Peninsula Crimeea, din sudul Ucrainei, supranumita de imparateasa Ecaterina cea Mare "perla cea mai de seama a coroanei imperiale ruse", este un loc ce pare a fi primit binecuvantarea Cerului. Peisajul este de-a dreptul spectaculos, cu tarmuri scaldate de Marea Neagra si de Marea Azov, cu plaje largi si nisip incredibil de fin. Iar cu cat inaintezi spre centrul peninsulei, cu atat relieful devine mai inalt, mai stancos si mai arid.
Aici, in muntii Crimeei, ale caror piscuri par a se pravali in mare, printre canioanele cu pereti abrupti, din care cascadele curg vijelios, se spune ca este "tara ingerilor". Poate pentru ca de pe crestele versantilor ai senzatia ca, ridicand mana, poti mangaia cu degetele norii ce plutesc lin deasupra crestetului. Sau poate pentru ca pe aceste locuri, candva pagane, a pasit Sfantul Apostol Andrei, sfintind pentru intaia data meleagurile scitice de pe tarmul Marii Negre, prin lucrarea sa de crestinare.
Locuitorii zonei povestesc ca, in preajma manastirii Inkerman, au vazut de multe ori ingeri ce se ridicau catre inaltul cerului. Norii transparenti, al caror contur semana perfect cu un corp uman inaripat, pluteau in vazduh, deasupra chiliilor sapate in piatra, parca ocrotindu-i pe calugarii retrasi in aceste locuri stancoase si neprimitoare.
Se spune ca aici, pe inaltimile muntelui, ar fi rasarit ca din pamant o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, luminata de o candela, raspandind imprejur o stralucire mirifica.
Un pastor ce-si mana caprele la vale, catre pasune, a gasit-o si, tulburat de chipurile uluitor de frumoase ce-l priveau cu dragoste din tablou, a luat-o si a dus-o in coliba lui saracacioasa. Afland despre icoana cea vesnic luminata, boierul din asezarea de la poalele muntelui i-a cerut pastorului sa i-o aduca pe data, drept plocon. Ciobanului nu-i prea venea sa se desparta de minunea pe care o descoperise, dar teama de pedeapsa era mult prea mare. Insa numai dupa cateva zile, icoana a disparut din conacul boierului si a fost gasita din nou, in locul unde aparuse pentru intaia oara, pe stanci.
Se spune ca aici, pe inaltimile muntelui, ar fi rasarit ca din pamant o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, luminata de o candela, raspandind imprejur o stralucire mirifica.
Un pastor ce-si mana caprele la vale, catre pasune, a gasit-o si, tulburat de chipurile uluitor de frumoase ce-l priveau cu dragoste din tablou, a luat-o si a dus-o in coliba lui saracacioasa. Afland despre icoana cea vesnic luminata, boierul din asezarea de la poalele muntelui i-a cerut pastorului sa i-o aduca pe data, drept plocon. Ciobanului nu-i prea venea sa se desparta de minunea pe care o descoperise, dar teama de pedeapsa era mult prea mare. Insa numai dupa cateva zile, icoana a disparut din conacul boierului si a fost gasita din nou, in locul unde aparuse pentru intaia oara, pe stanci.
Atunci, oamenii au inteles ca numai ingerii ar fi putut sa o poarte pe aripile lor, catre cer, pana pe creasta muntelui. S-au gandit ca asta este voia lui Dumnezeu, au zidit mai jos, in peretele muntelui, o capela micuta si au asezat icoana in altar. Acolo sta si astazi, vegheata de aripile protectoare ale ingerilor ce plutesc in vazduh deasupra muntilor Crimeei.
Sursa:
Sursa:
2 comentarii:
Salut Monica,
Nu am decat un cuvant de spus: Wow :)
Ti-am descoperit blogul "din intamplare" acum cateva zile si de atunci tot vin sa citesc articolele tale. Super imagini, grozava informatie..sute de chestii de care nici nu auzisem pana acum...un adevarat "unguent" pentru suflet.
Crimea e o adevarata bijuterie din ce observ :)
Ce articole mi-au mai placut f mult: Mauritius cu nisipurile multicolore, Provence cu campurile violet si perla budistilor-Borobudur.
He he..si jocul de abia acum incepe.
Multumesc!
Namaste,
Radu
Multumesc din inima pentru aprecieri...dau valoare timpului meu si au venit in cel mai potrivit moment. Planeta noastra este mult prea frumoasa si interesanta pentru a fi ignorata si ma bucur sa o descopar impreuna cu/pentru cititorii mei....Ma inspiri in continuarea acestui demers.
Trimiteți un comentariu