Trovantii sau pietrele vii – inspiratie pentru Brancusi

"Pietrele stiu totul, de cand s-a format Pamantul si cerurile", scria Paracelsus. "Nu exista secret care sa le fi ramas necunoscut. In ele se inmagazineaza intreaga istorie si intelepciune a Universului, iar memoria lor e nesfarsita".

In Romania, trovantii pot fi vazuti in judetul Valcea, pe Dealul Feleacului, langa Cluj, in Muntii Buzaului, langa Sibiu si in Hunedoara. Lista nu se incheie aici, dar in lipsa unor cercetari in domeniu, numai accidental pot fi semnalati. In Valcea, exista totusi un Muzeu al Trovantilor in aer liber, in comuna Costesti, de unde cei interesati se pot aproviziona in voie.

Cu trovantii din Costesti insa pare a se intampla o minune. In urma ploilor, s-ar fi observat in timp ca formatiunile „cresc” si se „inmultesc”, continand in structura lor ceva asemanator semintelor. Fenomenul nu este explicabil, daca trovantii continua sa fie considerati "simple" pietre. O noua ipoteza nu a intarziat: trovantii ar putea fi o misterioasa forma de trecere de la regnul mineral la cel vegetal. Iar ipoteza ca s-ar fi format in Miocenul Superior nu explica deloc de ce pe trupul batranelor pietroaie apar "prunci". Daca acestia sunt desprinsi si sectionati, se observa inele colorate specifice trunchiurilor de copaci.

Asemanatoare unor tuberculi, pietrele raspandite pe dealurile si vaile din satul Costesti sunt cele mai neobisnuite formatiuni de piatra existente in lume. Au aproape aceeasi forma repetata (de la dimensiunea catorva milimetri pana la formatiuni care ating 6-10 metri).

Trovantii au doua forme de baza: sferica si elipsoidala. Ele se pot complica atunci cand se unesc intr-un singur punct, obtinandu-se aspectul cifrei opt. Cele mai frumoase pietre gasite in zona sunt formate din mai multe elemente sferice.

Marele artist Constantin Brancusi, nascut la mica distanta de Costesti, s-a inspirat din formele stilizate ale trovantilor in cateva din creatiile sale (Muza Dormind, Pasarea Maiastra, Coloana Infinita, Sarutul).

Poetul Ion Gheorghe a luptat cu morile de vant ca aceste minuni de pietre vii sa fie incluse in patrimoniul national. Asociatia valceana Kogayon a semnat o conventie de custodie pentru rezervatia intinsa pe 1,1 hectare. Muzeul a fost infiintat pe baza avizului Academiei Romane – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturale.

Codul fericirii inscris intr-un turn din St. Petersburg

Numeroase mistere si legende isi au originea in capitala spirituala a Rusiei, Sankt Petersburg. Formula AS dezvaluie unul dintre aceste mistere.

De doua secole, Turnul Grifonilor, din centrul vechi al orasului Sankt-Petersburg, pastreaza cu strasnicie codul tainic al fericirii. Aici, in anumite momente, dorintele rostite corect se indeplinesc.

Turnul se ascunde departe de privirile neinitiatilor, pe insula Vasilievski, in cartierul Farmacistilor, in curtea interioara a unui bloc. De ceva timp, intrarea catre enigmatica cladire cilindrica este permisa doar locatarilor, accesul fiind blocat, printr-un gard din fier, zavorat cu un lant.

Povestea incepe in secolul XVIII, in timpul domniei lui Petru cel Mare, cand tarul a reunit in Rusia cele mai luminate capete din Occident, pentru a schimba din temelii Imperiul de la Rasarit. La invitatia lui, la Sankt-Petersburg au sosit oameni de stiinta din varii domenii: arhitecti, constructori, fizicieni, medici din Olanda, Germania, Anglia.

Astfel, in centrul insulei Vasilievski, s-au strans mai multi chimisti nemti si au intemeiat un cartier al lor. Aici s-a construit prima farmacie din oras, "Pel & Fiii", de catre Wilhelm Pel, baron de Brandenburg, si in scurt timp a devenit unicul furnizor de medicamente al curtii imperiale.

Dedesubtul farmaciei sale se afla laboratorul unde se prelucrau, la vremea aceea, cele mai stranii substante chimice. In spatele cladirii, in curtea interioara, s-a construit un turn din caramida care permitea eliminarea noxelor din laboratorul subteran.

Treptat, printre locuitori au inceput sa circule zvonuri ciudate despre incaperea subpamanteana si despre turnul care se inalta direct din pamant, fara usi si fara ferestre. Mintile supuse superstitiilor ale mujicilor rusi nu puteau patrunde noile porniri stiintifice aduse din occident.
Dupa mai bine de un secol, in 1850, intreaga "afacere" a fost mostenita de Alexandr Pel, ultimul reprezentant din familia baronului neamt, considerat cel mai bizar dintre toti.

Se spune ca acesta ar fi transformat simplul laborator farmaceutic intr-unul alchimic, ca reunise aici cei mai priceputi magi si ca in incaperile de sub pamant transforma metalele in aur si argint, fabrica potiuni miraculoase atotvindecatoare si plasmuia fiinte nenumite.

Legenda spune ca el ar fi descoperit si codul fericirii, formula care, rostita corect, indeplinea pana si cele mai ascunse dorinte ale sufletului. Numerele codului magic ar fi fost inscrise anagramat pe fiecare caramida a turnului, astfel incat numai initiatii l-ar fi putut descifra.

Alchimistul neamt considera ca omenirea inca nu este pregatita pentru un asemenea dar fabulos, si pentru a-l pastra neatins, a faurit niste creaturi fantastice, cu cap si aripi de vultur si cu trup de leu: grifoni.

In mitologia greaca, aceste fiinte erau paznicii aurului nordic, din tinutul hiperboreenilor, niste supraoameni, care traiau in fericire si intelepciune, fiind inzestrati cu puteri magice.

Monstrii inaripati ai doctorului Pel strajuiau pe timp de noapte, din ceruri, "turnul cifrelor", in care neamtul zavorase secretul fericirii.
De atunci, cartierul Farmacistilor a capatat in Sankt-Petersburg o faima deosebita.

Se spune ca toti oamenii care se mutau in vecinatatea farmaciei, si implicit a turnului, aveau parte de un destin fulminant. Soarta lor se schimba peste noapte, unii deveneau celebri, altii extrem de bogati, iar altii se insanatoseau miraculos.

In curtea dintre blocuri, am vazut un turn de caramida rosie, inalt cam de 15 metri si gros cam de 3.

Dincolo de aceste detalii, cel mai important aspect este "aritmetica" lui. Pe fiecare caramida era desenata cu vopsea alba cate o cifra, de la 0 la 9. Se spune ca aceste numere apar si dispar periodic, in mod misterios. Poate doar cei ce cunosc tainele adanci ale numerologiei ar putea deslusi acest cod criptic.

Legenda va ramane mereu legenda, iar misterul Turnului nu va fi probabil dezlegat niciodata. Un lucru este cert: in aceasta curte, la Turnul Grifonilor, la Turnul Cifrelor sau al Optimistului singuratic, vin multi oameni, cu incredere si nadejde. Aici speranta invie, iar viata pare mai frumoasa.

Se spune ca numai aici visurile cele mai pretuite se realizeaza, iar omul este salvat din singuratate, boala si necazuri. Si daca ai suficienta rabdare, intr-una din noptile cele mai intunecate ale orasului Sankt-Petersburg, poate ca vei vedea cum se invart in cerc, strajuind Turnul, grifonii, gardienii loiali ai doctorului Pel.
Natasa Galche – Formula AS

Peru – vibratii inalte invaluite de mistere

Granita dintre realitate si poveste ti se va parea firava atunci cand vei calatori in Peru. In aceasta tara din vestul Americii de Sud oamenii traiesc, parca, simultan, in doua lumi paralele: una a concretului si o alta a misterului. Oriunde ai pasi, simti vibratia civilizatiei incase.

