Schitul Cornetu – Suspendat peste o cale ferata

Fost schit de calugari, in prezent manastire de maici cu hramul Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, monument arhitectonic din Tara Romaneasca de secol XVII despre care N. Ghika-Budesti spunea ca este dintre cele mai interesante ca plan si dintre cele mai pitoresti din aceasta vreme, ca arhitectura exterioara.

Manastirea este situata la poalele muntelui Cornetu pe Valea Oltului, pe malul drept al raului Olt, pe soseaua Ramnicu Valcea-Sibiu la aproximativ 50 de km de Ramnicu Valcea.
A fost ctitorit de vornicul Mares Bajescu si sotia sa Maria, in anul 1666. Altarul a fost pictat in 1741. In 1808 a fost distrus de un incendiu, fiind refacut si zugravit in 1835. In anul 1898 s-a construit calea ferata si tunelul care trece pe sub portile din fata bisericii, fiind necesara demolarea chiliilor.

Din vechile cladiri a ramas numai un foisor, zidurile si turnul de aparare de la nord si est de biserica. Cupola si o parte din altar au fost daramate in 1916-1918 si refacute intre anii 1923-1925. Ultimele renovari importante se fac in anul 1960, sub patronajul Directiei Monumentelor Istorice, cand se va restaura si pictura murala.

Castelul Tepes din Bucuresti – Strict secret

Castelul Tepes din Bucuresti, o adevarata bijuterie arhitectonica, sta inchis de mai bine de doi ani, pentru lucrari de reconsolidare si reabilitare. Stapanul castelului, Ministerul Apararii Nationale (MApN), refuza sa dea detalii despre soarta fortaretei care ar putea atrage foarte multi turisti.

Necunoscut pentru foarte multi bucuresteni, Castelul Tepes, o constructie de tip medieval din piatra si caramida rosie, se inalta printre copacii din Parcul Carol. Din 2004, gazduieste sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor (ONCE), departament aflat in subordinea si coordonarea MapN.

Castelul Tepes din Bucuresti este copia fidela a cetatii Poenari. Nu este vechi de sase secole, ci are doar putin peste o suta de ani si a fost construit de catre regele Carol I (aprilie 1866 – 10 octombrie 1914), un iubitor al lui Vlad Tepes.

Castelul a fost inaugurat in 1906 in cadrul Expozitiei Generale a Romaniei, organizata in Parcul Carol cu ocazia aniversarii a 40 de ani de domnie a regelui. Prin Expozitia Generala a Romaniei, autoritatile de la Bucuresti au vrut sa arate vizitatorilor, printre care multi straini, modul in care a progresat Romania in perioada 1866 – 1906.

Construit dupa planurile arhitectilor Stefan Burcus si V. Stephanescu si reproducand, la o scara mai mica, Cetatea Poenari, Castelul Tepes a avut un scop pragmatic. Astfel, Carol I a comandat ca in turnul fortaretei, inalt de 23 de metri si cu un diametru de 9 metri, sa fie montat un rezervor de apa din fonta cu o capacitate de 200 m3.

Bazinul de apa, turnat in atelierele lui Oscar Maller, a devenit nefunctional insa, la scurt timp dupa ce Regina Elisabeta (1869-1916) a deschis Expozitia, in acordurile a 100 de trambitasi si a salvelor trase de bateria de la Calafat.

Printr-o scara de lemn, in spirala, se urca pe o platforma de unde, din turn, se poate admira Parcul Carol si panorama Bucurestilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, sustine turnul ca sa nu se prabuseasca, iar in dreapta se afla un zid crenelat de piatra, terminat in colt cu un alt turn de dimensiuni mai mici. Toata constructia a fost imbracata in piatra si in caramida rosie.

