The Library, Constanta - Alchimia unei stari de sprit

Prima vacanta in acest an a durat doar doua ore. A fost intr-un loc pe care l-am vazut pentru prima data, cu/datorita unui om special, invaluita in fum de pipa, intr-o atmosfera british/american, savurand cea mai buna ciocolata calda din oras. Locul, barbatul din fata mea, dialogul despre alchimie, lemnul mobilierului, candelabrele, totul a constituit scenografia perfecta a unei escapade din cotidian ce mi-a creat o stare de euforie foarte placuta. Multumesc, B!

Descrierea de pe site-ul oficial este urmatoarea.

The Library Constanta este un proiect „Taylor Made” (ca sa vezi, un termen preluat din turism). Si asta pentru ca a fost gandit, inca de la început, ca o locatie unica in universul barurilor si pub-urilor din Constanta.

Locatia se evidentiaza printr-un design complex, semnat de Mihai Popescu si echipa sa de la Twins Studio, cu un impact vizual de mare anvergura, accentul fiind pus pe atmosfera. Da, atmosfera a fost inclusa in design, de la bun inceput! (de acord) 

Detalii si accente disparate se armonizeaza intr-un tablou unitar, in care surprind elementele fizice utilizate – conducte, specifice unui subsol, stalpi mari si rigizi, patinati şi ruginiti, dar si pereti imbracati in caramida, cu un aspect inspirat din decorurile specifice New York-ului si Londrei. (calatorim deci)

Intr-o plimbare prin acest loc vom descoperi fotografii ale unor constructii reprezentative pentru judetul Constanta, printre ele regasindu-se opere ale marelui inginer roman Anghel Saligny, insasi cladirea in care functioneaza fiind construita de acesta. (oare cati clienti stiu acest amanunt?)

Desigur, de la bun inceput am specificat ca este o locatie unica unde berea este la loc de cinste! Fie ea bruna, blonda nepasteurizată, la „The Library” intotdeauna va fi proaspata. Si daca vrei sa stii de unde vine berea, in jurul barului sunt expuse tank-urile pentru bere nepasteurizata, exact ca la fabrica de bere.

Chiar daca berea nu este prima alegere, meniul barului este gandit astfel incat sa stinga setea oricui sau, mai bine spus, sa aprinda scanteia unui moment de exceptie. (scantei nu au fost, doar o ardere inceata, constanta, tandra) 

Daca intoarcem meniul, vom descoperi produsele senzationale ale bucatariei, preparate cu atentie, in centrul carora se afla burger-ul (nu stiam dar am vazut comenzi de la diverse mese care il contineau si erau un spectacol). Despre acest produs putem spune ca este de casa, asta pentru ca la preparare se folosesc elemente bio, iar carnea este atent amestecata si condimentata de maestrii bucatari, obtinandu-se, astfel, un gust unic si un look pe masura.

Preparatele sunt servite intr-un mod ce surprinde prin contrastul puternic dintre vasele metalice smaltuite alaturate paharelor de cristal pentru bautura.

Ritmul „The Library” este unul atent selectionat, astfel ambientul muzical este creat in functie de ora, zi, moment. Cu siguranta, piesele selectionate pentru a-ti incanta auzul sunt cunoscute, dar asta a fost ideea de la bun inceput, ca toata lumea sa se simtă bine, inca de la primul pas in locatie. (discreta si placuta, da)

Daca insumam cele scrise mai sus, putem spune ca am creat un loc frumos pregatit pentru a oferi clientului o pauza, o deconectare de la cotidian, timp în care zambetul si dispozitia placuta sunt elementele esentiale de care ne ingrijim in detaliu.

Putem spune ca un motto neoficial, fara reguli stricte: „Este un inceput de poveste… dar impreuna vom crea o colectie de amintiri pentru biblioteca personala”. (ma face sa zambesc aceasta posibilitate prin apropierea de cea mai frumoasa varianta a continuarii a ceea ce este)

Casa memoriala Nicolae Labis - Malini, Suceava

Toamna imi ineaca sufletul in fum... 
Toamna-mi poarta in suflet roiuri de 
frunzare. 
Dansul trist al toamnei il dansam acum, 
Tragica betie, moale leganare... 
Nicolae Labis – Dans

Casa memoriala Nicolae Labis de la Malini este un muzeu memorial infiintat in casa in care a trait poetul Nicolae Labis (1935-1956) in satul Malini din judetul Suceava. 

