Teatrul umbrelor, Indonezia

Teatrul (de papusi) Javanez Wayang isi are originile in poemele epice indiene Ramayana si Mahabharata si este "inima" teatrului indonezian de peste 1000 de ani.
In wayang kulit, papusarul manuieste papusile de piele in asa fel incat umbrele acestora sa danseze pe un paravan alb. In tot acest timp canta, intoneaza naratiunea si rosteste dialogurile.

Sunt mai multe forme de wayang: wayang kulit sunt papusile din umbra sau papusile din piele (kulit insemnand piele in limba indoneziana), wayang golek sunt papusile din lemn, acestea reprezinta actorii principali in piesele de teatru.

Spre deosebire de majoritatea artelor de curte, wayang kulit are o traditie de secole si ca arta populara, asa incat astazi, gratie celor cativa zeci de mii de papusari, este cea mai puternica forma de arta traditionala din Asia de sud-est.

In 1967, Rendra, un poet si dramaturg indonezian foarte cumoscut, a deschis Teatrul Benkel, scena pe care se joaca piese wayang si dansuri wayang, dar si spectacole americane si europene cum ar fi Shakespeare. Francezul Ataud s-a inspirat din teatrul balinez pt a redefini teatrul clasic european.

Palatul Potala, Tibet - resedinta lui Dalai Lama

Palatul Potala este situat pe Dealul Rosu din Lhasa, Tibet, la 3700 de metri deasupra nivelului marii. Palatul are 13 etaje si o inaltime de 117 metri, fiind o adevarata bijuterie de arhitectura tibetana.

Palatul Potala este centrul administrativ si spiritual al poporului tibetan. Cuvantul Potala desemneaza in chineza locul unde locuieste Buddha.
Palatul-resedinta a liderului spiritual suprem al Tibetului, Dalai Lama, a avut regim de manastire budhista pana in anul 1959. In acel an, in urma unei revolte nereusite impotriva stapanirii chineze, al 14-lea Dalai Lama, Tenzin Gyatso, se refugiaza in India; guvernul indian ii daruieste o resedinta la Daramsala, unde se afla si in prezent.

De atunci, Palatul Potala este muzeu de stat, administrat de ministerul de resort al Republicii Populare Chineze. Este inclus in patrimoniul mondial UNESCO.

Legenda spune ca in secolul al VII-lea, regele Song Isan Gambo, care domnea peste regatul Tubo, s-a casatorit cu printesa Wen Cheng din dinastia Tang si a cerut sa i se construiasca un palat cu 999 de camere.

Structura din piatra si lemn numita Potala Palace este de fapt formata din Palatul Alb si Palatul Rosu.
Palatul Alb, cu salile sale, temple si gradini, serveste drept resedinta propriu-zisa a lui Dalai Lama.

Palatul Rosu include mai multe camere destinate venerarii lui Buddha si camere care contin temple unde sunt pastrate ramasitele mai multor Dalai Lama, de la al 5-lea pana la al 13-lea. Toate mormintele fostilor Dalai Lama sunt suflate cu aur. Cel mai impunator este cel apartinandu-i celui de al 5-lea lama, acesta avand 15 inaltime si fiind ornat cu 20000 de diamante si 3 500 kg de aur.
Palatul detine un numar impresionant de sculpturi, picturi, manuscrise si mosteniri culturale foarte valoroase.

Conform obiceiului din partile locului, vizitarea palatului trebuie facuta in sensul acelor de ceasornic si turistii nu trebuie sa calce pe pragurile usilor. La Palatul Potala nu sunt primiti decat maxim 2300 de turisti si pelerini zilnic. Din acest motiv este indicat pentru cei care doresc sa viziteze acest obiectiv turistic sa isi cumpere bilete in avans.

Coasta de Fildes - descopera Africa

Coasta de Fildes reprezinta modalitatea cea mai sincera de a te apropia nu doar de o tara, ci de Africa insasi.

In Coasta de Fildes sau Cote d’Ivoire este cald, este foarte cald, este ingrozitor de cald si umed. Coasta de Fildes este, fara indoiala, un paradis natural al Africii. Cum hotelul in care am stat era situat intr-o zona rezidentiala, seara orasul parea o feerie de lumina, cu sosele serpuind de-a lungul Golfului Guineei si pe peluza orchestra canta discret ,,Comandante Che Guevara” intr-o perfecta simetrie cu atmosfera.

Ziua insa am descoperit contraste de o violenta aproape dureroasa. Munti de gunoaie in putrefactie alterneaza cu zgarie-nori care pastreaza linia arhitectonica desueta a anilor ’60. Mai toate hotelurile si cladirile de referinta au fost construite in perioada dominatiei franceze si au ramas asa. De altfel, franceza este limba vorbita de localnici. Ca turist in Coasta de Fildes, te confrunti cu doua probleme: mancarea si securitatea.

Nu este indicat sa mananci decat in restaurantele marilor hoteluri, iar noaptea este preferabil sa nu iesi pe strazi.

In timpul zilei insa, o plimbare cu salupa in Golful Ebrie este impresionanta - nuferi, palmieri, crocodili la vedere, tot tacamul exotic. In capitala administrativa a tarii, Yamoussoukro, clima se schimba perceptibil, caldura e uscata si relativ suportabila.

Orasul are bulevarde largi, flancate de colibe si vanzatori ambulanti. Se circula aparent fara reguli, desi din loc in loc apar semne orgolioase cu „cedeaza trecerea”. Punctul de atractie al Capitalei este cea mai mare catedrala catolica din lume: Basilique de Notre Dame de la Paix de Yamoussoukro. Construita intre 1985 si 1990, a costat 300 de milioane de dolari, are 18.000 de locuri si 158 de metri inaltime. A fost inaugurata in 1990 de catre Papa Ioan Paul al II-lea.

In apropiere de Yamoussoukro, poti vizita plantatiile de cacao care se intind pe mii de hectare. Sau te poti infunda intr-o plantatie de ananas, unde descoperi de fapt ca ananasul proaspat cules are cu totul alt gust, e extrem de dulce si de zemos. Daca vrei sa fii consecventa in aventura, poti incerca o vizita in nordul tarii, in orasul Bouake, fost pana de curand fieful rebelilor antiguvernamentali.

Intre acestia si Guvern, s-a incheiat in 2002 o pace fragila, prin urmare, calatoria e una cu adevarat riscanta. Spre Bouake duce singura autostrada construita de francezi si esti escortat pe rand de fortele guvernamentale, mai apoi, de la un punct, de rebelii domesticiti, pentru ca in oras sa fii sub protectia trupelor ONU. Peisajul de savana tropicala pe care-l vei descoperi este unic insa.

PS: Ministerul Afacerilor Externe avertizeaza ca exista un pericol iminent sa izbucneasca un razboi civil in Coasta de Fildes si recomanda cetatenilor romani care se afla acolo sa paraseasca neintarziat aceasta tara. Cetatenii romani care ignora avertismentele MAE si se deplaseaza in zone de risc, isi asuma raspunderea integrala pentru faptele lor.
Sursa: Tabu.ro

Palatul Amalienborg, Copenhaga

Palatul Amalienborg, resedinta principala a familiei regale daneze reprezinta cea mai impunatoare structura Rococo din Danemarca si una dintre cele mai reusite din Europa. Complexul cuprinde patru palate si a fost conceput initial ca un mini-orasel de vile apartinand clasei nobiliare. Acesta gazduieste astazi expozitii acoperind perioada 1863-1972 si incorporeaza patru corpuri de cladire dedicate regilor dinastiei daneze: Christian al IX-lea, Frederik al VIII-lea, Christian al X-lea si Frederik al IX-lea.

Complexul in sine si-a capatat numele dupa sotia regelui Frederik al III-lea, regina Sophie Amalie, din dispozitia careia a si fost construit, in perioada 1667-1673. Structura originala a fost distrusa de un incendiu in 1689, dar gradina a ramas intacta pana ce a trebuit sa permita extinderea orasului cu Frederiksstaden, un cartier inaugurat de Frederik al V-lea.

Pentru a restaura splendoarea de odinioara, in centrul noului cartier a fost inaltata o cladire monumentala – Palatul Amalienborg de astazi - creatie a arhitectului Nicolai Eigtved, inspirat de stilul francez: o curte octogonala dominata de o statuie ecvestra a regelui, inconjurata de vile in stil Rococo. Curtea este divizata de doua strazi perpendiculare, cea mai ampla ajunge in port si la Biserica de Marmura.

Familia regala avea sa se mute aici in 1794 dupa incendiul de la Palatul Christiansborg. Astazi, un regiment de garda de 1000 de soldati ii pazeste pe suverani si palatele regale, membrii sai fiind recrutati din cadrul fortelor armate. Schimbarea garzii are loc doar cind suveranii se afla in resedinta. Desi Garda Regala are sarcina de a pazi si Rosenborul, Kastelletul, Christiansborgul si Marselisborgul, la Amalienborg serviciul este 24 cu 24.

Muzeul Amalienborg, de fapt Vila lui Christian al VIII-lea de la Palatul Amalienborg este o continuare a Colectiei Regale de la Castelul Rosenborg infiintat in 1994.

Cheile Dobrogei – important teren arheologic

Chiar nimeni nu face poze la Cheile Dobrogei doar de dragul acestei arte, a fotografiei? Toti vor bani pentru ele?............Mare pacat cand pasiunea se transforma in afacere!

Va invit deci pe toti in aceste locuri si sa-mi scrieti daca merita sau nu sa le fotografiati!

Consider ca imaginea in miscarea este mult mai graitoare insa:

Cheile Dobrogei se afla pe versantul drept al vaii Casimcea, in judetul Constanta, la aproximativ 45 km NV de Constanta. Sunt declarate rezervatie complexa si, teoretic, catarararea este interzisa in zona.

Incepand cu localitatea Mihail Kogalniceanu, unde se gaseste si aeroportul international cu acelasi nume, de-a lungul soselei pana in loc alitatea Casimcea, se desfasoara frumoasele Chei ale Dobrogei, cu rezervatii care impresioneaza prin varietatea vegetatiei si faunei.

Localitatea Targusor adaposteste rezervatia „Gura Dobrogei", un obiectiv important din punct de vedere geologic, biologic si speologic. Peisajele sunt de o frumusete rara - santuri naturale si chei brazdeaza malurile abrupte ale vaii, pesteri sapate in calcar, precum „La Adam” si „Pestera Liliecilor” cu specii de plante deosebite, dar si descoperiri arheologice importante.
Rezervatia este formata din calcare din perioada jurasicului, aici gasindu-se o fauna si o flora de interes deosebit. Calcarele cheilor, reprezinta niste ramasite de atoli, ceea ce justifica forma semirotunda a peretilor. Peretii sunt orientati est/vest si nu au o inaltime mai mare de 40m.

Alaturi de frumusetile naturale, zona este presarata si cu numeroase urme arheologice, in special cele gasite in pesterile presarate de-a lungul Cheilor Dobrogei – resturi de unelte, vanat si chiar urme osteologice ale tipului de oameni care populau aceasta zona in epoca preistorica.

Acces : numai auto pe ruta Harsova sau Constanta (depinde de directia de mers) - Kogalniceanu spre localitatea Targusor(12Km). La jumatatea satului este indicator dreapta, spre Pantelimon. Dupa ~8Km pe camp, apare indicatorul cu "rezervatia Cheile Dobrogei" si drumul incepe sa coboare spre chei.
Perioada ideala : aprilie – iunie, septembrie – noiembrie

Surse:
http://www.comeinromania.com/

Medias – cetatea medievala a turnurilor si a vinului

Orasul Medias este asezat in bazinul mijlociu al raului Tarnava Mare, la o distanta de 39 km de Sighisoara si 41 km de Blaj.
La 18 km de Medias se gaseste statiunea balneoclimaterica Bazna, atestata documentar din anul 1302.

Prima atestare documentara a Mediasului, se pare, este din anul 1267. In anul 1318, sasii din Medias si cei din Seica Mare au fost scutiti de obligatia de a participa la oastea regala, obtinand totodata si unele privilegii fiscale. La 1402 regele Sigismund de Luxemburg a eliberat scaunele Medias si Seica de sub jurisdictia comitelui secuilor. In 1576 aici l-au ales polonezii pe Báthory István regele Poloniei, si tot aici a fost ales Bocskai István in 1605, principele Transilvaniei.
Prima biserica romaneasca din Medias a fost ridicata in anul 1826 prin eforturile episcopului greco-catolic Ioan Bob, cel care tot atunci a infiintat si prima scoala romaneasca din oras.

Un oras pitoresc in care se simte imbinarea dintre vechi si nou, cu o alternanta de stiluri arhitectonice, de la gotic la cel renascentist si neoclasic, la baroc si secession (Jugendstil).

"Civitas Mediensis" si-a conservat trecutul istoric in 17 turnuri si bastioane, ziduri multiseculare inalte de peste 7 metri, 3 porti principale si 4 secundare de acces in vechea cetate. Biserica fortificata Sfanta Margareta detine un ansamblu valoros de picturi murale gotice, iar turnul are un ceas care indica fazele lunii. Aceasta biserica este importanta si pentru ca aici a fost inchis domnitorul Tarii Romanesti, Vlad Tepes, in anul 1476, in urma unui conflict cu regele Ungariei, Matia Corvinul. Tot aici principele transilvanean Stefan Báthory a fost ales in functia de rege al Poloniei.

Centrul istoric al orasului Medias apare ca un muzeu in aer liber. Monumentele medievale din piata castelului sunt unice in Transilvania. Orasul are o vechime de peste 7 secole, fiind mentionat pentru prima data, intr-un document istoric in anul 1267, astfel fiind unul din cele mai vechi orase ale Romaniei.

Printre obiectivele turistice, putem mentiona Turnul Croitorilor, Turnul Trompetilor, Turnul Clopotelor, Casa Schuller (1588) Turnul Forkesch, Turnul Pietrarilor, Turnul Fierarilor. Complexul Arhitectural Franciscan include biserica si manastirea franciscana, care, in jurul anului 1444, au fost construite de ordinul franciscan. Complexul adaposteste exponate de mare valoare: tezaurul de la Seica Mica, tezaurul de la Panade, diverse piese de ceramica populara.

In paginile romanului "Dracula", scriitorul irlandez Bram Stoker mentioneaza ca, la nunta contelui valah, vinul a fost "cel auriu de Medias".

Mediasul si imprejurimile lui sunt si azi cunoscute, data fiind faima vinurilor vechi de Tarnave, simbol al stemei orasului, zona fiind supranumita in vechime "Tara Vinului" sau "Weinland", asa cum apare in harta umanistului Johannes Honterus (sec. XVI).
Sursa: wikipedia.ro

Insula Serpilor – teritoriu strategic

Insula Serpilor este situata la 45 km est de gurile Dunarii in dreptul Bratului Sulina. Cu o lungime de 662 m si o latime de 440 m,cu o circumferinta de 4 km, are o suprafata de 17 ha. Aflata la circa 40 m deasupra nivelului marii insula nu are apa potabila, este stancoasa si cu vegetatie saraca.

In antichitate s-a numit Leuke (Alba) si este pomenita intaia oara in anul 777 i.H. Dupa mitologia greaca, zeita Thetis s-a rugat de Neptun sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul ei Achile, erou al Troiei. Pe insula a existat si un templu si o statuie a lui Achile. S-a mai numit o vreme si Insula Fericitilor pentru ca grecii credeau ca sufletele eroilor morti locuiau aici.

Cercetarile efectuate in zona in 1823 confirma legenda grecilor antici. Atit capitanul rus Kritzki, cit si neamtul Kohler au descoperit ruinele templului inchinat lui Achile, dar si alte edificii, presupuse locuinte ale preotilor din antichitate.
Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,87 m. In partea de est a sanctuarului se afla templul inchinat eroului Achile. Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Pe baza fragmentelor de constructie descoperite, templul lui Achille a fost un monument de arta, avand langa el mai multe camere, pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.

Acest templu este mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) in versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait in secolul al II-lea dupa Hristos), afirma in lucrarea sa “Discutii” ca: “Achile locuieste intr-o insula drept in fata Istrului, in Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui Achile…”
Istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), in lucrarea sa “Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomana” (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. Unul din popasurile cele mai vechi este cel din “insula Alba”, Leuke sau Achilleis, mica stanca ce se inalta in plina mare in largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula Serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat in cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului.

O alta legenda se refera la faptul ca in mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc paradisiac, o lume in care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica “A fericitilor”. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculatiile, traducand termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor.

Motiv de cearta intre mai multe natiuni

Pina in epoca moderna, Insula Serpilor a trecut pe rind prin mainile grecilor, romanilor, bizantinilor, otomanilor sau rusilor, aceasta revenind Romaniei abia in 1878. Intre 1941 si 1944 e administrata de trupele germane, ce sint alungate in august 1944 de un detasament sovietic. Tratatul de pace de la Paris (1946) lasa insula in posesia Romaniei, insa doar pentru doi ani. In 1948, primul-ministru Petru Groza si ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, semneaza la Moscova un protocol ce reface granita dintre Uniunea Sovietica si statul roman. Aici se stabileste ca Insula Serpilor intra in componenta URSS. Dupa disparitia Uniunii Sovietice (1991), insula, impreuna cu baza militara, trece in administrarea Ucrainei.

Importanta strategica a Insulei Serpilor

Insula Serpilor, cu o suprafata de doar 17 hectare, nu prezinta o importanta prea mare din punct de vedere teritorial si economic, in schimb are o foarte mare importanta din punct de vedere strategico-militar.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice in anul 1991, Insula Serpilor impreuna cu baza militara, de control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, a trecut in administrarea Ucrainei.

Statiile de radiolocatie aflate pe insula executa o cercetare aeronavala la mare distanta, intr-un perimetru ce cuprinde Marea Neagra si Marea Mediterana, pana la coastele Libiei, rezultatele cercetarii fiind transmise unui punct de conducere. Pe insula sunt stocate informatiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean. De asemenea, aici sunt amplasate statii de bruiaj si ascultare atat a convorbirilor in fonie, cat si a celor prin cablu.

Pe insula a fost dislocata o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente, care deservesc un heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale Ucrainei.

Crearea unei comunitati permanente ar putea ajuta Ucraina in revendicarea Insulei Serpilor. Romania sustine ca Insula Serpilor are statutul de stanca, deoarece nu este locuita permanent si nu are surse de apa potabila. In disperare de cauza, autoritatile ucrainiene au deschis pe insula, in ultimii ani, un hotel fara canalizare si un cabinet medical, insa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor.

Curtea de la Haga a dat verdictul in cazul Romania vs Ucraina, trasand o linie de “compromis” intre variantele propuse de Kiev si de Bucuresti. Astfel, Romania obtine 80 la suta din suprafata disputata si are dreptul de a exploata circa 70 la suta din resursele de hidrocarburi.
Sursa: http://www.descopera.org