Dupa inaugurare, in Castelul Tepes au fost organizate expozitii cu frumoase tablouri cu motive religioase, pentru care familia regala a venit de nenumarate ori. Totodata, incepand cu 1914, din turnul fortaretei, fizicianul Emil Giurgea realiza transmisiuni radiotelegrafice.

In anii ’20, Castelul Tepes a devenit cazarma pentru corpul de garda care apara Mormantul Ostasului Necunoscut.

In 1942 – 1944, dupa demolarea fostului Palat al Artelor (construit tot pentru Expozitia Generala a Romaniei si grav afectat de cutremurul din 1940), situat pe locul actualului Mausoleu din Parcul Carol, in apropierea cetatii au fost amplasate baraci pentru militarii care lucrau la evacuarea molozului. Considerandu-le prada de razboi de la germani, baracile au fost consficate de catre soldatii sovietici, ajunsi la Bucuresti in 30 august 1944.

Din septembrie 2004, prin Hotararea de Guvern nr.1585, Castelul Vlad Tepes a devenit sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor (ONCE).

In 2009, imaginea Castelului Tepes, in care turistii romani sau straini nu prea au avut acces, se afla pe coperta unui ghid turistic suedez dedicat tarii noastre. Castelul Tepes era prezentat drept unul dintre obiectivele turistice de interes ale Capitalei, in anul cand la Bucuresti a fost sarbatorita implinirea a 550 de ani de la prima atestare documentara a orasului.
Sursa: Foto: Mihaela Stoica

Gradina Botanica din Bucuresti

Gradina Botanica "Dimitrie Brandza" a Universitatii din Bucuresti a sarbatorit anul trecut 150 de ani activitate. Infiintata in anul 1860, in timpul domniei lui Al. I. Cuza, Gradina Botanica din Bucuresti este o institutie de cultura, educatie si cercetare, un factor activ in procesul general de constientizare a relatiei dintre om si natura, prin prisma necesitatii conservarii diversitatii vegetale.

Cu ajutorul campaniei “De 150 de ani invatam de la natura”, Gradina Botanica din Bucuresti ne indeamna sa redescoperim natura si sa invatam de la ea, sa redevenim responsabili si sa traim in echilibru cu mediul inconjurator.

Gradina Botanica din Bucuresti este organizata pe sectoare: unele sunt amplasate in aer liber, fiind populate cu plante anuale sau perene, rezistente la conditiile iernilor de campie, altele sunt amplasate in spatii acoperite in care plantele vii sau conservate in diverse moduri sunt protejate cu grija.

SECTOARE EXTERIOARE
SECTORUL DECORATIV, este amplasat la intrarea in Gradina Botanica, se intinde pe o suprafata de circa 5000 mp. si a fost infiintat in anul 1956. Rolul lui este de a asigura tot timpul anului un decor atat prin diversitatea si culoarea florilor cat si prin formele de crestere si coloritul frunzelor unor plante. Cumuleaza in acest sens aproximativ 500 de specii de plante lemnoase si erbacee, cultivate in grupe mari sau pe pajisti extinse, astfel dispuse incat sa incante vizitatorul inca de la primii pasi.

SECTORUL PLANTE RARE a fost amenajat in 1962 si cuprinde in prezent specii endemice, rare sau amenintate la nivel national si european. Conditiile de mediu ce pot fi asigurate in cadrul gradinii, permit cultivarea cu succes in special a taxonilor proveniti din Dobrogea, sudul Munteniei si Tohani.

SECTORUL PLANTE MEDITERANEENE cuprinde peste 100 de specii cu origine mediteraneana, dintre care unele se regasesc si in flora spontana a tarii noastre, in regiuni cu climat asemanator cum ar fi sudul Dobrogei, al Olteniei si Banatului.

SECTORUL GRADINA ITALIANA organizat in forme geometrice este localizat in imediata apropiere a Institutului Botanic, intre doua alei cu castani impunatori si platani tineri, marginite de benzi late de Euonymus radicans. Sectorul este reprezentat de un parter gazonat, de forma dreptunghiulara, prevazut cu extremitati rotunjite. Prin amplasare, deschidere, eleganta indusa de geometria aranjamentelor vegetale, acest sector ofera vizitatorilor un loc de repaus placut si relaxant.

