Panteonul din Paris - Mausoleu pentru personalitatile Frantei

Astazi am descoperit un site foarte placut de citit: destepti.ro. Imi place atat numele cat si continutul. In speranta ca va aduce lumina in cat mai multe minti, am ales sa distribui un articol.

Mausoleul Pantheon se afla in centrul orasului Paris din Franta. Acest mausoleu a fost construit de catre regele Ludovic al 15-lea, care a jurat ca va construi o noua bazilica mareata, daca va fi vindecat de boala de care suferea. Acesta, in timp ce era bolnav, s-a rugat Sfintei Genevieve, sfanta protectoare a Parisului, pentru a se insanatosi. In 1744, dupa ce s-a vindecat, regele Ludovic al 15-lea a dedicat noua bazilica Sfintei Genevieve. Pe locul in care se afla Mausoleul Pantheon din Paris, au existat si inainte constructii religioase. In anii 507 si 512, aceasta locatie era deja locatie sacra, intrucat in 507 Regele Klovis construise o bazilica unde sa fie inmormantat impreuna cu sotia sa, Clothilde, iar in 512 aici a fost inmormantata Sfanta Genevieve care aparase orasul Paris de barbari.

Cel care s-a ocupat de constructia mausoleului a fost Marchizul de Marigny, piatra de fundatie fiind asezata in anul 1758. Pantheonul are lungimea de 110 metri, latimea de 84 de metri si inaltimea de 83 de metri. In 1780, arhitectul principal Soufflot a murit, constructia fiind continuata de catre elevul sau, Jean Baptiste Rondelet. In cea de-a doua cupola se afla o fresca ce reprezinta Apoteoza Sfintei Genevieve. Datorita problemelor financiare, Mausoleul Pantheon din Paris a fost terminat abia in 1789.

In acea perioada avea loc Revolutia, iar in 1791, Adunarea Constitutiva a dat un decret prin care bazilica era transformata intr-un templu ce avea sa gazduiasca ramasitele personalitatilor natiunii. De atunci, Pantheonul a fost transformat inapoi in bazilica de 2 ori. In 1885, odata cu inmormantarea scriitorului Victor Hugo in mausoleu, Pantheonul nu a mai fost transformat inapoi in bazilica, astfel ramanand ca templu cetatenesc, folosit pentru inmormantarea personalitatilor.

Desi exteriorul cladirii este impresionant, Mausoleul Pantheon din Paris este vizitat in special pentru interiorul sau. In interior sa afla acelasi tip de coloane corintiene, care alcatuiesc si fatada. Interiorul Pantheonului gazduieste 3 elemente principale. Primul element il constituie numeroasele picturi deosebite ce acopera peretii, fiecare reflectand o bucata din istoria Frantei. Picturile infatiseaza povesti despre copilaria Sfintei Genevieve si despre viata Ioanei D’Arc. Cel de-al doilea element principal il constituie Pendulul lui Foucalt.

Acesta se afla chiar in centrul Pantheonului. Pendulul este o inventie a fizicianului Leon Foucalt, care demonstreaza rotatia pamantului. Aceasta inventie a fost instalata in cladire in anul 1851, insa mai tarziu a fost scoasa si din nou reinstalata in anul 1995. Astazi in Pantheon este instalata o copie a Pendulului, cel original fiind returnat Muzeului de Arte si Meserii. Pendulul lui Foucalt este inconjurat de sculpturi din perioada timpurie a secolului al 20-lea, care infatiseaza scene din Revolutia Franceza.

Cel de-al treilea element important al interiorului cladirii este statuia magnifica ce se afla in capat de tot. Aceasta statuie este cunoscuta sub numele de “Conventia Nationala”, care o infatiseaza pe Marianne, simbolul Frantei, inconjurata de soldati si de membri ai Parlamentului, dupa Revolutie. Chiar sub figura Mariannei se afla o inscriptie care se traduce astfel: “Sa traiesti liber sau sa mori”. In cripta din Mausoleul Pantheon din Paris au fost ingropate numeroase personalitati ale Frantei, in jur de 70, de aceea este foarte vizitata de turisti. Printre aceste personalitati se afla: Victor Hugo, Voltaire, Emile Zola, Rousseau, Marie Curie si Jean Moulin.

