Doha, Qatar – Escala in modernism

Este destul de greu ca in zilele noastre sa vezi un mare oras in plina expansiune. Este posibil in Doha, locul in care cei mai multi ajung in aeroport, in tranzit fiind spre alte destinatii. Ar fi gresit sa comparam Doha cu Dubai sau New York intrucat nu a capatat o identitate, o esenta proprie pe care sa o simti. Acest lucru se va intampla in viitor, cu siguranta, pe masura ce va fi descoperit de tot mai multi turisti (asa cum s-a intamplat si la Jocurile Asiatice din 2006), oameni care creeaza o atmosfera aparte si insufletesc orasul.

Plimbandu-te prin Doha este imposibil sa ramai indiferent la senzatiile de prosperitate, optimism si viziune pe care cladirile inalte le inspira sau observand localnicii care se grabesc spre mall-uri sau oaze opulente.

Ceea ce atrage atentia in Doha sunt fara indoiala zgarie-norii moderni, spectaculoasa panorama a orasului, expansiunea economica care sfideaza criza occidentala, mall-urile gigantice si turneele sportive internationale.

Intri direct in atmosfera cu o plimbare pe cornisa, observand panorama orasului pe fundalul marii si zgarie norii prinzand contururi deosebite in arsita sufocanta. Golful a fost atent proiectat pentru a facilita plimbarile in acest decor inedit.


Turistii se pot racori in Muzeul de Arte Islamice, o comoara nepretuita a orasului. Situandu-se pe o insula special amenajata, acest muzeu monumental proiectat de celebrul arhitect IM Pei (cel care a imaginat si piramida de la Louvre) are forma unei fortarete postmoderniste, cu un minim de ferestre si transee virtuale. Cu o alee de palmieri care merge in paralel cu faleza, cladirea pare o declaratie indrazneata despre unul dintre cele mai interesante orase din regiune.

Muzeul adaposteste cea mai mare colectie de arta islamica din lume, cu piese aduse de pe trei continente. Textile exclusiviste, ceramica, obiecte de portelan si sticla sunt expuse conceptual: un motiv unic, de exemplu, este ilustrat pe un covor, pe ceramica sau adaptat intr-o bijuterie din aur, care faciliteaza vizitatorilor un sentiment de omogenitate al artei islamice. Aceasta este un muzeu atat de bogat în comori, incat recompenseaza si cele mai scurte si intense vizite. Pentru a evita o supraincarcare senzoriala turistii pot lua o pauza in cafeneaua de la parter sau pot da o raita prin magazinul muzeului.


Satui de atatea antichitati nepretuite? Cautati un tip diferit de comori printre matasuri si mirodenii, nenumarate chilipiruri de vanzare in Souq Waqif, un loc minunat pentru a fi explorat. Sau racoriti-va intr-unul din mallurile orasului, lasand-va antrenati de un altfel de stil decat cel occidental.

Pentru o destinatie cunoscuta mai mult ca o escala decat ca un loc de vacanta, Qatar are atractii interesante de oferit turistilor, fiind o destinatie culturala rafinata de secole de istorie.

Sursa:

Buna Vestire - Botticelli

De ziua mea:

Sandro Botticelli a lasat posteritatii doua lucrari dedicate Bunei Vestiri, amandoua aflate in Florenta: o fresca (Buna Vestire de la Sant Martino, in fortul Belvedere) si o pictura pe lemn, de dimensiune considerabila (150 cm/155 cm), care poate fi privita in Galeria Uffizi.

Aceasta din urma poarta pecetea contemplativa a artistului, prin linii de contur esentializate, ducand cu gandul la icoana bizantina, de altfel o fireasca afinitate in Florenta Quattrocento-ului, in care straluceau prin dizertatiile ganditorului Marsilio Ficino ideile Academiei platonice, redescoperire a valorilor antice.

"Buna Vestire": intalnirea tainica a ingerului Gabriel cu o Fecioara din spatiul spiritual al Nazaretului, plasat in incaperea unui palat florentin, configurata de un patrat aproape perfect. Personajele sunt imateriale, trasaturile lor fiind doar miscare si culoare de icoana, doar plutire : a spiritului in sensul dinamicii mesajului, purtat de mana ingerului spre mainile intinse ale Fecioarei Maria, care il preia aproape "material", "intrupandu-l" in sine.

Chipurile fiecaruia este o expresie a propriei misiuni: Gabriel purtator de Veste divina; Maria cea care incuviinteaza prin plecaciunea ochilor, in reculegere mistica.
Scena insa nu se termina aici, in prim planul tabloului.
Privind, iti dai seama ca printr-o misterioasa "chimie" a compozitiei, autorul reuseste sa rastoarne regulile traditionale, personajele de prim plan fiind mai imateriale, mai transparente decat detaliul de fundal, exact, pertinent.

Este un peisaj, poate creat de mana umana - inchis in rama unui tablou, sau poate peisajul real al unei calme dimineti florentine, ce ne priveste insistent din rama unei ferestre, serpuirea unui luciu de apa, Arno, traversat la orizont de un pod, flancat de castelele burgului si in departari, dulci coline toscane. Masura primaverii este data de elementul vegetal: un arbore cu crengi fragede, ce incearca sa se desparta de cafeniul iernii.

Poate fi si tablou si peisaj real. Este "martorul" adormit, inconstient al evenimentului, lumea, peisajul esentializat, conceptualizat (pus in "rama" unui gand), peisajul - mesaj: "Domnul reinnoieste fata pamantului".
In dimineata limpede, lumea adormita nu stie inca nimic. Undeva, in mijlocul ei, se petrece acel eveniment, se implineste acea promisiune de mantuire, a Domnului, care avea sa transforme, sa schimbe lumea insasi cu toata faptura.

Alt detaliu, floarea de crin din bratul ingerului, simbolul puritatii, "atinge" peisajul, aratand astfel ce se petrece cu el in clipa aceea misterioasa: "Domnul reinnoieste fata pamantului". Scena se muta in timpul nostru, in mijlocul lumii noastre, in casa noastra, transfigurand spiritul nostru, peisajul vremii care asteapta innoirea, printr-o fereastra a sperantei sau rama unei rugaciuni, intrezarim o lume innoita, vibrand in respiratia calma si armonioasa a "primei dimineti", aceea a Bunei Vestiri.

Sursa:

Viena lui Gustav Klimt

Gustav Klimt (1862-1918), geniu al sfarsitului de secol si pionier al modernismului, va fi celebrat in 2012, la 150 de ani de la nasterea sa. Lucrarile sale – intre care „Sarutul”, una dintre cele mai cunoscute picturi din lume – vor fi expuse in muzeele vieneze in cadrul unor expozitii speciale menite sa marcheze anul aniversar.

In primul deceniu al secolului al XX-lea, Viena era un oras cu 2 milioane de locuitori, ceea ce il plasa pe locul V intre cele mai mari orase ale lumii. Literatura, muzica, artele plastice si arhitectura care se dezvoltau aici in continuarea unei glorioase traditii, dar si in spiritul innoitor al epocii, faceau ca Viena sa fie capitala culturala a Europei. In acest context se naste in Viena miscarea artistica numita Wiener Sezession, corespondentul curentului Art Nouveau, din Franta si al curentului Jugendstil din Germania. Gustav Klimt este fondator si presedinte al miscarii; este, de fapt, unul dintre artizanii acestui stil care a dat Vienei, in mare masura, fata sub care o cunoastem astazi.

Intalniri cu opera lui Klimt
Cu 22 de lucrari ale artistului aflate in patrimoniul sau, muzeul Belvedere este caminul operei lui Klimt. Alte lucrari importante se afla expuse la Muzeul Leopold din Cartierul Muzeelor, la Muzeul Vienei si la Albertina.

In faimoasa cladire a Secesiunii Vienze, poate fi vazut ciclul de frize dedicate compozitorului Beethoven, care acopera trei pereti si se intind pe aproximativ 34 m x 2 m. (Secession, Friedrichstrasse 12, 1st district, www.secession.at)

In perioada in care se construia Ringstrasse (bulevardul care, ca expresie a intrarii in epoca moderna, venea sa inlocuiasca vechiul zid de aparare al orasului), Fratii Gustav si Ernst Klimt, impreuna cu Franz Matsch, au primit comenzi particulare, dar si din partea municipalitatii, pentru a decora cladirile somptuoase ce se ridicau.

Cei trei au decorat casa scarilor din Muzeul de Arte Plastice (Kunsthistorisches Museum, Maria-Theresien-Platz, 1st district, www.khm.at).

Tavanul de deasupra casei scarilor din Burgtheater, ca si o serie de schite si desene premergatoare pot fi vazute in cadrul unui tur de vizitare a tetrului. Printre schitele si desenele descoperite dupa multi ani in podul cladirii, se afla si unicul autoportret al artistului. (Burgtheater, Dr.-Karl-Lueger-Ring 2, 1st district, www.burgtheater.at)

Expozitii speciale in 2012 Redeschiderea ultimului atelier al lui Gustav Klimt, in care a lucrat din 1911 pana in 1918, este programata pentru data de 7 iulie 2012, dupa o renovare complexa, care urmareste reconstiutirea fidela a intregii atmosfere de creatie dar si de camin al artistului. (Klimt Villa, Feldmühlgasse 15a, 13th district, www.klimt.at) ■ Belvedere: Gustav Klimt/Josef Hoffmann. Pionieri ai Modernismului. 25 octombrie 2011 – 4 martie 2012 Expozitia se concentreaza pe conceptul Gesamtkunstwerk (colaborare artistica) aplicabil pictorului Gustav Klimt si arhitectului si designerului Josef Hoffmann, a caror similitudine de gandire si influenta reciproca este bine cunoscuta. (Belvedere, Lower Belvedere, Rennweg 6, 3rd district, www.belvedere.at)

■ Gustav Klimt la Muzeul de Arte Plastice. 14 februarie – 6 mai 2012

Expozitia este consacrata perioadei intermediare a creatiei lui Klimt : 1886-1897. Vor fi expuse 13 lucrari majore din aceasta perioada, precum si studii si schite pentru casa scarilor muzeului. Aceste desene, expuse public cel mai recent in 1992, la Zürich, ilustraza geneza si evolutia motivelor care au ajuns, in final, sa decoreze spatiile inguste dintre arcade si coloane. (Kunsthistorisches Museum/Museum of Fine Arts, Maria-Theresien-Platz, 1st district, www.khm.at)

■ Muzeul Lepold: Gustav Klimt. Calatorii. 24 februarie – 11 iunie 2012
Din nou se vor afla impreuna, prin lucrarile expuse, Gustav Klimt cu mai tanarul Egon Schiele. Cei doi au fost legati de admiratia reciproca si de o frumoasa prietenie artistica. De asemenea, vom putea vedea la Muzeul Leopold corespondenta bogata purtata de artist cu partenera sa de viata, Emilie Flöge. Cartile postale pe care i le trimitea (uneori, mai multe in aceeasi zi) vor fi expuse in relatie cu desenele si picturile realizate in aceste calatorii. (Leopold Museum, MuseumsQuartier, Museumsplatz 1, 7th district, www.leopoldmuseum.org)

■ Muzeul Albertina: Klimt, desene. 14 martie – 13 iunie 2012
Aici se va desfasura un regal al desenelor lui Klimt. Vor fi expuse circa 170 de desene, traversand toata perioada creatoare a artistului, urmarind fiecare stadiu al evolutiei sale. Alaturi de piesele apartinand muzeului, vom putea vedea piese imprumutate cu acest prilej din diferite alte colectii. Locul central il vor ocupa crochiurile si studiile de figuri umane. (Albertinaplatz 1, 1st district, www.albertina.at)

■ Muzeul Teatrului Austriac: Impotriva lui Klimt. Nuda Veritas si aparatorul sau, Hermann Bahr. 10 mai – 29 octombrie 2012
Pe vremea cand oamenii erau mult mai putin deschisi spiritual, cand voiau sa stie clar ca 2 + 2 fac 4, in 1899, lucrarea lui Gustav Klimt, Nuda Veritas, infatisand o femeie complet dezbracata tinand o oglinjoara pe care o pune privitorului in fata, a starnit o controversa mai aproape de ideea de scandal. Cu eseul sau intitulat „Impotriva lui Klimt ”, dramaturgul, regizorul si criticul de arta Hermann Bahr, recunoscut ca un patron al literaturii vieneze, a facut o analiza critica a lucrarii ce a redus vocile la o respectuoasa tacere. (Österreichisches Museum für Volkskunde, Lobkowitzplatz 2, 1st district, www.theatermuseum.at)

