Luxemburg – Primesti mai mult decat te astepti

Inainte de articolul despre Luxemburg publicat pe descopera.ro era foarte greu sa gasesti informatii consistente, in limba romana, despre aceasta tara. Interesant este ca in aceeasi perioada de aparitie a articolului tot presa, de data acesta cea economica, a dezvaluit si urmatorul paradox:

PIB-ul pe cap de luxemburghez depaseste 100.000 de dolari si este cel mai mare din lume. Datoria Luxemburgului se poate cuantifica astfel - 3,76 milioane de dolari de persoana. Desi are un nivel de trai foarte ridicat, Luxemburgul este tara europeana cu rata cea mai mica de fericire. Are acelasi Indice Global de Fericire ca si Sudanul si cumpara mai multe tigari si alcool de persoana decat in oricare alta tara din lume. De ce oare?

Ce mi s-a parut mie interesant legat de Luxemburg:

Anterior numita Gibraltarul din Nord, acest supranume este extrem de potrivit pentru ceea ce in general ar putea fi indicat drept descriere a Ducatului Luxemburg: o veriga esentiala intre doua lumi. Faptul ca Orasul Luxemburg este singurul care a fost numit de doua ori Capitala Culturala Europeana, faptul ca Marele Ducat este unul dintre membrii fondatori ai Natiunilor Unite, ai NATO si ai Uniunii Europene, ai Benelux si, in cele din urma, ai CEDO dovedesc ca aceasta tara mica are ceva de spus din punct de vedere politic, economic si cultural.

Istoria inregistrata a Marelui Ducat al Luxemburgului incepe odata cu constructia Castelului Luxemburg in anul 963. In jurul acestei fortarete s-a dezvoltat treptat un oras care a devenit centrul unui stat mic dar important. Comitatul Luxemburg este ridicat la rang de Ducat in 1354.

Tinand cont de semnificativa sa localizare geografica si strategica, Luxemburg a fost in repetate randuri ravnit de multe dinastii istorice si forte politice, precum Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii, pentru a nu mai pomeni de Franta, in vreme ce Prusia, Tarile de Jos si Belgia au avut si ele incercarile lor de a-si apropria Ducatul Luxemburg in epoca contemporana.

Ceea ce este maret la Luxemburg (si orasul, si Ducatul) este ca reprezinta o destinatie majora in ciuda dimensiunii sale. Atat orasul, cat si tara abunda in repere incarcate cu semnificatie istorica si culturala.

Pentru a incepe, faptul ca Orasul Luxemburg ca atare este sub Patrimoniu UNESCO este destul de stimulativ. Insa, Muzeul National de Istorie si Arta si Muzeul de Arta Moderna Marele Duce Jean (ambele situate in oras) apartin categoriei de repere imperative. Muzeul National de Istorie Militara (situat in Diekirch) merita, de asemenea, vizitat.

Grund (in luxemburgheza, Gronn) este cartierul din centrul Orasului Luxemburg. Este situat in valea din josul centrului Orasului Vechi, pe malul raului Alzette. Zona este populara pentru viata de noapte (restaurante, cafenele, baruri si carciumi) si pentru evenimentele culturale organizate aici. In Grund se poate ajunge cu un telescaun care coboara prin stanca Zidului Orasului Vechi.

In prezent in Luxemburg exista peste 76 de castele si palate, insa Palatul Ducelui de Luxemburg (Palais Grand-Ducal) este considerat a fi cel mai important, intrucat aici traieste familia conducatoare a Marelui Ducat de Luxemburg.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt inscrise urmatoarele obiective din Luxemburg:
• Centrul vechi istoric si fortificatiile din orasul Luxemburg (1994)
• Parcul cu statui creat de Christian Veres (2001)
Sursa: http://www.luxembourg-city-tourism.com/ro/

Château Miraval, Provence

Angelina Jolie si Brad Pitt sunt proprietarii domeniului Chateau Miraval, un castel medieval aflat in regiunea Provence din sudul Frantei. Cuplul a cumparat acest castel, in valoare de 35 de milioane de lire sterline (41,8 milioane de euro), la inceputul anului 2008. Domeniul, aflat in apropiere de Aix en Provence, include un sant de fortificatii, o vie, o livada de maslini, un lac si padure.