Mausoleul Pantheon din Paris este una din cele mai extraordinare cladiri din Franta. Numeroasele schimbari ale Pantheonului din bazilica in templu si invers s-au vazut si la exterior. Deasupra pilonilor de la intrare, vizitatorii pot vedea frontonul pe care sunt inscriptionate urmatoarele cuvinte: “ Patria incoronand eroii” si “Pentru oamenii mareti din partea Patriei recunoscatoare”. Detaliile frontonului sunt foarte frumoase. In partea stanga a frontonului se pot vedea doi oameni mici care stau jos. Acestia sunt cei doi filosofi si scriitori, Voltaire si Rousseau.

Acest fronton nu este cel original, ci a fost adaugat in 1837, pentru a arata noul scop al cladirii. Alta trasatura tipica a intrarii principale este reprezentata de coloanele corintiene masive. Fatada a fost inspirata dupa Pantheonul lui Agrippa din Roma. Atata la exterior cat si in interior, se pot vedea detaliile combinate ale stilurilor neoclasice roman si grec. Cupola cea mare a Pantheonului a fost inspirata din alte structuri renascentiste similare. Arhitectul care a proiectat Mausoleul Pantheon din Paris, Jaques Germain Soufflot, a creat cupola cu scopul de a permite patrunderea a cat mai multa lumina in cladire.

Din colonada din jurul cupolei cladirii, vizitatorii au parte de o priveliste minunata a orasului Paris. Acestia, insa, pot urca acolo numai insotiti de ghizi, la orele normale de vizita. Pantheonul insasi poate fi vazut cel mai bine din Gradina Luxemburg, iesind de pe strada Soufflot.

Sursa:  destepti.ro

Pendulul din Palatul Dreptatii - Padova, Italia

Orice lucru caruia ii fortam materializarea prin vointa personala este intotdeauna de rau augur si nu aduce nimic bun. 

Sa presupunem ca doriti sa faceti o calatorie foarte riscanta. Prietenii vostri vor fi inspaimantati si vor folosi toate argumentele posibile, vor mentiona pericolele pe care le veti avea de infruntat, ba chiar va vor interzice sa plecati in calatorie. Dar voi nu vreti sa renuntati si va veti incapatina din ce in ce mai tare, devenind din ce in ce mai hotarati sa plecati. Prietenii incearca sa va impuna vointa personala si nu au acest drept. Omul atrage tocmai obiectul fricii sale, deci temerile lor se vor manifesta. Daca face parte din Planul Divin, aceasta calatorie va avea loc, daca nu, dorinta pentru aceasta va fi dizolvata si risipita. 

Legat de a pendula intre decizii, am aflat ca exista un pendul al lui Foucault si in Palazzo della Ragione – Palatul Dreptatii (Padova). 

Il Bo Live - Unipd

Palazzo della Ragione (cunoscut sub numele de Salone - Salon) a fost sediul vechi al tribunalului orasului Padova. A fost ridicat incepand cu anul 1218 si finalizat in 1306 de Giovanni degli Eremitani, care i-a conferit o caracteristica speciala si anume forma unei nave rasturnate. Etajul superior este ocupat de cea mai mare sala de justite din lume, numita "Salone" (cu o lungime de 81 de metri si o inaltime de 27 metri), cu un plafon din lemn sub forma de corabie. Face parte din Palazzo Comunale din Padova. 

Wikipedia

Frescele originale atribuite lui Giotto au fost distruse in incendiul din 1420. Sala principala este dominata de o serie magnifica de fresce cu tema astrologica (realizate intre anii 1425 si 1440), pe baza studiilor lui Pietro d'Abano, urmasul lui Averroe’ (cel mai influent filosof musulman din Evul Mediu). Picturile lui Niccolò Miretto si Stefano da Ferrara se intind pe cele trei benzi superioare ale celor patru pereți, pe 200 de metri liniari (punctul de plecare este coltul dinspre sud est, zidul dinspre Piazza delle Erbe, semnul Berbecului). 