Expozitia de baza si spatiile memorialistice, desfasurate in patru incaperi, reconstituie tulburator, gratie exponatelor autentice, incarcate cu o multitudine de conotatii evocatoare (carti, caiete, rechizite scolare, piese vestimentare, un clopotel cu sunet argintiu, un aparat de radio cu care poetul pastra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afise…), climatul de viata si creatie al poetului de la Malini, sugerandu-se coordonatele esentiale ale operei sale si aportul extraordinar al acesteia la evolutia liricii romanesti contemporane. 

Casa este vie. Aici vin deseori scriitori si alti artisti, se organizeaza cercuri de limba romana, cu profesori din toata Romania, au loc concursuri literare si spectacole. Casa memoriala Nicolae Labis de la Malini poate fi vizitata de marti pana duminica intre orele 10.00 - 18.00. Anual aici sunt decernate premiile castigatorilor in cadrul concursul de poezie “Nicolae Labis” de la Suceava. 

Nicolae Labis, poet incandescent dar, in acelasi timp, incredibil de matur pentru tineretea sa, ne-a daruit prin Moartea caprioarei (paradoxal jocul de cuvinte, ca si scurta sa existenta), o opera fara de moarte. 

Copil-copil, dar, din amintirile contemporanilor lui, reiese ca Labis era de o maturitate surprinzatoare, fin cunoscator al literaturii romane si universale, si mai ales lucid. Labis era, de pe atunci, in conflict cu dogmele comuniste, fara insa a-si afisa pe fata convingerile intime. Extrem de sensibil, avea sa exprime, in poezia lui de mai tarziu, candoarea, obsesia albului, un seraphism sui generis miscator.

In februarie 1953, poetul a fost pus in discutia colectivului pentru "abateri de la morala si disciplina scolii". Se pare ca principalul motiv era lectura din cartile, romanesti si straine, considerate "retrograde", interzise de autoritatile comuniste. A fost pedepsit cu consemnarea in scoala timp de doua saptamani si nebeneficierea pe aceeasi perioada de spectacolele de teatru sau concerte la care studentii mergeau cu scoala. In primavara anului 1954 a fost pus in discutia organizatiei Uniunii Tineretului Muncitor (U.T.M.); cu un vot impotriva, s-a decis excluderea lui din organizatie. Sanctiunea nu a fost insa confirmata de organele superioare, gratie interventiei lui Mihail Sadoveanu.

Labis a murit la 21 de ani, varsta cand tinerii din alte tari abia isi serbeaza majoratul. Fiind cel mai tanar dintre scriitorii ce contau atunci, de fapt adolescent, avand si un temperament viforos, era pornit pe incalcarea regulilor. Unele fapte i s-au iertat, altele nu. Varsta sa frageda si moartea sa tragica duc numele lui direct in mit, unde istoria reala se estompeaza, facand loc legendei si urmelor poetului Nicolae Labis, care, desigur, va ramane o amintire pretioasa.

Dulce Romanie | Ce-mi doresc eu mie

 Un pic de rasfat dulce 

Astazi, de 1 Decembrie, sa vorbim "romaneste" despre arta culinara romaneasca, in ceea ce priveste dulciurile, care nu are o traditie foarte indelungata. Cofetarii romani au aparut in jurul anului 1700, ca urmasi ai genovezilor de la Caffa. 

In 1774 exista in Bucuresti un cofetar vestit Gheorghe Cofetarul, iar prin 1823 exista cofetareasa Paraschiva. Traind si adaptandu-se Orientului turcesc, cele mai multe dulciuri pe care acestia le vor face vor fi baclavale si sarailiile zacute in "ghiulsui" (apa de trandafiri). Pentru mestesugul lor cofetarii aduceau de peste hotare "coji de lamaie, portocale, de naramze", "chitre pentru dulceata" si zahar, numit si "maruntu praf". 

Cu timpul mestesugul a prins si cofetarii s-au inmultit, incepand sa imprumute si altora din dulciurile noastre. Ungurii au preluat de la noi cuvintele de dulceata si prajitura. 

Lucrurile se modifica esential odata cu raspandirea influentelor occidentale in bucataria romaneasca dupa 1821. Boierimea manca la Viena, Paris si Berlin, astfel din dorinta de deschidere catre modernitate se schimba si gusturile. 

Apar primele carti de bucate, ca de exemplu celebra culegere, temelie pentru bucataria moderna, de "200 retete cercate de bucate si alte trebi gospodaresti" a lui M. Kogalniceanu si V. Alecsandri. O bucatarie moderna si sofisticata insemna dintr-odata ceva mai mult decat sarmale si borsuri. 