Castelul, construit intr-un stil autohton modest, are treizeci si cinci camere. Chateau Miraval este inconjurat de cateva hectare de faneata, iar aleea care duce pana in fata castelului are o lungime de aproximativ cinci kilometri, fiind decorata pe ambele margini cu fantani impresionante.

Château Miraval, aflat pe un domeniu impresionant din localitatea Correns, la nord de Brignoles, un sat in departamentul Var, pe care il gasim sudul Frantei. Chateau Miraval este cunoscut pentru vinul sau rose numit "Pink Floyd", laudat la nivel international pentru gustul, aroma si transparenta unica.

Proprietarul anterior, pianistul francez si interpretul de jazz Jacques Loussier, a instalat un studio de inregistrare in castel un au inregistrat Sting, Cranberries si chiar Pink Floyd. Proprietarul sau mai recent, americanulTom Bove, care a cumparat domeniul in 1993, a pus accent pe viticultura dar a adaugat si un centru spa, jacuzzi, sali de gimnastica duble si o piscina interioara.

Le Château este cunoscut pentru vinurile sale, vinurile albe Varois Coteaux, cele rosii, albe si roze sub denumirea de Côtes Provence. Ghidul Hachette a inclus domeniul viticol de 30 ha intre primii 500 de producatori francezi de vinuri.
O serie de terase din piatra sunt plantate cu treisprezece soiuri de maslini. Crama imensa de Miraval a fost construita in anul 1850 de Joseph Lombot, inventatorul betonului armat, care a detinut domeniul din apropiere, La Celle.

Castelul Tepes din Bucuresti – Strict secret

Castelul Tepes din Bucuresti, o adevarata bijuterie arhitectonica, sta inchis de mai bine de doi ani, pentru lucrari de reconsolidare si reabilitare. Stapanul castelului, Ministerul Apararii Nationale (MApN), refuza sa dea detalii despre soarta fortaretei care ar putea atrage foarte multi turisti.

Necunoscut pentru foarte multi bucuresteni, Castelul Tepes, o constructie de tip medieval din piatra si caramida rosie, se inalta printre copacii din Parcul Carol. Din 2004, gazduieste sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor (ONCE), departament aflat in subordinea si coordonarea MapN.

Castelul Tepes din Bucuresti este copia fidela a cetatii Poenari. Nu este vechi de sase secole, ci are doar putin peste o suta de ani si a fost construit de catre regele Carol I (aprilie 1866 – 10 octombrie 1914), un iubitor al lui Vlad Tepes.

Castelul a fost inaugurat in 1906 in cadrul Expozitiei Generale a Romaniei, organizata in Parcul Carol cu ocazia aniversarii a 40 de ani de domnie a regelui. Prin Expozitia Generala a Romaniei, autoritatile de la Bucuresti au vrut sa arate vizitatorilor, printre care multi straini, modul in care a progresat Romania in perioada 1866 – 1906.

Construit dupa planurile arhitectilor Stefan Burcus si V. Stephanescu si reproducand, la o scara mai mica, Cetatea Poenari, Castelul Tepes a avut un scop pragmatic. Astfel, Carol I a comandat ca in turnul fortaretei, inalt de 23 de metri si cu un diametru de 9 metri, sa fie montat un rezervor de apa din fonta cu o capacitate de 200 m3.

Bazinul de apa, turnat in atelierele lui Oscar Maller, a devenit nefunctional insa, la scurt timp dupa ce Regina Elisabeta (1869-1916) a deschis Expozitia, in acordurile a 100 de trambitasi si a salvelor trase de bateria de la Calafat.