Tematica astrologica este impartita in 12 sectiuni corespunzatoare lunilor, fiecare impartita in trei benzi a cate noua chenare. Fiecare compartiment include reprezentarile unui apostol, ale alegoriei lunii, ale semnului zodiacal, ale planetei, ale ocupatiilor tipice, ale meseriilor, ale constelatiilor: de jur imprejur sunt reprezentate activitatile si caracteristicile individuale ale nativilor nascuti sub acele influente astrale, asociate si acestea datei de nastere si ascendentului. 

In partea inferioara sunt reprezentate insignele judecatorilor (discuri), simbolizate de animale, carora li se adauga virtutile cardinale si virtutile teologice, sfintii protectori ai orasului Padova (precum Sf. Giustina si Antonio din Padova) si medicii bisericii. In sala se afla un cal gigantic din lemn, o copie renascentista a monumentului lui Gattamelata de Donatello si doi sfincsi egipteni adusi in 1800 de Giovan Battista Belzoni. 

Flickr

Si doar recent un colt al salii a fost folosit pentru a gazdui un pendul al lui Foucault, pentru a sublinia legatura foarte stransa dintre Padova si stiinta.

Pendulul lui Foucault – Panteonul din Paris si U. Eco

Sa pornim de la definitii: verbul "a oscila" - 1. A se misca alternativ in directii opuse; a se legana, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotarare, a fi instabil; a sta in cumpana; a sovai, a ezita; a fluctua. 

Ma gandeam la ce ne determina sa facem alegerile cele mai importante in viata. 

Am ajuns la "pendul" - Corp solid care poate oscila in jurul unui punct fix sau al unei axe fixe cand este scos din pozitia de echilibru stabil. 

Si asa a revenit in memorie Pendulul lui Foucault. Acesta a ramas in constiinta culturala a umanitatii prin doua repere – ca dizpozitiv inventat de fizicianul si astronomul francez Leon Foucault, prin care a confirmat miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei sale, si ca titlul unui celebru roman (Il pendolo di Foucault), apartinand scriitorului italian Umberto Eco, o alegorie despre conditia umana, despre iluziile unei lumi nebune, adeseori debusolate, o aventura in si printre varstele culturii si civilizatiei, vazute din perspective inedite, provocatoare pentru omul modern. 

“Pendulul lui Foucault sta neclintit in timp ce pamantul se roteste pe dedesubtul lui, in orice loc s-ar afla. Orice punct al Universului e un punct fix, e suficient sa atarni de el pendulul. Dumnezeu e peste tot? Intr-un anume sens, da. De aceea ma tulbura Pendulul. Imi fagaduieste infinitul, dar imi lasa mie raspunderea de a decide unde doresc sa-l am (…) Senzatia e aceea ca cineva, in viata lui, a agatat pendulul in multe locuri si n-a functionat niciodata, si ca acolo, la Conservatoire, functioneaza asa de bine… oare in Univers or fi puncte privilegiate? Nu stiu, poate ca suntem mereu in cautarea punctului potrivit, poate ca-i langa noi, dar nu-l recunoastem, iar pentru a-l recunoaste ar trebui sa credem in el”. (Umberto Eco) 

Amusing Planet

 

 

Dispozitivul experimental consta dintr-un pendul gravitational capabil sa oscileze in orice plan vertical. Prima demonstratie a avut loc in februarie 1851, in Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Cateva saptamani mai tarziu, Leon Foucault a suspendat o sfera cu o masa de 28 kg, prevazuta cu un varf ascutit, de domul Panteonului din Paris, la capatul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presarat un strat de nisip fin, pe care varful pendului traseaza o rozeta si revine in locul de unde a pornit dupa 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotatie completa dureaza 48 de ore. 

"Intregul Univers se afla in marea sala a Panteonului din Paris. El dirijeaza pendulul fixat de cupola", afirma fizicianul german Mach. 

Romanul lui Umberto Eco este structurat in zece parti, de-a lungul carora trei personaje, trei prieteni – Belbo, Diotallevi si Casaubon (caruia ii revine si rolul de narator) – angajati ai unei edituri, ajung intampaltor in posesia unui mic text codificat, adus de un anume colonel Ardenti, despre cavalerii templieri. Dupa o vreme, tot intamplarea ii pune in situatia de a cauta date despre diverse carti de ocultism, situatie in care isi amintesc de Planul colonelului si, ca intr-o joaca, initial, fac tot felul de conexiuni intre evenimente istorice, personaje, intamplari. 

