Castelul din Carpati, Jules Verne si Cetatea Colt

La marginea muntilor Retezat, pe un colt de stanca, se afla Cetatea Colt construita de familia cnezilor Candea din Rau de Mori pe la inceputul secolului 14.

Constructia a avut rol de aparare, fiind cea mai puternica cetate cneziala din Transilvania. La poalele stancii se afla biserica fortificata construita in aceeasi perioada de Candesti. Pe peretii bisericii se mai pastreaza inca mici portiuni ale picturii originale. Alaturi de biserica se dezvolta o manastire de calugari unde poti gasi ajutor si indrumare in a ajunge la cetate.

Pentru a gasi ruinele se urca prin padure timp de 30 de minute, cel mai bine insotit de un ghid de prin partea locului deoarece nu exista marcaje. Pozitia inalta domina imprejurimile iar privelistea asupra vailor inconjuratoare este coplesitoare.

Povestile izvorate din acesti munti, vorbesc, multe dintre ele, despre mult mister, strigoi, fapturi malefice.

Dar cea mai cunoscuta apartine lui Jules Verne, care a scris, in anii 1889-1890, romanul „Castelul din Carpati”, carte ce este o exceptie intre scrierile sale, fiind de fapt o poveste de dragoste. Se pare ca Jules Verne a calatorit in Transilvania, unde a cunoscut o tanara de 17 ani, Luiza Teutch, ce a fost pentru romancier un adevarat refugiu sentimental.

Singura urma a acestei povesti de dragoste este insa, doar romanul amintit, nici biografii lui Verne nedetinand prea multe informatii in acest sens. Personajele si numele locurilor din roman pot fi cu usurinta identificate ca fiind din zona Cetatii Colt, mai mult, grafica din primele aparitii a cartii (editia Hetzel) reda izbitor silueta cetatii. Despre tanara Luiza, pe care Verne o numeste in scrieri „unica sirena” se cunosc cateva amanunte. Ea a fugit de acasa chiar inainte de nunta ei, si ea este cea care il insoteste pe romancier in calatoriile sale din Transilvania.

Idila dintre cei doi, se pare ca s-a consumat la poalele cetatii unde a existat o cocheta cabana, numita „Casa vanatorilor”, unde cei doi indragostiti s-au stabilit o perioada.

Dupa mai multi ani, la interventia parintilor, Luiza nu scapa totusi de o casatorie aranjata, mirele fiind Gustav Muller, un barbat cu 16 ani mai tanar decat Verne. Se cunoaste ca aceasta situatie agraveaza iremediabil perioada neagra si ciudata pe care scriitorul tocmai o traversa, perioada cauzata printre altele de moartea mamei sale, a editorului sau - cel mai bun prieten, si de un atentat a carui victima este, ramanand infirm. Dragostea celor doi iubiti s-a consumat apoi in scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A ramas insa vie pentru scriitor.

De la Hateg, drumul duce spre Parcul National Retezat. Undeva, la vreo 20 de kilometri, apare indicatorul spre Cetatea Colt. E destul de mers, pe carari inguste, e destul de greu, dar te poti opri sa te bucuri in liniste de munte.

Povestea castelului are, cumva, un final. in 1944, intr-o familie din Bucuresti, intr-un scrin, sunt gasite cateva scrisori. De la Jules Verne catre Luiza. Epistole de dragoste, pe care preafrumoasa femeie le-a lasat nepoatelor ei. Urmasii ei pastreaza si alte daruri despre care spun ca sunt de la Jules Verne - un ceas cu pendul, doua machete ale iahturilor scriitorului si cateva volume din ,"Calatorii extraordinare".

Istoria bisericii se contopeste bineinteles cu istoria cetatii. Acolo este unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din tara, datand din secolul al XIV-lea, biserica fiind ctitorita ca lacas ortodox de catre Cneazul de Hateg, Nicolae Candea in anul 1310. De la ridicarea ei, a existat si viata monahala, o particularitate fiind ca, deasupra altarului, in turnul-donjon se afla doua camere, unde erau chiliile calugarilor de odinioara. Stilul constructiei este caracteristic altor catorva biserici numai din aceasta zona: turn de piatra, acoperis piramidal, contraforturi.

Pictura deosebita a fost realizata prin anii 1350 de catre un pictor numit Stefan, acelasi care a pictat si bisericile din Ostrov si Densus.
Dupa cum ne-au spus doi restauratori pe care am avut norocul sa-i gasim la lucru la fata locului, fresca a fost realizata folosindu-se o reteta unica a carei secrete n-au putut fi descifrate, dar in care se regasesc esente de muguri de brad si coaja de molid, flori de camp, paie, samburi de mar si de cires salbatic. Privind, ai strania impresie ca fetele sfintilor pictati cu aceasta compozitie degaja miresme asemanatoare in aerul din jur.

Din cauza maghiarizarii si incercarii, in mare parte reusite, de trecere la catolicism a familiilor nobiliare si nu numai, manastirea, ca si castelul, au fost parasite. Timpul si-a pus implacabil amprenta. Din manastire, in 1990, mai existau doar turla si altarul, pictura a fost in mare parte degradata, altarul fiind folosit de ciobani ca adapost pentru capre.

Pietre originale din zidurile bisericii si cetatii se regasesc si prin fundatiile caselor din sat. in anul 1994 ieromonahul-parinte Calinic Teslevici, venit din judetul Arad incepe lucrarile de renovare a manastirii, astazi aceasta prezentandu-se splendid, fiindu-i redat aproape nealterat aspectul din vechime.

Din pacate, pentru renovarea castelului si introducerea sa intr-un circuit turistic, ce pare a fi cu un urias potential (tinand cont de aportul lui Jules Verne), inca nu s-a gasit o solutie.

Surse: http://www.realitatea.net
http://www.rodulpamantului.ro
Foto: descopera.ro

Salina Praid (IV)

Salina Praid se afla in bazinul Praid, situat pe partea estica a bazinului Transilvaniei, „o solnita uriasa“ la baza muntilor Gurghiu, de forma triunghiulara, al carui varf sudic este orientat catre satul Corund, pe structura salifera Corund - Praid - Sovata.

Localitatea Praid se afla in judetul Harghita, la confluenta paraului Corund cu Tarnava Mica, si se gaseste la 6 Km sud de statiunea balneo climaterica Sovata, 35 Km nord de orasul Odorheiul Secuiesc si 44 Km nord-est de orasul Gheorgheni.

Principala atractie a zonei este salina a carei istorie de inceput dateaza de pe vremea romanilor. In anii ’60, in subteran, in mina Doja s-a organizat o baza de tratament pentru bolnavii de astm bronhic, pentru ca in anul 1980 sa se amenajeze un complex modern de sanatate si recreere, care valorifica potentialul microclimatului specific prin prezenta aerosolilor salini intr-un cadru arhitectonic inedit, la orizontul „50“, la o adancime de 120 m de la suprafata.

Pe o distanta de 1250 m de la intrare pana la baza de tratament, transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei, prin galeria de coasta. In timpul sezonului de vara, numarul persoanelor care viziteaza mina si a bolnavilor care se trateaza aici ajunge la cifra de 2500 - 3000/zi.

Salile din subteran sunt dotate cu sistem de iluminat, terenuri de joaca pentru copii, mese de biliard, miniterenuri de jocuri sportive, o biblioteca, banci pentru odihna, un bufet si chiar o capela ecumenica, toate acestea avand menirea de a oferi o recreare cat mai confortabila pentru bolnavii care, conform tratamentului, trebuie sa petreaca aici patru ore zilnic.

Tratamentul de speleoterapie si climatoterapie este foarte util in cazul bolilor cailor respiratorii (boli astmatice, bronsitice si alergice). Acest tratament natural este certificat atat medical, cat si de cei 40 de ani de utilizare. Pe timpul petrecut in subteran se recomanda si gimnastica sub indrumarea unui cadru specializat, plimbari si dozarea efortului fizic.

Domeniul de varsta la care oamenii se pot trata este intre 2 - 60 ani, la baza de tratament existand permanent personal medical de supraveghere. Baile sarate actioneaza asupra intregului organism, avand urmatoarele efecte: relaxant fizic si psihic, calmant, vasodilatator, sterilizator de piele si mucoase, cicatrizant, antiinflamator.

Ca o raritate, trebuie amintita capela ecumenica „construita“ in subteran, de 500 locuri, unde se oficiaza serviciul religios. Aceasta capela, unicat in Europa, realizata intr-una din camerele bazei de tratament, da o noua dimensiune a modului de folosire a acestor cavitati de catre om si pentru om.

Capela a fost sfintita in cursul anului 1993 de catre preoti a trei culte - ortodox, romano-catolic si reformat, ceea ce demonstreaza cat se poate de elocvent existenta unei cai sigure de conciliere etnica si confesionala. Cele 3 culte care beneficiaza de aceasta capela au un program riguros de oficiere a slujbelor. Capela poarta hramul Sfantului Ioan de Nepomuk, a carui statuie sculptata in sare a fost amplasata in interiorul capelei.


Tot in sare este sculptat si altarul, avand baza triunghiulara, care simbolizeza Sfanta Treime. Amvonul simbolizeaza unirea crestinilor dupa Noul Testament. In capela sunt doua statui din secolul al XVIII-lea, Sfanta Fecioara cu Pruncul si Sfantul Anton, iar cele sase vitralii luminate dau un efect in biserica de parca ar fi la suprafata.

La nici 10 km de Praid se afla statiunea termala Sovata. Situata la 490 m altitudine in Podisul Transilvaniei, statiunea beneficiaza de cadrul magnific al dealurilor impadurite si al celor cinci lacuri carora le datoreaza existenta. Lacurile sunt cu apa sarata, iar doua dintre ele -Ursu si Negru - contin in plus si namol sapropelic cu virtuti terapeutice. Sovata dispune de o bogata baza materiala compusa din hoteluri, vile-case de odihna, camping, restaurante, baruri, discoteci si baze de tratament.


De aici se poate pleca spre Cheile Bicazului, spre uimitoarea cetate a Sighisoarei si spre bisericile fortificate tipic transilvanene, patrimoniu al Romaniei.

Tot aici, ca si pe Varful Bucin, la aproximativ 20 km de Praid, este valorificata zona montana prin promovarea drumetiei montane, indeosebi pentru turistii tineri, precum si a turismului pentru practicarea sporturilor de iarna, pe partiile de schi existente.

Pe aceste meleaguri, romanii, ungurii, secuii, nemtii si alte nationalitati pastreaza neatinse traditiile folclorice, precum si portul popular. Specificul zonei este marcat si de mestesugurile traditionale: olarit (ceramica de Corund), artizanat (impletituri din rachita) si cusaturi populare, elementele de etnografie si folclor fiind privite ca obiective turistice deosebite.

Amplasarea Praidului intr-o regiune dintre cele mai atractive pentru turistii din tara si strainatate, precum si bogatia factorilor terapeutici de care se bucura zona sunt considerente ce au dus la dezvoltarea turismului balnear. O dezvoltare, de asemenea, recenta este cea a turismului rural, care tinde sa atraga tot mai multi turisti, datorita alternativei pe care o ofera clasicelor variante de petrecere a vacantelor.

Iesind din mina si mergand in amonte pe valea Corundului, intrand in canionul de sare, minunata atractie turistica, o imagine unica o ofera muntele de sare care in razele soarelui pare a fi acoperit de zapada chiar si vara.

Surse:
http://www.scribd.com - Salinele-Romaniei
www.forum.santamia.ro/