SECTORUL FLORA DOBROGEI este localizat pe o colina, ca simbol al reliefului predominant din Dobrogea. O serie de specii rare si caracteristice, adaptate la conditiile specifice de clima ale acestei regiuni sunt cultivate pe platoul si pe versantii acestei coline.

SECTORUL MUNTII CARPATI reda in miniatura lantul Carpatic cu flora sa erbacee, arbustiva si arboricola.
SECTORUL COLINA CONIFERELOR cu cascada reprezinta o zona de atractie semnificativa pentru publicul vizitator. Sectorul insumeaza atat conifere autohtone, cat si din alte zone ale globului, cum este monumentalul chiparos de balta (Taxodium distichum), originar din America de Nord, aclimatizat foarte bine in Gradina Botanica din Bucuresti. Conditia esentiala a persistentei acestui sector este reprezentata de functionarea cascadei.

ROSARIUM, un sector in care trandafirii uimesc prin diversitatea formelor si culorilor, ocupa o suprafata de aproximativ 0.7 ha si a fost reamenajat incepand cu anul 1976. Insumeaza in momentul de fata aproximativ 130 de soiuri cu talie diferita.

COLECTIA DE IRIS este situata in apropierea rozariului, cuprinde 7 specii si peste 100 de soiuri de Iris germanica.

SECTORUL PLANTE UTILE se afla in imediata apropiere a serelor de expozitie. Cea mai mare parte este reprezentata de specii cu utilizari in medicina populara sau pentru obtinerea unor produse farmaceutice.

SECTOARE INTERIOARE
Serele de expozitie sau serele mari pun la dispozitia vizitatorilor o diversitate de specii de plante din cele mai diferite zone ale Terrei. Conditiile speciale de temperatura si umiditate de care beneficiaza in aceste spatii interioare, faciliteaza dezvoltarea si perpetuarea lor. Cele opt compartimente existente, cu destinatii precis stabilite inca de la proiectare, adapostesc colectii de plante grupate in functie de conditiile ecologice specifice mediului lor natural: colectia de palmieri, de ficusi, de filodendroni, orhidee, ferigi exotice, plante subtropicale, plante tropicale de apa si de zone umede, plante suculente, cactusi, bromelii.

Pavilionul central al serei este Palmariul, cu o suprafata de aproximativ 600 mp si o inaltime de 18,5 m este destinat colectiilor de plante inalte: palmieri, ficusi, filodendroni, liane de talie mare..
Colectia de palmieri include peste 40 de specii originare din China, India, California, Africa, Indochina etc.

Din Palmariu se trece in Compartimentul Orhideelor care adaposteste 36 de specii de orhidee deosebit de frumoase, cu flori de forme si culori diferite, prin care natura, uimeste inca o data sufletul vizitatorului.

Urmatorul compartiment, Compartimentul Ferigilor Exotice, adaposteste o frumoasa si bogata colectie, cu specii din aproape toate zonele calde ale globului.
Marea diversitate a lumii vegetale se dezvaluie in continuare vizitatorului in urmatorul compartiment, Compartimentul Plante Mediteraneene, Subtropicale. Rondul central este populat cu specii de citrice (lamai, portocali, grape-fruit si mandarini) de dimensiuni mari, care incanta prin parfumul florilor, bogatia si coloritul fructelor.

Deosebit de spectaculos prin bogatia de forme si culori a speciilor componente este Compartimentul Plante de apa - tropicale. Bazinul central adaposteste o colectie de nuferi tropicali (Nymphaea odorata, N. capensis si N. rubra). Marginea bazinului este strajuita de plante mari de Pandanus veitchi, specie originara din Polinezia, alaturi de care se regasesc specii de Echinodorus, Sagittaria etc.

Sursa: http://www.gradina-botanica.ro/organizare

Mistere din Masivul Retezat-Godeanu

Iubitorii traseelor montane din Muntii Godeanu, aflat in vecinatatea Masivului Retezat, au semnalat existenta in zona Varfului Gugu a unor energii stranii, absolut inexplicabile. Acest varf, incarcat de sculpturi megalitice, dispare cu desavarsire la anumite ore din noapte, timp in care o liniste apasatoare, grea, resimtita aproape fizic, incremeneste intreg peisajul, ca intr-un tablou.

Un prim episod din aceste evenimente ciudate s-a derulat in noaptea de 4 august 1991, cand din tabara „Comisiei Centrale de Turism Sportiv”, stabilita in preajma Varfului Gugu, s-a putut observa o „explozie” luminoasa, care parea ca iese chiar din munte, in apropierea lacului Bucura. Culmea este ca „explozia” luminoasa, care a tasnit spre cer, a luat cu ea si Varful Gugu. Cei sapte membri ai taberei nu au mai putut atipi intreaga noapte, din pricina unor „apasari atmosferice”, care le provocau o acuta surescitare. Urmatoarea intamplare care a dat de gandit parapsihologilor a fost „accidentul” din noaptea de 13 spre 14 august, din acelasi an, cand un avion IL 14 al companiei Tarom s-a „pulverizat” in curmatura Bucurei, din imediata vecinatate a Varfului Gugu.

A fost sesizat „Centrul de Stiinte Perspective” si „Asociatia Nationala pentru Cercetari Aplicative Parapsihologice”, ambele cu sediul in Bucuresti, care au trimis un grup de zece persoane, condus de Mihaela Murai. Timp de doua zile, intre 17 si 18 august 1991, membrii grupului si-au stabilit tabara in preajma Varfului Gugu.

In aceasta perioada s-au confruntat cu diverse stari de spaima fara motiv, dar si cu senzatii acute de sufocare, in special noaptea, toate asociate „exploziilor” luminoase, cu linistea unui peisaj devenit brusc straniu, precum si impresia ca sunt supravegheati de „ceva” ori „cineva” cu staruinta. Cea mai mare surpriza le-a fost oferita insa la intoarcere, la Bucuresti, de aparatele de fotografiat si camerele de luat vederi, pe care fixasera imagini ale Varfului Gugu, luate din zeci de unghiuri si care nu inregistrasera, de fapt, niciun cadru.

Din cauza acestor evenimente, din anul 1992, putini turisti se mai incumeta sa mai poposeasca in zona, majoritatea acestora ocolind imprejurimile, nemaiindraznind sa innopteze in taberele din vecinatatea Varfului Gugu. Cercetatorii in materie sunt pusi si in fata unor altfel de argumente...

Dupa cum se stie, Jules Verne, despre care se spune ca a fost „iluminat” de o „inteligenta cosmica”, si-a plasat actiunea romanului „Castelul din Carpati” exact in zona Gugu, fara ca autorul sa fi vizitat vreodata Romania.
Victor Kernbach, autorul volumului „Enigmele miturilor astrale”, afirma ca Varful Gugu este centrul unuia dintre „punctele energetice esentiale” ale Terrei.
Sursa: http://www.zvj.ro/node/2154

Lacul Baikal – Comoara din inima Asiei

"Marea din Nord", cum il denumeau vechii chinezi in texte istorice, sau "Baygal nuur" adica Lacul Lumii, dupa cum l-au botezat triburile de buriati care traiau pe malurile sale din timpuri imemoriale, este un lac de origine tectonica, situat in sudul Siberiei, intre regiunea Irkutsk si Republica Autonoma Buriata.

Lacul Baikal este un impresionant detinator de recorduri.

Astfel, fiind format acum aproximativ 25-30 milioane ani, este cel mai batrin lac al lumii. Cu adancimea sa maxima de 1.642 metri, este cel mai adanc lac, iar cu volumul sau de aproximativ 23.615 kilometri cubi, este cel mai mare lac de apa dulce din lume, bazinul sau adapostind peste 20 % din totalul de apa dulce al planetei noastre.

Sunt foarte greu de imaginat adevaratele dimensiuni ale sale. Are o lungime de 636 kilometri, o latime de 79 kilometri si o suprafata totala de 31.722 kilometri patrati. Bazinul sau hidrografic este imens, acoperind 557.000 kilometri patrati, aproape cat suprafata Frantei. Spuneam despre Baikal ca este un lac ale carui dimensiuni iti forteaza imaginatia. Nu exageram deloc. Este un lac cu suprafata de tara, in interiorul sau incapand fara probleme un stat de dimensiunea Belgiei sau a Olandei.

Baikalul este un lac "viu", care creste in continuare si la ora actuala. Miscarile tectonice care au marcat intreaga regiune, de zeci de milioane ani, continua, afectand grabenul in care se gaseste lacul in prezent.

Lumea savantilor nu a stiut nimic despre existenta acestui gigant geologic, pana in secolul al XVII-lea, mai precis pana in anul 1643, cand exploratorul rus Kurbat Ivanov a ajuns pe malurile sale. Al doilea explorator care a poposit la Baikal a fost un roman - este vorba de spatarul Nicolae Milescu (aflat in serviciul tarului Petru cel Mare), dregator moldovean care, in anul 1675, in drumul sau spre China, a intocmit primul raport amanuntit asupra Baikalului. Lacul a fost declarat recent Monument UNESCO, deoarece pe malul sau estic inca mai traiesc comunitati traditionale buriate care se indeletnicesc cu cresterea turmelor de camile, vite si oi.

In randul naturalistilor rusi, Baikalul si a castigat, pe buna dreptate, renumele de "Galapagos al Rusiei". Varsta si izolarea lacului au dus la aparitia unui ecosistem unic in lume. Elementul care influenteaza cel mai mult atat clima, cat mai ales biodiverstitatea lacului, este insasi apa sa. Datorita rezervelor mari de caldura inmagazinate in volumul urias de apa, cedarea caldurii in atmosfera dureaza mult timp. Spre deosebire de un lac obisnuit din zona temperat-continentala a Terrei, maximul evaporarii apei nu se produce in perioada verii, ci in lunile octombrie, noiembrie si decembrie. Prin urmare, lacul incepe sa inghete de abia din luna ianuarie, dar gheata se mentine pana in luna mai.

Apa Baikalului are doua mari calitati care contribuie la bogatia si diversitatea vietuitoarelor din lac.
• Gradul de transparenta a apei este unul dintre cele mai ridicate de pe Terra, fundul lacului fiind vizibil pana la adancimea de 40 metri. Din acest punct de vedere, , Baikalul este depasit doar de lacul Kutcharo din Japonia si de Marea Sargasselor din Oceanul Atlantic. Deoarece lumina solara patrunde pana la 40 de metri adancime, procesul de fotosinteza se desfasoara la parametri unici.

• Temperatura scazuta a apei duce la dizolvarea oxigenului pe toate etajele lacului, contribuind la mentinerea unei mari biodiversitati.
Baikalul nu este doar un lac plin de particularitati geologice si biologice interesante, ci si o importanta zona turistica din Siberia. Combinatia deosebit de pitoreasca dintre peisajul lacustru si cel al imensei taigale siberiene a atras atentia dezvoltatorilor de turism. Astazi, zonele cele mai propice turismului sunt la Angara si Pescianaia, unde s-a dezvoltat o statiune balneara alaturi de o plaja naturala din imediata apropiere.