Este pretextul care sustine marea aventura a cuvantului si a semnificatiilor simbolice si alegorice ale textului, de la reforma gregoriana care corecteaza calendarul iulian, la Maria Antoaneta si revolutionarii francezi, de la Materialismul si empiriocriticismul lui Lenin, la masinile inteligente, de la Napoleon al III-lea, la jocurile mecanice, de la destramarea Ordinului Templierilor, la hasidismul secolului al XVIII-lea, de la cunostintele oculte ale egiptenilor, la Hermes Trismegistul, de la celti la atlanti, de la importanta cuvintelor nerostite peste care suntem stapani absolute. O ampla “enciclopedie” atipica, al carei titlu trimite, tot simbolic, la nevoia de repere, de adevar. 

Sursa : Definitii - dex 

Destepti.ro

Noto, Sicilia - Baroc sicilian fabulos in Italia

Noto, Sicilia este un supermodel architectural baroc, extraordinar la superlativ in Italia, incat ai crede ca este decorul unui film. Situat la mai putin de 40 km sud-vest de Siracusa, orasul este gazda celui mai frumos centru istoric baroc sicilian si al unui festival al florilor unic. 

Orasul de astazi a fost fondat in secolul al 18-lea, cand a fost aproape in intregime reconstruit in urma cutremurului devastator din 1693. Acest eveniment a dat arhitectilor libertatea maxima in privinta designului si orasul a primit un aspect urbanistic aproape scenografic. Creator al multora dinte cele mai frumoase cladiri ale sale a fost Rosario Gagliardi, un arhitect local al carui stil extrovertit il regasim si in cateva biserici din Modica si Ragusa. 

Orasul este inima si in acelasi timp punctul de plecare intr-o vizita pe valea barocului Sicilian. Catedrala, reconstruita dupa 10 ani de lucrari dificile, a fost inclusa in patrimonial mondial UNESCO. 

Intrarea in oras se face trecand pe sub Arcul de Triumf care conduce spre Corso Vittorio Emanuele, centrul orasului Noto. Cele trei sculpturi simbolice de pe varful arcului sunt: un turn crenelat care reprezinta puterea, un caine, simbol al loialitatii si in centru un pelican reprezentand sacrificiul. 

Poarta regala a fost construita din acelasi calcar galben auriu folosit pentru bisericile si palatele orasului. Este un calcar special datorita ductilitatii sale si a fost ales pentru a permite taieturile elaborate in construirea monumentelor dar si pentru ca, in acelasi timp, emite o lumina puternica. Cand soarele coboara, veti observa cum culoarea calda a cladirilor se evidentiaza in lumina soarelui, creand o atmosfera care hipnotizeaza. 

Cele trei strazi principale sunt toate orientate de la est la vest, pentru a fi intotdeauna luminate de soare; planul urbanistic a prevazut initial ca acestea sa fie destinate celor trei clase sociale principale: Il Corso - clerului, Superiore - nobilimii si Inferior - poporului. Iata de ce in prezent piesa de rezistenta, Corso Vittorio Emanuele, este o strada pietonala elegant flancata de cele mai multe dintre palatele si bisericile baroce din oras. 

Piazza Municipio 

Cam la jumatatea strazii principale Corso Vittorio Emanuele se afla mareata Piazza Municipio, flancata de cele mai dramatice constructii din Noto. Spre nord, deasupra scarilor monumentale ale lui Paolo Labisi sta impunatoarea Cattedrala di San Nicolò, inconjurata de o serie de palate elegante. Spre stanga se afla Palazzo Landolina, vechea resedinta a puternicei familii Sant'Alfano. 

Palazzo Ducezio 

Vizavi gasim Palatul Ducezio cu o fatada partial convexa, arcurile sale gratioase fiind sustinute de coloane Ionice. Proiectata de Vincenzo Sinatra la mijlocul secolului al 18-lea, partea inferioara a palatului a fost finalizata abia in 1830, in timp ce ultimul etaj a fost construit in prima jumatate a secolului al 20-lea. In interior, salonul principal este bogat in decoratiuni din aur si stucaturi. Este in prezent sediul primariei din Noto. 

Cattedrale di San Nicolò 

Cea mai reprezentativa cladire din Noto, Catedrala San Nicolò este o frumusete baroca ce a suferit o renovare majora dupa ce domul s-a prabusit in timpul furtunii din 1996. Astazi cupola, cu stralucirea ei de culoarea piersicii, este din nou punctul central a liniei orizontului orasului Noto. 

Chiesa di San Domenico 

In Piazza XVI Maggio, deasupra Centrului de informare turistica, se inalta Chiesa di San Domenico, constructie din secolul al 18-lea. Considerata una dintre cele mai frumoase cladiri baroce ale orasului Noto, biserica a fost proiectata in forma de cruce greceasca de Rosario Gagliardi. In interior se pot vedea frumoase stucaturi inspirate de devotiunea Sfantului Dominic fata de Madona Rozariului. 

Via Nicolaci si Infiorata di Noto 

Strada este celebra pentru festivalul florilor din Noto si pentru Palazzo Nicolaci. Palatul cu cele 90 de camere cu fresce si picturi din secolul al 18-lea a fost mult timp resedinta printilor Villadoratei. In luna mai strada Via Nicolaci este protagonista celebrei Infiorata – Festivitate a florilor. 

Echipe de artisti alcatuiesc un mozaic de petale colorate, pentru a forma un covor care acopera trotuarul strazii. Acest eveniment floral este dedicat lumii: in fiecare an tematica este dedicata unei tari diferite. Anul 2019 a gazduit editia cu numarul 40 dedicata „Sicilienilor in America”. 

Surse: http://www.visitsicily.info/noto-il-barocco-siciliano/ 

https://www.lonelyplanet.com/italy/sicily/noto

Theodor Aman - De la Pictura In portul Constanta la Muzeu in Bucuresti

Cand alegi sa citesti un articol ii dedici timpul tau. Timp pretios pentru ca e timp din viata ta. Selectia informatiilor pe care le citesti ar fi de preferat sa aiba la baza valorile personale.
Daca una dintre valori este frumusetea sau cultura, atunci te vei bucura de acest articol.

Am ales sa prezint o pictura si un muzeu sub amprenta Theodor Aman.

Pictura se numeste "In portul Constanta" si se afla in colectia Muzeului Municipiului Bucuresti conform siteului cimec.ro.

Peisaj marinul este reprezentarea portului Constanta, asa cum arata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In prim plan dreapta tarmul in panta, cu vegetatie si cateva personaje, iar in stanga apa marii. In planul secund se desfasoara, pe toata orizontala, promontoriul cu cateva cladiri si nave ancorate, inca o fasie de apa, ce ajunge la tarmul opus, din planul indepartat. Cerul, cu usori nori, gri alburii, ocupa treimea superioara a lucrarii.

Theodor Aman - pictor si grafician, pedagog si academician roman este  intemeietorul primelor scoli romanesti de arte frumoase de la Iasi si Bucuresti.

Theodor Aman reprezinta pentru istoria plasticii romanesti primul artist modern in adevaratul sens al cuvantului, influentand si grabind, in acelasi timp, prin activitatea sa in Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, deschiderea spre modernitate si dezvoltarea instituționala artistica.

Atat Theodor Aman cat si Gheorghe Tattarescu au fost in 1864 intemeietorii Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti.  Sursa: wikipedia

Muzeul Theodor Aman este una dintre cele mai frumoase resedinte particulare din Bucuresti, construita in anul 1868 dupa proiectele proprietarului, pictorul Theodor Aman. De asemenea, este una dintre putinele resedinte care nu au suferit modificari in decursul timpului, fiind prima casa-atelier de artist din Romania.

De la planurile casei si decoratia exterioara (realizata in colaborare cu sculptorul Karl Storck) la decoratia interioara – pictura murala, vitraliile, decoratia pictata pe tamplarie, stucatura tavanelor, lambriurile atelierului si mobilierul casei – toate sunt reflectarea viziunii lui Theodor Aman.

