de catre UNESCO patrimoniu al umanitatii.
Cea mai mare parte dintre personajele picturii sunt atat de precis si complet construite, incat ar putea fi desprinse pentru a figura ca niste portrete independente, desi integrarea lor in ansamblu este perfecta.
Compozitional, Cina cea de Taina a fost construita dupa rationamente aproape matematice. Apostolii au fost impartiti in patru grupuri de cate trei, dispuse doua la dreapta si doua la stanga lui Isus, care se afla in centru. Spre a fi mai proeminent, Isus a fost situat in dreptul unei ferestre prin care se vede un peisaj cu orizontul foarte coborat, avand deci ca fundal cerul. Parerea care dainuise multa vreme privitoare la rolul secundar al culorii la Leonardo, explicandu-se aceasta prin formatia sa toscana in care avea intaietate realizarea reliefului - "il rilievo" - ca obiectiv pictural, a fost infirmata prin lucrarile moderne de restaurare.
Exista doua copii in marime naturala a Cinei lui Leonardo: una se gaseste la Biserica Minorita din Viena, alta in muzeul manastirii din Tongerlo (Belgia).
Sursa: wikipedia.ro
Pictura 460 x 880 cm, realizata intre anii 1494 si 1497 reprezinta scena biblica a Ultimei Cine a lui Iisus Hristos, asa cum este descrisa in Evanghelia dupa Ioan (13:21), redand reactiile diferite ale Apostolilor sai, dupa ce Isus anuntase ca unul dintre discipolii sai il va trada. Forma definitiva a fost precedata de studii amanuntite, schitele corespunzatoare s-au pastrat si se gasesc in biblioteca "Albertina" din Viena, la "Accademia" din Venetia si in "Royal Library" din castelul Windsor.
In august 1943, in urma unui bombardament aerian, tavanul incaperii se prabuseste dar pictura ramane ca prin minune intacta, protejata doar de cativa saci cu nisip.
In 1980, impreuna cu biserica si cu manastirea dominicana, opera lui Leonardo a fost declarata de catre UNESCO patrimoniu al umanitatii.
Cea mai mare parte dintre personajele picturii sunt atat de precis si complet construite, incat ar putea fi desprinse pentru a figura ca niste portrete independente, desi integrarea lor in ansamblu este perfecta.
Compozitional, Cina cea de Taina a fost construita dupa rationamente aproape matematice. Apostolii au fost impartiti in patru grupuri de cate trei, dispuse doua la dreapta si doua la stanga lui Isus, care se afla in centru. Spre a fi mai proeminent, Isus a fost situat in dreptul unei ferestre prin care se vede un peisaj cu orizontul foarte coborat, avand deci ca fundal cerul. Parerea care dainuise multa vreme privitoare la rolul secundar al culorii la Leonardo, explicandu-se aceasta prin formatia sa toscana in care avea intaietate realizarea reliefului - "il rilievo" - ca obiectiv pictural, a fost infirmata prin lucrarile moderne de restaurare.
Exista doua copii in marime naturala a Cinei lui Leonardo: una se gaseste la Biserica Minorita din Viena, alta in muzeul manastirii din Tongerlo (Belgia).
Sursa: wikipedia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu