Calusarii – Traditii magice de Rusalii

Cea mai interesanta, mai complexa si mai arhaica dintre formele coregrafice rituale romanesti, dans de flacai, jucat mai ales in saptamana Rusaliilor si raspandit pe intreg teritoriul locuit de dacoromani este Calusarul.

Joc “ermetic si misterios”, acesta se caracterizeaza in primul rand, prin normele potrivit carora primirea in ceata e socotita act initiatic, iar tradarea e pedepsita ca orice sacrilegiu , dar nu de oameni.

Calusul este un obicei romanesc practicat de Rusalii si tine de cultul unui stravechi zeu cabalin numit de tradiţia populara daca Calus, Calut sau Calucean.
Grupurile de calusari, variabile ca numar, dar mai ales alcatuite din noua flacai, includ: un vataf, un stegar, un “mut”(acesta de obicei mascat si cu o sabie de lemn in mana) si calusari de rand. Calusarii fac legamant de ceata pe durate diferite, in mod curent o saptamana, uneori chiar si trei ani , iar juramantul se efectueaza cu mainile pe steag sau trecand pe sub steag; se crede ca “mutul” daca isi incalca consemnul muteniei in timpul jocului, risca sa innebuneasca. Pe durata convenita a Calusului, membrii cetei se abtin de la relatii sexuale si de la minciuni, fiind obligati la puritate totala. Un moment caracteristic, dar totodata enigmatic este jocul executat in genunchi. Mutul, singurul care mai poarta sabie , este — prin mutenia lui — pastratorul secretului initatic. Vataful are misiunea supravegherii corectitudinii jocului, a chemarii periodice la vigilenta si a mentinerii starii de taina.



Dimitrie Cantemir scrie : “Multimea superstitioasa crede ca ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: dupa ce bolnavul s-a asternut la pamant, aceia incep sariturile lor si, la un anumit loc al cantecului, calca, unul dupa altul, de la cap pana la picioare pe cel culcat, in sfarsit ii sufla in ureche cateva cuvinte anume ticluite si poruncesc bolii sa iasa” (Descriptio Moldavie). Tot Cantemir aminteste ca in ciclul de 10 zile al ritualului, calusarii dorm numai sub stresini de biserici, spre a se feri de razbunarea Ielelor.

Cercetatorii Universitatii din Brasov ( E.Poenaru; C.Samoila; S.Bobancu) au formulat o interesanta ipoteza asupra relatiei dintre regulile Jocului Calusarului si structura sanctuarelor de la Sarmizegetusa si indeosebi relatia cu invataturile pe care Deceneu, dupa Iordanes , le-ar fi transmis dacilor. ”Dansul calusarilor, despre care toti autorii sustin ca mai pastreaza pana azi elemente care provin dintr-un stravechi ritual, cum sunt: legamantul cetei pentru perioada jocului, conditia de puritate a membrilor cetei , autoritatea vatafului, conditia secretului, vietuirea in comun a membrilor cetei in aceasta perioada de timp, batul care aminteste de toiag ca semn distinctiv al puterii invatatilor preoti, caracterul cu totul aparte al coregrafiei acestui dans, derularea lui sub semnul unei unitati organice totale, caracterul salturilor care vor sa sugereze desprinderea de pamant a interpretilor sau unele ritmuri care ating paroxismul, reprezinta o reflectare populara a practicilor ritualice legate de sistemul calendaristic dac”.

Intrat din 2006 drept capodopera in patrimoniul universal al UNESCO, calusul este dansul care da originalitate traditiilor romanesti.
Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro

Biserica de sub lac, Belis, Cluj

Poate parea ireal insa titlul articolului ilustreaza o realitate uluitoare. Biserica de sub lac de la Belis, Cluj exista; doar ca iese la iveala numai pe timpul verilor toride, veri sarace in ploi.
Belis este un sat situat in Transilvania, la altitudinea de peste 1000 m, in zona Muntilor Gilau si Bihor Vladeasa.

La originile comunei Belis nu exista documente care sa ateste infiintarea acesteia. Belisul a fost pentru prima data mentionat in documente oficiale in anul 1737. In zilele de vara rapuse de seceta puternica ies la suprafata ruinele unei bisericute vechi care dateaza din secolul al XIX-lea; acestea sunt vizibile in totalitate in aceasta perioada, se lasa mangaiate de razele soarelui, de privirile curiosilor si sunt imortalizate de aparatele de fotografiat ale curiosilor care trec an de an sa vada minunea care iese de sub apa. Impreuna cu ruinile bisericii ies la suprafata picturile care impodobesc aceste ruine, intruchipand ingeri si scene biblice cunoscute de ochiul omului.

In zilele in care biserica este acoperita de apa, fundatia acesteia se afla la mai bine de 3o de metri adancime si sta scufundata intr-o apa rece ca gheata. Cei care au vizitat biserica intr-o astel de perioada au reusit sa ii exploreze fiecare ungher doar cu ajutorul unei lanterne, deoarece la mai putin de 5 metri sub apa vizibilitatea este mult redusa.


Inainte ca biserica sa fie inghitita de ape definitiv, aceasta era vizibila de orinde te uitai deoarece era construita pe o magura, iar casele locuitorilor moti erau construite in jurul acesteia parca gravitand continuu, atrase de o forta nevazuta ochiului uman. Indiferent de anotimp, biserica ramanea un punct de reper pentru moti si acestia faceau ce faceau si mereu se regaseau si se intorceau in sanul acesteia. Fie batuta de ploaie, fie acoperita de omatul alb si pufos, turla bisericii a stat mereu de veghe asupra satului si a celor pe care ii adapostea la nevoie si in zilele de sarbatoare.

Intr-una din toamnele de mult trecuta, un zvon a ajuns la urechile locuitorilor: o viitura puternica avea sa ia Belisul pe sus si sa il stearga de pe harta acelor vremuri. Astfel comunistii au hotarat ca in acea zona sa ridice un baraj, o constructie puternica ce avea sa stavileasca apa care urma sa vina si satenii sa isi ia familiile, animalele si ce aveau ei mai de pret si sa se mute pe coasta neroditoare a Ungurului; rand pe rand treceau carele incarcate cu avutiile oamenilor, felinarele luminau cararile Belisului pana cand din satul motesc nu a mai ramas decat o amintire.

Insa, pe langa amintirea satului, statea acum biserica. Aceasta a fost rapid evacuata, s-au luat icoanele, candelabrele si obiectele de pret din aceasta si in urma a ramas doar biserica trista. Cu toate ca localnicii au luat clopotnita si acoperisul, biserica inca statea falnica de paza peste ceea ce mai inainte fusese satul Belis si a vegheat asupra a aceea ce avea sa insemne finele satului: stramutarea mortilor din cimitirul satului; oamenii au scormonit dupa osemintele celor trecuti in nefiinta si impreuna cu preotul satului au mutat cimitirul in noul lacas. Oamenii s-au retras incet dar sigur din calea apelor, cu parere de rau asupra satului care a fost odata si asupra locului in care acestia si-au trait copilaria. Peste vechiul Belis a cazut apa in timp si a scufundat biserica numita acum Biserica de sub lac.
Sursa: www.turistderomania.ro

Vanuatu – Exotism magic

Vanuatu este un arhipelag de 83 de insule vulcanice din Pacificul de Sud, renumit pentru recife, jungla luxurianta, vulcanii activi si traditiile locuitorilor zonei.

Cunoscut drept “Gigantul adormit”, Espiritu Santo este o Mecca a scafandrilor, oferind recife minunate si epave din al Doilea Razboi Mondial, cand 100 000 de soldati americani s-au stabilit aici.


Yasur este cel mai accesibil vulcan din lume situat in insula de foc din Vanuatu. Noaptea, spectacolul de lumini oferit de cenusa fierbinte ce cade in jur ca intr-un spectacol de confetti este incantator. Ziua, murmurul venit din adancuri inspaimanta curiosii aventurieri.


Port Vila este punctul central al arhipelagului si se afla pe insula Efate. Statiuni relaxante in apropiere de languna Erakor, o linie de coasta aspra, rauri repezi, plaje nisipoase izolate dar si insule marginase superbe contribuie la formarea unor cadre de vis.

Castelul Regal de la Savarsin

Castelul detinut de familia regala se afla in satul Savarsin, judetul Arad, la jumatatea drumului dintre Arad si Deva. Domeniul regal include si un parc in care se gasesc specii rare de arbori. Castelul in forma lui actuala dateaza din 1870, cand a fost refacut in stil neoclasic, insa castelul original este mult mai vechi.

Proprietatea castelului s-a transmis prin nobilimea maghiara, pentru ca spre sfarsitul dominatiei maghiare asupra Transilvaniei sa treaca in fine in proprietatea lui Carol Hunyady, care a stapanit domeniul Savarsin pana la moartea sa in 1932. Dupa moartea acestuia, domeniul intra in proprietatea societatii „Corvin”, la care actionar majoritar era Anton Mocioni. La 26 martie 1943, acesta vinde actiunile majoritare regelui Mihai I. In aprilie al aceluiasi an transferul catre rege se finalizeaza, iar societatea „Corvinul” este lichidata. Mobilierul insa nu fusese cumparat, motiv pentru care a fost restituit familiei Hunyady si trimis in Ungaria.


Dupa abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947, domeniul a fost confiscat, iar castelul repartizat Ministerului de Interne. Mai tarziu castelul a fost renovat si transformat in resedinta de vanatoare a presedintelui Nicolae Ceausescu.
Dupa 1990 castelul de la Savarsin a fost transferat Regiei Autonome a Protocolului de Stat. In anul 2001 el a fost retrocedat Regelui Mihai I.
Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro

Ocho Rios, Jamaica

Ocho Rios, Gradina exotica din Jamaica, este un fost orasel pescaresc situat in nordul insulei, transformat in statiune de lux si devenit celebru in urma filmarilor care s-au facut in acest superb peisaj exotic. Aici s-au filmat scene din celebrul Cocktail sau episoade din seria James Bond.

Poate cea mai spectaculoasa atractie a acestui loc indepartat din Caraibe este Dunn's River Falls, o cascada in trepte care atrage anual zeci de mii de turisti. Special la aceasta cascada este modul in care a fost creata, treptele line putand fi strabatute de catre turisti intr-o catarare de-a dreptul inedita.



Tot aici, una dintre cele mai frumoase plaje ale lumii, plaja James Bond din Ocho Rios, este deschisa tot timpul anului.

Valea Loirei – Castelele din Gradina Frantei

Valea Loirei, inscrisa in anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemneaza partea situata intre localitatile Sully-sur-Loire si Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loirei constituie un loc exceptional datorita diversitatii biologice, dar si pentru bogatia istorica si culturala (parcuri, castele si orase).

Cunoscuta si sub numele de „Gradina Frantei” sau „Taram de basm al castelelor” este o regiune a superlativelor, unde se concentreaza cele mai multe castele, din cea mai vizitata tara din lume. Singulara ca ambianta, in Europa si chiar in lume, cu un peisaj mirific, strabatuta de ape limpezi, taram al artei si al istoriei, presarat cu nenumarate castele si monumente, atrage ca un magnet turistii din lumea intreaga.


Constructia castelelor a inceput in secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers. Pentru constructia lor, de-a lungul timpului, au fost chemati cei mai mari arhitecti, intre care si Leonardo da Vinci. Valea Loirei a inspirat multi eroi medievali si a sedus inima celor mai frumoase printese ale timpului. Aici si-au desavarsit cavalerii stilul, eleganta si curajul, acoperindu-si numele de onoare si glorie cu sabia in mana. Tot aici s-au urzit unele dintre cele mai marsave intrigi si tradari, care au razbit acolo unde vitejia si-a pierdut din stralucire.
Vizitatorul nu va vedea numai somptuase palate renascentiste, ci si cetati, turnuri medievale, conace, fortarete, castele ca din povesti, ferme fortificate, biserici si manastiri, catedrale si citadele.


Aflandu-se in calea a numeroase batalii, unele dintre satele din regiune au fost fortificate inca din secolul XII i.e.n. Secolul al XII-lea a vazut aparand aici primele fortificatii din piatra. Odata cu trecerea anilor, castelelor construite in Evul Mediu timpuriu li s-au adaugat elemente suplimentare in functie de evolutia tehnicilor militare: poduri mobile care le izolau in caz de pericol, turnuri inalte, crenelate, pentru veghe si pentru a adaposti arcasii.

Din secolul al XII-lea, edificiile sumbre, solide, cu rol strict defensiv, au inceput sa fie infrumusetate cu ferestre largi si incaperi spatioase. Sofisticarea constructiilor a crescut apoi odata ce perfectionarea artileriei, facand ca fortaretele de pana atunci sa fie ineficiente in fata turnurilor. Prin urmare, castelele s-au transformat treptat in „statiuni” pentru elita vremii si pentru curtea regala. In aceeasi perioada le-au fost adaugate parcuri vaste si elegante, à la française. Castelele pastreaza semnele trecerii timpului, supravietuind chiar si tavalugului Revolutiei franceze in timpul careia multe au fost jefuite, deterioarate, transformate in baraci militare, inchisori sau chiar ferme.

Frumusetea deosebita a acestei regiuni i-a determinat pe regii Frantei sa o aleaga ca locatie pentru numeroasele castele de agrement, majoritatea construite in secolele al XV-lea si al XVI-lea. Epoca sa de aur coincide cu domnia lui Francisc I, care a angajat constructori renascentisti italieni pentru a-i amenaja domeniile, drept pentru care emblema sa, o salamandra, se regaseste in majoritatea castelelor de pe Loire.

Toate castelele de pe Loire au o trasatura comuna: ele sunt construite de persoane foarte indragostite de arta antica. Aceasta admiratie se traduce prin terasele cu balustrada de la Saint Germain, logiile si placarile cu faianta de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau.

Este foarte greu sa afli numarul exact al castelelor din Franta. In Valea Loirei, exista in jur de 50-60 de astfel de resedinte medievale, dar conceptul de “castel” este atat de interpretabil, incat numarul lor se poate dubla sau chiar tripla in functie de criteriile aplicate in selectie. Un lucru este evident: Franta, aceasta tara a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentratie de astfel de cladiri din intreaga lume. Simboluri ale regalitatii, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste resedinte au devenit astazi hoteluri sau case de oaspeti.

Valea Loirei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob si are arhitectura medievala cea mai interesanta. Desi castelele au devenit fastuoase palate-conac, ele si-au pastrat intact aspectul de fortificatie. Sursa: wikipedia.ro

Cascada Balea – Spectacol in Fagaras

Admiram marile cascade ale lumii precum Angel sau Victoria, fara sa pretuim indeajuns dar mai ales, de la fata locului, ceea ce natura are de oferit aici, aproape de noi. Intens promovata in campania de popularizare a brandului de tara, Cascada Balea incearca, prin intermediul Ministerului Turismului, sa ne atraga intr-un spectacol incantator.

Cascada Balea, denumita si Urlatoarea Balei, este situata in Muntii Fagarasului intre varfurile Moldoveanu si Negoiu, la peste 1200 m altitudine. Este cea mai mare cascada in trepte din Romania, cu o cadere de 60 m, si marcheaza treapta inferioara a circului glaciar Balea.



Accesul se poate face pe Transfagarasan pana la cabana Balea Cascada iar de acolo pe jos circa 50 minute, drept pana la cascada, pe un traseu marcat cu punct rosu.
Zona este usor accesibila din cele mai vechi timpuri, dar mai ales o data cu darea in folosinta a Transfagarasanului. Nu numai frumusetea zonei inconjuratoare, ci si farmecul ei a contribuit la amplasarea aici a unuia dintre cele mai frumoase complexe turistice din Carpati care impreuna cu lacul Balea, formeaza unul dintre cele mai atractive areale turistice din Fagaras.

In masivul Fagaras, intre varfurile Moldoveanu si Negoiu (cele mai inalte din tara), desi exista alte caderi de apa mai spectaculoase, cea mai renumita ramane Balea, care prin saltul sau de 50-60 metri, marcheaza de fapt, acolo la peste 1200 metri altitudine, treapta inferioara a circului glaciar omonim, din care, mult mai de sus insa, porneste paraul care i-a dat nastere.