Coasta de Fildes – comori depasite de conflicte

Cote d'Ivoire (Coasta de Fildes), situata langa Golful Guineei din Africa de Vest, intre Ghana si Liberia, este independenta din 1960 si faimoasa pentru exporturile de cafea, cacao si ulei de palmier.

In putine locuri din lume veti mai gasi o varietate etnica si lingvistica atat de mare.
Akar, Kron, Nzima, Hone, Voltaic si Malinke sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute natii din Coasta de Fildes. Se spune chiar ca fiecare localnic din Coasta de Fildes are propria limba materna. Este insa doar un mit. Limba oficiala a tarii este franceza, hainele au specific tropical - pelerina de ploaie in zilele umede si palarie de paie cand arde soarele puternic.

Cei mai interesanti raman totusi oamenii, cu arta lor africano-franceza, muzica, istoria si cultura atat de amestecate. Ei sunt cei care pun cel mai mare pret pe natura.

Parcul National Tai este printre ultimele zone de paduri virgine ramase in Africa de Vest. Aici copacii cresc pana la 50 de metri inaltime, cu trunchiuri masive si radacini intortocheate, imense. Pomii-turn, lianele atarnatoare, cararile inguste si viata salbatica, dar linistita, creeaza unul dintre cele mai incantatoare peisaje din Africa.

Parcul este o zona foarte umeda si ploioasa, asa ca cea mai buna perioada pentru o vizita este anotimpul secetos, din decembrie pana in februarie.
Daca vreti sa faceti turul Tai-ului, aveti nevoie insa si de un permis de la Ministerul Apelor si Padurilor din Abidjan. Dar ploaia si formalitatile sunt mici obstacole pe langa excursia in sine, la care se aboneaza, de obicei, numai aventurierii profesionisti.

Yamoussoukro este un fel de replica a Romei, dar inconjurat de jungla. Este un tinut bizar si foarte viu, locul unde nu mai putin de 8 autostrazi se intrepatrund. Strazile, luminate de zeci de mii de felinare, merg pana adanc in jungla. Nu mai exista un loc asemanator in toata Africa.
Yamoussoukro a devenit capitala Coastei de Fildes in 1983. In perioada anilor '60, presedintele Houphouet-Boigny a inceput sa investeasca foarte mult in Basilique de Notre Dame de la Paix, o catedrala asemanatoare cu San Pietro din Roma. Basilique de Notre Dame de la Paix este rezultatul vanitatii unui conducator si tragedia istoriei africane, pentru ca, desi este unul dintre cele mai mari lacasuri de cult din lume (cel mai mare la momentul in care a fost construit), oamenii sunt putin ospitalieri, iar turistii din ce in ce mai putini. Catedrala este totusi o minune arhitecturala, cu vitralii si amanunte din filigran lucrat manual.



Pana in 1983, capitala tarii era la Abidjan, un oras cosmopolit, intins de-a lungul coastei. In Abidjan, Le Plateau este cartierul cu cele mai fine restaurante, Treichville este al doilea cartier ca importanta, iar Adjame este recunoscut pentru pietele sale, precum si pentru faptul ca ziua este o zona foarte sigura pentru turisti. Din turnul catedralei St. Paul se poate admira orasul, iar Parc du Banco este o rezervatie-padure numai buna pentru o plimbare de dupa-amiaza.

Parcul National Comoe ramane totusi locul ideal daca vrei sa observi minunatiile vietii salbatice. Aici se plimba nestingheriti lei, elefanti, hipopotami, maimute, antilope si mii de specii de pasari. Acest parc nu a fost accesibil din cauza razboiului civil, dar acum este deschis publicului, cu conditia ca turistii sa viziteze mica jungla cu masina.

Regiunea Man se afla in vestul Coastei de Fildes. Acest loc nu trebuie ratat daca vreti sa va intoarceti din vacanta si cu cateva suveniruri autentice - masti lucrate manual de triburile locale. Orasul este situat pe un grup de dealuri, chiar langa muntele Tonkoui, unde se afla si al doilea cel mai inalt varf din tara. Tot aici, puteti vizita La Cascade, care se ascunde intr-o mica padure de bambusi, la vest de Man.


Nimeni nu produce o mai mare varietate de masti din lemn decat locuitorii Coastei de Fildes. Pentru bastinasi, mastile sunt folosite in reprezentarea sufletelor celor morti. Cel care are masti este cel care detine puterea in familie. Si numai cei instruiti au voie sa le poarte. Pentru ceilalti este periculos pentru ca, dupa spusele africanilor, fiecare masca are sufletul ei, iar acesta te poate domina daca nu esti suficient de puternic.

PS: Ministerul Afacerilor Externe avertizeaza ca exista un pericol iminent sa izbucneasca un razboi civil in Coasta de Fildes si recomanda cetatenilor romani care se afla acolo sa paraseasca neintarziat aceasta tara. Cetatenii romani care ignora avertismentele MAE si se deplaseaza in zone de risc, isi asuma raspunderea integrala pentru faptele lor.
Sursa: http://www.zf.ro

Stancile Moher, Irlanda

Stancile Moher, unul dintre cele mai maiestuoase peisaje ale Irlandei, sunt situate langa localitatea Liscannor, in comitatul Clare, in partea de vest a tarii. Numele lor vine de la cuvantul irlandez “Aillte an Mhothair ” care inseamna “stancile ruinei”, fiind, de asemenea, cunoscute si sub numele de Stancile Mohair.

Stancile se ridica 120 de metri deasupra oceanului Atlantic, in locul denumit Capul Vrajitoarei (Hag’s Head) si ating o inaltime maxima de 214 metri in partea de nord a turnului lui O’Brien, fiind intinse pe o lungime de aproape 8 kilometri. Turnul O’Brien este un turn de piatra construit de Sir Cornelius O’Brien, un descendent al regelui Irlandei Brian Boru, pentru a impresiona vizitatorii de sex feminin.
Acest monument natural, parte a patrimoniului mondial UNESCO, s-a format in aproape 300 de milioane de ani, fiind inca in proces de formare. In acest loc traiesc peste 30.000 de pasari, din 29 de specii diferite.

Privelistile de pe stanci atrag aproape 1 milion de vizitatori pe an, facand din acestea una dintre cele mai populare destinatii turistice din Irlanda, chiar daca au fost incluse in circuitul turistic abia in 2007. In apropierea lor a fost deschis un centru turistic informativ si interactiv pentru a putea permite explorarea acestor frumuseti ale naturii.

Din iulie 2009 stancile au fost nominalizate printre cele 28 de finaliste ale “Celor mai noi Sapte Minuni ale Naturii”, castigatorul urmand sa fie anuntat pe data de 11 noiembrie 2011. De asemenea, stancile Moher au aparut in diverse filme, cel mai recent fiind “Harry Potter si Printul Semipur”, in 2009.
Daca nu ai vazut pana acum un peisaj care sa-ti taie respiratia atunci nu ar trebui sa ratezi acest obiectiv turistic spectaculos. Cei care doresc sa admire stancile de la baza apei pot lua unul dintre feriboturile care pleaca de la Liscannor spre insulele invecinate. De asemenea, daca esti pasionat de surf aici vei gasi valurile perfecte pentru practicarea acestui sport, zona in care se afla stancile Moher fiind renumita pentru valurile sale gigantice.
Articol scris de Anne Marie pentru TravelSplendid.ro

Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane, Deva

Infiintat la sfarsitul anilor 1880, muzeul avea drept scop pastrarea vestigiilor arheologice, a documentelor istorice, numismatice, obiectelor de etnografie si de stiintele naturii, descoperite, colectate sau achizitionate de pe teritoriul comitatului Hunedoara.

Dupa anul 1882, profilul arheologic al colectiilor devine predominant datorita cercetarilor de teren intreprinse in zona cetatilor dacice din Muntii Orastiei, la Banita, Cozia, Micia, Strei si Deva.

"Magna Curia" sau Castelul Bethlen, sediul actual al muzeului este una dintre cele mai vechi constructii ale Devei.

Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane al carui sediu se afla, din 1937, in aceasta valoroasa cladire numara intre sectiile sale pe cele de arheologie, istorie, stiintele naturii, arta ce contin in colectiile lor piese de patrimoniu cultural national sau muzeal.

Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane Deva se inscrie in larga retea a asezamintelor muzeale din Romania, ca un organism dinamic care, prin colectiile si activitatea sa, aduce o substantiala contributie in cercetarea stiintei istorice, in ilustrarea drumului parcurs de societatea omeneasca din cele mai vechi timpuri pe meleaguri hunedorene si, in general, la promovarea culturii.

Desfasurandu-si activitatea intr-o regiune deosebit de bogata in marturii arheologice si istorice, muzeul din Deva si-a dovedit eficienta prin descoperirea, conservarea si studierea multor valori culturale. Prin bogatele colectii, prin valoarea muzeala si stiintifica a pieselor si datorita unei neintrerupte investigatii arheologice si istorice, muzeul si-a castigat un justificat renume, atat in tara cat si in cercurile stiintifice din strainatate.

Castelul Magna Curia, Deva

Recunosc: am descoperit intamplator castelul, atrasa fiind de numele latin al acestuia. Sa va spun si voua povestea sa.
Magna Curia (latina Curtea Mare) sau Castelul Bethlen se situeaza in municipiul Deva, la poalele dealului cetatii, inspre sud-est, langa parcul orasului. Este cea mai veche cladire monument istoric ce se pastreaza in Deva.

In anul 1582 capitanul garnizoanei cetatii din Deva, Francisc Geszty, construieste pe amplasamentul actualului monument o casa. Aceasta casa va fi folosita ca resedinta apoi de catre Sigismund Báthory, generalul Basta, Ștefan Bocskay, Gabriel Báthory si Gabriel Bethlen.

In 1621 Gabriel Bethlen dispune de transformarea radicala a constructiei initiale, rezultand palatul Magna Curia. Conceput initial in stil renascentist (sub Gabriel Bethlen), edificiul ajunge la o forma definitiva la inceputul secolului al XVIII-lea cand i se aduc ultimele modificari. Aceste modificari ii dau infatisarea baroca pastrata pana astazi.

Dupa unirea Transilvaniei cu Romania, in anul 1918, Castelul Bethlen a trecut in proprietatea statului roman, iar din 1938 in castel a fost amenajat Muzeul de Istorie al judetului Hunedoara. Castelul a fost renovat in ultimii ani, procesul fiind in stadiu de finalizare, continuandu-se si cercetarile arheologice din curtea acestuia.
Sursa: http://locuri-unice.ro

Ochiul Saharei, Mauritania

In cadrul misiunii spatiale americane Gemini IV din 1965, astronautii Jim McDivit si Ed White au descoperit, orbitand Pamantul, o formatiune geologica foarte ciudata in Desertul Sahara, pe teritoriul actual al statului Mauritania. Aceasta a luat numele de “Ochiul Saharei” datorita formei sale bizare.

Cunoscuta si sub denumirea de Structura Richat, aceasta formatiune circulara, asemenatoare unui glob ocular a fost considerata la inceput craterul unui meteorit. Formatiunea cu un diametru de 50 de kilometri ar putea sa nu fie altceva decat un afloriment stancos produs prin eroziune sau un dom vulcanic, un artefact geologic situat in mijlocul desertului Maur Adrar.



Cele mai noi misiuni spatiale il folosesc ca pe un punct topografic, entuziastii aventurieri cu masini de teren il considera "locul lor de joaca", iar cercetatorii dezbat inca pe marginea originilor sale.
Teoria impactului cu un meteorit nu explica aplatizarea podelei "craterului", asadar acceptata la scara larga ramane explicatia eroziunii, care ar fi "decojit" gradual straturile de roca, creand actuala forma. In mod total surprinzator, exista chiar si un soi de complex, un hotel in mijlocul Structurii Richat. Nimic luxos, dar adecvat turistilor si calatorilor nepretentiosi care ajung prin pustiul Saharei vestice.

Angel, Venezuela – cea mai inalta cascada din lume

Un loc salbatic, de o frumusete rara, Salto Angel sau Salto del Angel (Cascada Îngerului) este mai putin faimoasa decat alte cascade ale lumii. Totusi, este cea mai inalta de pe glob, cu o cadere de apa de aproape un kilometru, din varful unui munte abrupt si stancos.

Cascada Angel se afla in parcul national Canaima, o padure ecuatoriala din sud-estul Venezuelei, chiar la sud de raul Orinoco.

Canaima ocupa 3 milioane de hectare, fiind al 7-lea parc national, ca marime, din lume. Este o combinatie de magie si realitate, cu nenumarate rauri, lagune, paduri, cascade si tepuy. Flora si fauna parcului includ multe specii endemice (unice in lume), iar locuitorii, indienii pemon, au o cultura, gastronomie si un folclor pline de elemente unice.

Existenta cascadei este un mister. Ea nu este "hranita" de catre surse conventionale de apa (un ghetar care se topeste, un rau, un lac). Intreaga cantitate de apa care cade din varful muntelui nu este decat apa de ploaie, care se evapora, apoi face condens pe norii de deasupra. Este ca si cum norii s-ar deschide, lasand apa sa curga numai deasupra cascadei.

Apa cascadei curge din varful unui tepuy, adica un munte cu panta abrupta, aproape perpendiculara pe sol si cu varful plat. Numele ales de vechii locuitori, Auyantepuy, inseamna "Muntele Diavolului". Nici nu te mira acest nume, avand in vedere infatisarea salbatica pe care o are locul.

Inaltimea totala a Cascadei Ingerului este de 979 metri, dar apa intra in cadere libera de la 807 metri. E o inaltime atat de mare, incat in anotimpul uscat, apa se evapora inainte de a ajunge jos. Locuitorii o numesc Salto Angel sau, in limbaj indigen, Kerepakupai-merú. Acest din urma nume, in limba indienilor Pemon inseamna "care cade din cel mai adanc loc". In mod ironic, numele cel mai cunoscut al cascadei, acela de Angel, nu are nicio legatura cu Raiul sau divinitatea.

De fapt, este numele lui Jimmy Angel, un pilot aventurier, care a vazut pentru prima data cascada in 1933, cand inca nimeni nu stia de ea, in afara indienilor, desigur. In 1937, el s-a intors impreuna cu sotia si cativa prieteni si a aterizat chiar in varful muntelui Ayantepuy, in incercarea de a convinge intreaga lume ca ce a vazut este adevarat, ca intr-adevar exista o cascada uriasa in padurea ecuatoriala a Venezuelei. Avionul a ramas impotmolit in pamantul mlastinos, iar Jimmy si prietenii lui nu au avut alta solutie decat sa coboare panta abrupta a muntelui. 11 zile le-a luat sa ajunga din nou in civilizatie.

Din fericire, incercarea lui Jimmy Angel a fost un succes si cascada care azi ii poarta numele a devenit cunoscuta in intreaga lume. Avionul a stat timp de 33 de ani in varful muntelui, dupa care a fost coborat cu un elicopter, a fost restaurat si expus in aeroportul din Ciudad Bolivar.

Fiind asezata in inima padurii ecuatoriale, la Salto Angel nu se ajunge usor. Este nevoie de o calatorie prin aer, pe apa si prin jungla, deci trebuie sa "muncesti" pentru a castiga drepul de a vedea cascada.
Sursa: http://www.flu.ro

Insula Socotra - peisaje de pe alta planeta

Exista cateva locuri in lume unde pare ca timpul a obosit, iar acurile ceasornicului s-au oprit undeva departe in trecut. Unul dintre acestea este Insula Socotra. Acum sase milioane de ani, acest taram fantastic se desprindea de Africa in urma derivei continentelor.

Atunci s-au creat un microclimat si un ecosistem unice, favorizand speciile endemice. Raiul botanistilor si al zoologilor a inceput sa fie populat de triburile arabe in urma cu vreo trei milenii, dar insula le era cunoscuta deja vechilor greci, care o numeau Dioscorida, si romanilor, care se raportau la ea ca la Dyo-Socor-Yahlas sau Dyo-Sotori.

Dintotdeauna, a fost un reper ca si obligatoriu pentru corabieri, pe insula fiind instalate, de-a lungul secolelor, mai multe faruri. Este mentionata drept escala pentru marinarii eleni in secolul I d.Hr., iar in 1507 este ocupata vremelnic de corabierii portughezi. Inaintea lor, insa, insula mai fusese vizitata de mercenarii lui Alexandru cel Mare, de legendarul Sindbad, ca si de Marco Polo, pe drumul sau de intoarcere din Extremul Orient.

Pe la 1614, o exploreaza si navigatorii olandezi, aflati in drum spre insulele Asiei, iar in 1839 devine parte a Imperiului Britanic, fata de care isi capata independenta, impreuna cu fosta Republica a Yemenului de Sud, in 1967. Astazi, este parte a Yemenului unificat, insa numeroasele tancuri ruginite presarate pe insula reamintesc faptul ca, pana in 1990, aici a existat si o baza militara sovietica. Socotra este, in fapt, o imensa rezervatie naturala (oficial, 70% din suprafata insulei are acest statut, motiv pentru care aici se poate practica doar ecoturismul, constructia statiunilor turistice fiind interzisa).


Ca rezultat al indelungii izolari de Africa, pe Socotra s-au putut conserva nu mai putin de 300 de specii rare de plante, intre care multisecularul cinnabar (sau sangele dragonului, numit asa dupa rasina lui purpurie, care este folosita in industria farmaceutica si in cea chimica, dar si in activitatea unor lutieri celebri, incepand chiar cu Stradivarius), trandafirul desertului (Adenium obesum, care explodeaza in aprilie cu minunate flori roz gigan¬tice; este practic un arbore care atinge 5 metri inaltime si poate avea un diametru de pana la 3 metri, trunchiul fiind un rezervor nesperat de apa pentru aceasta zona cu clima aproape desertica), arborele de tamaie (la Homhil, pe platoul Hamadero, se afla cea mai veche padure de acest fel din lume, cu nu mai putin de noua varietati, de aici importand vechii egipteni pretioasa substanta folosita in ceremoniile lor religioase), diversele varietati de Euphorbia (sau al-djeeraz, cu o larga intrebuintare in farmacopeea populara).

Din cele peste 100 de specii de pasari intalnite aici, 6 sunt endemice (faimoasa este Passer insularis – vrabia de Socotra), toate 6 fiind, din nefericire, pe cale de disparitie, iar alte 30 clocesc doar pe aceasta insula.
Singurele mamifere originare de pe insula sunt… liliecii. Ca o curiozitate, nu exista nici un caine in zona, iar pisicile din Socotra sunt mult mai mari decat cele europene comune, ajungand pana la 10-12 kg. Se crede ca ele ar fi descendentii salbaticiti ai unor pisici domestice aduse de colonisti.

Spectaculoasa e si diversitatea marina a apelor riverane, in care se disting recifurile de corali, cu precadere pe coastele nordice ale celor patru insule, dominate de coloniile uriase de Acropora. Cat despre pesti si crustacee, e suficient de amintit faptul ca fructele de mare si homarii uriasi constituie meniul obisnuit oferit turistilor, care se pot delecta si cu sesiuni prelungite de scuba diving si snorkeling, in absenta rechinilor, extrem de rar semnalati in zona.

Sursa: descopera.ro