Printr-o scara de lemn, in spirala, se urca pe o platforma de unde, din turn, se poate admira Parcul Carol si panorama Bucurestilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, sustine turnul ca sa nu se prabuseasca, iar in dreapta se afla un zid crenelat de piatra, terminat in colt cu un alt turn de dimensiuni mai mici. Toata constructia a fost imbracata in piatra si in caramida rosie.

Dupa inaugurare, in Castelul Tepes au fost organizate expozitii cu frumoase tablouri cu motive religioase, pentru care familia regala a venit de nenumarate ori. Totodata, incepand cu 1914, din turnul fortaretei, fizicianul Emil Giurgea realiza transmisiuni radiotelegrafice.

In anii ’20, Castelul Tepes a devenit cazarma pentru corpul de garda care apara Mormantul Ostasului Necunoscut.

In 1942 – 1944, dupa demolarea fostului Palat al Artelor (construit tot pentru Expozitia Generala a Romaniei si grav afectat de cutremurul din 1940), situat pe locul actualului Mausoleu din Parcul Carol, in apropierea cetatii au fost amplasate baraci pentru militarii care lucrau la evacuarea molozului. Considerandu-le prada de razboi de la germani, baracile au fost consficate de catre soldatii sovietici, ajunsi la Bucuresti in 30 august 1944.

Din septembrie 2004, prin Hotararea de Guvern nr.1585, Castelul Vlad Tepes a devenit sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor (ONCE).

In 2009, imaginea Castelului Tepes, in care turistii romani sau straini nu prea au avut acces, se afla pe coperta unui ghid turistic suedez dedicat tarii noastre. Castelul Tepes era prezentat drept unul dintre obiectivele turistice de interes ale Capitalei, in anul cand la Bucuresti a fost sarbatorita implinirea a 550 de ani de la prima atestare documentara a orasului.
Sursa: Foto: Mihaela Stoica

Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul Sturdza de la Miclauseni, cunoscut si sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel in stil neogotic construit intre anii 1880-1904 de catre Gheorghe Sturza si sotia sa Maria, in satul Miclauseni, la o distanta de 20 km de Roman si 65 km de municipiul Iasi. In prezent, se afla in proprietatea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Intre anii 1880 si 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat in stil neogotic tarziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene si amintind de Palatul Culturii din Iasi, dar si de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile constructiei au fost realizate de arhitectii Iulius Reinecke si I. Grigsberg.

Castelul Sturdza avea etaj si mansarda. In exterior, cladirea avea numeroase decoratiuni (printre care si steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie si o ramura de maslin), realizate in anul 1898 in stilul Art Nouveau de catre arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de catre Maria Sturdza, care ilustrase ca pictorita multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin si prieten apropiat al familiei Sturdza.

Influentele neogotice se regasesc in decoratiuni cum ar fi: turnulete gotice, armuri medievale, sala de manej, dictoane latinesti inscrise pe pereti, turn de intrare cu pod peste santul de apa.

In interior, castelul avea scari centrale din marmura de Dalmatia, mobilier din lemn de trandafir, minutios sculptat, sobe din teracota, portelan sau faianta, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esente de paltin, mahon, stejar si abanos, confectionat de mesteri austrieci, iar plafoanele si peretii interiori au fost pictati in ulei.

Castelul adapostea o colectie valoroasa de carti si documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie, dar si piese arheologice, numismatice si epigrafice de mare valoare. Numai colectia de carti numara 60.000 de exemplare, multe din ele fiind editii princeps sau rarisime.
Din pacate, castelul a fost grav afectat de-a lungul timpului, iar o buna parte din colectiile sale au fost furate, pierdute sau distruse.

