Paradisuri acvatice I

Unul din primele mele articole scrise pentru un blog:

Termenul de oceanarium este putin cunoscut si acceptat. Este un termen care nu exista (inca!) in DEX, fiind un cuvant, ca multe altele, preluat direct din limbile tarilor care au si inventat conceptul. Si este un termen destul de vag definit, insemnand fie un parc de specii marine, fie un acvariu de dimensiuni impresionante.

1. Poate cel mai mediatizat este Oceanariumul din Lisabona, Portugalia. O expozitie imensa de specii marine – pasari, mamifere, pesti, diverse organisme si creaturi marine care mai de care mai interesante – in total 450 de specii si 16.000 de exemplare, strategic prezentate in cateva mii de metri patrati de spatiu si ferestre a care permit accesul vizual la acestea. Acest spatiu artificial reproduce perfect mediul natural specific fiecarei specii, respectiv zona Atlanticului de nord, coasta Antarcticii, padurile Pacificului sau recifele de corali din Oceanul Indian. Oceanarium este completat de 25 de acvarii tematice avand caracteristicile fiecarui habitat natural. Este unul dintre putinele locuri care gazduieste specia sunfish, datorita dificultatii reproducerii unui spatiu care sa corespunda celui natural.
Veti simti ca ai oceanul la picioarele tale!

2. Bournemouth Oceanarium, Pier Approach, West Beach, Bournemouth, Dorset, Anglia, Marea Britanie este adresa unui alt parc de acest tip.
Specii din Amazon, Marea Mediterana, Africa, Gange, marile bariere de recife, un spatiu dedicat rechinilor si laboratorul de cercetari marine – abia asteapta sa fie descoperite. Spatiul de scufundari interactive iti permite explorarea spatiului marin fara sa simti o picatura de apa pe piele – este un spatiu super tehnologizat care ofera acces la imagini si informatii incredibile.

3. L’Oceanografic - Autopista del Saler 5, Valencia este un parc marin impresionant. Acestea sunt cateva cifre: 42 milioane de litri de apa, 45.000 de exemplare din 500 de specii din marile si oceanele lumii. Structurat pe doua niveluri, reprezinta cel mai emblematic ecosistem de pe planeta.

Dintre cele zece arii amintim: habitatul mediteranean, oceanele polare – Arctic si Antarctic, insulele, marile tropicale, marea Rosie. Parcul detine si un delfinariu spectaculos (cele 5 piscine il coteaza drept cel mai mare din Europa), un auditorium – care contine acvariul Marii Rosii si cateva zone de gradini botanice. Acestea, pe langa magazine si restaurante numeroase, dintre care se distinge restaurantul subacvatic unde clientii pot servi masa inconjurati de un acvariu imens.

Preluare de pe travelsplendid.ro
Urmeaza partea a II-a

Serengeti – Atacat de microbul lacomiei

Era anul 1913 cand Stewart Edward White, un vanator american plecat in expeditie prin Africa declara ca dupa zile de mers prin desert s-a trezit in paradis. Era de fapt in Serengeti.

Regiunea Serengeti cuprinde Parcul National Serengeti, rezervatia Ngorongoro, Maswa Game Reserve, Loliondo, Grumeti si zonele controlate de Ikorongo si Rezervatia Nationala Maasai Mara din Kenya. Peste 90.000 de turisti viziteaza Parcul in fiecare an.

Doua sit-uri din patrimoniul mondial si doua rezervatii ale biosferei au fost reunite in cadrul unei regiuni de 30.000 km patrati. Ecosistemul sau unic a inspirat scriitori de la Ernest Hemingway la Petru Mattheissen, regizori precum Hugo von Lawick si Alan Root, precum si numerosi fotografi si oameni de stiinta. Ecosistemul Serengeti este unul dintre cele mai vechi de pe pamant. Caracteristicile esentiale ale climei, vegetatiei si faunei abia daca s-au schimbat in ultimele milioane de ani.

Parcul National Serengeti este situat intr-o regiune de savana africana din Tanzania de nord, la est de Lacul Victoria si se intinde pana la granita din sudul Kenyei. In anul 1929 Serengeti devine rezervatie naturala iar in 1951 Parc National. Denumirea de „Serengeti” provine din limba masailor (in traducere „tara nesfarsita”). Regiunea Ngorongoro din sud-est este o regiune vulcanica devenita din anul 1979 patrimoiniu UNESCO.

Acum atentie: O corporatie care organizeaza vanatori de mamifere mari este gata sa semneze un contract care va alunga 48.000 de membri ai celebrului trib african Masai de pe pamanturile lor, pentru ca seicii si printesele Orientului Mijlociu sa se poata distra in voie ucigand lei si leoparzi. Expertii spun ca presedintele Tanzaniei este gata sa isi dea acordul pentru scoaterea la vanzare a regiunii Serengeti!

Pana in timpurile coloniale in Tanzania n-a fost necesar sa se ia masuri de protectie a naturii sau a animalelor, deoarece bastinasii vanau numai strictul necesar si nu cauzau dezechilibre ale mediului inconjurator. Aceasta situatie se schimba in secolul XIX, la sosirea colonistilor europeni, care dornici de profit au pornit o vanare intensiva, cu arme moderne, a animalelor din regiune. Aceasta interventie nedorita a omului a dus la dezechilibrul ecologic al regiunii locuite de masai.

Masaii sunt un popor de pastori seminomazi care traiesc de secole in Tanzania si Kenya, jucand un rol crucial in prezervarea ecosistemului fragil al zonei. Dar pentru familiile de bogatasi din Emiratele Arabe Unite, ei sunt doar un obstacol aflat in calea unor expeditii de vanatoare de lux. Evacuarea masailor din teritoriile lor ar fi catastrofala nu doar pentru comunitatile de oameni ci si pentru bogatiile naturale ale regiunii. In timp ce presedintele Kikwete poarta discutii cu elitele locale si este gata sa scoata pamanturile la vanzare pentru un asa-zis plan de dezvoltare a regiunii, oamenii vor doar sa isi pastreze pamantul de care presedintele ii poate deposeda printr-un simplu decret.

Presedintele Kikwete stie ca aceasta afacere va starni dezaprobare in randul turistilor interesati de Tanzania – o sursa de castig vitala pentru tara – si face tot posibilul sa tina aceasta tema departe de atentia opiniei publice.
Acesta este unul dintre sutele de apeluri aparute in ultimul timp! Haideti sa protejam tribul Masai si sa salvam animalele din regiunea Saringeti pentru turistii care vor sa le tinteasca prin obiectivul camerei de luat vederi si nu prin luneta armelor mortale!

".. The only living things which look as if they really belonged to it are the Wild Animals. Between the animals and Africa there is an understanding that the human beings have not yet earned .."
Laurens van der Post, Venture to the Interior, 1963
Surse: http://www.serengeti.org/
http://filedelumina.ro/2012/08/15/alungati-de-pe-pamantul-lor/

Un adevărat castel irlandez - Leagăn de cultură în capitala Arizonei

Articolul si fotografiile le-am primit in mod miraculos prin email, de la un cititor al blogului, Octavian D. Curpas.

Ii mulumesc pentru materialul deosebit si il invit sa simta acest blog ca o platforma de expunere si panoramare prin cuvinte si imagini a oricarui loc de pe Pamant care ne atrage cumva atentia, in speranta ca si altii vor fi curiosi sa il descopere.

În inima capitalei statului Marelui Canion, pe Central Avenue, a apărut recent un edificiu în formă de castel irlandez. Originala clădire construită pe patru nivele, sediul unei superbe biblioteci irlandeze, a costat - potrivit declaraţiei doamnei Patricia Prior, directorul Centrului Cultural Irlandez din Phoenix - nu mai puţin de 3,5 milioane de dolari, sumă acoperită în totalitate din donaţii private.

Pentru a o face cât mai distinctă în peisajul arhitectural şi cultural din Arizona, artizanii acestei instituţii au folosit 22 de tone de piatră „limestone” adusă tocmai din County Clare, Irlanda, cu care a fost placată faţada clădirii, graţie priceperii şi coordonării a doi iscusiţi maestrii irlandezi - manageri ai companiei „Irish Natural Stone Ltd”, veniţi aici special pentru realizarea proiectului.

„Mc Clelland Irish Library”, denumită astfel datorită celui care a pus bazele înfiinţării ei, domnul Norman Mc Clelland, fondator şi director executiv al firmei „Shamrock Foods Co.”, pune la dispoziţia consumatorilor de cultură peste 6.000 de cărţi scrise de autori şi poeţi irlandezi. De asemenea, biblioteca găzduieşte partituri muzicale, CD-uri cu muzică irlandeză şi celtică, manuscrise, fotografii, expoziţii, cât şi un număr considerabil de filme.

Un aspect remarcabil este faptul că instituţia dispune de toate resursele necesare pentru identificarea liniei genealogice a celor interesaţi. Astfel că toţi cetăţenii din Arizona de naţionalitate irlandeză curioşi să afle detalii despre originea lor, o pot face prin intermediul acestei biblioteci. Clădirea dispune de asemenea, de o încăpere destinată celor care doresc să studieze instrumentele muzicale tradiţionale irlandeze.

După populaţia de origine germanică, irlandezii sunt cel de-al doilea grup etnic din Statele Unite. Potrivit statisticilor, aproape 37 de milioane de americani (12% din populaţia SUA) au rădăcini în Irlanda. Astfel, populaţia diasporei irlandeze din SUA este de şase ori mai mare decât cea a Irlandei. În Arizona există în momentul de faţă un număr de peste 5.000 de persoane de origine irlandeză, din rândul cărora face parte şi senatorul John Mc Cain. „Dacă reuşim să transmitem o frântură din moştenirea noastră culturală unui număr mic de oameni, aceştia la rândul lor o vor transmite mai departe” - afirmă Patricia Prior, directorul Centrului Cultural Irlandez.

Biblioteca „Mc Clelland Irish Library” din Phoenix şi-a deschis porţile în luna iulie 2012, funcţionând cu program limitat în lunile iulie şi august, urmând ca inaugurarea oficială să aibă loc pe data de 29 septembrie a.c.

Iată cum literatura, muzica, tradiţia, ansamblul valorilor culturale ale popoarelor lumii dăinuie în sufletul comunităţilor din diaspora, indiferent unde ar vieţui, asigurându- le continuitatea prin iniţiative de acest gen, devenite adevărate izvoare de cunoaştere şi leagăne culturale naţionale.

Octavian D. Curpaş
Phoenix, Arizona

iulie 2012

"Poarta Paradisului" din Florenta a fost redeschisa

Porţile aurite ale Baptiseriului din Florenţa, cunoscute sub numele de „Poarta Paradisului”, au fost redeschise după 33 de ani, timp în care au fost închise pentru renovări, relatează Daily Mail.

Acestea au fost create în 1452 de Lorenzo Ghiberti, iar trecerea timpului şi-a pus amprenta pe sculpturi. Din acest motiv, în 1990 a fost luată decizia de începe renovările propriu-zise. Specialiştii au folosit lasere şi substanţe chimice speciale pentru a elimina urmele oxidării.

Înaltă de aproape 2 metri, poarta a fost construită de Ghiberti în 27 de ani, artistul Michelangelo numind-o “Poarta Paradisului” şi fiind un obiectiv turistic important.

Sursa:

Paraty, Brazilia – Comoara sud-americana

Situat in mijlocul unor peninsule proeminente si plaje izolate, avand drept fundal munti abrupti, impaduriti, cufundat intr-un golf-insula, Paraty este una dintre bijuteriile cele mai atragatoare si bine conservate din punct de vedere istoric ale Braziliei.

Centrul colonial din Paraty este remarcabil nu doar pentru arhitectura sa veche de secole, dar, de asemenea, pentru lipsa traficului auto. Strazile pietruite neregulat sunt inchise pentru vehiculele cu motor, facand din oras un loc minunat pentru plimbari si relaxare. Cladirile albe, elegante, impodobite cu fatade fanteziste si grilaje la ferestre se combina armonios cu frumusetea naturala care inconjoara orasul.

Zeci de plaje impecabile se afla la cateva ore de Paraty, accesibile cu barca sau cu autobuzul, in timp ce in interior, Parque Nacional da Serra da Bocaina ofera protectie pentru vegetatia luxurianta Mata Atlantica.

Guvernul brazilian a recunoscut Paraty ca sit istoric national din 1966, iar orasul este in prezent in discutii cu UNESCO pentru introducere sa in Patrimoniul Mondial.

Paraty este aglomerat si plin de viata de-a lungul vacantei de vara, plin de turisti brazilieni si europeni si de muzica buna. Aroma orasului cosmopolit este sporita prin numarul mare de artisti, scriitori si bucatari, atat brazilieni si straini, care s-au stabilit aici, si-a deschis magazine, galerii si restaurante in ultimii ani.


Sursa:

Shalimar, Lahore - Parfumul oriental al Gradinilor seducatoare

Am o noua pasiune: parfumul Shalimar de la Guerlain. Traducandu-se ca Templul iubirii in sanscrita, Shalimar este un parfum oriental cu note de vanilie si bergamota. Jacques Guerlain a fost inspirat sa creeze acest parfum, dupa povestea unui sah indian, Shah Jahan, vizionarul unei superbe gradini, numita Shalimar, dedicata iubitei sale sotii Mumtaz Mahal (cea pentru care fusese inaltat maretul mausoleu Taj Mahal-templul iubirii eterne), simolizand iubirea nesfarsita pe care i-o purta.

Shalimar este, prin urmare, un obsedant tribut adus frumusetii unei femei care a inspirat o iubire eterna.

Gradinile Shalimar din Lahore, Pakistan se intind pe 16 hectare si cuprind 3 terase ce cuprind 5 cascade si 410 fantani.

Fortul Lahore si Gradinile Shalimar se numara printre cele mai importante exemple de arhitecura Mughal din regiune, fiind incluse in 1981 pe lista Unesco a Obiectivelor Culturale Protejate.

Orasul Lahore este impanzit cu moschei, havelis (palate cu ample curti interioare) si cladiri coloniale britanice, multe partial distruse de trecerea timpului sau de jefuitori. Pana in prezent lucrarile de restaurare au vizat portiuni restranse ale orasului, fiind realizate de cele mai multe ori in pripa, cu materiale de proasta calitate si finantate in general de investitori particulari.

Gradinile, situate chiar langa oras, au fost construite in 1641 la ordinele imparatului Mughal Shah Jahan, cel care a construit si celebrul Taj Mahal. Dar datorita apropierii de drumul comercial din secolul XVI care unea Kabul si Calcutta, precum si guvernarea si administrarea ineficiente, a facut Unesco sa il treaca pe lista monumentelor istorice in pericol in 2000. Din 2005 administrarea fortului si gradinilor a intrat in sarcina Departamentului de Arheologie din Punjab, dupa ce intrecut fusesera coordonate de guvern.

Premierul Elahi a declarat ca spera ca ultimele propuneri vor face ca obiectivele sa fie scoase de pe lista monumentelor in pericol, dar pana in prezent proiectul este doar in faza de inceput. Unesco a sugerat ca pentru moment sa fie creata o zona protejata, care sa includa Moscheea Badshahi Mosque, poarta Roshnai si cateva alte obiective.

Buyukada - Departe de harem, pe Insula Printilor

Un articol scris de unul dintre cei mai “frumosi” calatori despre un loc pe care am fost la cateva libere distanta sa-l vad.

In mai pe Buyukada miroase a flori de portocal. E multa liniste si de pe tarm
 Istanbulul se vede in zare acoperit de o pacla ce-ti aminteste de prelatele
de protectie care se pun pe statui.
Esti intr-unul din cele mai mari orase din lume si totusi departe de toate „binecuvantarile" aglomeratiei. Buyukada e cea mai mare dintre cele noua insule ce formeaza arhipelagul Insulele Printilor sau, pe scurt, Adalar. Un cartier mai special al Istanbulului.


De-a lungul secolelor Buyukada a fost casa si loc de exil sau refugiu pentru printi bizantini si printese razvratite, pentru dizidenti celebri sau cadane ramase „fara serviciu" dupa desfiintarea haremului. A inchis ochii la tot si a fost gazda buna.

Inca din perioada otomana, marii bogatasi ai Istanbulului au inceput sa-si construiasca resedinte de vara aici, care mai de care mai aratoase. Casele au ramas, desi au schimbat mai multi proprietari, si astazi sunt principala atractie a insulei. Sunt convins ca un arhitect sau un pasionat de constructii vechi ar avea multe de spus la acest capitol insa eu sau tu care citesti acest articol suntem fericiti sa le admiram din leganatul calestii, sa fabulam in minte despre cum petrecea lumea buna in trecut si sa trecem mai departe.


Lumea se plimba pe Buyukada (si peste tot in Adalar) cu caleasca trasa de cai. De obicei doi cai frumosi. Asta pentru ca pe insule nu sunt permise vehiculele motorizate. Asa ca toti vizitatorii sunt invitati sa exploreze insula pe jos, cu bicicleta sau in caruta. Cum iesi din port o iei inainte inspre turnul cu ceas, unde privirea iti este atrasa de coada lunga de turisti ce asteapta sa le vina randul la cate o caleasca, iar nasul iti este mutat din loc de mirosul care vine de la cai. Ai de ales intre un tur mare sau unul mic al insu¬lei. Diferenta de pret e mica: 50 sau 40 de lire turcesti (80-100 lei).


Alege turul mare si ai ocazia sa vezi si partea nelocuita a insulei, salbatica si cu stanci impadurite care par sa se arunce in mare. Turul mic te plimba printre case si te duce pana sus aproape de manastirea Sf. Gheorghe (la care trebuie sa ajungi pe jos). Asta fac toti turistii comozi. Si eu am facut la fel. Altii mai activi au inchiriat cate o bicicleta: 3 lire pe ora in aprilie, 5 pe timpul verii. Asadar lumea vine, se plimba, admira si pleaca. Raman localnicii. Nu mai mult de cateva sute iarna, mai mult de 10.000 vara.

Distractia pe insula incepe dupa ce pleaca ultimul feribot. Adica pe la opt seara. Merita ramas la unul dintre cele cateva hoteluri de aici pentru o seara (sau doua, sau trei) de Turcia adevarata, fara spectacolul pus in scena pentru turisti in Istanbul, Antalya sau Bodrum. Iesi la un restaurant unde mananca localnicii, bea un Efes impreuna cu ei, asculta rapsozii care vin sa-ti cante la masa nu pentru bani, ci pentru placerea lor si admira, de pe malul marii, Istanbulul in zare, cu luminile aprinse si fara prelata de protectie. 
Esti in lumea ta.


Dimineata te trezesti, iti iei simitul de la colt de strada, niste branza si un pumn de masline si, la fel ca si localnicii, incepi sa iscodesti orizontul pentru primul feribot al zilei. Sosesc turistii. Si daca toate lucrurile pe care le-ai citit suna destul de romantic asa si sunt, fara inflorituri sau cuvinte de prisos.
Preturile pe insula sunt cu 2-3 lire mai mari decat in Istanbul insa merita. Probabil, dupa aceste randuri, 
vei vrea pe Buyukada in urmatoarea excursie la turci.

Bine de stiut!
Exista noua insule in Marea Marmara, aproape de Istanbul. Sase dintre ele sunt locuite.
In Buyukada si-a petrecut Leon Trotski primii patru ani de exil. Casa in care a stat exista inca.
Turci, greci, armeni si evrei traiesc in intelegere pe Buyukada, insula fiind ca un esantion reprezentativ al natiilor ce traiau in perioada otomana in Istanbul.
Pe langa manastirea Sf. Gheorghe, pe Buyukada mai exista o biserica cu hramul Sf. Dumitru si o moschee construita de sultanul Abdul Hamid 
al doilea.

Incearca sa ajungi pe insule in timpul saptamanii. In weekend feriboturile sunt ultra-incarcate si calatoria de aproape doua ore nu este tocmai placuta.

Articol scris de Razvan Marc pentru RL Online

Sursa: