Teatrul de Balet din Moscova

Bolshoi Theatre sau Teatrul Balsoi (in limba rusa traducandu-se prin Teatrul Mare) este celebrul teatru din Moscova, Rusia, proiectat de arhitectul Joseph Bové, ce gazduieste spectacole impresionante de balet si opera. Baletul Bolshoi si Bolshoi Opera sunt printre cele mai vechi si mari companii de Opera si Balet din lume. O filiala a teatrului o constituie Academia de Balet - Bolshoi Ballet Academy, o scoala de balet lider mondial, unde se formeaza cei mai buni si apreciati balerini.

Unul dintre cele mai mari teatre din lume se mandreste cu traditii si evenimente unice dar si cu o atmosfera de neuitat. O seara la Bolshoi este parte esentiala a unei vizite la Moscova.

Cladirea in sine este unul dintre simbolurile Moscovei, un exemplu cu adevarat impresionant de arhitectura clasica ruseasca, aflat vizavi de zidurile Kremlinului. Bolshoi este a doua mare Opera din Europa (dupa La Scala), grandoarea si puterea artistica fiind prezente in fiecare aspect al sau, inclusiv la impresionanta statuie a lui Apollo, care domina fatada teatrului renumit pentru stilul coregrafic aparte.


Bolshoi isi ia rolul de Teatru National al Rusiei in serios, politica sa fiind aceea de este de a se asigura ca 70% din repertoriu este alcatuit din capodopere rusesti. In ultimii ani, compania a facut eforturi pentru a creste numarul de reprezentatii avand la baza opere mai putin cunoscute ale unor compozitori rusi din secolul 20, iar unele dintre cele mai interesante si recente piese din repertoriu includ spectacole de balet si opere de Prokofiev, Sostakovici, Stravinsky, etc

Pentru iubitorii de opera si balet se recomanda ca inainte a participa la un spectacol la Bolshoi sa se informeze despre intreaga stagiune, deoarece calitatea pieselor poate fi variabila. Pentru restul, frumusetea uluitoare a scenografiei si atmosfera istorica a teatrului rus vor fi suficiente pentru a garanta o seara cu adevarat memorabila.

Viata - o calatorie (pentru Radu Beligan)

Radu Beligan si-a lansat de curand manuscrisul autobiografic “Note de insomniac”, publicat in editie limitata. Maestrul teatrului românesc a facut in fata brasovenilor, cu doua luni inainte de a implini venerabila virsta de 92 de ani, un spectacol marturisire, intitulat “Confesiuni despre viata si arta”.

“Iubiti orice, dar iubiti”
Radu Beligan: “A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber. Intr-un anumit sens esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin. (…) Viata mea n-a fost usoara. A fost o lupta permanenta si sper ca am iesit invingator, nu e o victorie stralucita, dar o victorie confortabila.

In ultima vreme foarte multa lume imi puna aceasta intrebare stereotipa: «Care este secretul longevitatii dumneavoastra?». Cit inca mai am rabdare sa le raspund le spun ca dupa mine secretul biblic al longevitatii este iubirea.

Cred ca suntem pe pamint pentru acest motiv: sa iubim. Le spun adesea celor ce vor sa ma asculte: «iubiti ce vreti, dar iubiti!». Nimic nu este mai dezastruos decit infirmitatea inimii. (…) Si fiindca am acest prilej, dati-mi voie sa va declar ca va iubesc. Da, va iubesc si pe dumneavoastra, spectatorii mei credinciosi, care m-ati facut ceea sunt azi. (…) Am calatorit frumos impreuna. Daca viata este o calatorie scurta, trebuie sa incercam s-o facem la clasa I”.

Cu aceasta declaratie si-a incheiat maestrul marturisirea facuta, in semiobscur, asezat pe un jilt, linga masa pe care erau asezate zeci de file din memoriile sale, alaturi de un pahar cu suc de grapefruit rosu, cu whisky. In dreapta, orientat spre sala, un ceas cu pendula a aratat publicului ca timpul trece pentru oricine, chiar si pentru spectatori.

Timp de aproape doua ore actorul nascut bacauan a facut celor prezenti confesiuni inedite despre viata si arta, despre “intilniri memorabile cu artisti geniali” care i-au influentat devenirea profesionala si spirituala: Lucia Sturdza – Bulandra, Elvira Godeanu, Victor Ion Popa, George Vraca, Sica Alexandrescu sau dramaturgii Eugene Ionesco, Camil Petrescu si Mihail Sebastian. Maestrul Radu Beligan a marturisit ca intreaga sa cariera se datoreaza Luciei Sturdza – Bulandra si cuvintelor pe care actrita i le-a spus la un curs al ei, la care tinarul Beligan a recitat din Esenin: “Dumneata, daca ai sa fii serios, ai sa faci o mare cariera”.

Insula Mustique – paradis de lux

Mustique este o insula exclusivista intinsa pe 1400 de acri de teren, situata in sudul Caraibelor, cu spatii luxuriante unde briza se simte bland, inconjurate de plaje albe si ape cristaline acvamarin. Aceasta insula privata este detinuta si gestionata de catre Compania Mustique, formata din actionari si proprietari de vile din 17 tari, implicati in protejarea frumusetii naturale, linistii si intimitatii insulei.



Un plan de dezvoltare controlat mentioneaza ca insula are in prezent 100 de resedinte private. 72 de vile sunt cuprinse in Colectia Villa si sunt disponibile pentru inchiriere pe perioada unei saptamani prin intermediul serviciului de inchirieri de vile Mustique. Clima constant calda a insulei, stilul de viata insular intim si exclusivist care atrage vizitatori internationali sofisticati, face ca multi dintre cei care ajung pe insula sa devina proprietari.

Mustique este o insula linistita chiar si in timpul sezonului de varf, exista putin trafic, blocaje sau zgomot. Multe din drumuri nu sunt asfaltate si exista o semnalizare ruitera minima, astfel incat insula creeaza un sentiment non-comercial. Toate liniile de inalta tensiune si de telefon sunt subterane. Poti sa te simti complet naufragiat pe plajele cu nisip alb, chiar si pe renumita si minunata plaja Macaroni.

Plaja este situata pe coasta de est a insulei. Alte plaje populare la Oceanul Atlantic sau Caraibe sunt Endeavour, Lagoon, L'Ansecoy si Simplicity. Mai multe plaje au facilitati pentru picnic.

Mustique dispune de o gama larga de facilitati de agrement si se bucura de multe plaje paradisiace unde te poti relaxa complet sau poti savura un picnic romantic. Drumetiile sau echitatia fac parte dintre activitatile preferate de turisti, reprezentand si o modalitate foarte buna de explorare a insulei in timpul liber.

Limba engleza este limba oficiala, dar datorita oaspetilor si proprietarilor internationali sunt larg raspandite si limbile franceza, italiana, germana si olandeza.

Havana, Cuba – in patrimoniul UNESCO

Ati crezut probabil ca Havana inseamna doar rom, trabucuri, Che Guevara si lozinci impotriva imperialismului american. Havana este insa un paradis in care pana si timpul, in loc sa se scurga, leneveste la soare si bea un cocktail de rom dintr-un pahar cu umbreluta.

Incursiune in trecut

Havana, ultimul dintre orasele fondate in Cuba de catre conchistadorii spanioli, a devenit si cel mai important oras de pe insula, pozitie pe care a continuat sa o detina inca din anul 1550. Havana a fost unul dintre principalele centre din Caraibe pentru constructiile navale. Pozitionarea strategica a facut din oras un punct de intalnire perfect pentru navele ce transportau comori spre Spania, din Mexic si Peru: Havana a devenit astfel poarta frontala a vastului imperiu colonial spaniol iar in anul 1607 a devenit, de asemenea, capitala Cubei.

In 1762, in timpul Razboiului de sapte Ani, englezii au cucerit Havana si s-au stabilit aici timp de 11 luni, apoi au cedat-o in schimbul Floridei. Havana s-a transformat dupa aceasta intr-un oras puternic fortificat in care comertul proaspat liberalizat a dus la dezvoltarea orasului, in mod constant, de-a lungul secolelor 18 si 19. Orasul a ramas neatins din punct de vedere teritorial in timpul Razboiului de Independenta din a doua jumatate a secolului al 18-lea, fiind singurul teritoriu spaniol de pe continentul American privilegiat in acest sens.

In timpul Prohibitiei din Statele Unite, Havana a devenit un paradis pentru amatorii de rom cubanez si trabucuri fine - cel putin pana in ajunul Anului Nou 1959, cand rebelii condusi de Fidel Castro au patruns in oras. Astazi capitala Cubei are aproximativ 2 milioane de locuitori, fiind cel mai mare oras din Antile, cu zona de zgarie-nori moderna dominand portul.

Centrul istoric
Centrul vechi al Havanei, declarat patrimoniu UNESCO in anul 1982 este, din punct de vedere arhitectural, un mix inte baroc si monumente neoclasice, un ansamblu omogen de case private, cu arcade, balcoane, porti din fier forjat si curti interioare.

Multe dintre cele mai frumoase cladiri vechi din Havana au fost transformate in muzee, centrul concentrand cele mai multe dintre biserici, palate, castele, monumente revolutionare si piete ce merita o vizita; cu toate acestea, renovarile sunt lente si extinse doar la zonele rezidentiale.

Obiectivele turistice traditionale ale capitalei cubaneze includ Plaza del Catedral, Catedrala San Christobal de La Habana si Castillo de la Real Fuerza, cea mai veche fortareata coloniala din America Centrala si de Sud. Bineinteles ca spiritul lui Che Guevara inca mai bantuie Cuba, prin intermediul afiselor, posterelor, tricourilor si al cartilor postale.

Plaza de Armas a fost sediul autoritatii si puterii in Cuba timp de 400 de ani. Impunatorul Palacio de los Capitanes Generales, situat in partea de vest a pietii este una dintre cele mai maiestuoase cladiri din Cuba, in prezent gazduind Muzeul orasului. Calle Obispo, o straduta pornind din Plaza de Armas si a fost unul dintre locurile preferate de promenada ale lui Ernest Hemingway.

Mormantul simbolului revolutiei cubaneze se afla la Santa Clara, in zona de sud-est a Havanei, si este cel mai vizitat obiectiv turistic cubanez.

Vestigiile epocii proamericane sunt toate inca la vedere: Havana e impanzita de mii de automobile Ford, Oldsmobile, Cadillac sau Chevrolet datand din 1930-1950 si aflate in perfecta stare de functionare (costa intre 3.000 si 5.000 de dolari, dar nu pot fi scoase din tara), cartierul rezidential de vile e ca si neschimbat, fabrica de tutun Partagas merge din plin, muzica se aude peste tot (in conditiile in care artistii din Buena Vista Social Club iau majoritatea Premiilor Grammy la categoria latino), iar romul (el ron) curge in valuri, atat in varianta straight, cat si, mai ales, mixat cu arta, in cocktailuri: Mojito, Daiquiri, Pina Colada, Cuba Libre. Doar ca, in acest din urma amestec, se foloseste Coca Cola importata din Mexic, nu din SUA (tara incriminata frecvent de lozincile pictate pe ziduri, care inlocuiesc aici ideea de reclama).

De altfel, izolarii comandate de vecinul de la nord (catre care ambarcatiuni de toate felurile continua sa plece, intesate de refugiati, la adapostul noptii) i se raspunde cu un contraboicot: dolarul (candva, moneda alternativa) este taxat suplimentar cu 20% la cursul de schimb, cardurile emise in SUA sunt refuzate si, pentru orice eventualitate, nu exista bancomate, toate schimburile fiind facute la hotel sau la banca. In plus, CNN-ul de limba engleza este bruiat la hotel, just in case.

Romul clasic, cel creat pe la 1870 de familia lui don Facundo Baccardi, dar devenit dupa 1959 rum in America, acum se numeste Havana Club (ron) si este, in continuare, cel mai bun din lume. Intrat in portofoliul firmei franceze Pernod Ricard, romul este produs anual in cantitati mari, peste 2,4 milioane de ladite (x 9 litri) si respecta pana la fanatism rigorile traditionale, sub coordonarea nemiloasa a lui José Navarro, el maestro ronero.

Ca o ironie pentru americanofobie (generata de blocada ce dureaza de o jumatate de secol), Havana Club se invecheste in butoaie de stejar american, achizitionate insa, pe o filiera complicata, din Europa si folosite o singura data.

Cat despre trabucuri, cele mai celebre marci sunt produse la fabrica Partagas (Cohiba, Hoyo de Monterrey, Romeo y Juliet) si costa enorm, pana la 300-400 de euro cutia de 25 de bucati, dar pot fi cumparate cu usurinta de pe piata neagra la preturi de zece ori mai mici.

Curiozitati:

In urma cu 7 ani, administratia cubaneza a invitat in secret peste o suta de mari afaceristi si vedete din SUA la o cina oficiala in Havana, pentru a sarbatori cea de-a treizecea aniversare a faimoaselor trabucuri Cohiba. Se pare ca pe lista invitatilor s-au aflat staruri precum Jack Nicholson, Danny de Vito, Matt Dillon si Arnold Schwarzenegger. O cutie cu 25 de trabucuri Cohiba, preferatele lui Fidel Castro inainte de a se lasa de fumat, costa peste 1.000 de dolari in America, unde importul acestor produse e interzis.

Printre vedetele care apreciaza Cuba, sau care pur si simplu nu pot rezista ispitei unei conversatii tête-à-tête cu Castro, se numara si Steven Spielberg, care a descris cele opt ore cat a luat cina cu liderul cubanez drept cele mai importante opt ore din viata sa, dar si Danny Glover, Kevin Costner, Robert Redford sau Leonardo DiCaprio. La randul lor, supermodelele Naomi Campbell si Kate Moss calatoresc frecvent in Cuba.

Un taram suspendat in timp, Havana este destinatia perfecta pentru cei care sufera de depresia provocata de iarna sau, pur si simplu, de frig.

Insulele Feroe – magie nordica

Cu un peisaj inspirat parca din Stapanul inelelor, insulele Feroe dau impresia ca sunt locuite de hobbiti si spiridusi.

Insulele Feroe (sau Insulele Faroe, in feroeza insemnand "Insulele Oilor") sunt de fapt un grup format din 18 insule, pe coasta Europei de nord, intre Marea Norvegiei si nordul Oceanului Atlantic, cam la jumatatea distantei dintre Islanda si Norvegia. Arhipelagul nu are nici o granita de uscat cu vreo alta tara.

Sunt o regiune autonoma a Regatului Danemarcei din 1948 si, de-a lungul anilor, au preluat controlul asupra majoritatii problemelor de stat, exceptand apararea (nu detin o armata proprie organizata, care ramane responsabilitatea Danemarcei, cu exceptia unei mici politii si a Pazei de Coasta) si relatiile externe.

Numele de Feroe este dat si unei regiuni maritime britanice. Au legaturi traditionale puternice cu Islanda, Shetland, Insulele Orkney, Insulele Hebride Exterioare si Groenlanda. Arhipelagul a fost despartit de Norvegia in 1815. Insulele au proprii reprezentanti in cadrul Consiliului Nordic.

Coasta crestata, care in mare parte este faleza, se intinde peste 1289 km. Singura insula care este nelocuita este Lítla Dímun. Insulele sunt stancoase, avand cateva varfuri joase. Inaltimea medie a arhipelagului este de 300 metri deasupra marii.

Daca atmosfera este senina, se poate privi de jur imprejur intreg arhipelagul, de pe varful celui mai inalt munte, Slættaratindur, de la 882 m deasupra nivelului marii. Prin Capul Enniberg, Insulele Feroe poseda cea mai inalta stanca din lume (754 m), care iese la un unghi drept din mare. Pe uscat mai exista cateva varfuri mai inalte, dar acestea nu sunt verticale.

Nici un punct din Insulele Feroe nu se afla la o departare mai mare de 5 km de mare. Aproape toate locurile din insule se afla la protectia porturilor naturale din fiorduri si golfuri. Aceste fiorduri pecetluiesc soarta balenelor pilot, deseori vanate aici, in ciuda tuturor protestelor.

In vai si pe platouri terenul este de obicei mlastinos, iar pamantul este strabatut de mai multe paraie, mai mici sau mai mari, care formeaza uneori cascade sau se varsa direct in mare.Insulele Feroe sunt de origine vulcanica si au o varsta de aproximativ 60 de milioane de ani (de trei ori mai in varsta decat Islanda).

Regiuni:

1.Norðoya sýsla: Peisajul cel mai dispersat si majoritatea celor mai inalti munti se regasesc pe cele sase insule nordice din nord-estul arhipelagului. Ele sunt: Kalsoy, Kunoy, Borðoy, Viðoy, Svínoy si Fugloy, complet in estul Insulelor Feroe. Metropola insulelor nordice Klaksvík din Borðoy este al doilea oras ca marime si cel mai important oras din industria pescuitului. Viðareiði din Viðoy este cel mai nordic oras, aflat in mijlocul unui peisaj unic.

2.Eysturoyar sýsla: La vestul insulelor din nord se afla Eysturoy, a doua insula ca marime a arhipelagului. Impreuna cu Streymoy formeaza centrul Insulelor Feroe. Co-urbanismul din Runavík este cea mai mare asezare urbana, urmata de Fuglafjørður. Pentru atractiile sale turistice cele mai cunsocute zone sunt Eiði si Gjógv.

3.Streymoyar sýsla: Cea mai mare insula, Streymoy, este cea care are numarul de locuitori cel mai mare si cuprinde capitala Tórshavn ca centru administrativ si cultural si cel mai important port maritim din tara. Orasul Vestmanna de pe coasta de vest a insulei este faimos pentru impozantele stanci (Vestmannabjørgini) din partea sa nordica. Saksun si Tjørnuvík din nord sunt puncte de atractie, ca si Kirkjubøur din sud. Tot apartinand acestei regiuni sunt si insulele Nólsoy din est si Hestur si Koltur din vest.

4.Vága sýsla: La vest de Streymoy se gaseste insula Vágar, pe care se afla singurul aeroport, iar in largul din vest, pe insula Mykines, se afla paradisul pasarilor.

5.Sandoyar sýsla: La sud de Streymoy se afla Sandoy, care si-a primit numele de la plajele extrem de rare in aceasta parte. Aceasta regiune numara si cele mai mici insule Skúvoy si Groß-Dimun.

6.Suðuroyar sýsla: Suðuroy este cea de-a treia insula ca marime a arhipelagului si, totodata, cea mai sudica parte a tarii. Aici se afla si zona geografica Lítla Dímun. Orasele Tvøroyri si Vágur sunt centre regionale. Sumba este comunitatea cea mai sudica a feroezilor. Coasta de vest, care este spectaculoasa, este foarte accesibila pe uscat.

Domul din Milano - un poem in marmura

Descrierea din titlu ii apartine celebrului autor american Mark Twain, calator prin Italia in secolul al XlX-lea.

Domul din Milano, in italiana Duomo di Santa Maria Nascente, este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano.

Cu o suprafata de 1200 mp, catedrala milaneza, una dintre imaginile emblematice ale Italiei si ale Europei, este cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca marime din lume, dupa Bazilica San Pietro din Roma si catedrala din Sevilla. Podoaba cu totul unica a arhitecturii gotice, domul din Milano are o capacitate de peste 40.000 de locuri si o lungime de 157 m.

Este una dintre catedralele occidentale a caror constructie s-a intins pe durata a catorva secole. inceputa in 1386 si incheiata in 1887, ea domina astazi piata centrala din Milano, fiind un simbol al puterii economice pe care aceasta capitala a Lombardiei, poarta de intrare a comertului ce traversa Alpii, l-a reprezentat timp de veacuri.

Maiestuozitatea si formele estetice ale catedralei sunt graitoare: detaliile sculpturale ale celor 135 de turle, dintre care cea mai inalta atinge 109 metri, si cele peste 2000 de statui, sunt foarte atent executate, la fel si marile ferestre ale cladirii, considerate a fi cele mai mari din lume.

Constructia propriu-zisa a inceput in 1386 la initiativa arhiepiscopului Antonio de Saluzzo, intr-un stil gotic tarziu, cu specific mai degraba francez decat italian. Munca a continuat timp de secole, turnul principal fiind impodobit in 1762 cu o statuie policroma a Fecioarei Maria, careia i-a fost dedicat de la inceput domul milanez. Interiorul nu este mai putin frapant.

Cinci nave gigantice, separate de stalpi de piatra artistic sculptati, sunt incadrate de ferestre cu vitralii executate cu mare maiestrie. Absida, partea cea mai veche a catedralei, include trei ferestre in forma de roza, realizate de Filippino de Modena, intr-un mod ce ne dezvaluie complexitatea sculpturii din secolul al XlV-lea.

Poetul romantic englez Percy Shelley, calator in Italia la inceputul secolului al XVIII-lea, afirma ca interiorul domului este cel mai bun loc pentru a citi "Divina Comedia". Dar, doar cu putin timp inainte, domul fusese martorul unui eveniment cu totul opus explorarii lumii celeste a lui Dante, mai exact catedrala fusese aleasa de Napoleon pentru a fi incoronat rege al Italiei.

Actualmente, Domul din Milano este un obiectiv nelipsit in agenda turistica al fiecarui vizitator ce paseste in vechiul oras italian, dar si un lacas de cult crestin in are messa se savarseste duminical.

Sursa: Wikipedia

Salerno, Italia – se reinventeaza

De la celebrul castel la faleza incantatoare, o sinteza mediteraneeana bogata in comori si plina de ambitii, Salerno este un oras in curs de restilizare. Tehnologii, arome mediteraneene, stradute inguste, fatade istorice, gradini, monumente – toate te astepta intr-o zona ce se vrea descoperita.

Dupa ani de repaus, Salerno pare a-si fi regasit identitatea – oscilind intre traditia milenara si modernism. Salerno s-a aflat de-a lungul timpului la intersectia mai multor culturi, asa cum o demonstreaza si Scoala de Medicina de aici, cea mai veche institutie din Europa medievala, ce a benficiat si s-a dezvoltat pe baza cunostintelor acumulate de culturile greaca, latina, araba si ebraica.

Centrul medieval este reprezentat de strazi inguste care urmeaza vechile trasee romane - nu rata Via dei Mercanti – pana spre colina din apropierea castelului Arechi. Centrul este plin de viata, cu numeroase magazine si buticuri, restaurante (cine ar rezista unei portii de paste cu fasole si scoici sau mozzarella), vinoteci, vechi palate si gradini. In apropierea Castelului poti savura atmosfera romantica, te poti bucura pe deplin de mare si respira aerul unui trecut glorios. Arechi II a fost printul lombard care in secolul al VIII-lea a conceput sistemul defensiv al castelului, utilizat in prezent pentru expozitii si conferinte si Torre Bastiglia.

Biserica Santa Maria De Lama pastreaza perfect picturi antice lombarde, insa merita o vizita si bisericile baroce S. Giorgio si Madonna delle Grazie. Merita o mentiune speciala Catedrala dedicata Sf. Evanghelist Matei, foarte iubit de salernitani. Roberto D'Altavilla a decis ridicarea acestuia in anul 1076, fiind unul dintre cele mai impresionante exemple de arhitectura medievala din sudul Italiei.

Salerno se lauda si cu o alta raritate: Gradinile Minervei, o gradina terasata creata de Matthew Silvatico, un medic eminent al Scolii din Salerno, prima gradina botanica din lumea occidentala. Interconectate printr-o scara din secolul al XVII-lea, care se afla la poalele dealului Bonadies, acestea permit admirarea unei panorame complete atat a centrului cat si a zonei portuare.

Pe malul marii insa se concentreaza contemporanitatea acestui oras fermecator. Poarta de imbarcare Stazione Marittima, proiectata de Zaha Hadid, va gazdui birourile administrative, dar va fi si terminalul pentru feriboturi, aliscafi si navele de croaziera. Stilul arhitectural, care aminteste de o stridie, este neted si fluid si este menit a schimba orizontul orasului, impreuna cu proiectul controversat Crescent, imaginat de Ricardo Bofill.

Un adevarat amfiteatru de magazine, birouri, locuinte si o parcare auto, a suscitat critici de o parte a locuitorilor. Un proiect impresionant, dorit a fi, de catre primarul De Luca, centrul de greutate dintre Coasta Amalfi si Capri, Cilento, Paestum, Pompei, si al carui impact asupra mediului (mai ales pe plaja istorica Santa Teresa) a alarmat multi locuitori. Spiritul inovator, impreuna cu dorinta de progres, evolutie, respectul pentru trecut si traditii, acestea sunt cateva dintre punctele forte care vor aduce Salerno in centrul atentiei turistilor in cautare de inedit.

Sursa: http://viaggi.libero.it/