In 1944, Ecaterina Cantacuzino, fiica lui Gheorghe Sturdza, paraseste acest palat din cauza razboiului. Soldatii rusi care s-au adapostit aici provoca mari distrugeri mobilierului si colectiilor. Dupa 1947, castelul va transformat in depozit militar de explozibil si centru de plasament pentru copii cu handicap psihic sever. Starea de degradare a acestui edificiu inainteaza, totul culminand cu incendiul din 1985, când ajunge aproape o ruina.

Castelul Sturdza de la Miclauseni a intrat in posesia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei care reusit sa atraga fonduri importante destinate restaurarii acestui edificiu. Lucrarile de restaurare sunt aproape finalizate, castelul putand fi vizitat.
Sursa: http://ro.wikipedia.org

Brighton – Pavilionul Regal

Pavilionul Regal din Brighton este considerat unul din cele mai extravagante castele din Europa.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea, George, print de Wales, fiul cel mai mare al regelui George al III-lea, suveranul Marii Britanii, a vizitat micul oras Brighthelmstone de pe coastele Sussex-ului, intr-un moment in care vacantele pe tarmurile marilor devenisera foarte la moda. Experienta l-a incantat atat de mult incat mai tarziu a inchiriat o mica ferma in valea Steine, care cobora spre mare. Cuprins de entuziasm a cumparat casa si l-a insarcinat pe arhitectul Henry Holland, cunoscut in orasul rebotezat Brighton, sa-i largeasca locuinta, astfel incat aceasta sa devina cu adevarat demna de o resedinta regala.


Henry Holland a extins intreaga constructie, transformand-o intr-o vila eleganta si primitoare in stil neo-clasic, avand in centru o uriasa sala rotunda, acoperita de o cupola impunatoare, si cate doua aripi cu doua etaje pe fiecare parte. Vila a fost numita „Pavilionul Marin” si a fost folosita in aceasta forma de print pana in 1811 cand atacul cerebral al tatalui l-a transformat in regent, respectiv intr-un rege care detinea totul in afara de titlul respectiv. In aceasta calitate a hotarat sa extinda iarasi Pavilionul Marin, transformandu-l de data asta intr-un adevarat palat pe malul marii. Arhitectul ales acum era John Nash, cel mai cunoscut artist de acest fel din Anglia, la vremea respectiva.


Nash era un arhitect care se simtea fericit sa lucreze in orice stil, executand exact ceea ii cerea clientul. El proiectase case cu ornamente de stuc in Londra, cand stucul era o noutate, un pavilion clasic in Irlanda, un castel gotic in nordul Angliei si chiar locuinte romantice cu acoperisuri de paie. Acum, ilustrul sau client ii cerea sa lucreze in stil oriental. Nash a inceput cu transformarea registrului superior. A folosit ultimele tehnologii ale momentului si a plasat deasupra vechii constructii o rama de fonta. De asemenea, a construit cate un pavilion in capatul fiecarei aripi. Deasupra fatadei de est, privind catre Valea Steine, cea mai exclusivista strada din Brighton, a adaugat domuri in forma de ceapa pe fiecare sectiune a casei.

Cu toate ca acestea amintesc bisericile rusesti, ele sunt realizate in pur stil indian. Minaretele adaugate in fiecare colt al palatului se termina in varfuri ascutite. La nivelul acoperisului o minibalustrada in stil indian inlocuieste obisnuita cornisa. In interior sala de muzica, saloanele pentru banchete si receptii, scarile, dormitoarele sunt decorate intr-o maniera inspirata de stilul chinezesc, etaland o adevarata risipa de ornamente aurite.
Exista aici dragoni auriti, coloane in forma de palmieri auriti de asemenea, scari din lemn imitand bambusul. Intregul mobilier este realizat in acelasi stil opulent, cu multe elemente aurite, un amestec de exotism oriental si excentricitate britanica, intr-un mod nemaiintalnit pana atunci intr-un palat regal.


Metodele de constructie ale lui Nash nu au fost insa prea rezistente si, la mai putin de 10 ani dupa incheierea lucrarilor, pavilionul a inceput sa cedeze. Regina Victoria a fost atat de neplacut impresionata de intregul aspect al cladirii, incat a fost fericita sa o vanda primariei din Brighton. Dupa o lunga perioada in care a fost lasat in paragina, in 1980 Pavilionul Regal a fost supus unor serioase lucrari de restaurare, devenind apoi centrul vietii sociale a orasului.
Sursa: http://www.revistamagazin.ro

Castelul Regal de la Savarsin

Castelul detinut de familia regala se afla in satul Savarsin, judetul Arad, la jumatatea drumului dintre Arad si Deva. Domeniul regal include si un parc in care se gasesc specii rare de arbori. Castelul in forma lui actuala dateaza din 1870, cand a fost refacut in stil neoclasic, insa castelul original este mult mai vechi.

Proprietatea castelului s-a transmis prin nobilimea maghiara, pentru ca spre sfarsitul dominatiei maghiare asupra Transilvaniei sa treaca in fine in proprietatea lui Carol Hunyady, care a stapanit domeniul Savarsin pana la moartea sa in 1932. Dupa moartea acestuia, domeniul intra in proprietatea societatii „Corvin”, la care actionar majoritar era Anton Mocioni. La 26 martie 1943, acesta vinde actiunile majoritare regelui Mihai I. In aprilie al aceluiasi an transferul catre rege se finalizeaza, iar societatea „Corvinul” este lichidata. Mobilierul insa nu fusese cumparat, motiv pentru care a fost restituit familiei Hunyady si trimis in Ungaria.


Dupa abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947, domeniul a fost confiscat, iar castelul repartizat Ministerului de Interne. Mai tarziu castelul a fost renovat si transformat in resedinta de vanatoare a presedintelui Nicolae Ceausescu.
Dupa 1990 castelul de la Savarsin a fost transferat Regiei Autonome a Protocolului de Stat. In anul 2001 el a fost retrocedat Regelui Mihai I.
Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro

Valea Loirei – Castelele din Gradina Frantei

Valea Loirei, inscrisa in anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemneaza partea situata intre localitatile Sully-sur-Loire si Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loirei constituie un loc exceptional datorita diversitatii biologice, dar si pentru bogatia istorica si culturala (parcuri, castele si orase).

Cunoscuta si sub numele de „Gradina Frantei” sau „Taram de basm al castelelor” este o regiune a superlativelor, unde se concentreaza cele mai multe castele, din cea mai vizitata tara din lume. Singulara ca ambianta, in Europa si chiar in lume, cu un peisaj mirific, strabatuta de ape limpezi, taram al artei si al istoriei, presarat cu nenumarate castele si monumente, atrage ca un magnet turistii din lumea intreaga.


Constructia castelelor a inceput in secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers. Pentru constructia lor, de-a lungul timpului, au fost chemati cei mai mari arhitecti, intre care si Leonardo da Vinci. Valea Loirei a inspirat multi eroi medievali si a sedus inima celor mai frumoase printese ale timpului. Aici si-au desavarsit cavalerii stilul, eleganta si curajul, acoperindu-si numele de onoare si glorie cu sabia in mana. Tot aici s-au urzit unele dintre cele mai marsave intrigi si tradari, care au razbit acolo unde vitejia si-a pierdut din stralucire.
Vizitatorul nu va vedea numai somptuase palate renascentiste, ci si cetati, turnuri medievale, conace, fortarete, castele ca din povesti, ferme fortificate, biserici si manastiri, catedrale si citadele.


Aflandu-se in calea a numeroase batalii, unele dintre satele din regiune au fost fortificate inca din secolul XII i.e.n. Secolul al XII-lea a vazut aparand aici primele fortificatii din piatra. Odata cu trecerea anilor, castelelor construite in Evul Mediu timpuriu li s-au adaugat elemente suplimentare in functie de evolutia tehnicilor militare: poduri mobile care le izolau in caz de pericol, turnuri inalte, crenelate, pentru veghe si pentru a adaposti arcasii.

Din secolul al XII-lea, edificiile sumbre, solide, cu rol strict defensiv, au inceput sa fie infrumusetate cu ferestre largi si incaperi spatioase. Sofisticarea constructiilor a crescut apoi odata ce perfectionarea artileriei, facand ca fortaretele de pana atunci sa fie ineficiente in fata turnurilor. Prin urmare, castelele s-au transformat treptat in „statiuni” pentru elita vremii si pentru curtea regala. In aceeasi perioada le-au fost adaugate parcuri vaste si elegante, à la française. Castelele pastreaza semnele trecerii timpului, supravietuind chiar si tavalugului Revolutiei franceze in timpul careia multe au fost jefuite, deterioarate, transformate in baraci militare, inchisori sau chiar ferme.

Frumusetea deosebita a acestei regiuni i-a determinat pe regii Frantei sa o aleaga ca locatie pentru numeroasele castele de agrement, majoritatea construite in secolele al XV-lea si al XVI-lea. Epoca sa de aur coincide cu domnia lui Francisc I, care a angajat constructori renascentisti italieni pentru a-i amenaja domeniile, drept pentru care emblema sa, o salamandra, se regaseste in majoritatea castelelor de pe Loire.

Toate castelele de pe Loire au o trasatura comuna: ele sunt construite de persoane foarte indragostite de arta antica. Aceasta admiratie se traduce prin terasele cu balustrada de la Saint Germain, logiile si placarile cu faianta de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau.

Este foarte greu sa afli numarul exact al castelelor din Franta. In Valea Loirei, exista in jur de 50-60 de astfel de resedinte medievale, dar conceptul de “castel” este atat de interpretabil, incat numarul lor se poate dubla sau chiar tripla in functie de criteriile aplicate in selectie. Un lucru este evident: Franta, aceasta tara a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentratie de astfel de cladiri din intreaga lume. Simboluri ale regalitatii, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste resedinte au devenit astazi hoteluri sau case de oaspeti.

Valea Loirei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob si are arhitectura medievala cea mai interesanta. Desi castelele au devenit fastuoase palate-conac, ele si-au pastrat intact aspectul de fortificatie. Sursa: wikipedia.ro

Provence, Franta – Violet fermecator

Anne Marie a ramas vrajita de Provence in timp ce urmarea un film cu Russell Crowe (suna destul de tentant, nu?) iar eu am gasit un articol excelent despre aceasta regiune pe wall-street.ro (dar si pe ultraviolet.ro (culoarea dominanta a zonei) – (ceea ce te-ar putea face sa crezi ca Provence este intangibila pentru oamenii de rand. Complet fals! Daca ai rabdarea de a te informa cu atentie inainte). Pana atunci, sa incercam o calatorie virtuala prin acest loc deosebit de sarmant al Frantei.

Unde se afla Provence (Proventa)? In sud-estul Frantei, intre Marea Mediterana, Valea Ronului si Italia.

Care sunt principalele orase din Provence? Lyon, Saint Etienne, Grenoble, Aix en Provence, Marsilia, Avignon, Nimes, Montpellier, Toulouse.

Harta cuprinde si Coasta de Azur

Prima vacanta in Provence ramane in memoria tuturor ca un moment magic. Chiparosii umbresc soselele, pe alocuri presarate cu tufe inflorite de leandru, iar campiile sunt acoperite cu lavanda ori floarea soarelui. Simti mirosul de cimbru salbatic, vezi peste tot casute idilice cu acoperisuri rosii si este atat de liniste, ca poti sa auzi cantecele greierilor. Deasupra ta, cerul are culoarea azurului, dupa trecerea faimosului mistral, vantul rece care vine din Valea Rinului. In nici o alta regiune din Franta nu te vei simti ca in Provence, unde timpul parca a stat in loc: poti admira si azi aceleasi peisaje care i-au inspirat pe pictorii post-impresionisti.


Cum decurge o zi in Provence? Aici, nici a visa cu ochii deschisi, nici a irosi timpul nu sunt considerate defecte, ci un mod de petrecere a unei zile placute de vacanta, din care mai fac parte un mic dejun servit intr-una din incantatoarele cafenele, o plimbare pe stradutele pietruite si un pranz de trei ore, urmat de un pui de somn la umbra unui maslin batran. Desigur, nu am uitat bautura traditionala “pastis”, facuta din anason, si jocul de bile pe pamant numit “pétanque”. In Provence se gasesc cel mai bun ulei de masline, cea mai buna carne de iepure, dar si cele mai ieftine case de vacanta, cu piscina si podgorie. De cand a sosit la St. Rémy printesa Caroline de Monaco, Provence a devenit noua Coasta de Azur.


Ce puteti vedea in zona? De la Pont du Gard (unde se afla un faimos apeduct roman, inalt de 47 metri si lung de 270 metri, parte dintr-un sistem de aproape 45 kilometri, prin care orasul Nimes era alimentat cu apa) la Arles si Nimes se gasesc cateva din cele mai vechi si bine conservate ruine romane. Mai puteti vedea abatiile de la Senanque si Montmajour, castelele feudale de la Tarascon si Beaucaire, palatul papal de la Avignon. Si in tot tinutul, podgorii intinse si orasele fermecatoare.


Inca din Evul Mediu, “La route de la lavande” (Drumul lavandei) aducea bani frumosi si miresme incantatoare acestei zone, conectand 2.000 de cultivatori din Drome, platoul Vaucluse si Alpii din Provence. Cele mai frumoase campuri sunt langa Mont Ventoux, Forcalquier si Valensole. Firme celebre, precum Body Shop, Occitaine si Dior, cumpara direct de aici lavanda pentru produsele lor. Unul din cele mai fermecatoare orasele din Provence este micul port Cassis, unde podgoriile se invecineaza cu dealurile calcaroase aflate deasupra golfurilor stancoase. La fel de atragator este Jura, cu grandiosul Chateau Chalon.


Cateva detalii despre principalele orase:
Aix en Provence
Un orasel incantator tipic zonei provensale, este un oras universitar care in vechime era un oras al aristocratiei, strazile sale fiind traversate de multi conti si regi. Cel mai vestit fiu al orasului este Paul Cézanne, care a imortalizat peisajele zonei.

Lyon
La intersectia turbulentului Rhone si linistitului Saone, al treilea oras ca marime din Franta este un centru industrial, dar si oras patrimoniu. Capitala Galilor in Imperiul Roman, mare centru cultural si comercial al Renasterii, oras industrial al secolului 19, Lyon a devenit o mare metropola europeana.

Avignon
In secolul 14 Avignon a fost capitala lumii catolice, conducatorii bisericii catolice locuind in acest oras si nu la Roma. Punctele de atractie sunt: Palatul Papilor, Podul din Avignon.

Marsilia
Aglomeratul port, al doilea oras ca marimne din Franta, a fost descris de Dumas ca "punctul de intalnire al intregii lumi". Orasul este de asemenea cunoscut datorita Imnului Frantei " La Marseillaise", cand 500 de revolutionari a marsaluit catre Paris. Cea mai "colorata" zona a orasului este Le Vieux Porte.

Montpellier
Montpellier este un oras insorit din sudul Frantei, situat pe coasta Mediteranei, intre Marsilia si granita cu Spania, avand o populatie de cca 250 000 locuitori. Atractiile turistice principale sunt: Muzeul de Arta Fabre, Gradina orasului (Jardin de Plantes), Catedrala Sf. Petru si strada istorica Esplanada Europei.

Toulouse
Capitala departamentului Languedoc si al 4 lea oras al Frantei, Toulouse este supranumit si orasul roz. Cu un trecut istoric bogat, orasul este de asemenea si centrul industriei aerospatiale.