Calea Procesiunilor, Babilon, Irak (VI)

Cel mai frumos drum din istorie


Existau 24 de strazi in Babilon, unele mergand paralel cu Eufratul, altele intersectandu-se in linie dreapta cu acestea.

Orasul este, deci, o prefigurare a urbanismului modern, teoretizat mai tarziu de Hippodamos din Milet.

Nici o strada nu era pavata, cu exceptia Caii Procesiunilor. Cel care astazi este considerat cel mai frumos drum din istorie, era cu siguranta cea mai importanta strada din oras.

Babilonienii o numeau Aibur-sabu (se traducea „dusmanul sa nu o calce”).

Calea, lata de 22 de metri, era pavata cu dale de piatra si strajuita de o parte si de alta, pe toata lungimea ei de circa 300 de metri, de ziduri inalte de 7 metri, acoperite cu caramizi emailate de culoare albastru inchis pe care se vad, in stanga si in dreapta, 120 de lei. Turma lor sugereaza forta.

Animalele erau asociate cu zeita Istar, zeita iubirii si a razboiului.

Sursa: http://www.isciv.ro/Cele-mai-citite/minunile-babilonului.html

Poarta zeitei Istar, Babilon, Irak (V)

Primul arc de triumf din istorie

Poarta zeitei Istar este una dintre cele opt intrari ale Babilonului, de fapt intrarea principala.

A fost construita in anul 575 i.Hr., tot de catre Nabucodonosor al II-lea. Avea 15 metri inaltime si 10 metri latime. Poarta era inceputul Caii Sacre sau a Caii Procesiunilor, un drum de circa 300 de metri catre Templul zeului Marduk, principala zeitate babiloniana.

Ea este un adevarat arc de triumf al anticului Babilon. Era impodobita cu tauri si cu sirusi (animal fantastic avand cap de sarpe, gheare de pasare si trup acoperit cu solzi).

Istar, zeita cea mai importanta a Mesopotamiei, era reprezentarea frumusetii, a fecunditatii si a renasterii.

Biblia consemneaza ca Nabucodonosor al II-lea a distrus Ierusalimul si a pus capat Regatului Iudeeii (586 i.Hr.). ducandu-i pe evrei in robie. Pentru ei punctul de pornire al „robiei babiloniene” era Poarta zeitei Istar.

Astazi, poarta este reconstituita in cadrul Muzeul Pergamon din Berlin, deoarece, cel care o descoperise fusese arheologul german Richard Koldeway.

Zidurile Babilonului – Irak (IV)

Cele mai impozante ziduri de aparare din istorie

Potrivit lui Herodot orasul era inconjurat de ziduri, acestea avand forma de patrat, cu latura de 22 km, deci cu o suprafata de 484 km patrati. Un teritoriu urban imprejmuit cu astfel de ziduri, ca cele ale Babilonului, nu a mai existat niciodata si nu va mai exista nici dupa aceea.

Spre comparatie, Bucurestiul actual are cca. 257 km patrati, deci este la jumatatea Babilonului antic!

Zidurile Babilonului aveau o inaltime de 70-100 de metri si o grosime de 27 de metri. Ele au fost construite de catre acelasi Nabucodonosor al II-lea, care a mai construit si patru canale care legau Eufratul de Tigru, un pod peste Eufrat cat si o serie de palate gigantice. In interiorul orasului existau provizii suficiente pentru a supravietui unui eventual asediu pe o durata de 20 de ani!

Zidurile Babilonului au fost atat de faimoase incat au fost incluse, de catre unii istorici, in randul celor sapte minuni ale lumii antice.


In secolul V i.Hr., istoricul grec Herodot mentiona pentru prima data existenta a sapte constructii faimoase. Intre ele, dintre cele validate astazi, se regaseau Marea Piramida si Gradinile Suspendate.
In anul 225 i.Hr., matematicianul Philon din Bizant a alcatuit la randu-i o ierarhie, in care figurau si …Zidurile Babilonului. Clasificarea lui Philon a fost confirmata in anul 130 i.Hr. de catre Antipater din Sidon.