Rabdarea, perfectiunea si spiritul organizatoric. Acestia sunt stalpii pe care s-a cladit Imperiul Incas, cel mai mare din America precolumbiana. Inceputurile acestei civilizatii au fost localizate in jurul anului 1.200, cand istoria mentioneaza un mic trib in partea de sud a actualului stat Peru. Doua secole mai tarziu, conducatorul Pachacuti avea sa schimbe mentalitatea poporului sau prin campaniile militare organizate pentru a cuceri teritoriile din jur. Trei sute de ani mai tarziu, Imperiul Incas, sau Tahuantinsuyo, numara 12 milioane de suflete si ocupa o fasie lunga de 4.000 km si lata de 800 km care pornea din nordul Columbiei si ajungea pana in centrul statului Chile, incluzand Ecuadorul, Peru, Bolivia si o parte a Argentinei. Locuitorii lui se autointitulau „copiii Soarelui”.

Lectia de istorie de la Machu Picchu

Se spune ca in jurul anului 1450, cand suveran era Pachacuti, ar fi fost inaltat si Machu Picchu (denumire ce provine din limba quechua si se traduca prin „Varful vechi”), un oras situat in valea sacra a raului Urubamba, la altitudinea de 2.430 m. Incasii nu s-au putut bucura prea mult de aceasta creatie magistrala. La o suta de ani de la creare, localitatea a fost parasita si data uitarii. Istoricul american Hiram Bingham a descoperit, intamplator, ruinele in 1911, adica trei secole si jumatate mai tarziu.

Constructiile de la Machu Picchu, 140 la numar, sunt realizate fara mortar sau ciment. Blocurile de piatra, majoritatea de dimensiuni mari, se imbina atat de bine unele cu altele, incat iti este imposibil sa introduci o foaie de hartie intre ele. Cele mai spectaculoase comori arheologice din „Orasul pierdut” sunt Intihuatana, Templul Soarelui si Templul celor trei ferestre, toate dedicate zeitatii supreme a incasilor, Inti. De fapt, unii arheologi cred ca in Machu Picchu se oficiau ceremonii religioase importante.

„Inginerii” incasi nu sunt renumiti doar pentru cladiri, ci si pentru drumurile si podurile impresionante, care au contribuit la expansiunea imperiului. Machu Picchu e legat de fosta capitala a imperiului, Cuzco, prin Inca Trail („Poteca incasa”), o cale de comunicatie terestra lunga de peste 80 km. Cel mai lung sistem de drumuri construit insa de „copiii Soarelui”, El Camino Inca, masoara 22.500 km si se intinde din Quito, Ecuador, pana in Santiago de Chile, atingand, pe alocuri, altitudinea de 5.000 m. Acesta permitea accesul spre trei milioane de kilometri patrati de teren.



Capitala Imperiului Incas

Cuzco este si acum unul dintre dintre cele mai frumoase orase din Peru. Legenda spune ca asezarea ar fi fost construita de Pachacuti, acelasi care a ridicat si Machu Picchu. Dovezile arheologice insa sugereaza ca orasul ar fi fost ridicat inainte. Vei descoperi maretia civilizatiei incase vizitand Templul Soarelui, ruinele fortaretei Sacsayhuaman, construita din blocuri de piatra unele cantarind peste 300 tone, sau palatul Amaru Cancha. Tot aici se afla si centrul exact al Imperiului Incas, Plaza de Armas (piata principala), zona pietruita, pe vremuri, cu un amestec de nisip, scoici si bucati de aur si de argint.

Enigma desenelor de la Nazca

In desertul Nazca, pe o suprafata de 450 kmp, se afla una dintre cele mai mari taine ale omenirii: desene gigantice pe sol infatisand animale (paienjeni, maimute, lame, pesti...), plante, figuri geometrice si fiinte imaginare care pot fi vazute bine numai de la mari inaltimi. Liniile au fost create intre ani 500 i. Hr. si 500 d. Hr., in timpul unei civilizatii mai vechi decat cea incasa, Nazca, prin indepartarea pietrelor care acopereau solul. Zeci de cercetatori s-au chinuit sa afle, de-a lungul timpului, scopul figurinelor.

Unii sustin ca aceste curbe perfecte ar fi fost realizate de extraterestri, pentru a-i ajuta sa aterizeze. Cercetatorul Joe Nickell de la Universitatea din Kentucky a reusit insa sa reproduca desenele folosind doar tehnologii existente acum doua mii de ani si fara a primi indicatii din aer. O alta ipoteza, cea a calendarului astronomic, a fost combatuta si ea. Expertii in arheoastronomie Gerald Hawkins si Anthony Aveni au realizat studii separate pe baza evenimentelor celeste care au avut loc in perioada civilizatiei Nazca si au concluzionat ca nu exista dovezi care sa sustina teoria. Supozitia imbratisata de cei mai multi experti este ca figurile au fost realizate in scopuri religioase. Civilizatia Nazca le-ar fi folosit in cadrul ceremoniilor sau le-ar fi creat pentru a fi vazute de zei, din ceruri. Cel mai mare dintre desene are o lungime de 270 m, iar cel mai cunoscut dintre ele poarta numele „Astronautul”.

Spectacolul naturii: Lacul Titicaca si jungla amazoniana

E loc si de relaxare dar si de aventura in Peru. Poti pluti pe lacul Titicaca, cel mai mare din America de Sud (suprafata lui fiind de 8.300 kmp), la bordul unei ambarcatiuni traditionale construite din trestie. Aceasta apa statatoare, un teritoriu sacru si misterios pentru localnici, este si cea mai inalta cale navigabila din lume pentru nave de mare tonaj, fiind situata la altitudinea de 3.812 m. Daca spiritul tau de aventura il depaseste pe cel al majoritatii oamenilor, planifica-ti o excursie prin jungla amazoniana. Poti incepe drumetia fie prin partea de nord a padurii, din orasul Iquitos, fie prin cea de sud, din Cuzco sau Puerto Maldonado. Ultima varianta ar fi de preferat, pentru ca iti ofera sansa de a vizita doua rezervatii naturale impresionante: Manu si Tambopata.

Desi civilizatia incasa e cea mai cunoscuta, teritoriul de astazi al Peru a adapostit si alte culturi valoroase: Norte Chico, Chavin, Moche, Nazca, Wari sau Chimu.
In 2006, expertii au descoperit ca fosta capitala a Imperiului Incas, Cuzco, este locul de pe Terra in care se atinge cel mai ridicat nivel de radiatii ultraviolete.
Sursa: http://www.descopera.ro/travelling

Arkaim, Rusia - un oras antic enigmatic

Rusia este un vast teritoriu unde misterele sunt numeroase. Unul dintre locurile cele mai enigmatice este fara indoiala valea Arkaim, care a adapostit in urma cu peste 4 000 de ani un popor straniu ale carei tehnologie si cunostinte erau mult superioare altor popoare din epoca.

Cel mai fascinant: nu se vede decat din cer!
Orasul din valea Arkaim nu este doar un oras extrem de vechi ideal construit ci si cel mai fascinant care se vede din cer! Un oras contemporan cu Babylon.

Departe de a-si fi dezvaluit toate secretele, Arkaim este teatrul unor mari sapaturi. Insusi presedintele Putin s-a deplasat personal pentru a vizita ruinele anticului oras! Totusi, o intrebare persista in mintile comunitatii de istorici si arheologici: cine este civilizatia care a construit orasul Arkaim?

Tehnologie, astronomie si ezoterism.

Arhitectura orasului este foarte moderna si nu seamana deloc cu satele construite acum 4 000 de ani. Arheologii au putut constata ca toate casele erau echipate pentru a rezista unei substante ignifuge...

Ei au asigurat chiar ca acesti locuitori prezentau toate “conditiile moderne”: stocarea hranei era legata de un sistem de aerisire, apa potabila cu put pentru fiecare casa, cuptoare si ustensile de bucatarie evoluate, retea de scurgere foarte evoluata...

O lista incredibila care demonstreaza stiinta vechii civilizatii care a trait in aceasta regiune din Ural. Dar Arkaim nu este singurul oras de 40 de secole ideal construit si cel mai fascinant care poate fi privit din cer! El a fost construit pentru a fi un oras, insa si pentru a oficia drept templu si observator astronomic!

Arhitectura aleasa de constructorii necunoscuti este intriganta, pentru ca ea consta din a forma enorme cercuri concentrice.

“Un zbor cu elicopterul deasupra Arkaimului procura o senzatie incredibila. Enormele cercuri concentrice imprastiate in vale sunt clar vizibile”, confirma omul de stiinta rus Vadim Cernobrovy. “Orasul si imprejurimile sale sunt uniform inglobate in aceste cercuri. Nu stim care erau functiile lor, daca erau fabricate intr-un scos defensiv, stiintific, educativ sau de ritual. Unii cercetatori estimeaza chiar ca aceste cercuri erau folosite ca platforma de aterizare ale unui vechi aeroport spatial...”

Ritualuri care raman de descifrat. Intre altele, oamenii de stiinta au facut o descoperire surprinzatoare: in aceasta arhitectura gandita in jurul geometriei cercului, exista o exceptie: piata centrala a anticului oras Arkaim este construita sub forma unui patrat. In acest loc s-au gasit urme de foc si de combustie lasand sa se presupuna ca pe aceasta piata centrala se desfasura un anume numar de ritualuri.
Misteriosul popor de la Arkaim facea ofrande zeilor in functie de anumite aliniamente astronomice? Arheologii au dezgopat multe indicii care vor da o imagine a modului de viata al acestui popor enigamtic.

In zona exista fenomene geofizice curioase: fluctuatii de temperatura si de electricitate, variatia campului magnetic in interiorul cercurilor, conductivitatea solului etc.

Autor: Marian Deaconu
Sursa: http://www.enigme.ro/

Madagascar 2 – atractie exotica irezistibila

Pentru cei care cauta exotism, mister, cultura, Madagascarul este destinatia perfecta. Cu o fauna si o flora unice in lume, cu o cultura care imbina foarte bine culorile Africii cu cele ale Asiei si cu o civilizatie deosebita, aceasta Insula atrage din ce in ce mai multi turisti.

Recunosc ca nu am putut sa surprind complexitatea peisajelor care domina aceasta insula. Nu am ma intantalnit in nici un alt loc de pe planeta asemenea diversitate, frumusete, culoare si parfum.

Nord-Estul Republicii Madagascar este inconjurat de plaje si golfuri si reprezinta o destinatie preferata de turisti, datorita diversitatii zonei. Tamatave reprezinta punctul strategic din aceasta parte a tarii. Cu un climat cald si umed, acest oras este situat intre padure si mare si o buna parte din an este cufundat in parfum de vanilie si cuisoare.

Insula Sainte-Marie este un adevarat sanctuar al naturii si este cunoscuta mai ales pentru pitorescul sau si al insulitelor care o inconjoara. Tot aici se afla si capitala mondiala a vaniliei dar si rezervatii si parcuri nationale dintre care mentionam: Parcul National Marojejy, Masoala si Anjanaharibe.

Zona Centrala - care adaposteste si capitala - are un climat temperat si se remarca mai ales prin verdeata, dar si prin podgoriile si orezariile frumos etajate. Antananarivo este una dintre cele mai pitoresti capitale din lume. Centru economic, cultural si administrativ, orasul poseda un muzeu de arta si arheologie dar si un observator astronomic.

In zona de Nord-Vest se gasesc unele dintre cele mai frumoase plaje si golfuri din lume. Cel mai mare oras este Antsiranana, dar Nosy Be si Majunga sunt si ele in topul celor mai cautate locatii turistice.

In Sud Vest si in Vest putem admira mormintele Mahafaly, adevarate mausolee in culori vii, completate de stancile carstice iesite din mare cu milioane de ani in urma dar si cel mai vizitat Parc National din Madagascar, Isalo, care se remarca prin numeroasele canioane in care se varsa raurile care formeaza plaje de verdeata in mijlocul unui peisaj aparent ostil.

Sud-Estul Republicii Madagascar este incarcat de istorie si cultura. Cu o clima diversificata poseda o vegetatie si peisaje felurite care se afla intr-o perfecta armonie. In extremitatea sudica se afla oraselul Taolanaro (Fort-Dauphin) care este supranumit capitala langustei si este unul dintre cele mai frumoase orase din lume.

Antananarivo
Capitala Antananarivo (“Tana” ) are o atmosfera si o savoare franceza evidenta: franceza este foarte vorbita, iar semnele strazilor si ale magazinelor sunt scrise in special in limba franceza. Orasul este construit pe trei nivele.

Obictive turistice :
Palatul Reginei ( Queen’s Palace) alaturi de Satul Regal (Royal Village) sau Rova domina orasul. In prezent monument national, acesta a fost candva resedinta Dinastiei Merina, care a reusit sa uneasca, in secolul 19, intregul Madagascar pentru prima data in istorie. Piata Zoma, presupusa ca fiind a doua ca marime din lume este deschisa zilnic si merita sa fie vizitata.

Gradina botanica si zoologica Tsimabazaza sunt deschise in zilele de joi si sambata, precum si in zilele de sarbatoare intre orele 08 :00-11 :00 si 14 :00-17 :00. Oficiul de Informare pentru Turisti este in apropiere. “Tana” este o capitala moderna si pitoreasca, iar potentialul sau turistic si cultural este impresionant. La sud-vest de Analakey se afla posta, bancile, restaurantele si cluburile. In partea de nord se afla ruinele Rovei, fostul palat al reginei. Un alt punct de atractie al orasului este Araben ny Fahaleovantena, aflat intre gara si hotelul Le Glacier, district cunoscut sub denumirea de Analakely.

Tinuturile muntoase centrale
Capitala si multe alte orase importante sunt situate in zona centrala a Zonei Inalte (Hauts Plateaux), lantul muntos prapastios si abrupt care se intinde din nordul pana in sudul insulei Madagascar, trecand prin centrul acesteia.

Ambohimanga
Locul de nastere al Madagascarului ca stat, Ambohimanga este situat la 20 de kilometri (12 mile) de capitala si este inconjurat de paduri. Acesta este cunoscut sub multiple denumiri precum:”orasul albastru”, “orasul sfant” sau “ orasul uitat”. Citadela a fost o importanta fortareata a dinastiei Merina si are inca o serie de structuri asociate ceremoniilor specifice acesteia. Intrarea sa principala este un disc enorm de piatra, pentru rotirea caruia a fost nevoie de 40 de barbati.

Alte locuri de vizitat
Situat la 80 de kilometri (50 de mile) de capitala, Mantasoa este un oras renumit ca locatie pentru picnic. Aceasta zona a fost amenajata pentru reginele Dinastiei Merina de catre un francez naufragiat si cuprinde un lac artificial, o padure de pini si primul parc industrial din Madagascar.

Ampefy, aflat la 90 de kilometri (60 de mile) de capitala, este o regiune vulcanica cu cascade si gheizere spectaculoase. Aici au fost construite diguri pentru prinderea tiparilor. Perinet, 140 de kilometri (90 de mile) de capitala este rezervatie naturala, patria indri-ului (o specie de lemuri fara coada) si a multor specii de orhidee.

Cunoscuta si sub denumirea de Andasibe, Antsirabe este situat la 170 de kilometri (110 mile) de Antananarivo si este principalul centru industrial al Madagascarului. Varfurile vulcanice care inconjoara orasul au lacuri in cratere. Al doilea varf muntos ca inaltime, Tsiafajovona, poate fi vazut in vestul drumului dinspre Antananarivo.

Nordul
Luxuriantul nord este dominat de cele doua culmi muntoase. Tsarantanana, cel mai inalt varf al insulei, avand 2880 m (945 de picioare), este acoperit de ferigi gigantice si licheni cu forme ciudate, specifice padurilor de mare altitudine. Montagne d’Arbre-1500 metri /4900 picioare - este un parc national renumit pentru orhideele si lemurii sai.

Mahajanga
Capitala de provincie, Mahajanga este situata la gura de revarsare a celui mai mare rau din Madagascar, Betsiboka. Barcile au plecare de aici spre Nosy Be si alte cateva insule. Plaja de aici este spectaculoasa. Cele mai frumoase grote ale insulei sunt la Anjohibe, la 90 de kilometri (60 de mile) departare de tarm. De asemenea, exista o rezervatie naturala la Ankarafantsika.

Nosy Be
Nossi Be este cea mai importanta statiune de vacanta a Madagascarului. O insula inconjurata de alte insulite in partea de nord-vest a coastei, este situata la o ora distanta de capitala. Plante exotice parfumate precum ylang-ylang-ul, vanilia (cel mai mare producator din lume este Madagascarul) si patchouli cresc aici. Cel mai mare oras este Hell-Ville, iar in apropierea lui se afla o ruina din secolul al 17-lea un sat indian.

Antseranana
Capitala de provincie, Antseranana (anterior denumita Diego Suarez) este un port la mare, cosmopolit, cu vedere spre golful aflat in nordul insulei. Aici se afla o sumedenie da lacuri, cascade si grote in padurile de deasura portului. Flora si fauna includ lemurii, crocodilii si orhideele. Permisiunea pentru vizitarea acestui parc national (Montagne d’Arbre) se obtine de la Ministere des Eaux et des Forets (Ministerul Apelor si Padurilor), care are un birou in oras. De aici pot fi luate barci in directia Nosy Be.

Insula Sainte-Marie
Insula Sainte-Marie (Nosy Boraha) se afla in apropierea coastei de est, la 150 de kilometri (90 de mile) nord de Toamasina. Vegetatia sa extrem de densa si lagunele care o incojoara, au transformat-o intr-o baza ideala pentru pirati si, mai tarziu, intr-o colonie pentru condamnati. Se pot gasi aici numeroase plantatii de cuisoare si cateva monumente istorice, inclusiv cea mai veche biserica de pe intreg teritoriul Madagascarului. Insula este cunoscuta si pentru minunatele sale plaje cu nisipuri albe si recifurile de corali.

Coasta de Est
Situata pe coasta de nord-est, Toamasina este principalul port al tarii si capitala de provincie, si, la fel ca Antananarivo are numeroase piete inclusiv un bazar. La aproximativ 11 kilometri in nordul orasului se afla Parcul Zoologic Ivolina si Gradina Botanica, continand toate tipurile de plante din padurea de est si multe varietati de animale. Vatomandry, mai la sud, este o statiune foarte populara, renumita pentru plaja sa.

Sudul
Sudul este arid si renumit pentru numeroasele sale specii de cactus si baobab remarcabile, dar si pentru deosebita arta funerara a din aceasta zona.

Tinuturile muntoase din sud
Fianarantsoa, capitala de provincie, este un important centru pentru productia de vin si orez si o baza buna pentru explorarea muntilor din sud. Dintre obiectivele turistice mentionam muntele Amabalavao, denumit si “ casa celor plecati”, unde sunt facute hartia-antemore si matasea lamba aridrano; langa acesta se afla crestele Ambondrome si Ifandana, unde se pot vedea oasele dezgolite ale stramosilor exhumati (ultima data s-au descoperit osemintele unor oameni care au participat la o sinucidere in grup, in 1811); in Ambositra si in satul invecinat – Zafimaniny - sunt create produse deosebite pentru comercializare; Parcul National Isalo, situat intr-un lant muntos din care se produce gresia (este o zona ideala pentru camping, unde se poate ajunge doar cu un vechiul cu patru roti sau pe jos - dar numai insotiti de un ghid); este de asemenea, pasajul catre Parcul National Ranomafana.

Coasta de est
Mananjary este o statiune populara pe coasta de est. Taolanaro (anterior Fort Dauphin), in cea mai sudica parte a insulei, este prima colonie franceza. Chiar si azi se mai vad parti din fortareata din secolul al 17-lea. Orasul si regiunile invecinate sunt renumite pentru fructele de mare, orhideele si plantele carnivore, care pot fi vazute la Centrul Agricultural Mandona in golful Sainte-Luce.

Sud-vest-ul
Vestul Madagascarului a fost candva acoperit cu paduri de plante perene, dar in prezent este predominant acoperit de savana. Economia acetsei zone este bazata aici pe cresterea cornutelor (zebu), o specie adusa aici in secolul al 18-lea de catre colonistii din Asia de sud-est. Toliara, o capiatala de provincie de pe coasta de sud-vest, are plaje excelente si este o zona splendida pentru scufundari, pescuit, calatorii pe mare si alte sporturi acvatice.

Parcuri si Rezervatii Nationale

Constient de valoarea extraordinara a acestui ecosistem, guvernul a realizat un plan de actiune pentru a conserva natura, cultura, cei 5000 km de coasta si, nu in ultimul rand, recifurile de corali.
Parcurile Nationale au ca scop protejarea si conservarea faunei si a florei prin crearea unui cadru recreativ si educativ. Accesul se face printr-o autorizatie speciala eliberata de autoritatile competente.

Intinsa pe o suprafata de 152.000 de hectare, Rezervatia Naturala Stricta Tsingy de Bemarha este localizata la 60 pana la 80 de kilometri de coasta de vest in sectorul de nord al Anstingy, regiune a Platoului Bemaraha, la nord de gura raului Manambolo. Padurile, lacurile si mangrovele mlastinoase sunt adapostul unor specii rare de pasari si lemuri, in pericol de disparitie. Decorul include peisaje stancoase si inaltimi calcaroase intretaiate de piscuri inalte, rauri care curg pe platouri si izvoare rasarind din fiecare coasta muntoasa, facand din aceasta o importanta zona de retinere a apei.

Parcul national Montagne d’Ambre care se intinde pe o suprafata de 18 200 hectare si este situat in sud-vest; Parcul National Marojejy se intinde pe o suprafata de 60103 ha de padure si pamant sterp; Parcul National Masoala, situat in provinciile Tamatave si Diego Suarez, cu o suprafata de 550 000 hectare, este cel mai mare parc din Madagascar si adaposteste 3 parcuri marine (Tanjona, Tampolo, Masoala), dar si Rezervatia Speciala Nosy Mangabe, care se gaseste in inima Golfului Antongil;

Parcul National Zombitse Vohibasia; Parcul National Isalo care are peste 81 000 hectare; Parcul National Ranomafana care se intinde pe 41 000 hectare de padure, cu un climat umed si cu o altitudine ce variaza de la 600 la 1417 metri; Parcul National Andohahela - are nu mai putin de 5 varfuri care depasesc 1500 metri si a fost recompensat pentru cel mai bun proiect de conservare.

Rezervatiile speciale au fost create cu scopul de a proteja un ecosistem specific dar mai ales, o specie animala. Accesul in aceste rezervatii se face pe baza de autorizatie.
Rezervatia speciala Analamerana este situata in sudul orasului Diego Suarez si se intinde pe o suprafata de 42 000 hectare; Rezervatia Nosy Mangabe – 520 hectare; Rezervatia speciala Andranomena se intinde pe 6000 hectare; Cap Sainte-Marie; Rezervatia speciala Beza-Mahafaly care se afla in estul provinciei Tulear are o suprafata de 580 hectare si este strabatuta de raul Sakamena si afluentii sai; Ankarana – aici se pot vizita grotele care inca mai pastreaza urme ale practicarii olaritului si oseminte ale celor care au locuit aici; Rezervatia Foret d’Ambre; Rezervatia speciala Bora si multe altele.

Sursa: besttourism.ro

Damanhur – Orasul subteran al Luminilor

Existenta uriasului templu subteran Damanhur, supranumit Orasul Luminilor, a constituit multa vreme un mister pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui intrus nu i-a fost permis accesul aici...

La 30 de kilometri de orasul italian Torino se afla orasul subteran Damanhur, "sediul" comunitatii damanhuriene. Locuitorii sai sustin ca puternica lor baza sociala, spirituala si economica reprezinta un exemplu demn de urmat de catre intreaga omenire. Ei au propria constitutie, propria moneda (credito) si propria limba, folosita in ritualuri. Idealul declarat al damanhurienilor il constituie promovarea libertatii de exprimare si circulatie a ideilor, incurajarea creativitatii si "imbunatatirea sinelui", vazute ca pasi pe calea evolutiei superioare a speciei umane.

Istoria Damanhurului mentioneaza: "Primul tarnacop a lovit stanca intr-o noapte calda de august. Era anul 1978: o stea stralucitoare a strabatut, incet, cerul, lasand in urma ei un praf auriu, care s-a asternut pe pamant. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a incepe sapaturile in munte, catre inima Pamantului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia sa fie facut cu mainile si vointa oamenilor si nimeni nu trebuia sa stie de asta."


Existenta templului subteran a fost facuta publica abia in urma cu cativa ani, de catre un fost membru al comunitatii. De atunci, Damanhur si-a deschis portile si pentru vizitatori. Se poate patrunde in Damanhur printr-o intrare secreta, in spatele careia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sala imensa, decorata cu simboluri oculte. Deasupra se afla cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri si avand forma unei uriase roti de foc.

Pretutindeni, simbolurile evoca dualitatea existentei - barbat-femeie, bine-rau, Soare-Luna -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar peretii cu figuri in marime naturala, reprezentate dansand si luptandu-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mana, asa cum au cerut intemeietorii. Fiecare incapere simbolizeaza un aspect al existentei: sala metalelor, unde viciul si virtutea duc o lupta fara sfarsit, sala pamantului, cu usile sale solara si selenara, sala oglinzilor si sala apei, unde peretii sunt decorati cu texte initiatice, scrise in limba secreta a comunitatii.

Serpii aurii care traverseaza peretii simbolizeaza "liniile" ce strabat Pamantul ca un urias sistem nervos - idee preluata din teoria meridianelor corpului uman, folosita in acupunctura. "Aceasta comunitate crede in frumusetea interactionarii creative - ne ocrotim si ne modelam reciproc, asemenea pietrelor dintr-un rau" - spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin arta cantareste la fel de mult ca si credinta insasi.

Aici, femeile si barbatii sunt parteneri egali si isi unesc fortele completandu-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific in care "se lupta cu fortele malefice": calatoriile astrale. Nu numai ca exista cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar exista si o incapere speciala rezervata calatoriilor in timp si spatiu.

"Am fost in Egiptul antic si am vorbit cu faraonul - i-am spus sa construiasca o piramida la Dendera. Asa ca, atunci cand vei citi ca a fost descoperita o piramida, vei sti cum a ajuns acolo", povesteste cu nonsalanta o femeie. Persoana care detine cele mai multe dintre secretele comunitatii daman­hu­riene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care calatoriile astrale au devenit deja rutina. "Raul este in noi si el trebuie indepartat; din ferici­re, sta in puterea noastra s-o facem. Daca ne vom folosi in mod rational libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual si, o data cu noi, o data cu fiecare individ in parte, si umanitatea va evolua spiritual" - spune el.


Cum simtul responsabilitatii priveste si mediul inconjurator, la Damanhur se construieste o biosfera imensa, un ecosistem cu propriul microclimat, care sa protejeze copacii - "antenele templului subteran". Damanhurienii lucreaza manual matasuri si tesaturi cautate de marii creatori de moda si picteaza tablouri care se bucura de o foarte buna cota pe piata de specialitate. Exista, de asemenea, o puternica linie de export pentru mancarurile si bauturile lor traditionale.

Povestile oamenilor care au renuntat la stilul propriu de viata si au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenta spirituala, in comuniune cu natura si cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vandut tot si au venit la Damanhur de departe, in speranta unui nou inceput. Unii au ramas, altii s-au intors dupa o vreme la viata "normala" - cu totii, insa, au avut parte de o aventura unica, au avut ceva de invatat din incercarea de a construi o lume in care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natura, creativitatea si spiritualitatea.

Sursa: Descopera.ro

Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis

Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia oricui, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara,

masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.

La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile.

Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamantesc.

Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfant Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor, locuitori pe acele meleaguri. Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. Impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stanca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mainii omenesti, asemeni Sfinxului.

Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramant in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite candva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infranti de urgia cereasca”.

Cercetarile arata ca, poate deloc intamplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagana si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui,

Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfant al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos.

Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvant care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stalpului” –cu referire la stalpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile.

In prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele varfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, avand forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei.

Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra varfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar cateva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului.

Practic, deasupra muntelui se formeaza un stalp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin varful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamantesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca varful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural.

Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decat cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intamplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datand din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit.

Tit Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mana pe inima, ca vad deseori fasii de lumina strabatand padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinand ca vad, in miez de noapte, cand se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorandu-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impanzesc masivul Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare avand, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil taram al misterelor de nepatruns.

Sursa: http://2012en.wordpress.com

Rapa Nui - Misterul din Insula Pastelui

Statuile din Insula Pastelui, moaii, au infierbantat mintea multor visatori. Misterul este: ce s-a intamplat cu poporul care le-a creat?

Insula Pastelui are o suprafata de numai 171 km2, este situata in Pacificul de Sud-Est, la circa 3.600 km distanta de coastele chiliene. Cea mai apropiata suprafata locuita este in vest, Insula Pitcairn, care se afla la o distanta de 2.075 km. Avem de-a face cu una dintre cele mai izolate zone locuite de pe glob.

Insula a fost descoperita de catre olandezul Jakob Roggeveen in 1722. Jakob a gasit aici niste statuete ciudate, numite moai. In prezent exista 600 de moai terminati si inca 200 incompleti, ridicati din calcarul muntelui Rano Raraku. Statuile moai sunt impartite in doua categorii: cele vulcanice – “ochii care privesc cerul” si statuile cu spatele intors spre mare, dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi.

Munti intregi fusesera de-a dreptul rasturnati, roca vulcanica dura ca fierul fusese taiata ca o bucata de unt, iar stanci imense cantarind zeci de mii de tone zaceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate. Sute de statui uriase, unele atingand 10-12 m inaltime si cantarind 50 de tone, contempla pana in ziua de azi cu ochii lor lipsiti de viata, aidoma unor roboti monstruosi care asteapta clipa cand vor fi din nou pusi in functiune, de calatorul aflat in trecere pe aceste meleaguri. Initial, acesti colosi purtau si niste palarii, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului.

Prin preajma unora dintre acesti colosi s-au gasit niste tablite de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tablite au disparut, iar in zilele noastre nu mai exista decat vreo 10, raspandite prin muzee, insa, pana in prezent, nu a putut fi descifrata nici una dintre ele.

Cercetarile intreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la acesti colosi misteriosi, au scos la iveala faptul ca pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizatii distincte, prima parand, in chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluata.

Insula Pastelui se afla situata departe de orice continent si de orice civilizatie. Luna si stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decat orice alt uscat. Nici-un arbore nu creste in acest sol vulcanic.

Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decat cateva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, intr-un trecut indepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritima cu hrana si imbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, ca apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la cativa kilometri departare? Cine le-a dat forma definitiva, le-a slefuit, le-a ridicat in picioare? Si cum le-au mai fost puse pe cap si aceste palarii de 10 tone, a caror piatra provenea din alta cariera decat cea a statuilor?

Se crede, cel mai adesea, ca Insula Pastelui – sau Rapa Nui, in limba localnicilor – a gazduit candva in trecut o infloritoare civilizatie, care a fost victima unui dezastru ecologic provocat de ea insasi.

„Cresterea populatiei Insulei Pastelui a dus la o taiere mai rapida a padurii decat putea padurea sa se regenereze. Oamenii au folosit pamantul pentru gradinarit, iar lemnul pentru foc, canoe, adaposturi si, desigur, pentru a ridica cunoscutele lor statui. Odata cu disparitia padurii, insularii nu au mai avut lemn si franghii pentru a-si ridica statuile. Viata a devenit din ce in ce mai grea, izvoarele si raurile au secat, iar lemnul nu a mai fost disponibil pentru foc. Si atunci cand ne imaginam declinul civilizatiei din Insula Pastelui nu putem sa nu ne intrebam: de ce ei nu au privit in jur, de ce nu au inteles ce se intampla si de ce nu s-au oprit inainte de a fi prea tarziu? La ce gandeau ei atunci cand au taiat ultimul arbore?”

Insula Pastelui „reprezinta cel mai clar exemplu al unei societati care s-a autodistrus prin supraexploatarea propriilor resurse”.

Intr-un anume fel, istoria Insulei Pastelui constituie un bun avertisment asupra a ceea ce se poate intampla cu civilizatia noastra daca nu tinem seama de echilibrul fragil al planetei. Dar, pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca Rapa Nui este o insula extrem de mica, cumplit de izolata in imensitatea Oceanului Pacific.

Majoritatea punctelor de interes se gasesc in Parcul National Rapa Nui, care este format dintr-o fasie lata de pamant ce tine cat cea mai mare parte din tarmul insulei. Merita vizitata cel putin cariera Rano Raraku, locul in care au fost sculptate majoritatea statuilor moai si cea mai mare platforma oahu de pe insula - Ahu Tongari, care sustine 15 moai. Alte atractii sunt: platforma Ahu Akivi, care sustine 7 statui bine conservate, plaja anakena cu palmieri si cu o platforma cu 7 moai, pesterile Te Pahu, care sunt legate intre ele printr-un tunel de lava de 150m, plaja Ovahe si ahu Vinapu. Acestea sunt doar cateva sugestii; intreaga insula prezinta locuri de interes.

Delos, Grecia – misterul unei insule sacre

Delos este o insula stancoasa, avand lungimea de 5 km si latimea de 1.300 m, situata la 10 km sud-est de Mykonos. Desi este una dintre cele mai mici dintre Insulele Ciclade si cea mai mica dintre grupul de insule Mykonos, Delos, Rinia, insula Delos a detinut o importanta majora in vremurile antice, cand era considerata un loc sacru. Situl arheologic de pe insula Delos este unul dintre cele mai importante din Grecia.

Potrivit mitologiei, Leto i-a nascut pe Apolo si Artemis pe insula Delos, fiind asistata de doua fecioare, iar istoria insulei a fost determinata de importanta sa ca altar ai zeilor eleni.

Situl Delos. In secolul VIII se organizau festivitati si competitii sportive in onoarea lui Apollo. S-au construit aici mari monumente istorice precum colosul din Naxos sau Terasa Leilor.

Sanctuarul lui Apollo. La capatul Drumului Procesiunii se afla impozantul sanctuar al lui Apollo. Zeul venea aici in fiecare primavara pentru a se bucura de acest superb anotimp. Daca vizitati sanctuarul lui Apollo, drumul pe care-l veti urma va fi exact acelasi pe care il faceau pelerinii in secolele trecute. Din cele patru temple dedicate zeului, astazi nu au ramas decat cateva vestigii. Statuia colosala care il reprezinta pe Apollo a fost serios deteriorata, din ea ramanand doar patru bucati: trunchiul si o parte din bazin care se pot vedea in sit ; o mana si un picior sunt expuse la British Museum. In sanctuar veti descoperi ruinele unei case.

In apropierea vechiului lac sfant, in mijlocul ruinelor gasite in urma sapaturilor arheologice, pamantul este acoperit cu mozaicuri magnifice, perfect conservate. Aici mai puteti vedea Agora Theophrastus, Galeria lui Poseidon; Muntele Kinthos de unde Zeus a asistat la nasterea copiilor sai domina ruinele, fiind inca templul divinitatilor egiptene, beneficiind de aici de cea mai frumoasa priveliste asupra insulelor invecinate : Naxos, Paros si Tinos.

Muzeul arheologic – aici puteti admira colectii unice de sculpturi, ceramica, o colectie de vase, mozaicuri care reprezinta scene marine aproape intacte.

Sala Taurilor - Sala Corabiilor
Sala Taurilor sau Sala Corabiilor este una dintre cladirile cel mai bine conservate de pe insula Delos si dateaza din perioada elena. Sala masoara 67,2 m de la nord-est la sud-vest si 8,86 m pe cealalta latura. Cladirea era situata pe o platforma de granit cu trei trepte la intrare. Interiorul avea forma unei galerii lungi, cu o cavitate in centru. Dintre statui au mai ramas doar o nereida si un delfin.
La sud-est de Sala Taurilor - Sala Corabiilor se afla o structura ce facea parte din altarul lui Zeus. La est de Sala se afla sanctuarullui Dionis, cu cateva falusuri din marmura. Pe partea de nord a Salii se afla Stoa lui Antigonos din secolul III i.e.n., cu capitoliile coloanelor in forma de taur.

Districtul rezidential - Agora
Districtul rezidential sau Agora se afla la sud de Incinta Sacra si era sediul comerciantilor romani apartinand cultului lui Lares Competales. Aici puteti vedea cateva statui si cateva temple mai mici.

Districtul Teatrului
Intre muntele Kynthos si portul comercial, pe insula Delos se afla districtul Teatrului din secolul III i.e.n., care ne ofera o perspectiva a conditiilor de locuit din acea perioada. Strazile inguste sunt pavate cu ardezie, iar casele inalte de 4 - 5 m aveau cel putin un etaj. In sudul destrictului se afla un teatru in stil grec, cu forma mai degraba rotunda decat de semicerc.

Incinta Sacra
Incinta Sacra era inconjurata de ziduri si sali Stoa, iar aici se ajungea din sud, pe o alee larga, pavata, ce pornea din port.

Lacul Sacru - Leii de marmura
Lacul Sacru avea forma ovala si acum este secat. Se credea ca pe malurile sale l-a nascut Leto pe Apolo. Pe o terasa la vest de lac se afla un rand de 9 lei din marmura datand din secolul VII i.e.n.

Muntele Kynthos
Pentru a sui pe acest munte trebuie sa urmati traseul antic ce merge de la sud-est spre albia secata a raului Inopos. La vest se afla Casa lui Inopos din secolul II i.e.n., iar la sud, mai sus pe rau, se afla Casa Delfinilor si Casa Mastilor. La est, pe o terasa deasupra prapastiei, este Sanctuarul Zeilor Sirieni, in care erau venerati Serapis, Isis, Anubis si Harpokrates. De aici traseul antic duce spre varful muntelui Kynthos - 113 m, incoronat cu templul lui Zeus si al Atenei.

Portul Delos
Portul Sacru se afla in partea de vest a insulei Delos. La sud de acest port se afla Portul comercial antic. Tarmul dintre Portul Sacru si Golful Foumi era aliniata de dane (terminate in 111 i.e.n.) si depozite, astazi acestea fiind sub nivelul marii.

Accesul pe insula este usor, cu „kaikia” ( mici barci ); se organizeaza excursii zilnice. Pentru grecii antici, Delos era un loc sacru, pentru noi Delos este un mister, cel mai mare complex arheologic din Grecia.

Portaluri catre Shamballa in Romania

“De ce să mergeţi până în Tibet pentru a căuta ceea ce deja acolo nu mai există? Occidentul a proiectat vreo trei secole asupra Tibetului toate năzuinţele sale către o lume spirituală tainică şi ascunsă, ferită de griji şi pericole. Pentru yoghinii occidentali, Tibetul exercită o fascinaţie greu de egalat. Realitatea Tibetului este cu totul alta. Acum, cel puţin, Tibetul este o ţară complet devastată din punct de vedere spiritual. În schimb, în întreaga lume există nenumărate focare spirituale, unele latente, altele încă vii, unele chiar foarte intense, care ne pot pune în legătură cu tărâmul cel tainic al înţelepţilor, Shambala. În România există multe astfel de focare active, care sunt veritabile porţi permanent deschise, care ne permit să translatăm în lumea Shambalei şi să intrăm în stare de comuniune profundă cu această lume.

Comuniunea noastră cu lumea Shambalei se poate realiza în diferite forme. Într-o stare de comuniune spirituală telepatică, preponderent afectivă sau mentală, vom simţi apariţia unor stări speciale sau a unor idei inspirate de tărâmul cel tainic al Shambalei; este posibil să nu se manifeste percepţii astrale clare (imagini, sunete etc), dar intensitatea trăirilor profund pozitive care apar atunci, precum şi remanenţa lor, ne vor convinge în timp că este vorba de fenomene autentice. Putem reuşi de asemenea proiecţii astrale în care să ne proiectăm cu toate simţurile sau măcar o parte dintre ele, astfel încât să percepem şi imagini, sunete, mirosuri, arome sau atingeri din Shambala.

Proiecţia în timp (în trecut, în acest caz) este de fapt o proiecţie în memoria magnetică universală, AKASHA, acolo unde sunt înregistrate fidel absolut toate evenimentele care au avut loc vreodată pe planeta noastră (şi în întreg universul). Vă puteţi imagina AKASHA ca pe nişte imense arhive celeste. Pentru a avea acces în AKASHA este esenţială dinamizarea centrului de forţă vishuddha chakra. Ne ajută de asemenea foarte mult, pentru a selecta cu precizie destinaţia proiecţiilor noastre în timp, dinamizarea foarte intensă a lui ajna chakra. Atunci când ne aflăm într-un anumit loc cu o încărcătură spirituală specială, ne ajută foarte mult faptul de a atinge cu mâna stângă vestigiile istorice care există acolo (o piatră, o coloană, o statuie.

Sarmisegetuza

În complexul de la Sarmisegetuza, cel mai încărcat loc din punctul de vedere al rezonanţei cu Shambala este chiar „Soarele de andezit” sau discul solar. În zonă se remarcă o încărcare vitală cu totul şi cu totul excepţională, evidenţiată şi de dimensiunea mult peste medie a arborilor şi a vegetaţiei din jurul sanctuarului dacic. Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiecţii în timp, mai ales dacă nu avem idei preconcepute în ceea ce priveşte tradiţia spirituală dacică – pentru că adevărata tradiţie care a înflorit pe aceste meleaguri este cu mult mai veche decât datele vehiculate de istoria convenţională.

Sfinxul din Bucegi

Un alt focar tainic de putere care ne permite să intrăm în rezonanţă cu Shambala este Sfinxul din Bucegi, chiar corpul de piatră al Sfinxului şi mai ales „capul” său. Deşi se consideră în general că acesta este numai o stâncă modelată într-un mod mai special de ploaie, zăpezi şi vânt de-a lungul a milioane de ani, Sfinxul din Bucegi este totuşi învăluit în mister. Roca din vârful Sfinxului este foarte diferită de rocile existente în zonă şi, se spune, este similară cu cea din care este făcut Sfinxul din Egipt. Dacă vom realiza în această zonă proiecţii în trecutul îndepărtat vom putea pătrunde cu uşurinţă într-o perioadă fascinantă a miturilor, în Vârsta de Aur a umanităţii, de unde răzbat până la noi ecourile unei sacralităţi dincolo de cuvinte. Pe atunci oamenii erau asemenea zeilor şi nu erau deloc limitaţi la existenţa în această lume fizică.

Vârful Omu

Conexiunea acestui loc special cu lumea Shambalei este directă, prin simbolismul de centru, axă a lumii sau buric al pământului care este asociat în tradiţia românească acestui loc cu totul extraordinar, plin de energie.

Peştera Ialomiţei

Un alt loc sacru al tradiţiei sprirituale dacice străvechi. Legendele asociază mari mistere cu această peşteră, se spune că aici aveau loc iniţierile dacice şi unii cred că aceasta era peştera lui Zamolxe. Chiar şi printre călugării care locuiesc acolo la schit în ultimii ani circulă poveşti despre pasaje tainice prin care se poate trece direct în Shambala, lumea nevăzută a înţelepţilor…

Insula Şerpilor

Este un loc privilegiat unde, se spune, a existat un templu închinat lui Apollo pe care însă ruşii l-au demontat piatră cu piatră şi au transportat bucăţile la Moscova în secolul XIX şi astfel vestigiile au dispărut complet. Insula Şerpilor sau Insula Albă este strâns legată de tradiţia Shambalei şi, din acest punct de vedere, faptul că administraţia Constantinescu a cedat în mod absurd această insulă Ucrainei este cel puţin bizar. Deşi acum acolo nu mai este nimic, probabil memoria vremurilor trecute ne va descoperi multe taine atunci când va fi din nou permis să se viziteze această insulă.

Histria

Cetatea de pe malul mării unde s-a dezvoltat în antichitate o tradiţie înfloritoare… şi aceasta, ca şi cea de la Sarmisegetuza, mult anterioară istoriei oficial recunoscute. Şi foarte diferită de ceea ce se învaţă la şcoală la istorie. Faptul că aici a existat o tradiţie spirituală puternică şi autentică este uşor resimţit în meditaţii, iar rezonanţa cu lumea Shambalei este şi acum vie.

Sursa: http://putereaprezentului.wordpress.com/2010/09/01/portaluri-cu-shamballa-in-romania/#more-2868

Tainele Muntilor Bucegi

Pentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de inalta tehnologie. Unul dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica a undelor de forma a reperat in anul 2002 o structura aparte intr-o anumita zona a muntilor Bucegi. In primul rand, spatiul gol identificat in interiorul muntelui nu avea corespondenta cu exteriorul, ci incepea direct din interiorul muntelui, la o anumita distanta de panta acestuia. In al doilea rand, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe ganduri echipa Pentagonului.

Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatra care margineau inceputul tunelului si sfarsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi protejat ceva in acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul in tunel. Al doilea era imens, ca o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla intr-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stancilor de pe creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri intre Babele si Sfinxul din Bucegi.

O structura similara in Irak

Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura subpamanteana foarte secreta pe care ei o descoperisera inainte, in apropiere de Bagdad, in Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricat s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor. Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare intre structura subterana de langa Bagdad si cea interioara din muntii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Initial aproape devenise panica generala. Panica era datorita faptului ca aceasta structura – mult mai mare si mai complexa decat cea din Irak – se afla pe teritoriul Romaniei. Coreland acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul Romaniei ajungem la o viziune corecta a motivelor de ingrijorare pe care le au in prezent marii masoni. Oricat de mult ar dori ei sa disimuleze aceasta, actiunile si intentiile lor ne arata cu prisosinta contrariul.
O enigma foarte mare era felul in care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile direct in interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta in afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea strapungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare in mare viteza a rocii care utiliza un jet de plasma puternic si un camp magnetic rotitor. Massini a cerut insa respectarea cu strictete a secretului si prezenta lui ferma in acel loc in momentul strapungerii muntelui.

Ziarul a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile semnalate in zona. Iata un extras semnificativ:

"Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intamplari.
Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Bucegii sunt considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic. S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice. Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca oricare alta din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul "Cezar Petrescu" din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii."
"In 1993, timp de doua saptamani, in partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de varsta. M-am gandit ca sunt emanatii de noxe de la fabrica de hartie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane", povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera."
"Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. " Se produceau la ore fixe: la ora 20 si la 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga - Busteni - Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamant un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale", povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice."
"Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede Traian A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.

"Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamantene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. "Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este pregatita sa inteleaga niste lucruri", conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pana la urma vor deveni o cale de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decat lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pana acum oamenii de stiinta."

"Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi."

Adio secrete!

In ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea in interiorul muntelui, insa totul s-a aflat la varfurile puterii de stat: adio secret! Masina a forat mai intai dupa o ciudata deviatie a campului magnetic, apoi insa s-a corectat traiectoria. Galeria semana cu un tunel de metrou, era perfect slefuita si ducea pana la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capatul apropiat al tunelului se afla o poarta imensa din piatra care se deplasase prin culisare spre stanga. Inaintea acestei porti uriase se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipa de interventie speciala s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil si l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (roca, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefacea imediat in praf fin. Doi generali de la Pentagon si consilierul prezidential american erau acolo.

Marea Galerie

Massini stia cel mai mult despre originea acestei descoperiri si avea cunostinte despre cel putin un element care se gasea in sala cea mare semisferica. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensa din roca solida. In peretele tunelului, in fata portii se afla o zona patrata cu latura de 20 cm perfect finisata pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu varful in sus. Patratul slefuit se afla intre imensa poarta de piatra si barajul energetic invizibil. Cezar a simtit ca exista o anumita compatibilitate intre energia barajului si cea a lui, ceva in genul unei simpatii reciproce. Atingand usor cu mana suprafata invizibila a barierei energetice, Cezar a simtit fine furnicaturi pe piele. A inaintat si a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiti.

Atingand triunghiul de pe patratul de roca slefuita, Cezar a deschis astfel poarta uriasa de piatra care a culisat silentios in perete. Aceasta comanda unica anula barajul energetic si deschidea totodata poarta de piatra. Marea Galerie care se arata acum in toata splendoarea ei era luminata, fara sa contina totusi nici-o sursa de lumina. In mod straniu, imediat dupa dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea in Marea Galerie, scutul semisferic urias de la celalalt capat al ei s-a activat brusc trecand la un nivel de vibratie superior si emitand o mare radiatie luminoasa.
La o analiza mai atenta, peretele Marii Galerii era acoperit ce parea sintetic dar crea senzatia ca are si o parte organica in el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi si chiar albastru inchis. Nuantele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului si modificau sensibil aprecierea corecta a distantei. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipait dar nu putea fi nici zgariat si nici indoit. Rezista la orice tentativa de rupere, strapungere zgariere sau taiere. In mod straniu, flacarile focului erau absorbite inauntrul sau: practic, focul nu putea subzista pe acel material. Americanii au recunoscut ca materialul este o stranie combinatie intre materia organica si cea anorganica. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta intr-un unghi ascutit. La o distanta mult mai mare, in departare, se vedea o lumina albastra feerica, ce scanteia ca o stea. Inregistrarile din satelit aratau existenta unui spatiu imens la capatul Marii Galerii, dar acesta era si el protejat de un ecran energetic. Lumina albastra de la capatul galeriei este doar reflexia unei portiuni din scutul energetic protector al uriasei sali in forma de aula.

In subsolul Irakului

In ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax ultrasecret prin care era instiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsand cu o mare frecventa. Informatia uluitoare era aceea ca in fata lui aparuse o holograma a planetei care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul Romaniei apoi muntii Bucegi si in sfarsit localizarea structurii din interiorul lor aratand coridorul marii galerii si scutul energetic semisferic pulsand cu putere. Era evident ca cele doua scuturi energetice semisferice erau intr-o directa dar misterioasa legatura astfel incat activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o retea de astfel de structuri subpamantene in intreaga lume.

Deconspirarea operatiunilor

Vestea proasta era ca presedintia SUA a fost instiintata si a contactat diplomatia romana prin intermediul serviciilor secrete. In doar cateva zeci de minute, intreaga operatiune fusese deconspirata. Planul seniorului Massini se ducea de rapa. Initial au vrut sa preia controlul la nivel politic, insa politicienii nostri care aveau dreptul sa fie avizati asupra acestor aspecte au intrat in panica si nu puteau face fata evenimentelor. Cezar s-a decis sa dezvaluie toate aspectele, intrigile si planurile care implicau legaturile cu Massini. Tensiunea diplomatica crestea din ce in ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflati la locul operatiunilor.

Sedinta de urgenta a CSAT

Discutiile de la Bucuresti au avut succes, in sensul ca faptele au fost aduse la cunostinta unor persoane cu mare probitate morala si care sunt profund patriotice. O sedinta de urgenta a Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero. Cei mai multi au fost cutremurati de ceea ce au aflat atunci. Dupa decizia CSAT de a se continua cercetarile sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se gasea in uriasa Sala a Proiectiilor. De la Bucuresti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau cand vehemente, cand evazive, si tradau o mare tensiune. Membrii CSAT erau intr-o sedinta continua, mentinand legatura cu baza din muntii Bucegi. Ei au hotarat sa faca publica aceasta descoperire formidabila din muntii Romaniei, dupa ce in prealabil au dezbatut problema pe toate fetele. Statul roman urma sa faca intregii lumi o declaratie oficiala. Cativa membri CSAT s-au opus cu vehementa.

Declaratia oficiala a Romaniei

Cand diplomatia americana a fost informata ca Romania va transmite un comunicat mondial de presa de o importanta cruciala pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu stia, dar toti banuiau ca se intampla ceva foarte grav si important. Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu Casa Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala.
Discutiile dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si partea romana s-au facut fara translator. Au fost atat de violente incat nu putine au fost momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat puteau de tare , proferand multiple amenintari cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunosteau nimic din aceasta problema, iar americanii stiau bine ca existau oricand cateva tari foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu Romania pentru sustinerea declaratiei publice.
Declaratia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din muntii Bucegi, punand la dispozitia intregii lumi dovezi, fotografii si alte elemente esentiale pentru clarificare. Ar fi fost invitati cei mai mari oameni de stiinta pentru studii si cercetari. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvaluirile despre trecutul extrem de indepartat al omenirii si despre istoria reala care a fost aproape complet contrafacuta.

"In nici-un caz!"

Americanii au reactionat cu vehementa pentru ca acea declaratie ar fi spulberat intr-o clipa influenta lor planetara, si poate ar fi aruncat in haos economia si societatea tarii lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panica. Dar au uitat sa recunoasca ca aceasta posibila stare de angoasa si perturbare sociala ar fi aparut ca rezultat direct al minciunii si manipularii realizata deliberat de-a lungul secolelor de catre francmasonerie. S-a primit si o interventie speciala a Papei care indemna la o mare cumpatare inainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar ca va pune la dispozitia statului roman anumite documente stravechi din arhiva secreta papala care sunt de o mare importanta pentru Romania si sprijina dovezile descoperirii din munti. Dupa 24 de ore de discutii s-a ajuns la un acord final de colaborare romano-american in niste termeni precisi. Pozitia statului roman a fost aceea de amanare a dezvaluirilor, de prezentare a lor in mod gradat omenirii. Sala Proiectiilor (sau arhiva Atlanta)

Marea Galerie se termina brusc in aula gigantica din interiorul muntelui care avea o inaltime de 30 de metri si o lungime de 100 metri. Sala Proiectiilor este delimitata de scutul energetic si are dimensiuni mai mici decat aula din munte. Avansand spre scutul energetic, portiunea de scut din fata este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare pentru a putea intra in Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din exterior. Odata intrat in Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
In partea din spate, scutul nu mai cobora pana la nivelul solului, ca in zona din fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. In acel masiv perete din piatra, inalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept in fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a acesteia si sunt luminate difuz, intr-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat intre statul roman si SUA.

Mese gigantice pentru uriasi

Incepand din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmand curbura acestuia. Similar, exista un alt sir de-a lungul peretelui din stanga. Nici una dintre mese nu avea o inaltime mai mica de doi metri. Pe grosimea placii de deasupra sunt taiate in relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi semnele nu sunt vopsite, ele ies in evidenta printr-o usoara radiatie fosforescenta, in culori diferite de la o masa la alta. Sunt cate cinci mese pe fiecare parte a salii. Pe unele dintre ele exista diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboara spre sol o multime de fire albe translucide care se aduna in cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate in afara mesei, direct pe sol. Cablurile fine sunt extrem de flexibile si usoare iar in interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe toata lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activeaza simultan pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o inaltime de aproape doi metri si jumatate. Pe suprafata dreptunghiulara a meselor din piatra slefuita exista o fanta ingusta, lunga de cateva zeci de centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice. Proiectiile ruleaza singure insa in acelasi timp ele sunt interactive si depind de cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.

Combinatii genetice

Urcand pe un trepied adus special, se poate vedea ca suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, intunecat. Pelicula e impartita in mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet necunoscute. Atingand unul dintre patrate, holograma infatiseaza structura corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii ale altor fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingand simultan doua patrate diferite se infatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentand ADN-ul fiintelor respective si posibilitatile de compatibilitate intre ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicatii in ciudata scriere iar in final apare forma mutanta cea mai probabila, ca o combinatie intre cele doua informatii genetice.

Giganti adevarati

Cei care au construit intregul edificiu trebuie ca erau foarte inalti, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiectiilor.
O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul Romaniei o gasim in ziarul Ziarul. "Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca "povestile" oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la "culmea" unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: "Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om, mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu".
Exista multe legende care amintesc despre vremurile cand pe Pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg "capitol" despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe Pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau. Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii "normali" ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Fotografia alaturata infatiseaza un schelet uman urias gasit de americani in Irak. Lucrurile incep sa se lege...

Sursa http://romaniaesoterica.blogspot.com/2009/01/pentagonul-spioneaza-cu-sateliti.html