■ Muzeul Vienei: Klimt. Colectia Muzeului Vienei. 15 mai – 16 septembrie 2012
Cu peste 400 de piese din toata perioada creatoare a artistului, colectia de desene aflata in patrimoniul Muzeului Vienei este cea mai mare colectie Klimt din lume. Aceasta va fi prezentata in intregime cu prilejul aniversarii autorului, alaturi de o serie de picturi, printre care si portretul Emiliei Flöge, dar si cateva schite de portret executate de Egon Schiele dupa moartea lui Klimt. (Wien Museum, Karlsplatz, 1st district, www.wienmuseum.at)

■ Muzeul de Arta Populara al Austriei: Colectia de tesaturi a Emiliei Flöge. 24 mai – 14 octombrie 20102
Muzeul detine 350 de mostre textile (broderii, dantele, ornamente) din colectia Emiliei Flöge. Aceasta era proprietara firmei Schwestern Flöge, salonul vienez de moda haute couture de pe Mariahilfer Strasse. Pretioasele exponate vor putea fi vazute de public pentru prima data cu prilejul anului aniversar Klimt. (Österreichisches Museum für Volkskunde, Laudongasse 15-19, 8th district, www.volkskundemuseum.at)

■ Klimt si Künstlerhaus. 6 iulie – 2 septembrie 2012
Gustav Klimt a fost membru al acestei societati a artistilor intre anii 1891 si 1897. Multe documente din aceasta perioada au fost pastrate. Künstlerhaus din Karlsplatz va prezenta o expozitie de scrisori, fotografii si alte documente care au apartinut sau se leaga intr-un fel de trecerea lui Klimt prin aceasta institutie. (Künstlerhaus, Karlsplatz 5, 1st district, www.k-haus.at)

Pentru informatii la zi privind 2012, anul aniversar Klimt, vizitati www.klimt2012.info/en.

Mihaela Serea

Sursa:

Biserica Draganescu - Pictura profetica a parintelui Arsenie Boca

"Biserica de la Draganescu iradiaza lumina raiului" (teolog Nichifor Crainic)

Frescele de la Draganescu nu respecta regulile vreunui stil de pictura. Fara sa iasa insa din invataturile Bisericii, aceasta pictura este una singulara si in acelasi timp profetica.
Cand intri in curtea bisericii din Draganescu este greu sa-ti imaginezi cat de multa lume se strangea aici in vremea sederii parintelui Arsenie. Locuia peste drum de biserica si nu stii ce zugravea mai bine: peretii sfantului lacas sau sufletele credinciosilor.

O data intrat in biserica, nu stii unde sa te uiti mai intai. Peretii te cheama cu fiecare icoana in parte. Culorile folosite sunt calde, pastelate, la aceasta senzatie de caldura contribuind si tehnica in tempera.

Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery.

Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui.

Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism la modificarea genetica; de la globalizarea mondiala la secularizarea new-age-ista a bisericii lui Hristos.

Auzind de neobisnuitul picturii lumea isi imagineaza ceva socant si poate sunt unii care ar stramba din nas vazand asemenea scene in spatiul lacasului de rugaciune dar rostul lor este acela de a invata, de a explica anumite pilde biblice pe intelesul omului contemporan. Nu senzationalul trebuie cautat la Draganescu, ci pictura in sine care, desi iesita din tipare, te inspira la rugaciune si-ti aduce in minte cugetarea la viata de dincolo de mormant.

Pictura de la Draganescu se unduieste, tresare, palpaie, respira si se inalta din teluric, spre apoteoza Invierii pe Cruce si intarirea mesajului lasat de parintele, ca o ultima avertizare: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant".

In partea stanga a naosului este reprezentata in aceeasi scena lumea cu pacatele ei, cu razboiul duhovnicesc al omului, in sfere colorate fiind scrise multele ispite. In partea de sus, imparatia cerurilor. Una dintre cele mai frumoase picturi din aceasta biserica este insa Invierea, in care trupul spiritualizat al Mantuitorului apare redat cu multa finete, in fundal aparand conturul crucii, stiut fiind ca nu se poate inviere fara Cruce. "Cred ca este unica aceasta icoana", spune parintele.

Intr-adevar, parca nicaieri nu am mai vazut asemenea "subtirime" a trupului lui Iisus, incat simti ca poate trece prin usile incuiate, cum a facut cand a intrat la apostoli dupa inviere. In partea de sus a scenei, de dimensiune redusa, apare pictata apocalipsa si, daca te uiti atent, vezi niste zgarie-nori arzand. Scena seamana foarte mult cu o fotografie a tragediei de la 11 septembrie 2001. Multi au spus ca aceasta nu poate fi decat o profetie, intrucat pictorul a murit in 1989.

O alta scena inspirata din viata moderna ilustreaza celebra chemare la cina: ingerul Domnului il cheama pe om la Cina de Sus, dar el, asezat confortabil in fotoliu, inconjurat de lux si descoperirile tehnicii, ii spune acestuia, prin telefon, ca are de "rotunjit tarina", adica de stapanit Pamantul, de incercat milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. "Avem alte preocupari", este scris undeva pe perete.

"Pictura parintelui Arsenie are un mesaj deosebit, iar eu nu prea am indraznit sa fac un comentariu mai de publicitate pentru ca mi-e teama ca-l marginesc pe parintele. Mesajul e mult mai bogat, mai tainic si mai profund si ne-am ferit sa publicam intr-o carte un comentariu al picturii. Este o teologie deosebita in aceste picturi", spune parintele paroh Lucian Razvan Petcu.
Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.


BIOGRAFIE. Absolvent de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu.

parintele Arsenie a fost arestat si torturat de Securitate in 1948 sub acuzatia de legaturi cu legionarii, lucru pe care l-a negat intotdeauna. Intrat in monahism la Sambata de Sus in 1940,A fost mutat la Prislop, iar in 1951 a fost din nou ridicat de Securitate, apoi trimis la Canal si la Ocnele Mari, pe motiv ca atragea prea multa lume la credinta. In 1959 manastirea Prislop a fost desfiintata, iar parintele, dupa o vreme de pribegie, a fost primit pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor.
Pensionat in 1968, parintele s-a stabilit in satul Draganescu pentru a picta biserica, ceea ce a facut cu multa rabdare pana in primavara anului 1989. Dupa aceasta s-a retras la manastirea Sinaia, unde, in acea toamna, a si trecut la cele vesnice.
Surse: Foto:
Mai multe detalii:

Amsterdam - Venetia lui Van Gogh

Capitala Olandei este cunoscuta pentru arhitectura sa deosebita, pentru canalele ce traverseaza orasul, pentru nenumaratele sale biciclete si, desigur, pentru atitudinea relaxata a locuitorilor, mai ales in ceea ce priveste cartierul Felinarelor Rosii.

Un oras modern, frenetic si unde poti gusta libertati nemaintalnite in Europa – cam asa se vede Amsterdamul de la fereastra ingusta a conceptiei turistului aflat in cautare de senzatii tari. Turistul cu simt estetic si ceva cultura in materie de istorie, arta si arhitectura va gasi si multe alte lucruri de indragit in Amsterdam, acesta fiind, de altfel, unul dintre marile farmece ale orasului: are cate ceva pentru fiecare – de la cei mai rebeli la cei mai cuminti.


Desi este un oras la fel de popular in randul turistilor precum Venetia, multimea si varietatea atractiilor oferite de Amsterdam face ca multe locuri fascinante sa ramana nedescoperite de cei mai multi. In capitala Olandei exista peste 1.200 de poduri, mai multe decat in Venetia, iar pe canalele Amsterdamului se pot vedea imagini ce nu se regasesc in orasul italian, de la casele plutitoare la petrecerile spectaculoase organizate de localnici pe propriile ambarcatiuni.

Amsterdam are cate ceva pentru fiecare. Iubitorul de arta se va pierde prin galeriile Rijksmuseum si va sta rabdator la o coada imensa pentru a patrunde in muzeul Van Gogh, unde ghidul hi-tech explica operele celui mai cunoscut pictor olandez.

Pasionatii de arhitectura vor putea vizita Oude Kerk, cea mai veche biserica din oras, sfintita in anul 1306, vor putea admira casele usor inclinate de-a lungul canalelor, observand evolutia stilurilor arhitectonice de la un cartier la altul. Si nu vor rata Begijnhof, un complex de locuinte medievale de lemn ce a supravietuit pana astazi.

Cei ce iubesc verdele se vor putea plimba in Vondelpark, ce se intinde pe 47 de hectare in centrul orasului. Aici se strang localnicii pentru picnicuri si concerte in aer liber. Pentru cei ce doresc sa inteleaga istoria, este esentiala o vizita in casa in care a trait Anne Frank, unde un muzeu exceptional arata Amsterdamul sub ocupatia nazista.

O plimbare cu barca pe canalele Amsterdamului va va oferi o perspectiva diferita, dar semnificativa, asupra arhitecturii orasului si a portului ce-l deserveste. Astfel veti putea observa indeaproape viata de zi cu zi a localnicilor ce detin ambarcatiuni. Daca vizitati Amsterdamul pe timp de iarna, puteti avea sansa de a impartasi cu localnicii o experienta cu totul speciala: atunci cand apa ingheata suficient, olandezii patineaza pe suprafata inghetata a canalelor.


Plantage este o zona cu multa verdeata unde sunt adunate Gradina Zoologica, Gradina Botanica, Muzeul Geologic, Muzeul Zoologic, un muzeu de istorie (Muzeul Rezistentei Olandeze), Planetariul, Acvariul, o moara de vant si o micro-berarie.

Pentru romantici, o plimbare prin elegantul cartier Jordaan la ceas de seara va crea o atmosfera deosebita, ce poate fi regasita apoi intr-unul din excelentele restaurante ce impanzesc orasul. Deoarece Amsterdamul este un oras prietenos si deschis, astfel atragand imigranti din intreaga lume, veti putea explora oricare din bucatariile planetei, din Uruguay pana in Indonezia.

Pe 30 aprilie, de Ziua Reginei (Ziua Nationala a Olandei), intreg orasul sarbatoreste. Cei care detin barci le lanseaza la apa si organizeaza petreceri "plutitoare", iar canalele devin neincapatoare. Nimeni nu rateaza ocazia de a se imbraca in portocaliu, iar experienta este una de neuitat.

Sursa: Descopera.ro

Persepolis - Capitala Imperiului Persan

Pe scurt, despre maretia si caderea unui imperiu
Oras situat in tinutul antic Persida din sud-vestul Iranului, la 200 km de Golful Persic, Persepolis a fost capitala a Imperiului Persan.
Construirea acestui oras si a palatului regal cu acelasi nume a fost initiata de Darius I (486-465 i.Hr.) si incheiata de Artaxerxes (465-425 i.Hr.), in perioada de maxima inflorire a imperiului. Persopolis a devenit astfel o bijuterie, o culme a arhitecturii antice.


Palatul Regal, asezat intr-un tinut muntos al Podisului Iran, la o altitudine de 1570 m, era construit pe o terasa inconjurata de ziduri puternice. Accesul in palat se facea printr-o scara cu 106 trepte, pentru pietoni, si printr-o rampa, pentru care.
Arta persana era o arta regala. Decoratiile de pe peretii exteriori (arcasi sau servitori realizati in caramida smaltuita), ca si somptuozitatea palatelor erau insemne ale puterii.

Darius a mai creat un sistem modern de drumuri (Calea regala), a impartit administratia statului in 20 de subunitati (satrapii) si a batut moneda de aur etalon. A intreprins o expeditie in tinuturile nordice ale Pontului Euxin si a purtat "razboaiele medice" impotriva Greciei.

Persopolis sau "Parsa" (in limba veche, persana) a avut soarta statului persan, comparat de antici cu un " colos cu picioare de lut".
Incendiata din razbunare si distrusa de armatele marelui cuceritor al Antichitatii, Alexandru Macedon (330 i.Hr.), resedinta regilor Ahemenizi a fost abandonata cuceritorilor. Imperiul Persan a disparut, devenind parte a lumii elene. Susa, Persepolis, Pasargades Ecbatana, resedintele imperiale ale Ahemenizilor, au fost distruse de Alexandru Macedon.

Din emblematica capitala a regatului persan au mai ramas numai ruinele palatului lui Darius si ale palatului lui Xerxe, intr-un spatiu montan, desertic, numit astazi Merdaht.

Sursa:

Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg

Muzeul Ermitaj situat in inima orasului Sankt Petersburg, Rusia, pe malul Nevei, in Palatul de iarna din Sankt Petersburg, este astazi unul dintre cele mai mari si mai vechi muzee din lume. Mai mult de 60.000 de piese sunt expuse in aproximativ 1.000 de sali.

Aproximativ 3 milioane de exponate se gasesc in patrimoniul institutiei, incluzand cea mai mare colectie de picturi din lume. Muzeul ocupa sase cladiri istorice (incluzand Palatul de Iarna) si are cateva centre expozitionale in strainatate. Doar colectiile de arta vestica europeana sunt expuse in 120 de incaperi.

Cladirile ce adapostesc muzeul constituie unul dintre principalele ansambluri ale centrului Sankt-Petersburgului, ansamblu inclus in patrimoniul mondial al UNESCO.
Ce se poate vedea la Ermitaj? Orice. De la arta egipteana la arta moderna si bijuterii.

Colectiile de arta antica sunt expuse in cladirile Noului Ermitaj si in cele ale Vechiului Ermitaj, iar unele dintre cele mai cunoscute incaperi de aici sunt Holul celor 20 de Coloane si Camera marelui Vas: aici este adapostit un vas Kolyvan, inalt de 2,57 metri si cantarind 19 tone. Este facut din jasp si a fost asezat in cladire, inainte ca peretii sa fie ridicati. Camera Atena, biblioteca pe vremea tarilor, are un parchet decorat cu mozaic de secol IV descoperit la o veche biserica crestina din Chersonesos. Colectiile de arta antica cuprind artefacte elene din mileniul III pana in secolul al V-lea i. Hr. , arta romana si italiana din secolele IX i. Hr – IV Hr. Printre acestea se afla si renumitul Cameo Gonzaga, o piatra pretioasa gravata.

Piesele cele mai remarcabile sunt obiectele din aur ale civilizatiei scitilor, o imensa colectie provenita din culturile romane si etrusce, dar si o serie de obiecte deosebit de bine conservate a poporului hun. Pot fi gasite, de asemenea, o colectie deosebit de bogata a obiectelor ce amintesc istoria Siberiei, ca scrierile din secolele al IV-lea si al V-lea gasite in pestera Magao din China.

Din secolele IV-III i. Hr. provine o importanta colectie de artefacte descoperite pe teritoriul Rusiei, iar printre vedete se numara cel mai vechi covor tesut si un car de lupta din lemn, foarte bine conservate.
Sub stricta supraveghere este permisa vizitarea galeriilor tezaur, acolo unde sunt adapostite bijuterii provenind din secolul al IV-lea i. Hr. pana in secolul nostru. Aici se poate vedea, printre altele, un ceas de aur din secolul al XVIII-lea, realizat de James Cox.

In cadrul muzeului, picturile reprezinta capitolul cel mai extins, dar Ermitajul are in colectia sa si desene, mai mult de 50.000 de gravuri, stampe, litografii, acvaforte de mai multe tipuri si din mai multe perioade, dar mai are si o numeroasa colectie de obiecte de arta. Aceasta include obiecte de cult datand din secolul al XI-lea pana in secolul al XV-lea, obiecte emailate si sculpturi de fildes din secolele XV-lea si al XVIII-lea. Colectia muzeului mai prezinta si un numar mare de sticlarii venetiene, germane si spaniole din secolele al XV-lea si al XX-lea, dar si o colectie de faiante. Muzeul detine 14.000 de piese de portelan provenit din toate marile centre de manufactura, in special cel din Meissen si Sèvres. Printre marile colectii de arta figureaza si importante colectii de tapiserii si mobilier.

Colectia Arta Plastica numara 2000 de piese si este printre cele mai importante din lume. Aceasta colectie prezinta, printre altele, operele lui Michelangelo si Auguste Rodin.
Colectiile de pictura ale muzeului sunt prezentate in 120 de sali. In aceste sali sunt expuse operele pictorilor italieni, francezi, olandezi si flamanzi, dar si englezi si germani.

La capitolul arta, Ermitajul a rezervat surprize: in 1995, de pilda, s-a descoperit ca una dintre ultimele picturi ale lui Van Gogh – Casa alba in noapte - era in posesia Ermitajului, desi vreme de decenii se credea ca era pierduta.
Sursa Foto:

Palatul de Iarna din Sankt Petersburg

Palatul de iarna din Sankt Petersburg, Rusia a fost construit intre 1754 si 1762 ca resedinta de iarna a tarilor rusi. Tarina Ecaterina cea Mare a Rusiei a fost prima sefa de stat care a locuit in acest palat.

In prezent palatul face parte din complexul muzeal Ermitaj care adaposteste una din cele mai mari colectii de arta din lume.

Aproape un secol a tot fost construit si modificat Palatul de Iarna al tarilor Rusiei din Sankt Petersburg. Doar trebuia sa fie o opera arhitecturala monumentala, demna de o familie ce stapanea peste 22.400.000 kilometri patrati, la sfarsitul secolului al XIX–lea. Aici s–a scris marea istorie a Rusiei, de la incercari de asasinare a tarilor si ultimul mare bal al familiei imperiale la transformarea resedintei intr–unul din cele mai mari muzee ale lumii. Asa se face ca la Palatul de Iarna si Muzeul Ermitaj ii intalnesti pe Ecaterina cea Mare, pe Nicolae al II–lea, pe Leonardo da Vinci, Rubens, Rembrandt, Picasso, Henri Matisse, André Derain, Wassily Kandinsky si multi altii.

Din exterior, palatul se infatiseaza ca o constructie imensa, decorata in stucaturi impresionate si in stil baroc. Totul e zugravit in alb si verde. Fatada principala are 250 metri lungime si 30 metri inaltime. In interior, se impletesc barocul si neoclasicul.

Palatul a fost proiectat de Bartolomeo Rastrelli si a avut initial 1.786 de usi, 1.945 de ferestre, 1500 de camere si 117 de scari. Intre timp, interiorul a fost modificat, iar unele camere au fost unite pentru a se construi galerii impresionante. Camerele sunt bogat ornamentate cu decoratii de lemn si tencuiala aurita.

Dimensiunile orizontale ale palatului sunt puse in evidenta de un brau care separa parterul de cele doua etaje. Deasupra cornisei se afla o balustrada care sprijina 176 de vase ornamentale si statui alegorice.
La parter se gaseau odinioara birouri si oficii de lucru, la etajul al doilea – apartamentele pentru inaltii oficiali si pentru seniorii curtii, iar la primul etaj isi aveau resedintele membrii familiei imperiale. Totul era mare si opulent, Palatul de Iarna fiind conceput in fapt ca un sir de palate mai mici.

Si pentru ca Palatul de iarna a fost resedinta imperiala multi ani, existau si incaperi capabile sa gazduiasca mii de oameni. La masa din imensa sufragerie puteau lua loc 1000 de oaspeti, in timp ce camerele de stat puteau gazdui 10000 de oameni: toti stand in picioare, pentru ca scaune nu existau. Temperatura din interior? Ei bine, in timp ce afara gradele „inghetau”, inauntru infloreau plante exotice.

Si tot la capitolul opulent se inscrie si Marea Biserica a Palatului, o incapere ce depasea stadiul de capela. Aici aveau loc nuntile din familia Romanov, dupa un ritual rigid si intotdeauna urmat cu sfintenie.

In 1837 un incendiu a distrus mare parte din interior iar restaurarile, cele mai multe facute de Giacomo Quarenghi, au fost facute in stilul eclectic al vremii.
Ultimul mare bal de la palat a avut loc in 11-13 februarie 1903. Familia imperiala a imbracat costume de secol XVII, bogat impodobite si aduse special pentru ei de la Kremlin, iar petrecerea a tinut trei zile.

Colectia de arta a palatului a fost „asamblata” prin prisma hazardului, adeseori primand cantitatea si nu calitatea. Multe lucrari au ajuns astfel la palat ca parti ale unor colectii mari, pe care tarina le achizitiona integral. Ambasadorii Imperiului Rus la Londra, Paris si Amsterdam erau bine instruiti sa caute si sa achizitioneze colectii pentru ea. Apetitul nestavilit pentru arta si mobilier scump era pana la un punct de inteles, dat fiind faptul ca, ani de-a randul, mobilierul (paturi, oglinzi, scaune, mese) si multe lucrari de arta erau transportate de la Moscova la Sankt Petersburg ori de cate ori curtea imperiala se muta.
Alexandru I a dus mai departe pasiunea pentru arta si a achizitionat colectia detinuta odinioara de Iosefina, Imparateasa Frantei.