Cu timpul, aceasta minune a fost insa inlocuita de alta, in cazul nostru de… Farul din Alexandria.

Sursa: http://www.isciv.ro/Cele-mai-citite/minunile-babilonului.html

Gradinile suspendate ale Semiramidei, Babilon, Irak (III)

Una din cele 7 minuni ale lumii antice

Cel mai vechi si in acelasi timp mai documentat izvor referitor la Gradinile Suspendate, provine din secolul al III-lea i.Hr si vine de la un preot, istoric si astronom chaldean numit Berosus. El a scris o carte numita „Babylonica”, care trateaza pe larg multe aspecte ale vietii de zi cu zi din Babilon.
Cuprinde trei carti, prima mergand de la origini pana la potop, a doua cuprinzand lista regilor pana la Nabonassar (sec. VIII i.Hr.), iar ultima pana la Alexandru cel Mare.

Berosus ne spune ca Gradinile Suspendate au reprezentat dorinta oamenilor de a reface paradisul originar. Tema Paradisului este deci comuna multor credinte, inclusiv crestinismul, iudaismul si islamul.

La popoarele orientale din antichitate, notiunea de gradina era legata de ideea supremei fericiri omenesti.

Dar, adevarul este ca dupa ce a fost cucerit de persani, in anul 539 i.Hr., Gradinile Suspendate au fost distruse, Babilonul a fost abandonat, asa incat ceea ce stim despre „Gradini” provine mai mult din legende.


Cel mai probabil, constructia era alcatuita din patru terase suprapuse si retrase succesiv, pe care erau amenajate gradini cu vegetatie luxurianta, menite a-i aduce aminte reginei Amitis (sau Amuhea, una dintre sotiile lui Nabucodonosor al II-lea, fiica a regelui Ciaxares al Mediei) de peisajele din tara ei de bastina.

Gradinile au fost ridicate in coltul nord-estic al palatului lui Nabucodonosor al II-lea, langa poarta zeitei Istar. Nu vom sti probabil niciodata de ce li s-a dat numele de "gradinile suspendate ale Semiramidei". Semiramida, regina Asiriei, este bine cunoscuta de catre istorici, insa ea a trait cu mult timp inainte de Amitis (sec. IX i.Hr.). Dupa o veche legenda raspandita, in special, de scriitorii greci, „gradinile suspendate” ar fi fost construite de regele Ninus, sotul Semiramidei si intemeietorul oraselor Ninive si Babilon.

Daca e sa dam crezare reconstituirilor facute de arhitecti, gradinile aveau la baza un patrat cu latura de 123 de metri, iar inaltimea era de 77 de metri.
Dupa informatiile istoricului Diodor din Sicilia, uriasele gradini ocupau o suprafata de 15.000 metri patrati.

Erau formate din terase sprijinite pe arcade sub care se gaseau camere racoroase pentru familia regala. Efectul de suspendare a gradinilor era datorat unei esalonari abile de etaje. Ele formau un ansamblu omogen, fiind legate intre ele prin impletituri ornamentale de plante urcatoare. Prima terasa era sustinuta de 625 de stalpi, a doua de 441, a treia de 289, iar a patra de 169.

Gradinile aveau un sistem ingenios de irigatii, compus din fantani adanci, canale, mici lacuri si jocuri de apa, care alimentau terasele, aducand racoarea atat de pretioasa in climatul desertic al regiunii. Vara, sclavii pompau apa fara intrerupere.

Gradinile din vechiul Babilon cuprindeau si unele minuni botanice, caci nu era vorba de o simpla gradina de palat, ci si de prima colectie de plante din lume.
Creatorul gradinilor, regele Nabucodonosor al II-lea, isi insarcinase soldatii sa scoata cu grija, in cursul campaniilor militare intreprinse, toate plantele necunoscute pe care le gaseau in strainatate si sa i le trimita in cel mai scurt timp. Caravanele si navele Babilonului aduceau mereu plante noi.

