Edificiul roman cu mozaic Tomis

Edificiul roman cu mozaic Tomis (Constanta) este expresia maretiei portului si orasului greco-roman Tomis. Constructia monumentala a servit drept gara maritima si club al armatorilor si negustorilor, de la finele secolului III la inceputul secolului al VII-lea. Monumentalul edificiu - cu peste 2.000 m patrati de mozic - a fost inaltat in secolul al IV-lea e.n., probabil sub imparatul Constantin cel Mare.
Unul dintre cele mai importante monumente ale anticului Tomis, edificiul roman cu mozaic este situat pe faleza de vest si facea legatura intre nivelul orasului si cel al portului antic.


Din vastul complex initial, dezvoltat in trei terase suprapuse, a ramas o parte din zidurile si arcadele romane ale constructiei, din obiectele aflate in magaziile sale, precum si din pardoseala din mozaic policrom (700 m 2). In epoca romano-bizantina, autoritatile orasului, armatorii, negustorii se intalneau in agora fastuoasa a terasei superioare a edificiului, pentru a incheia tranzactii comerciale, a participa la festinuri, etc.

Terasa superioara era ocupata de o sala de dimensiuni impresionante (100m lungime si 20 m latime), acoperita probabil, in antichitate, cu o imensa bolta sprijinita de stalpi. Din aceasta sala astazi se mai pastreaza parte din peretele lung si unul dintre peretii laterali. Primul prezinta o ordonanta de arcade deschise inspre mare, fiind acoperit in intregime cu un placaj de marmura alba si policroma. Stalpii arcadelor erau decorati cu frumoase capitele ornamentate cu frunze si cu figuri zoomorfe sau antropomorfe in centru.

Proiectul de dezvoltare a Edificiului roman cu mozaic Tomis isi propune transformarea sa intr-o infrastructura cultural-istorica experimentala care sa integreze vestigiile si expozitia muzeala existente intr-un centru animat de evenimente inter-culturale, artistice, de media si de afaceri, vizandu-se astfel promovarea reciproca a celor doua elemente definitorii, si anume elementul turistic de natura arheologica si elementul de actiune care atrage si retine participantii in ambianta unica a vestigiilor.

Obiectivul general al proiectului de dezvoltare a Edificiului roman cu mozaic Tomis este ca, pe termen lung, sa contribuie la regenerarea zonei peninsulare a orasului Constanta, prin crearea unui spatiu cultural-istoric convivial care sa promoveze Edificiul in contextul evenimentelor si activitatilor de cultura, artistice si de afaceri.
Mai multe informatii cititi pe: http://labyrinthum.wordpress.com/proiect-labyrinthum/

Manastirea Putna - pastrarea constiintei de neam

Manastirea Putna este un lacas monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase si artistice romanesti. Asezata la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, Manastirea Putna, prima si cea mai importanta ctitorie a Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, strajuieste de peste cinci veacuri tinutul legendar al Bucovinei.

Incepute la 10 iulie 1466, dupa cucerirea cetatii Chilia (1465), lucrarile de constructie a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, vor fi terminate in anul 1469, slujba de sfintire (tarnosirea) avand loc la 3 septembrie acelasi an. S-au construit apoi Casa Domneasca (1473), chiliile, zidul de aparare cu turnurile aferente si Turnul Tezaurului, lucrarile finalizandu-se in anul 1481.

Distrusa in timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan, pictura originala s-a incercat a se reface abia in secolele XVIII-XIX cand s-au zugravit in pridvor cateva chipuri de sfinti. Dorinta de a reda Putnei stralucirea de odinioara, cand era "tot cu aur poleita zugraveala, mai mult aur decat zugraveala si pre dinauntru si pre denafara..." (cronicarul Ion Neculce), a inceput sa prinda contur abia in anul 1972.

Dotata dintru inceput cu atelier de caligrafie - scriptorium (in care calugarii, instruiti in scoala vestitului caligraf Gavriil Uric de la Manastirea Neamt, copiau carti de cult si din scrierile Sfintilor Parinti), cu atelier de broderie (in care se lucra cu fir de aur si de argint, cu matasuri scumpe si pietre pretioase) si cu o celebra scoala de muzica psaltica condusa de Eustatie Protopsaltul, Manastirea Putna va deveni in scurt timp un renumit centru al artei si culturii medievale sud-est europene in secolele XV-XVI.