Anul Marii Uniri 1918 aduce noutati in bucataria romaneasca, aceasta devenind un amestec de traditie autohtona, influenta orientala si occidentala, moderna... Pariziene prin fursecuri si limba vorbita aici, grecesti prin dulceturile lor, turcesti prin baclavalele si serbeturile lor, cofetariile din Bucuresti ofera ...o adevarata harta dulce. 

Momentul de glorie al cofetariei romanesti l-a marcat aparitia Casei Capsa infiintata de celebrul cofetar Grigore Capsa, cu studii inalte la Paris, ca elev al marelui Boissier. Toate retetele realizate de Capsa erau rezultatul unui talent iesit din comun si a unei creativitati pe masura. Grigore Capsa preia idei de la marii maestri cofetari francezi si creaza produse speciale cu ocazia unor evenimente speciale, sau care purtau numele unor personalitati importante din epoca.

Asa a aparut celebra prajitura Joffre, realizata cu prilejul vizitei in Romania a generalului Joffre sau "inghetata Rejeane", dedicata unei actrite franceze , care a sustinut cateva spectacole in Bucuresti. 

Bucataria romaneasca a fost influentata de-a lungul veacurilor de o serie de factori, cum ar fi conditiile geografice de clima, gradul de civilizatie, stadiul de dezvoltare al agriculturii si, nu in ultimul rand, de gusturile si preferintele generatiilor care s-au succedat de-a lungul timpului pe acest pamant.

Sursa: Facebook/ Zoomserie Constanta

Transfagarasan - Cel mai frumos drum din lume

Transfagarasanul se pregateste de un adevarat asalt turistic. Legendarul drum dintre Carpati a fost declarat de presa internationala drept cel mai frumos din lume.

E si Romania pe primul loc la ceva! Si culmea, chiar o sosea ne face imagine in lume. E drept, Transfagarasanul a fost construit in anii '70 la dorinta lui Nicolae Ceausescu, cel care si-a dorit un drum strategic printre munti.

Intre timp, Romania a reusit sa mai finalizeze un drum care cu siguranta ii va fascina pe straini. Transalpina e inca necunoscut si pentru o buna parte din romani. Asa ca cei de la carsroute.com au relizat topul celor mai tari drumuri din lume si au inclus Transfagarasanul pe numarul 1. Topul a fost preluat de mai multe publicatii importante din intreaga lume, ceea ce inseamna publicitate buna pentru turismul romanesc.

Transfagarasanul a invins, in opinia editorilor CarsRoute, drumuri ca cele construite de americani, nordici sau japonezi.

15. The Overseas Highway – Florida Keys


14. Red Rock Scenic Road – SUA


13. Iroha-zaka – Japonia


12. Atlantic Road – Norvegia


11. Oberalp Pass – Elvetia


10. North Yungas “Road of Death” – Bolivia


9. Trollstigen – Norvegia


8. Guoliang Tunnel Road – China


7. San Bernardino Pass – Elvetia


6. Los Caracoles Pass – Anzi


5. Col de Turini – Franta


4. The Jebel Hafeet Mountain Road – Emiratele Arabe Unite


3. Lysebotn Road – Norvegia


2. Stelvio Pass – Italia


1. Transfagarasan – Romania




In 2009, realizatorii emisiunii Top Gear au declarat si ei Transfagarasanul cel mai frumos drum din lume.

Sursa:

Simbolurile nationale ale Romaniei

De curand am vazut un documentar care prezenta imagini de la depunerea juramantului de credinta fata de statul roman de catre emigrantii care au obtinut cetatenia romana. Oamenii acestia fac un efort considerabil pentru a deveni romani. Ei jura credinta Romaniei. Cati romani ar fi dispusi sa faca asta? Ce responsabilitate deriva din acest juramant?

Cati dintre noi stim simbolurile nationale ale tarii si nu doar la nivel superficial? Poate ca astazi, de Ziua Nationala, ar trebui sa ni le reamintim.

Constitutia Romaniei, Titlul I Principii generale, Art. 12, Simboluri nationale:
(1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru, galben, rosu.
(2) Ziua nationala a Romaniei este 1 Decembrie.
(3) Imnul national al Romaniei este "Desteapta-te romane".
(4) Stema tarii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

Stema nationala a Romaniei

Simbolurile heraldice statale fac parte din identitatea nationala.
Stema actuala a fost elaborata dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Elementele constitutive ale stemei nationale a Romaniei cuprind:
Vulturul de aur cruciat- element central care simbolizeaza dinastia intemeietoare a Basarabilor, nucleul in jurul caruia a fost organizata Tara Romaneasca, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania)
Scutul pe care sta este de azur- simbolizeaza cerul. Vulturul tine in gheare insemnele suveranitatii: un sceptru si o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant si de domnitorul Tarii Romanesti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Tari Romane.


Un blazon impartit in campuri heraldice prezinta simbolurile provinciilor istorice romanesti de la stanga la dreapta:

Tara Romaneasca pe azur: un vultur tinand in cioc o cruce ortodoxa de aur
Moldova: un bour negru cu o stea intre coarne.
Banatul si Oltenia, un pod galben cu doua arce de bolta (simbolizand podul peste Dunare al imparatului roman Traian) si un leu de aur.
Transilvania: deasupra se afla un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se gasesc sapte turnuri crenelate simbolizand cele sapte orase principale ale Transilvaniei.
Teritoriile adiacente Marii Negre (provincia istorica Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontati.

Drapelul Romaniei

Drapelul Romaniei este tricolor: rosu, galben si albastru. Drapelul Romaniei are culorile plasate vertical precum urmeaza: albastru (la lance), galben (in mijloc) si rosu (in afara). Albastrul este cobalt, galbenul – crom, iar rosul – vermillon.
De-a lungul istoriei, drapelul Romaniei, nu a suferit transformari majore, cu exceptia distributiei culorilor (in materie de proportie si pozitie), ca urmare a impactului spiritului revolutionar francez cand multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel national steagul standard cu trei culori.

Imnul national al Romaniei

Poemul „Un rasunet“ al lui Andrei Muresanu a fost scris si publicat in timpul Revolutiei de la 1848 si a fost cantat pentru prima oara in iulie 1848. Ulterior poemul a devenit imn, sub titlul „Desteapta-te, romane!“. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), poet si autor de manuale de muzica.
Dupa 1848, „Desteapta-te, romane!“ a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curajul atat in timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cat si in luptele din Primul si cel de-al Doilea Razboi Mondial.
La 22 Decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, cantecul s-a auzit spontan pe strazi, ca un simbol al libertatii castigate. Astfel, instituirea ca imn national a venit de la sine.


Sursa:

Manastirea Prislop - Dincolo de cuvinte

De aproape sapte secole, Manastirea Prislop reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. In decursul existentei sale de peste sase veacuri, manastirea a indeplinit un rol cultural semnificativ in viata romanilor transilvaneni.

Manastirea Prislop este situata la aproximativ 30 de kilometri mai spre sud de orasul Hunedoara si aproximativ 10 kilometri sud de orasul Hateg.
Drumul spre manastire ofera privelisti minunate, in mare parte pe culmea dealurilor cu orizont larg deschis spre Valea Streiului si spre Tara Padurenilor, iar din Hateg pana la Silvasu avem superba depresiune a Hategului, care se intinde pana la poalele muntilor Retezat.

Manastirea a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de Sfantul Nicodim, ulterior canonizat, considerat astazi drept reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc la inceputul Evului Mediu.

Manastirea Prislop este cunoscuta si sub numele de "Silvas", dupa satul Silvasu de Sus, gasit pentru prima data in documente in anul 1360. La 200 de metri de actuala biserica se afla locul numit "La Manastirea Batrana", dovada existentei acolo a unei manastiri mai vechi, din lemn.

Biserica actuala a Manastirii Prislop dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea si a fost construita din piatra, in plan triconic, cu turla pe naos, arhitectura specifica bisericilor din Tara Romaneasca. Istoriografia manastirii arata ca Sfantul Nicodim de la Manastirea Tismana a copiat la Prislop, intre anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon" aflat azi la Muzeul de Arta.

La data de 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, il aduce aici pe Ieromonahul Arsenie Boca, de la Manastirea Sambata de Sus, iar in 1950 au fost aduse si maicile. Arsenie Boca a ramas in manastire pana in 1989, an in care a si trecut la Domnul. El a sculptat personal catapeteasma si executat mai multe lucrari de renovare a bisericii si a celorlalte cladiri, fapt pentru care este considerat astazi ca cel de-al treilea ctitor al manastirii. Mormantul sau se afla in cimitirul Manastirii Prislop.

De numele manastirii se leaga existenta Sfantului Ioan de la Prislop, care s-a retras de la manastire la 500 de metri pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele de "Casa Sfantului". Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Sursa:

Printul Charles despre Romania

Printul Charles: "Avem atat de multe de invatat de la Transilvania"

Printul Charles nu mai conteneste cu laudele la adresa tarii noastre. Mostenitorul tronului a declarat ca si-ar dori sa intalneasca si la britanici "sentimentul apartenentei, al identitatii" pe care l-a remarcat la locuitorii din Transilvania.

El spune ca a gasit in Carpati peisaje cum nu mai intalneste in Marea Britanie. "Ceea ce este minunat in Transilvania este aceasta relatie unica dintre om si mediul inconjurator. Acest lucru lipseste din societatea noastra (din Marea Britanie, n.r.). Oamenii tanjesc dupa un anumit sentiment al apartenentei, al identitatii si al semnificatiilor", a declarat printul Charles al Marii Britanii, citat de Daily Mail.

Acelasi lucru il afirma si intr-un documentar despre tara noastra, Wild Carpathians.

"Ce iubiti cel mai mult la aceasta tara, la Romania?
- Este vesnicia ei. Un lucru atat de remarcabil. Este aproape ca in povestile copilariei. Oamenii de aici isi doresc acest sentiment de apartenenta la tinuturile lor. Trebuie sa redescoperim aceste trairi, sa ne reintoarcem la ele, iar eu vreau sa ma asigur ca modul lor de viata va dainui", spune pintul Charles al Marii Britanii.

Convins ca Transilvania e una dintre ultimele zone salbatice din Europa, unde industrializarea nu a reusit inca sa afecteze farmecul naturii, mostenitorul tronului britanic si-ar dori ca padurile de aici sa fie protejate. Altfel, risca sa dispara. Si, o data cu ele, dispare o lume intreaga.

"Avem atat de multe de invatat de la Transilvania. E ultimul colt din Europa unde mai vedem cu adevarat zone salbatice." - a mai spus printul Charles al Marii Britanii pentru Daily Mail.

Alteta Sa Regala da drept exemplu imprejurimile din Valea Zalanului, unde intr-o dupa-amiaza de toamna a zarit doi ursi carpatini jucandu-se. Insa daca locul nu va fi protejat, risca sa dispara.
Printul Charles are doua proprietati in satul Valea Zalanului din Covasna, o casa in Viscri, judetul Brasov, si una in Malancrav, la Sibiu. Acestea au fost restaurate, pastrandu-se toate elementele traditionale.

Surse: http://www.incont.ro si site-ul protv

Romania promovata de straini

Financial Times, despre Romania: "Turistii trebuie sa vina sa vada aceasta lume inainte de a disparea"

Tara noastra este din nou promovata de straini. Un jurnalist britanic publica de curand in Financial Times un articol in care se declara fascinat de Transilvania si de bogatiile zonei, dupa ce recent a facut o calatorie in aceasta regiune. Locuri pitoresti ca Valea Verde din judetul Mures, comuna Zabala din Covasna, Piata Sfatului din Brasov, sunt apreciate pentru potentialul lor turistic.

In acelasi timp insa, jurnalistul si prietenul care l-a insotit in calatorie, atrag atentia asupra unui aspect care pune in pericol biodiversitatea naturii din Romania: defrisarea masiva a padurilor, scrie Gandul.
In editorialul sau, "Lost in Transylvania", Clive Aslet povesteste ce a insemnat voiajul pe care l-a facut in "lumea care pare sa aiba mai mult in comun cu romanele lui Thomas Hardy decat cu Europa moderna".

Insotit de Paul Lister, fondatorul ''European Nature Trust'' (un ONG international care militeaza pentru conservarea spatiilor salbatice precum Muntii Carpati - n.r.), cunoscut si pentru faptul ca este producatorul documentarului "Wild Carpathia", tradus in 20 de limbi si vizionat in 119 tari ale lumii, Aslet a cutreierat Depresiunea Transilvaniei si versantele carpatice din centrul tarii.
Lister, fiul unuia dintre cofondatorii MFI, retailerul de mobilier britanic care a incetat comertul in 2008, considera ca aceasta zona este echivalentul european al Parcului National Yellowstone din Statele Unite ale Americii.
Pe teritoriul Transilvaniei traiesc specii diferite de animale salbatice, care au disparut, cu mult timp in urma, din alte zone ale lumii, iar partea romana a Carpatilor este cea mai biodiversificata, aici existand mai multi ursi bruni decat oriunde altundeva in Europa.