Babilon, Irak - Codul lui Hammurabi (II)

Codul lui Hammurabi - prima culegere de legi importanta a omenirii

Codul lui Hammurabi nu a fost prima culegere de legi din istorie. El a fost precedat de alte trei coduri: codul lui Ur-Namu (2052 i.Hr.), Codul lui Esnuna (1925 i.Hr) si Codul lui Lipit-Istar (1861 i.Hr.). Dar el este, cu siguranta, cel mai faimos cod de legi al antichitatii.

Codul este amplasat pe o placa de diorit inalta de 2, 25 m si lata de 1, 90 m la baza si 1, 65 m la partea superioara.
Sunt aici 282 de articole randuite in 49 coloane de cuneiforme. Sus, deasupra textului, zeul samas (al Soarelui), asezat pe un scaun, tinand in mana un sceptru si un inel (insemnele puterii) da sfaturi regelui Hammurabi.
Dedesubt incepe textul Codului, scris in babiloniana cuneiforma. Pe partea din fata sunt 16 coloane bine conservate. Mai erau 5, care au fost razuite cu dalta; probabil au fost distruse de un navalitor care a dus stela la Susa, ca trofeu de razboi.



Specialistii considera anul 1760 i.Hr. ca moment al aparitiei lui. Codul era necesar pentru a unifica legislatia tarilor cucerite de Hammurabi. Dar, scopul principal al Codului era sa tempereze puternicele antagonisme de ordin social existente in randul populatiei si care aveau drept consecinte ruinarea masiva a comunitatilor satesti si a micilor producatori.

Din punct de vedere formal, codul are trei parti :

- prologul (aici regele aduce un imn de lauda principalilor zei din panteonul babilonian: Anu, zeul cerului, Enlil, zeul pamantului, Enki, zeul intelepciunii si Marduk, zeul principal al Babilonului)

- codul propriu-zis (contine articole de drept penal, de dreptul proprietatii, de dreptul familiei, de dreptul muncii, de drept comercial, etc).
Codul apara interesele celor bogati. Pedeapsa cu moartea pentru furt este frecventa. In raport cu dreptul asirian, foarte brutal, Codul are chiar o tendinta umanista. El incearca sa limiteze abuzurile judecatorilor, arbitrariul deciziilor lor.
Datorita acestui cod, statul babilonian condus de Hammurabi a fost considerat chiar un model de echitate: guvernatorii provinciilor nu erau la adapostul plangerilor simplilor cetateni.

- epilogul (contine binecuvantari asupra celor care vor intretine respectul fata de aceste legi si blesteme asupra celor care s-ar incumeta sa dispretuiasca litera codului).

In prezent se gaseste la Muzeul Louvre din Paris.
http://www.isciv.ro/Cele-mai-citite/minunile-babilonului.html

Babilon, Irak – Poarta zeilor (I)

Babilon, oras legendar, este tinutul cel mai faimos al antichitatii. Acesta a fost capitala a 10 dinastii mesopotamiene, incepand cu dinastia regelui Hammurabi (1792-1750 i.Hr.), al 6-lea rege al primei dinastii; ultima dinastie sub care Babilonul a atins apogeul este bine cunoscuta in special datorita celui de-al doile rege, Nabucodonosor II (605-563 i.Hr.), de perioada aceasta apartinand cele mai multe dintre cladirile existente in Babilon.

Etimologia numelului BABILON face trimitere la termenul "bab-ili", care s-ar traduce prin "Poarta Zeilor". Se credea ca pe aici zeii puteau cobori oricand pe pamant, dar si invers, o posibilitate pentru oameni de a urca la zei.

La nivel mondial, Babilonul este perceput ca unul dintre cele mai faimoase orase ale Antichitatii, renumit atat pentru natura sa diversa si cosmopolita, cat si pentru frumusete si splendoare. In perioada clasica, se vorbea despre orasul Babilon cu mare admiratie si pietate.

Centru cultural si guvernamental, Babilonul a inflorit timp de cincisprezece secole, de la sosirea amoritilor, prin 1850 i.Hr., pana la Alexandru cel Mare, care a murit intre zidurile orasului in 322 i.Hr.

In prezent, ruinele sale acopera aproximativ 30 km2, intre malul de est al fluviului Eufrat, la 90 de km de Baghdad si pana la aproximativ 10 km nord de Hilla. Cele mai importante monumente ale Babilonului de astazi sunt Palatele de vara si de iarna ale regelui Nabucodonosor II, Ziggurat, atasat acestora, Calea Procesiunilor, Leul din Babilon si celebra Poarta Ishtar.


Orasul a fost fara indoiala prima metropola a omenirii. Herodot il considera „cel mai mare dar si cel mai frumos oras” din lume. A fost insa si cel mai hulit oras al antichitatii, profetii Vechiului Testament blestemandu-l cumplit pentru ca acest oras-stat cucerise Iudeea, ducandu-i pe evrei in robie.

Despre Babilon ca... incercare a oamenilor de a se descurca fara Dumnezeu

Mai trebuie lamurit un lucru. De ce este Babilonul cel mai blestemat oras al antichitatii. De fapt, doar Biserica crestina a considerat Babilonul un oras blestemat. si iata de ce! Nabucodonosor al II-lea a inglobat in imperiul sau Asiria, Siria si Palestina, iar in 597 i.Hr. a cucerit Ierusalimul, pe care dupa zece ani, l-a distrus complet – ca represalii la o rascoala a locuitorilor sai, iar pe supravietuitori i-a adus in „exilul babilonian” – de unde si ura ce razbate cu putere impotriva sa si a orasului.

Babilon din cartile profetilor Bibliei

Distrugerea statului iudeu de catre armatele lui Nabucodonosor al II-lea a marcat, de fapt, incheierea unui ciclu in istoria poporului evreu, inaugurand o noua etapa-exilul.
Tara de exil pentru evrei a fost, paradoxal, tara de bastina a patriarhului Avraham.
Trebuie sa spunem si faptul ca babilonienii s-au comportat bine cu evreii, acordandu-le autonomie si numeroase drepturi. Aici au aparut sinagogile (bisericile evreiesti). Tot aici evreii s-au organizat in comunitati, iar tinerea zilei de odihna, Sabatul, a devenit foarte importanta.

Profetul Daniel
Babilonul este considerat cel mai blestemat oras al antichitatii datorita profetilor din perioada „robiei babiloniene”. Cel mai important dintre acestia a fost Daniel. Numele sau inseamna chiar „Dumnezeu este judecatorul”.

Daniel a fost un personaj istoric, cosmopolit (s-a nascut in Israel, a trait in Babilon si a murit in Persia), cunoscator a cel putin cinci limbi (ebraica, limba sa materna, sumeriana, limba traditionala sacra a Babilonului, akadiana sau babiloniana, limba nationala populara, aramaica, limba internationala a comertului si diplomatiei si eventual persana, limba care se vorbea in Susa).

De pe teritoriul celor doua state din Orientul Mijlociu, Babilon si Persia, Daniel transmite peste veacuri, o corespondenta speciala, sub forma unor reportaje, zece la numar. Cinci din ele sunt consemnari despre actualitatile din timpul sau (secolul V i.Hr.), iar celelalte cinci, previziuni despre evolutia lumii.

El vede o transformare a relatiilor internationale pana in punctul terminus al istoriei lumii. De fapt, Daniel ne spune ca Dumnezeu nu a fost infrant prin faptul ca a ingaduit caderea Ierusalimului, caci oamenii nu se pot descurca fara Dumnezeu.



Babilonul a fost un test dat de Dumnezeu evreilor. Adevarul este ca pe durata „robiei babiloniene”, evreii si-au schimbat total atitudinea religioasa, devenind dintr-un popor inclinat spre idolatrie, un popor cu o credinta monoteista mai tare decat granitul. In numai 70 de ani petrecuti in captivitate, Dumnezeu i-a „curatit" pe evrei in cuptorul maniei lui si i-a scos de acolo vindecati pentru vecie. Conform lui Daniel, Babilonul trebuia sa aiba soarta Sodomei si Gomorei, orasele distruse de urgia Domnului.

http://www.isciv.ro/Cele-mai-citite/minunile-babilonului.html

Palenque, Mexic – accent pe civilizatia maya

Pe inaltimile unor munti plini de mister si inconjurat de o jungla foarte deasa, se afla orasul Palenque – vechi oras al civilizatiei maya. Acesta este considerat de majoritatea cercetatorilor ca fiind cel mai impresionant sistem de ruine mayase din intregul Mexic. Palenque este situat in apropierea raului Usumacinta, in statul mexican Chiapas, aflat la o distanta de aproximativ 130 de kilometri sud de orasul Ciudad del Carmen.

Cu toate ca situl arheologic este unul de dimensiuni medii, fiind mai mic decat siturile de la Tikal sau Copan, el contine unele dintre cele mai bune exemple de arhitectura, sculptura, acoperisuri specific maiase si alte basoreliefuri pe care le-a lasat mostenire civilizatia maya.

Ruinele din Palenque se numara printre cele mai importante situri arheologice mayase din Mexic si America Centrala. Dispus de-a lungul unei terase ce domina campia de coasta a Golfului Mexic, Palenque se pierde in luxurianta padure tropicala a muntilor Tumbala din Chiapas, Mexic.

Monumentalele temple din piatra aflata in Palenque sunt renumite in primul rand pentru arhitectura lor sofisticata si pentru sculpturile cu care sunt impodobite. Acestea sunt si mai apreciate de arheologi si istorici pentru cantitatea imensa de informatii aflata in inscriptiile de pe pereti si de pe pietrele decorative. Pe baza acestor inscriptii s-a putut scrie istoria unei lumi de mult uitata.

Palatul, care este mai degraba un intreg complex de cladiri si curti adiacente legate intre ele, a fost construit de-a lungul mai multor generatii, pe trepte de relief artificiale. Cladirile Palatului gazduiesc multe sculpturi fine si basoreliefuri. Cel mai apreciat detaliu al Palatului este turnul cu patru etaje.


Templul Inscriptiilor a fost inceput, probabil, in anul 675, avand drept scop funeraliile regelui. Acesta a devenit monumentul funerar al lui K’inich Janaab’ Pakal. Structura masiva a Templului pastreaza al doilea dintre cele mai lungi texte scrise vreodata cu hieroglife in lumea mayasa. Cel mai lung ramane textul cu hieroglife din Copan – Hieroglyphic Stairway.

Templul Inscriptiilor inregistreaza aproximativ 180 de ani din istoria orasului – de la al IV-lea la al XII-lea K’atun. Dintre acestea, panourile ce descriu arborele genealogic al regelui Pakal, au fost expuse la Muzeul National de Antropologie din Mexic.


Punctul central al inregistrarilor narative din templu il constituie ritualurile de la sfarsitul perioadei de domnie a regelui K’inich Janaab’ Pakal’s K’atun. Acestea puneau accent pe icoana zeitatilor protectoare ale orasului, cunoscute cu denumirea prozaica de Triada din Palenque sau, in mod individual, GI, GII si GIII.

In anul 1952 Alberto Ruz Lhuillier a indepartat o placa de piatra din podeaua camerei din spate a templului si a gasit un pasaj lung cu multe trepte (umplut sau acoperit de catre mayasi cu putin inainte de abandonarea orasului si redeschis de catre arheologi) care duce la mormantul regelui Pakal. Descoperitorul acestuia este inmormantat de cealalta parte a piramidei.

Desi mormantul este inchis publicului, iar o mare parte a acestuia a fost deja mutata in Mexico City, pentru pastrare, acesta ramane remarcabil. Cel mai impresionant detaliu este sarcofagul sculptat si de mari dimensiuni al acestuia. De asemenea, de o inestimabila valoare sunt si bogatele ornamente ce l-au insotit pe Pakal si sculptura in stucatura a peretilor mormantului.

Acesta este singurul templu mayas funerar din Mexic. Un detaliu unic aflat la mormantul lui Pakal este psihoduct-ul (the psycoduct), care duce de la mormant de-alungul scarilor, in sus, pana la o mica gaura facuta in placa de piatra ce acoperea intrarea acestuia.

Este posibil ca psihoduct-ul sa fie legat de credinta mayasilor in iesirea sufletului din trup. Eshatologia maiasa spune ca sufletul iese din trup si se inalta de la acesta, astfel are nevoie de o mica fereastra in mormant sau camera funerara.

La dreapta Templului Inscriptiilor se afla Templul 13, in care arheologii au gasit de curand mormantul bogat incarcat al unei alte persoane de seama. Acesta era insotit si de o femeie si un adolescent.

Acestea sunt Templul Crucii, Templul Soarelui si Templul Crucii Infrunzite. Acestea sunt o serie de temple de multumire, ridicate in varful unor piramide de trepte, fiecare dintre ele avand in interior un foarte elaborat sistem de sculptura in relief. Acesta infatiseaza doua figurine inaltand obiecte de ritual si efigii unei icoane centrale.

El Temple del Sol - Palenque, Mexic

Aceste temple au primit denumirile actuale de la primii exploratori ce le-au cercetat. Cele doua imagini cruciforme din relieful lor infatiseaza de fapt Pomul Creatiei din centrul lumii, descris detaliat in mitologia mayasa.

Templul Leului se afla la o distanta de aproximativ 200 de metri de grupul central de temple. Acesta isi trage numele de la elaboratul basorelief sculptat in care ni se infatiseaza un rege sezand pe un tron in forma de jaguar.

Templul Contelui este un alt templu elegant dintre templele clasice aflate in Palenque. Acesta isi trage numele de la faptul ca primul explorator, Jean Frederic Waldeck a locuit in acesta pentru un timp oarecare. Waldeck se prezenta ca fiind conte.

O alta atractie a orasului este aqueductul, care este construit din blocuri masive de piatra pe bolti inalte de 3 metri. Acesta poarta raul Otulum pe dedesubtul pietei centrale din Palenque.


Pe langa marile temple ale orasului, in Palenque se mai gasesc si multe alte templu mai mici, morminte, case rezidentiale ale localnicilor bogati. In apropierea orasului se mai gaseste si o gradina curte de dimensiuni mari, in care se juca traditionalul joc numit Ballgame. De asemenea, tot in apropiere de oras se gaseste si un pod peste raul Otulum.

Palenque este probabil una dintre cele mai studiate si descrise vetre mayase. Aici au fost intrepinse o multime de cercetari si sapaturi de-a lungul timpului. Numerosi cercetatori si-au petrecut mare parte a vietii cu gandul la Palenque.

Arheologii au estimat ca in Palenque excavarile si cercetarile s-au intins doar pe o proportie de 35% din intregul complex mayas de odinioara. Alti arheologi sunt de parere ca doar 5% din intregul complex Palenque a fost scos la lumina. Restul de temple si cladiri, intinse sub greutatea junglei, asteapta linistite lumina.

Intre anii 1949 si 1952, Alberto Ruz Lhuillier a supravegheat si condus lucrarile de excavare si consolidare a locui pentru Institutul National de Antropologie si Istorie al Mexicului. In anul 1970 in vechiul oras s-a deschis si un mic muzeu amenajat de cercetatori.

Cea mai mare parte a inceputului istoriei clasice a civilizatiei mayase de aici isi asteapta inca cercetatorii. In orice caz, din informatiile stranse pana la aceasta ora, orasul Palenque a fost mai mult decat se stie si mai mult decat s-a descoperit momentan.

Sursa: http://www.dreamdestinations.ro/palenque-mexic-1059/