Pe malul de nord-est, a fost declarat, inca din anul 1916, Parcul National Barguzin-Baikal, rezervatie care ocroteste inclusiv Muntii Barguzin si o parte din raurile care alimenteaza Baikalul.
Lacul a fost venerat atat de pastorii buriati, cat si de primii colonisti rusi, oamenii fiind cuceriti de sentimentul de vastitate si puritate simtit in apropierea sa.

Folclorul si mitologia imprejurimilor abunda in legende si intamplari despre originea lacului. Buriatii cred si astazi ca Baikalul este legat de toate marile si oceanele lumii prin numeroase pasaje scufundate, iar toti pestii din lume apar in Baikal, de unde pornesc sa populeze toate apele.
Un mit primordial buriat relateaza despre o piatra uriasa care a cazut din Ceruri. Pe cand cadea, piatra s-a incins si a luat foc. Cand a lovit pamantul, a pornit concomitent o mare ploaie. Piatra, pamantul si apa s-au amestecat si asa s-a nascut Baikalul.
Sursa: http://travel.descopera.ro/8192465-Baikal-Ochiul-de-Cer-al-Siberiei

Creta - Acasa la Zeus

Scaldata de apele Mediteranei, situata la intersectia a trei continente – Europa la nord, Asia la est si Africa la sud, Creta este cea mai mare dintre toate insulele Greciei si unul dintre acele locuri unde Natura s-a dezlantuit in tot si in toate: munti impunatori, vai abrupte, pesteri misterioase, campii fertile, vegetatie luxurianta, mare calma, furtuna, clima blanda. O insula a contrastelor, diversa si multiforma, un amalgam de civilizatii si ultim bastion al elenismului in Mediterana de sud.


Legendele antichitatii clasice grecesti au binecuvantat Creta cu privilegiul de a fi locul de nastere al lui Zeus, locul de botez al Europei si insula protejata si patronata de Sfantul Mina… Istoria porneste pe aceste meleaguri din timpuri stravechi, de la aparitia si dezvoltarea civilizatiei minoice, care a inflorit pe insula vreme de 1150 ani (2600-1450 i. Hr.), pana la invazia aheeana. In timp ce vechii egipteni erau infricosati de Marele Albastru, cum denumeau cu teama Marea, corabiile civilizatiei minoice strabateau fara tema Mediterana pentru a calatori si a face comert. In acea perioada, influenta culturala a popoarelor care au intrat in contact cu minoanii a dus, intr-un final, la nasterea a ceea ce istoricii denumesc “prima civilizatie aristocrata a Europei”.

In ciuda trecutului dramatic si tumultuous, oamenii Cretei sunt celebri in lumea intreaga pentru ospitalitatea lor debordanta. Aici, a fi ospitalier inseamna sa dai fara sa te astepti la ceva in schimb. Descrierea cea mai apropiata de relaitate a locuitorilor Cretei este facuta de reputatul Frankis Bishop intr-o nota personala din jurnalul sau:
“Cretanii sunt oameni cu adevarat extraordinari carea au factut fata cu incapatanare in si inversunare celor peste 400 de ani de robie turceasca. Curajul amestecat cu un spirit neabatut de libertate, aproape rebel, o vioiciune a spiritului, un limbaj expresiv plin de imagini, spontaneitate, atractie catre orice aventura a vietii, o dorinta nebuna de libertate, toate aceste trasaturi unice merg mana in mana cu o dointa nesatioasa de a brava cu orice ocazie…Acest pamant fertil a dat nastere celor mai valorosi oameni, potriviti pentru tot, pentru Biserica, pentru stat, stiinte, litere, economie si razboaie”.

Pentru a cunoaste cu adevarat Creta trebuie sa vezi cat mai multe din ceea ce iti ofera cu generozitate insula. Nu iti va fi deloc greu pentru ca numai in Heraklion, cel mai important oras de pe insula, sunt sute de agentii de inchiriat masini si un sistem original de autobuze – albastre pentru servicii de transport de tip Intercity si verzi pentru excursiile spre satele si provinciile Cretei. Creta gazduieste doua mari porturi, cel din Heraklion si portul orasului Souda. Porturile din Rethymno, Agios Nikolaos si Sitia sunt mai mici, dar mult mai pitoresti. In 1645, turcii au debarcat pe insula, si au incercat sa cucereasca capitala Heraklion dar, datorita curajului venetienilor, aceasta a rezistat asediului vreme de 21 de ani.

Tot la Heraklion s-a nascut Nikos Kazantzakis, cel mai mare scriitor grec modern, si autorul capodoperelor literara Zorba Grecul si Raport catre El Greco - acesta din urma un omagiu adus atat copilariei si tineretii sale cretane, cat si o evocare a celui mai mare pictor grec, Domenikos Theotokopoulos, cunoscut sub pseudonimul El Greco. Acest mare artist si-a trait ultima parte a vietii la curtea regelui spaniol Filip al II-lea.

Nu trebuie ratata nici vizitarea celorlate trei mari orase ale insulei: Rethymno, Chania si Aghios Nikolaos. Palaltul regelui Minos din Knossos este cel mai important vestigiu antic al Heraklionului, alaturi de Muzeul de Arheologie si de pestera Dikteon, unde se spune ca s-ar fi nascut insusi Zeus, stapanul din Olimp. Orice vizitator al locului de bastina al lui Zeus, portul din Chania, castelul venetian din Rethymno, iar amatorii de privelisti salbatice si versanti periculosi, vor fi cuceriti definitiv de salbaticia stancilor si cheilor Samaria, prima rezervatie naturala din Creta. Merita amintit ca turismul din Creta contribuie cu aproape 20 % la PIB-ul Greciei.
Sursa: http://www.descopera.ro/calatoria-virtuala/mediterana/4614890-creta

Granada, Spania – Mix cultural armonios

Must see in viziunea TABU:

Granada este capitala provinciei Granada din comunitatea autonoma Andaluzia in Spania de sud si se afla la poalele muntelui Sierra Nevada la o altitudine de 670 m fata de nivelul marii.

Fondat in secolul V i.e.n. sub forma unei colonii grecesti, oraselul pe care il cunoastem azi sub numele de Granada este un mix cultural aparte, ale carui influente grecesti, romane, vizigote, arabe si continental europene se imbina armonios. Un oras universitar preferat de tinerii spanioli pentru oportunitati de studiu si o viata de noapte foarte activa, Granada este totodata unul din cele mai pitoresti orase spaniole.

De neratat. Alhambra, citadela maura care a prins forma in secolele XIII-XV este si astazi un loc de pelerinaj: atat pentru cei interesati de cultura araba europeana, cat si pentru turisti. Considerata una din relicvele cele mai bine conservate si fastuoase ale dinastiei Nasrid.

De incercat. O plimbare prin piata San Nicolas, al carei mirador permite cea mai frumoasa perspectiva panoramica asupra orasului, care cuprinde Alhambra si muntii Sierra Nevada, totul intr- o atmosfera parca rupta dintr-un film istoric.

De vizitat. La Huerta de San Vincente, casa de vara a scriitorului Federico García Lorca, o asezare tipica andaluza, in care veti gasi un muzeu dedicat lui Lorca si ocazia de a petrece cateva ore intr-o gradina de vara tipica pentru inceputul secolului XX.

De gustat. Pescaito frito (varietati de fructe de mare) este mandria locala, urmat de vinurile de Jerez si de o abundenta bucatarie a deserturilor bazate pe migdale si miere. Mancarea este la loc de cinste in Andaluzia, iar restaurantele de familie ofera o atmosfera primitoare si nimeni nu pleaca pana nu a mancat tot din farfurie.
Sursa: http://www.tabu.ro/must-see-granada/