Insula palmierilor ce rasar din apa marii; insula numita si "Polinezia Mediteranei", insula kilometrilor intregi de plaja si a nisipului alb african, a peisajelor luxuriante, a hotelurilor de lux si a cafenelelor in stilul traditional "menzel". Insula Djerba, bijuteria naturala a Tunisiei, comprima astazi, intr-un melanj unic, ruine romane, fortarete antice si medievale, forturi ale piratilor, moschei si sinagogi vechi de sute de ani, restaurante cu produse traditionale si cu delicatesele tunisiene din fructe de mare, totul alaturi de livezi de smochini, meri, rodii sau maslini cu trunchiuri contorsionate, martori inca vii ai veacurilor apuse.
Legenda spune ca, odinioara, insusi Ulise ar fi poposit pe insula Djerba, insula mancatorilor de lotus, sau lotofagii, scapandu-si echipajul ca prin minune numai dupa ce a interzis navigatorilor sai sa mai manance planta cu proprietati halucinogene. Apoi, a fost Pliniu cel Batran, istoricul ce sustinea ca Djerba (numita pe atunci Meninx) nu se poate compara decat cu mareata cetate feniciana a Tyr-ului prin respectul pe care il impunea si prin bogatia nobililor ei, fapt lesne de observat si astazi dupa vestigiile uriase de marmura ramase inca din vremea romanilor. Evul Mediu a adus dominatiile efemere ale sectei ibaditilor, ale Siciliei si Aragonului, Spaniei si, nu in ultimul rand, a corsarului turc Hayreddin Pasa, nimeni altul decat celebrul Barbarossa.
Sa nu va mire daca, pe insula ce depaseste de doar doua ori suprafata Bucurestiului, veti gasi urme ale tuturor acestor cuceritori. Mai mult, imbarcati pe o corabie ce arboreaza steagul negru al piratilor veti putea vizita patria salbatica a pasarilor flamingo, peninsula Ras Rmel, unul dintre cele mai bine pastrate sanctuare ale naturii din intreaga Africa.
Si, poate ca, dincolo de cuvinte, cifrele pot vorbi de la sine in ceea ce priveste Djerba. Alaturi de cei 10 milioane de locuitori ai Tunisiei, anual, circa 6 milioane de turisti din toate colturile lumii aleg sa viziteze aceasta tara. Dintre acestia din urma, 30% vin numai pe insula Djerba.
Sursa: http://travel.descopera.ro/
Legenda spune ca, odinioara, insusi Ulise ar fi poposit pe insula Djerba, insula mancatorilor de lotus, sau lotofagii, scapandu-si echipajul ca prin minune numai dupa ce a interzis navigatorilor sai sa mai manance planta cu proprietati halucinogene. Apoi, a fost Pliniu cel Batran, istoricul ce sustinea ca Djerba (numita pe atunci Meninx) nu se poate compara decat cu mareata cetate feniciana a Tyr-ului prin respectul pe care il impunea si prin bogatia nobililor ei, fapt lesne de observat si astazi dupa vestigiile uriase de marmura ramase inca din vremea romanilor. Evul Mediu a adus dominatiile efemere ale sectei ibaditilor, ale Siciliei si Aragonului, Spaniei si, nu in ultimul rand, a corsarului turc Hayreddin Pasa, nimeni altul decat celebrul Barbarossa.
Sa nu va mire daca, pe insula ce depaseste de doar doua ori suprafata Bucurestiului, veti gasi urme ale tuturor acestor cuceritori. Mai mult, imbarcati pe o corabie ce arboreaza steagul negru al piratilor veti putea vizita patria salbatica a pasarilor flamingo, peninsula Ras Rmel, unul dintre cele mai bine pastrate sanctuare ale naturii din intreaga Africa.
Si, poate ca, dincolo de cuvinte, cifrele pot vorbi de la sine in ceea ce priveste Djerba. Alaturi de cei 10 milioane de locuitori ai Tunisiei, anual, circa 6 milioane de turisti din toate colturile lumii aleg sa viziteze aceasta tara. Dintre acestia din urma, 30% vin numai pe insula Djerba.
Sursa: http://travel.descopera.ro/