Pentru romani, Putna nu reprezinta numai rugaciune, arta sau cultura, ci si o pagina din istoria vie a neamului. Nume ca Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogalniceanu trezesc si astazi amintirea marii serbari de la Putna (14-16 august 1871) ocazionata de implinirea a 400 de ani de la sfintirea bisericii manastirii.

Atunci Mihai Eminescu a rostit cuvintele: „Sa facem din Putna Ierusalim al neamului romanesc si din mormantul lui Stefan altar al constiintei nationale“.

Pastrarea constiintei de neam in timpul ocupatiei austro-ungare s-a manifestat si in 1904 cand intreaga Bucovina, la initiativa lui Eudoxiu Hurmuzachi si a altor intelectuali romani, a comemorat 400 de ani de la trecerea la cele vesnice a slavitului Voievod Stefan cel Mare, care a fost "glasul istoriei noastre, al unui neam viteaz si nedreptatit" (P.P.Panaitescu).

Evlavia romanilor, inradacinata de veacuri fata de marele ctitor de locasuri sfinte, a facut ca actul canonizarii Sfantului Stefan ce Mare, in iunie 1992, sa fie doar o recunoastere oficiala a cultului popular pastrat cu sfintenie atatea veacuri. "Om ales de Dumnezeu", "aparator al dreptei credinte", "ocrotitorul celor napastuiti", "stalp neclintit al rabdarii", "neinfricat ostas al lui Hristos", marele Voievod a fost si ramane in constiinta poporului ca "parinte al neamului romanesc". Sfintenia Voievodului ramine dovedita peste veacuri si de stransele sale legaturi cu marii duhovnici ai timpului: Sfantul Ghenadie, Simeon staretul de la Pangarati si mai ales cu Sfantul Daniil Sihastru, in a carui chilie a gasit totdeauna mangaiere, sfat si ajutor.
Sursa: http://www.manastirea-putna.go.ro

Puerto Rico – vacante in ritmuri latino

De ce oare unii dintre cei mai fermecatori barbati ai planetei se nasc in Puerto Rico? Sa fie oare mixul de culturi cel care a creat conditiile favorabile?

Puerto Rico este un stat insular asociat Statelor Unite ale Americii situat in nord-estul Marii Caraibelor, la est de Republica Dominicana.

Cateva informatii despre comorile de pe insula:

- 418 km de plaja cu nisip
- al 3-lea sistem de pesteri subterane din lume ca marime
- cel mai mare radio telescop din lume, care trimite semnale non-stop in spatiu
- singura padure tropicala din sistemul forestier american
- 9 rezervatii protejate, cu specii de animale si plante unice insulei.

Cultura ce imbina multiple mosteniri este ilustrata perfect in ritmurile molipsitoare ale insulei si pasul alert al vietii de noapte. Ritmurile latino fuzioneaza cu percutiile africane, swing si jazz, pentru a crea un fond muzical perfect pentru aceasta tara multiculturala.

Modernismul american, ritmurile muzicale latine si unicele apusuri tropicale dau nastere unui mix plin de culoare: restaurante de lux langa forturi spaniole datand din secolul XV, malluri langa luxuriante paduri tropicale, cazinouri langa plaje ce par neatinse de om, pesteri si recifuri de corali.

Principalele obiective turistice se afla in capitala San Juan, cu adevarat un oras al secolului XXI, in insulele Mona, Bosque Estatal de Carite, Culebra, Island of Vieques.

San Juan este unul dintre cele mai bine pastrate orase coloniale, cu cele doua forturi ce vegheaza inca orasul la marginea Atlanticului.

In sud, Ponce, cu muzeele si cladirile sale in stil colonial spaniol, intampina turistii in ritmuri de reggae si salsa.

V-am facut pofta de dans?

Bangkok – spiritualitate in haos

La prima vedere orasul Bangkok (cunoscut thailandezilor sub numele de "Krungthep", Orasul Ingerilor), pare haotic, plin de praf, smog, arome, culori, trafic si tuk-tuk-uri.
In prezent, Bangkok este capitala spirituala, culturala, diplomatica, educationala si comerciala a Thailandei. Thailanda, aflata in sud-estul Asiei, nu a fost niciodata colonizata, pastrandu-si astfel intact tezaurul cultural. Bangkok ofera vizitatorilor sai sansa de a cunoaste cultura thailandeza in forfota unei metropole dinamice.

Daca depasesti prima impresie si esti suficient de prezent incat sa treci peste haos si sa observi detaliile, te vei surprinde fascinat de frumusetea si gratia orasului. Dimineata, ceata care se ridica de pe raul Chao Phraya, dezvaluie turnurile spiralate aurii ale Marelui Palat si numeroasele temple stralucind in departare. Daca esti atent, vei regasi spiritualitatea in lucruri obisnuite precum aprinderea de betisoare parfumate si oferirea de boluri cu mancare, asezate langa micile statui cu Buddha din fata pravaliilor, de catre negustori; sau calugarii ce pregatesc templele pentru ziua in curs.

Pentru turisti, Bangkok are de oferit numeroase atractii: in oras se afla 400 de temple budiste stralucitoare, fascinante si incredibil de frumoase. Turistii pot vizita de asemenea palate superbe, pot vedea spectacole de dans extravagante, numeroase centre comerciale, dar au si ocazia de a experimenta modul de viata traditional thailandez, in zona canalelor "Venetia Estului" si raului Chao Phraya ce strabate orasul.

Bangkok este un oras cosmopolit, un creuzet de arome exotice, peisaje interesante si obiective superbe. Este un oras cu straturi infinite, care trebuie explorate pentru a-si dezvlaui secretele.

Ce trebuie sa vedeti in Bangkok:

Marele Palat si Wat Phra Kaeo (Templul lui Buddha de smarald, cea mai cunoscuta imagine a lui Buddha, sculptata intr-un singur bloc de jad), Boromphiman Hall (construita ca resedinta a printului Vajiravudh si folosita acum pentru gazduirea conducatorilor de stat), San Lak Muang (acest altar este format pe un stalp de lemn, construit de regele Rama I, reprezentand infiintarea capitalei) sau Vimanmek Mansion, cea mai mare cladire din lemn de tec auriu din lume, Muzeul National sau templele Wat Arun, Wat Benchamabophit, Gradina Zoologica si crescatoria de elefanti din Samphran, ferma de crocodili si Gradina Zoologica din Samutprakan, si piata pe apa din Damnoen Saduak.

De asemenea, puteti vizita altarele din Bangkok, dedicate unor zeitati budiste sau hinduiste care, in cultura populara, aduc fericire, succes, noroc in dragoste sau fertilitate: Erawan (un altar brahman), Trimurti (dedicat zeului iubirii), Ganesha (cei care viziteaza altarul se spune ca vor avea succes artistic sau realizari profesionale), Altarul Zeitei Tubtim (zeita fertilitatii).

Bangkok este un fenomen cultural, un rai al cumparaturilor si o comoara turistica. Vizitand Bangkok-ul, oricine va avea parte de experiente de neuitat printre templele uimitoare, pietele colorate, mall-uri luxoase, cluburi de noapte sau Spa-uri cu masaj thailandez.

Marea Bariera de Corali, Australia

Marea Bariera de Corali este cel mai mare sistem de recif coraligen din lume cuprinzand aproximativ 3000 de recifuri si 300 de insule ce se intind de-a lungul a 2600 kilometri si acopera o suprafata de 344,400 km². Reciful este situat in Marea de Coral in apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.

Marea Bariera de Corali este o comoara de o varietate si frumusete remarcabile. Cea mai mare colectie de recifuri de corali din lume contine peste 400 de tipuri de corali, 1500 de specii de pesti si 4.000 de tipuri de moluste. De mare interes stiintific este si habitatul natural al unor specii precum dugong ("vaca de mare") si broasca testoasa de dimensiuni mari, specii amenintate cu disparitia.

Reteaua de recifuri se extinde pana la insula Papua Noua Guinee, cuprinzand recifuri individuale de toate marimile iar formele sale acopera mai mult de 20.000 km2. O mare varietate de peisaje si intinderi de apa, inclusiv munti stancosi cu vegetatie densa si diversificata ofera imagini spectaculoase.

Marea Bariera de Corali, in special sectorul nordic, este important in cultura istorica si contemporana a aborigenilor si a triburilor din zonele de coasta din nord-estul Australiei. Integrarea Barierei de Corali intr-un Parc Marin joaca un rol important in prezervarea acesteia dar in acelasi timp si a culturii aborigenilor, existand o legatura spirituala puternica intre ocean si locuitorii sai.

Sarata-Monteoru, Buzau – Spa si arheologie

Sarata-Monteoru este o statiune balneara situata in zona central-vestica a judetului Buzau, Romania, la aproximativ 20 km nord-vest de orasul Buzau.

Zona este cunoscuta intre localnici pentru apele tamaduitoare ale izvoarelor sarate.

Localitatea este plasata intr-o depresiune intracolinara drenata de raul Sarata, la extremitatea sud-estica a Subcarpatilor Curburii. Climatul depresiunii este continental, cu veri calde si insorite, fara curenti de aer iar precipitatiile si nebulozitatea sunt reduse.

Un pic de istorie

Grecul Grigore Stavri (care ulterior si-a luat numele de Grigore Constantinescu-Monteoru) a achizitionat in perioada 1860–1880 toate terenurile petrolifere, precum si intregul sat denumit pe atunci Fundu Saratii si s-a imbogatit din afacerile cu petrol, comercializand atat titei brut, cat si ulei mineral fabricat in distileria deschisa in 1871.

Tot atunci, s-a infiintat la Monteoru singura mina de petrol de la acea vreme din Europa, ramasa inca unicat pe continent, de unde se extragea petrol prin galerii subterane la adancime de 240–320 m.

In aceasta zona, petrolul exista in subsol la adancime mica, iar apele din subteran au continut mare de petrol, brom, iod si sare, motiv pentru care aceste ape sunt folosite pentru tratamente medicinale; ele curg din 15 izvoare aflate in toata depresiunea.

Apele cu proprietati curative erau mentionate inca din 1837, localnicii folosindu-le pentru tratarea unor boli cu leacuri rudimentare.
Dr. Guyenot, medic consultant in Franta si medicul personal al omului de afaceri, l-a sfatuit pe acesta sa se trateze cu apele folosite de localnici, iar Constantinescu-Monteoru (stabilit deja acolo) a sesizat potentialul afacerilor din turism.

Astfel, el a solicitat serviciile arhitectului german Eduard Honzik, care in 1888 construise vila familiei Monteoru, sa elaboreze un proiect pentru construirea unei statiuni balneare.

Lucrarea a fost finalizata pana in vara lui 1895, intre timp fiind descoperit si captat izvorul numarul 2, izvor ale carui ape aveau sa fie studiate din punct de vedere chimic. Monteoru a construit acolo o capela, un cazinou, un parc in stilul gradinilor englezesti, hoteluri si o vila personala.

In anii urmatori, Grigore Monteoru a vandut terenurile petrolifere consortiului Offenheim Singer Co., pentru a-si dedica investitiile domeniului turismului. 1 iulie 1895 marcheaza inaugurarea oficiala a statiunii balneare cuprinzind nenumarate hoteluri, asezaminte de tratament, casino si strand, caruia proprietarul ii dorea un viitor de Karlovy Vary.

In cadrul unui studiu mai larg despre apele minerale din Romania a atras atentia izvorul nr. 2 din Monteoru. Dr. G. Niculescu a constatat ca apele izvorului contin NaCl si MgCl, fara a avea insa bicarbonat de sodiu si ca au o compozitie asemanatoare celor din statiunea franceza Chatel Guyon.

In prezent, strandul cu apa cloro-sodica alimentat de la izvoarele din zona este principala atractie turistica a zonei.

Localitatea este cunoscuta si pentru cultura Monteoru, o cultura arheologica datand din epoca bronzului, reprezentata printr-o asezare aflata in apropiere de marginea de est a satului de astazi, pe dealul Cetatuia.

Descoperiri arheologice

In Sarata-Monteoru, in mai multe puncte s-au realizat descoperiri arheologice atribuite mai multor epoci. Cele mai vechi urme de locuire dateaza din eneolitic si au fost gasite in partea de sud-vest si in cea de est a localitatii, apartinand culturii Aldeni II-Stoicani.


Cele mai importante descoperiri arheologice le reprezinta cele de pe dealul Cetatuia si de pe platoul Poiana Scorusului. Acest sit dateaza din epoca bronzului, iar cultura arheologica de care apartine a fost botezata „Monteoru”, dupa acest sit. Asezarea descoperita prezinta mai multe straturi folosite de arheologi pentru identificarea perioadelor cronologice ale culturii Monteoru.

Arheologii au identificat in aceasta asezare o cetate intarita cu bolovani si cu un sant de aparare, precum si locuinte care prezinta o oarecare continuitate cu alte urme din eneolitic ce reprezinta extremitatea sud-vestica a culturii Cucuteni.

In complexul sit arheologic de la Monteoru, s-au gasit si urme ale altor culturi arheologice din Transilvania, sudul Munteniei, Basarabia si Ucraina. Pe colinele de langa dealul Cetatuia se gasesc mai multe cimitire si necropole apartinand si ele aceleiasi culturi Monteoru.

Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis

Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia oricui, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara,

masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.

La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile.

Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamantesc.

Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfant Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor, locuitori pe acele meleaguri. Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. Impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stanca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mainii omenesti, asemeni Sfinxului.

Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramant in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite candva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infranti de urgia cereasca”.

Cercetarile arata ca, poate deloc intamplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagana si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui,

Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfant al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos.

Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvant care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stalpului” –cu referire la stalpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile.

In prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele varfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, avand forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei.

Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra varfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar cateva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului.

Practic, deasupra muntelui se formeaza un stalp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin varful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamantesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca varful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural.

Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decat cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intamplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datand din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit.

Tit Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mana pe inima, ca vad deseori fasii de lumina strabatand padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinand ca vad, in miez de noapte, cand se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorandu-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impanzesc masivul Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare avand, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil taram al misterelor de nepatruns.

Sursa: http://2012en.wordpress.com

Cultura Dridu – continuitate in spatiu si timp

Manastirea Dridu

Un loc important in structura hidrografica a bazinului Ialomita este la Dridu, acolo unde se varsa afluentul cel mare: Prahova, rau care izvoraste la altitudinea de 1020 m. si are o lungime de 183.5 km. Prahova delimiteaza spre est masivul Bucegi printr-un mare abrupt, in timp ce Ialomita limiteaza spre est platoul destul de plat al aceluiasi masiv. In secolul XV, localitatea apare sub numele de Dridrich in unul din cele 24 hrisoave, semnat chiar acolo, de domnitorul Radu cel Frumos intre anii 1463 si 1474.

Intre anii 1956 si 1962 s-a descoperit la Dridu o asezare a populatiei din secolele 8-11, organizata in obsti teritoriale de tipul comunei rurale bizantine. Asemenea descoperiri s-au mai facut in multe locuri din tara, dar cele de la Dridu au dat numele unei intregi culturi, intrucat s-a considerat ca aspectele culturale surprinse acolo, legate in special de ceramica, sunt specifice populatiei romanesti din Campia Dunarii si chiar din intregul spatiu carpato-dunarean, sau chiar balcano-dunarean. Oricum, cultura Dridu se extindea in Transilvania cel putin pana la Medias. Ea s-a dezvoltat in patru etape, ultima cuprinzand si ansamblul religios de la Basarabi si intinzandu-se pana la Nistru si Cernauti. Cultura Dridu a fost cultura materiala provincial bizantina a regiunilor de la Dunarea de Jos dezvoltata pe elemente de origine romana.

Atribuirea numelui unei asezari de pe malul Ialomitei unei culturi atat de extinse ca spatiu si importanta in istoria culturii romanesti a fost pe deplin justificata prin descoperirile arheologice, ulterioare celor terminate in 1962, facute de Viorica Mihai Enachiuc. Astfel, pe malul stang inalt al Ialomitei s-au gasit vestigii neolitice si urme dacice de olarie. In sfarsit, la locul numit Metereze, s-au gasit fortificatii de aparare cu santuri adanci.

Dridu ofera o panorama istorica exemplara din neolitic pana in secolul XIV, cum putine alte puncte din tara pot sa prezinte, asupra continuitatii vietii populatiei autohtone pe un acelasi areal, chiar daca acesta a fost in calea marilor migratii barbare. Sapaturile efectuate de Viorica Enachiuc in punctul „La metereze” de la Dridu au demonstrat prezenta neoliticului aceramic, ceea ce atesta existenta unor indeletniciri in zona, adica in spatiul carpato-danubian in mileniul VIII i.H. Aceasta descoperire inedita, comunicata la Congresul International de Istorie de la Viena din aprilie 2003 constituie o prima dovada asupra perioadei indepartate de dezvoltare a agriculturii in Europa practicata de localnici, nu importata din Asia Mica, asa cum se credea pana atunci. Iata cum Ialomita intra si in istoria Europei.

Acest sit arheologic deosebit trebuia punctat si de un suport spiritual, respectiv de Manastirea Dridu care a fost ctiorita in anul 1994. Mai mult ca sigur la Dridu a existat o sihastrie anterioara, oricum zona Fierbinti – Poienarii Vechi fiind considerata ca fiind populata in veacurile indepartate de numerosi schimnici. Aceasta microzona sacra a generat marile manastiri de astazi: Caldarusani, Sitaru, Tiganesti, Snagov.


Dan Corneliu Braneanu