Sursa: incont.ro

Romania poetica

Credeti ca Ovidiu a fost singurul mare poet care a trait in teritoriile tarii noastre? Este interesant de consemnat ca, de-a lungul timpului, pamantul romanesc a fost gazda pentru mari poeti straini, unii nascuti aici, altii veniti din diferite motive, unii de buna voie, altii siliti de imprejurari potrivnice: A. S. Puskin, surghiunit la Chisinau; poetii bulgari Liuben Karavelov, Hristo Botev si Vasil Levski, activand pentru libertatea tarii lor; Petoffi Sandor, mort in batalia de la Albesti, aproape de Sighisoara, incercuit de trupele tariste; Ady Endre, cel mai mare poet modern al literaturii maghiare, nascut in satul Mecentiu, comitatul Salaj; marele poet german Nikolaus Lenau, nascut intr-un sat de langa Timisoara, astazi Lenauheim. Lista ar putea continua...

Pestera Sf Andrei – Prima biserica crestina de la noi

Intrebati care ar fi cel mai indicat obiectiv turistic de la care s-ar putea incepe promovarea turismului in Romania, multi intelepti afirma ca ar fi bine sa mergem la origini.
Plecand de la Cernavoda spre sud in directia Ostrov, pe drumul care serpuieste printre coline, aproape de cursul Dunarii, ajungi dupa mai multe localitati cu specific pescaresc in comuna Ion Corvin.

Un indicator, la iesirea din sat, te indruma sa mergi mai departe pe un drum lateral pentru a ajunge dupa 3-4 kilometri la Manastirea "Pestera Sfantului Apostol Andrei". La capatul drumului ce trece prin padure se afla manastirea cu cele trei biserici si corpul de chilii, situate intr-un frumos cadru natural.
Sfantul Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus, a ajuns pe aceste meleaguri propovaduind cuvantul Evangheliei Mantuitorului. A gasit gazduire in grota venerata astazi de crestini.

In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. Astazi, cei aflati in suferinte vin aici pentru a-si redobandi sanatatea, petrecand cateva zile si nopti pe acest "pat al Sfantului Andrei". Ca semn al cinstirii locului pe care a sezut insusi "cel dintai chemat" al Domnului, in decursul anilor, acesta a fost folosit si ca loc de ardere a lumanarilor sau a tamaiei. Cu siguranta, aceasta este "casa" despre care se vorbeste in balada Pestera Sfantului Andrei.

La aproximativ 200 de metri de pestera, pe un alt versant al muntelui, se observa si astazi urmele vechilor chilii sapate in stanca, unde traditia spune ca ar fi locuit ucenicii apostolului. In afara de aceste dovezi ale prezentei Sfantului Andrei aici, nu departe de pestera, se mai vad si astazi urmele celor noua izvoare despre care vorbea Ion Dinu, ale caror ape formau paraul Cuzgun ("Porumbel", in turca veche, o evidenta aluzie la primul botez savarsit aici), in care au fost botezati primii crestini de pe aceste meleaguri: Innul, Rimmul, Pimmul, care i-au cazut in genunchi apostolului, dupa o predica, si care "s-au mirat foarte, si dand toate saracilor, au ramas cu apostolul, care i-a hirotonit preoti si au trait multi ani in pesterile lor". In imediata lor apropiere se mai afla un izvor, numit "Eminescu", amenajat in amintirea poetului national.

Dupa lungi perioade de pustiire, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, pestera sfanta s-a aratat in vis avocatului Jean (Ion) Dinu, un om al locului. Asa a fost regasit primul altar crestin de la noi.

In vara anului 1944, Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, Pestera Sfantului Andrei a devenit un reper important pe harta crestina a Dobrogei. Mii de credinciosi din toate colturile tarii, dar si din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait apostolul. In acest loc plin de har se savarsesc zilnic cele sapte ceasuri, Sfanta Liturghie, se citesc rugaciuni pentru cei bolnavi si, de asemenea, Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Sute de acatiste, iconite, cruciulite si alte obiecte religioase sunt depuse de credinciosi in scobiturile din peretii pesterii, semne ale profundei credinte si ale legaturii dintre oameni si Dumnezeu.

Aici, in decursul anilor, s-au savarsit numeroase minuni, vindecari miraculoase, iar puterea sfanta a pesterii, calitatea curativa a apelor si slujbele pline de har au facut din aceasta zona unul dintre cele mai venerate locuri crestine din tara noastra. La fiecare hram, la Pestera Sfantului Andrei vin zeci de mii de pelerini, ca la un adevarat Bethleem al romanilor.
Sursa:
Foto: