Bulgaria – tara cu parfum de trandafiri

Trandafirul, regina florilor, este unul din simbolurile Bulgariei. Nu degeaba a devenit brandul turistic care promoveaza Bulgaria in intreaga lume. Trandafirul, acest dar minuant al naturii, este admirat si folosit in industria parfumurilor, in cea farmaceutica si alimentara.

Valea Trandafirilor, situata in apropierea orasului Kazanluk (unde are loc Festivalul anual al Trandafirului) este unul dintre cei mai mari producatori de ulei de trandafir din lume. Solul si clima din aceasta regiune sunt adorate de catre trandafiri. Conditiile din Kazanlak s-au dovedit a fi mai favorabile pentru cultivarea acestei palnte decat chiar cele din tara de origine a trandafirului- Tunisia.

Valea Trandafirilor nu este o denumire geografica, este doar o notiune, asociata zonei de extractie a uleiului de trandafir.

Valea Trandafirilor este o regiune din Bulgaria situata la sud de Muntii Balcani, intre munti si partea de est a lantului inferior Sredna Gora. Din punct de vedere geologic este alcatuita din doua vai de rauri, cele ale cursurilor Stryama la vest si Tundzha la est.


Valea este renumita pentru industria trandafirilor, cultivati acolo de secole, regiunea producand 85% din uleiul de trandafir din intreaga lume. Zona s-a impus cu un soi stabil, independent de trandafir, diferit ca anatomie si fiziologie de orice alta sursa de ulei de trandafiri din lume. Extractele sunt utilizate si recunoscute de catre parfumeurii din intreaga lume.

Centrul industriei uleiului de trandafir este Kazanlak, in timp ce alte orase importante includ Karlovo, Sopot, Kalofer si Pavel Banya. In fiecare an, numeroase festivaluri organizate in cinstea trandafirilor si a uleiului de trandafir dau aroma, culoare si savoare Bulgariei.


Sezonul de recoltare a florilor dureaza din mai pana in iunie. In aceasta perioada, zona emana un miros superb si este acoperita cu flori multicolore. Procesul de colectare, in mod traditional sarcina femeilor, necesita o mare dexteritate si rabdare. Florile sunt taiate cu grija, una cate una si stranse in cosuri de salcie, care sunt apoi trimise la distilerii.

Bulgaria este unul dintre cei mai mari producatori de ulei de trandafir din lume. Motivul acestei realitati rezida in calitatile sporite ale speciei trandafirului bulgaresc crescut in Kazanluk ("Kazanlashka Roza"), un tip special, care a fost cultivat aici dupa multi ani de cercetare si dezvoltare.


Conform unei legende, soldatii lui Alexandru cel Mare, intorsi la garnizoane, au adus la sud de Dunare primii trandafiri din regiunea orasului Kashan, Persia, prin Siria si Damasc. Oamenii de stiinta bulgari presupun ca pentru inceput cultivarea trandafirilor s-a facut in regiunea Kazanlak, intr-un oras fondat de catre turci in 1420. Trandafirii au fost adusi regulat din Tunisia de catre un judecator turc, care detinea gradini impresionante plantate cu trandafiri parfumati.

Trandafirii bulgari sunt mostenitorii trandafirilor Damascena. Uleiul de trandafir este supranumit "aurul lichid" al Bulgariei, deoarece este un produs foarte scump, utilizat in principal pentru realizarea de parfumuri, ciocolata, lichior si gem.

Ulei de trandafir este de 3 ori mai scump decat aurul real. Un kilogram de ulei de trandafir poate fi extras din 3000 kg de trandafiri. Aceasta inseamna ca, pentru un gram de ulei de trandafir, sunt folosite mai mult de 1300 de flori!

Farul din Alexandria, Egipt

Cu o inaltime cuprinsa intre 115 si 135 m, aceasta constructie a fost timp de multe secole cea mai inalta cladire construita de om. Acest far a fost construit in secolul 3 i.Hr. in Egipt, pe Insula Pharos – de aici provine termenul de “far” (turnde iluminare folosit ca reper in navigatie) si a devenit una din cele 7 minuni ale lumii antice.

La inceput, aceasta constructie a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari. Acest far era construit din blocuri uriase de marmura alba si avea trei niveluri separate. In mijloc sectiunea farului era de forma octogonala, era gol pe dinauntru si avea o inaltime de 30 de metri.

Proiectul a fost conceput si initiat de catre Ptolemeu Soter in jurul anului 290 i.C., dar a fost realizat dupa moartea acestuia , de catre Ptolemeu al ll-lea Filadelful. Sostratus a fost arhitectul, dar detaliile si calculele au revenit Bibliotecii din Alexandria. Monumentul era construit in cinstea Zeilor Salvatori: Ptolemeu si sotia sa Berenice.

Din interior ieseau flacari care nu se stingeau niciodata, luminand atat noaptea cat si ziua si facand vizibil drumul spre port. Se spunea ca flacara se vedea de la 50-60 km departare. Farul a fost distrus de 2 mari cutremure – din 1303 si 1323.

In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese. Acum , langa actualul Fort Qait Bey, sub apele linistite ale marii se zaresc asa numitele fundatii ale farului. In 1994, aproape de orasul Alexandria, niste scafandri au gasit in mare ruinele farului.

Dintre cele sase minuni disparute ale lumii, Farul din Alexandria pare a fi ultimul supravietuitor. De aceea i se cunosc atat pozitia cat si aspectul. Scrierile lui Strabon si ale lui Pliniu cel Batran descriu turnul si splendida marmura alba in care era imbracat.

Desi nu a supravietuit, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente inaltate pe malurile Mediteranei si chiar in Spania.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Colosul din Rhodos, Grecia

Colosul din Rhodos a fost o statuie imensa construita in antichitate pe Insula Rhodos din Grecia. Aceasta statuie, care il infatisa pe zeul grec al Soarelui, Helios, se pare ca a fost construita in 12 ani si ar fi fost finalizata in anul 282 i.Hr. Dupa unii, strajuia intrarea in portul din insula. Conform cercetarilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde in prezent este intrarea in Castelul Templierilor.

Rhodos devine in anul 408 i.Hr. capitala mai multor teritorii unite si un important port comercial. Se baza pe un aliat - Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii incearca sa rupa acesta alianta, insa locuitorii din Rhodos sunt uniti si rezista asediului.

Colosul din Rhodos a fost construit in cinstea zeului soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor de pe aceasta insula, a fost angajat pentru constructia statuii. Statuia ar fi strajuit intrarea in port timp de 56 de ani. Cand soarele rasarea dimineata, se reflecta in suprafata de bronz si facea ca figura zeului sa straluceasca.

In anul 225 i.Hr., in urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut sa o reconstruiasca, primind chiar o oferta de la Ptolemeu al III-lea, insa un oracol le-a interzis realizarea lucrarii.

Dupa ce arabii au cucerit insula in anul 653, statuia a fost vanduta de catre acestia unui evreu din Siria, care a carat-o pe 900 de camile, dupa cum spune legenda.


Statuia, devenita ulterior una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, era construita din bronz si intarita ulterior cu fier si piatra. Se spune ca au fost folosite 15 tone de bronz si 9 tone de fier, insa calculele arata ca aceste cantitati au fost chiar mai mari. Avea o inaltime de 33 m si statea pe un soclu inalt de 15 m.

Teoria ca acest colos statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului este doar o legenda, pentru ca in nici o scriere nu se specifica acest lucru. Se crede ca ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi in realizarea Statuii Libertatii din SUA.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Mausoleul din Halicarnas

Mausoleul din Halicarnas este considerata cea de-a cincea minune a lumii antice, situindu-se la sud de Efes, pe coasta sud-vestica a Asiei Mici. In anul 556 i.Hr., regele Persiei Cyrus II a cucerit aceasta zona, care ii oferea acces la mare.

Acest mausoleu (terminat in anul 335 i.Hr.) a fost ridicat de persi si greci ca mormant-templu pentru Mausol, satrapul (regele) provinciei elenistice Caria. Monumentul se deosebeste de celelalte cladiri traditionale din Grecia – care erau scunde – prin inaltimea sa impresionanta (49 m, cat o cladire cu 16 etaje).

Regii persi puneau in tinuturile cucerite guvernatori numiti satrapi. Incepand din anul 377 i.Hr., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coasta din sud-vestul Asiei Mici. Tatal sau, Hekatominos, contribuise la inflorirea economica a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie.

De asemenea, s-a ingrijit sa lase mostenire orasului un monument nepieritor in amintirea tatalui sau si a sa, pe locurile unde au fost guvernatori. Prieten al culturii elene, acesta i-a chemat pe arhitectii greci greci Satyros si Phytheos sa realizeze lucrarea monumentala, artisti care s-au deosebit de ceilalti concurenti prin planul lor - pe cat de neobisnuit pe atat de impunator: nu au conceput un monument scund, traditional in Grecia, ci o constructie foarte inalta. Mausol nu a putut sa beneficieze de "Mausoleul" sau. El a murit in anul 353 i.Hr. Vaduva sa, Artemiza, care ii era si sora, a continuat lucrarile incepute, insa nu a trait destul de mult pentru a-si vedea opera terminata.

A murit la doi ani dupa sotul si fratele ei. Platiti bine de la inceput, arhitectii au continuat constructia pana la sfarsit, realizand mai ales un monument pentru propria lor glorie, care a fost mai tarziu celebrat ca una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.

Pe un soclu inalt, de cinci trepte, cu dimensiunile de 39 de metri lungime si 33 latime, se gasea un suport lung de 33 de metri, lat de 27 si inalt de 22 de metri. Pe acesta se inalta templul funerar propriu-zis, sustinut de 39 de coloane, avand 39 de metri fiecare, singura parte ce amintea arhitectura greaca traditionala. Imediat deasupra acoperisului se mai inalta o piramida cu 24 de trepte, pe al carei varf trunchiat era asezata cvadriga. Cu o inaltime totala de 49 de metri, mausoleul ar fi putut rivaliza in zilele noastre cu o cladire de 16 etaje.

Mana omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al Antichitatii, al carui nume a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai tarziu. Marii cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit orasul Halicarnas in 334 i.Hr., au crutat monumentul si l-au tratat cu respect. De-abia in secolul al XII-lea d.Hr., un puternic cutremur a distrus monumentul, rezervandu-I o soarta trista, cea de cariera pentru construirea cetatilor fortificate ale cruciatilor.


Vestigiile Mausoleului din Halicarnas, aflate in partea de nord a orasului Bodrum, Turcia (la cca 1 km de centru) sunt cuprinse astazi intr-un muzeu in aer liber accesibil publicului larg.

Templul zeitei Artemis din Efes

Din acest edificiu antic grec – cunoscut si ca “Templul Dianei” – nu au ramas decat fundatia si putine relicve. Cu exceptia acoperisului, intregul templu a fost construit din marmura. Terminat in anul 550 i.Hr., acest templu (situat azi in Turcia) a fost construit timp de 120 de ani. In interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeitei Artemis, acoperita cu aur si argint.

In 356 i.Hr., templul a ars intr-un incediu; reconstruit de Alexandru cel Mare, templul este din nou distrus de goti. Refacut, acest templu pagan este inchis in anul 391 d.Hr. si distrus definitiv In anul 401 d.Hr. la comanda Sfantului Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului – unul din cei 3 Mari Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Din blocurile de marmura ale Templului zeitei Artemis s-au construit ulterior alte edificii.

Arhitectura templului este deosebita, acesta fiind si motivul pt care templul este considerat astazi una dintre cele 7 minuni ale lumii. Templul grec era considerat o casa a sufletului, diferit de templul egiptean, care era casa zeului, si de catedrala, care este casa oamenilor.

Accesul catre terasa superioara a templului se facea printr-o scara de marmura construita in jurul intregii cladiri, o scara imensa impodobita cu multe ornamente si sustinuta de 127 de coloane inalte de 20 m si ele ornamentate foarte frumos.

Usa din centru era incadrata de doua statui reprezentand amazoane. Acoperisul era foarte frumos decorat. Faima Templului zeitei se datora, de asemenea, acelor extraordinare masti purtate de actori, care jucau roluri importante in viata religioasa si politica a cetatii.

Zeita insasi isi juca rolul atunci cand era nevoie: legenda spune ca l-a ajutat pe arhitectul templului sa aseze o piatra foarte mare care parea imposibil de ridicat si de asezat la locul ei.

Prin secolul al XVII-lea, Efesul era un stat pustiu, lovit de saracie si aproape parasit, dar templul zeitei Artemis nu a fost complet pierdut pentru omenire. Pana astazi au mai ramas cateva statui din templu care au fost o sursa de inspiratie pentru picturi aflate in catedrale precum cea din Vatican.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Gradinile Suspendate din Babilon (sau Gradinile Semiramidei)

Dintre toate cele 7 minuni ale lumii antice, aceasta constructie este singura a carei existenta nu a fost inca dovedita 100 %.

Gradinile Suspendate din Babilon sau Gradinile suspendate ale Semiramidei , au fost gradini create artificial situate in apropiere de Babilon, astazi Al Hillah, in Irak.

Se presupune ca acestea au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea in jur de 600 i.Hr.. pentru sotia sa , Semiramida cunoscuta ca Amytis din Persia.

Gradinile au fost distruse de cutremure dupa sec 2 i.Hr.

Gradinile suspendate sunt documentate extensiv de istorici greci cum ar fi Strabon si Diodorus Siculus.

Acestea aveau forma patrata erau compuse din bolti arcuite, ascensiunea in terasa superioara se facea cu ajutorul scarilor .

In lista initiala a lui Antipater si Zidurile Babilonului (groase de 27 m) erau considerate o minune a lumii antice.

Erau constituite din plante agatatore care cresteau deasupra nivelului solului dar si cu arbori a caror radacini atarnau peste marginea teraselor. Intregul complex de plante era sprijinit pe coloane de piatra. Izvoare de apa erau urcate artificial in zona de sus cu ajutorul unor sisteme de tipul suruburilor elicoidale ( melcul lui Arhimede ).

Prin urmare iarba era permanent verde la fel si ramurile arborilor. Tot complexul de plante avea un aspect luxuriant, in contrast complet cu desertul din imprejurimi.

Marea Piramida din Gizeh (Piramida lui Keops), Egipt

Dintre toate minunile lumii antice, desi este cea mai veche minune, aceasta constructie este singura care s-a pastrat pana in prezent.

Construita de egipteni in jurul anului 2550 i.Hr., aceasta constructie mai este numita si “Piramida lui Kheops“, intrucat i-a servit drept mormant acestui faraon. Aceasta renumita piramida a fost pentru mai mult de 43 de secole cea mai inalta constructie din lume – pana la ridicarea Turnului Eiffel (in 1889). Suprafata ocupata de Marea Piramida poate cuprinde laolalta Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florenta si Milano si Catedralele Westminster si Sf. Paul din Londra.

Traditia construirii piramidelor a inceput in Egiptul Antic ca o extindere ideii de "mastaba". Mastaba era o platforma care acoperea cavoul regal. Mai tirziu, a aparut traditia suprapunerii acestor platforme si astfel s-au nascut piramidele. Dupa cum ne informeaza Herodot, constructia ei a durat peste douazeci de ani, lucrand 100.000 de oameni. Intai a fost pregatit locul de amplasare si au fost transportate blocurile de piatra. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o slefuire ce a disparut de-a lungul timpului.

Desi inca nu se stie exact cum au fost asezate blocurile de piatra, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se refera la construirea unei rampe drepte sau in spirala, ce era inaltata pe masura ce se ridica piramida. Aceasta rampa, imbracata cu noroi si apa, usura transportarea blocurilor impinse (sau trase) la locul lor. O alta teorie sugereaza ca blocurile de piatra erau puse la locul lor folosind parghii lungi.

Timp de milenii, piramidele din Gizeh au aprins imaginatia omenirii. S-a spus despre ele ca sunt "Grinarele lui Iosif" sau "Muntii Faraonului". Cand Napoleon a intrat in Egipt, in 1798, el s-a adresat astfel trupelor sale: "Soldati! Din virful acestor piramide ne privesc 40 de secole."

Astazi, Marea Piramida este inclusa, impreuna cu celelalte piramide si Sfinxul, in regiunea turistica a Platoului din Gizeh. In acest loc se mai gaseste si un muzeu ce adaposteste misterioasa "Barca a Soarelui", decoperita abia in 1954, in partea sudica a piramidei. Cercetatorii au presupus ca barca a fost folosita pentru a purta trupul faraonului in ultima sa "calatorie" pe lumea aceasta sau ca mijloc de transportare a lui Keops in interiorul Marii Piramide.

Atunci cind a fost construita, Piramida avea 145,75 de metri inaltime. Cu trecerea timpului, ea a pierdut 10 metri din varf. A fost acoperita cu placi netede din piatra. Unghiul de inclinare al fetelor laterale ale piramidei este de 51 grade si 15’. Fiecare latura este indreptata spre unul dintre punctele cardinale. Sectiunea orizontala a piramidei este, indiferent de nivelul ales, un patrat. Structura piramidei include doua milioane de blocuri de piatra, fiecare cantarind mai mult de doua tone.


Intrarea in piramida se afla pe partea laterala nordica. In interior se gasesc mai multe coridoare si galerii, dintre care unele conduc vizitatorul spre camera mortuara a faraonului, iar altele par ca nu duc nicaieri. Cavoul faraonului este situat chiar in centrul piramidei si la el nu se poate ajunge decat prin Marea Galerie. Sarcofagul este sculptat in granit rosu, ca si peretii camerei mortuare. Sarcofagul faraonului este numai cu un centimetru mai scurt decit intrarea in camera. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

Dar ceea ce, de un secol incoace, a sporit uimirea si interesul fata de piramida lui Kheops (dand nastere unei "stiinte" mai mult sau mai putin fanteziste: "piramidologia", sunt simplele coincidente (sau, intr-adevar, datele certe, verificabile matematic, geodezic si astronomic), - cunostinte pe care constructorii piramidelor au dovedit ca le aveau.

In aprilie 1977 la congresul de astronomie de la Acapulco profesorul J.J.Hurtak a prezentat pentru prima oara in public 2 imagini senzationale, facand parte din setul trimis de sonda spatiala americana Mariner 9, inca din 1972, dar uitate. Obtinute la un interval de 6 luni, sub unghiuri diferite dovedeau ca pe solul martian se afla un ansamblu de 4 piramide tetraedrice, cu fetele si muchiile regulate, identice ca aspect cu piramida lui Kheops, insa de 10 ori mai mari. Langa ele, un chip uman urias, sculptat intr-o stanca avand 1500 m. diametru si 500 m. inaltime, care priveste spre cer cu un zambet prietenesc.

Infruntand mileniile, piramida egipteana a devenit un adevarat simbol al perenitatii. Acum sapte secole, un scriitor arab spunea: "Pe pamant, toate lucrurile se tem de timp; dar timpul se teme de piramide".

Cititi si: http://www.scribd.com/doc/21035066/Taina-tainelor-din-piramida-lui-Keops