Muzeul Theodor Aman a fost deschis in anul 1908 si este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din Romania. El pastreaza atmosfera vietii private din perioada Belle Epoque alaturi de cea mai mare parte a lucrarilor pictorului Theodor Aman.

Mai multe detalii pe siteul muzeului: https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-theodor-aman.html

Traditii la solstitiul de vara - Noi inceputuri

A II-a parte 

Si a zis Dumnezeu: 

"Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii, 

Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul." Si a fost asa. 

A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele. 

Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul, 

Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 

Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra. 

Facerea (Geneza) 

Art and the Bible - The creation of the Sun, the Moon and the Plants - Michelangelo

Un moment semnificativ al anului, solstitiul de vara este adesea asociat cu traditii populare care marcheaza noi inceputuri. Oamenii din toata lumea sarbatoresc aceasta zi cu petreceri, picnicuri, cantece, dansuri si focuri uriase. In vechime, solstitiul de vara era folosit pentru a calcula momentele importante privind muncile agricole. De asemenea, era o perioada foarte populara din an pentru a organiza nunti. 

Traditia si superstitiile au radacini stravechi, fiindca cea mai lunga zi a anului a fost considerata punct de balanta, de rascruce, de schimbare, cand exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana, o zi a absolutului, inscrisa sub semnul focului, care este simbolul soarelui. Pentru aceasta, in cinstea ei, se aprindeau focuri uriase — replica terestra a soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte se va purifica si intregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli, de molime si va fi fericit. 

Pixabay

In Romania, solstitiul de vara este asociat cu sarbatoarea Sanzienelor, cunoscuta in popor si ca Dragaica, celebrata pe 24 iunie. Asociate la randul lor sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar si poarta in unele locuri si numele "Cap de vara". 

Energia solstitiului de vara este considerata a fi o energie a pasiunii, vitalitatii, creativitatii si belsugului. Imbaierea in lacuri sau rauri avea un efect curativ, dar constituia si un ritual de renastere. In unele regiuni, spalatul cu roua adunata in ajunul solstitiului reprezenta o practica magica de frumusete, iar in altele, imbaierea in apa cu ierburi din noaptea solstitiului reprezenta o cura de refacere a sanatatii si vigorii. 

In China antica, solstitiul de vara era asociat cu energiile feminine - yin. Atunci se celebra Pamantul, feminitatea, fiind o sarbatoare complementara solstitiului de iarna, asociat cu raiul, masculinitatea si energiile yang. 

In vechea Galie, actuala Franta, avea loc sarbatoarea Eponei, zeita fertilitatii si protectoarea cailor, in timp ce in zonele populate de triburile germane, slave si celtice se aprindeau focuri uriase. 

In America de Nord, bastinasii aveau diverse ritualuri prin care sarbatoreau Soarele, cu dansuri si post alimentar. 

Ziua de 21 iunie reprezinta o ocazie pentru druizii din timpurile moderne sa se adune la complexul megalitic Stonehenge din Marea Britanie, pentru a participa la diverse ritualuri pagane. Stonehenge, inclus in patrimoniul mondial UNESCO in anul 1986, reprezinta cel mai important complex de menhire din lume. Cele 17 blocuri de piatra ale sale, care cantaresc pana la 45 de tone, ce sustin alte barne de piatra, sunt aliniate in directia de unde rasare Soarele in timpul solstitiului de vara, alimentand astfel teoriile potrivit carora complexul de la Stonehenge ar fi un observator astronomic preistoric sau un templu al Soarelui. 

Time and Date

Dupa raspandirea crestinismului, in Europa, multe obiceiuri pagane au fost preluate de aceasta religie. In zone din Europa, solstitiul de vara a fost in continuare sarbatorit, dar s-a suprapus peste sarbatoarea Nasterii Sfintului Ioan Botezatorul - 24 iunie. 

Vechii celti serbau intre 20-23 iunie solstitiul, aducand in acest fel multumiri zeitei Litha, care asigura fertilitate, bogatie, putere si ordine. Vechii germani aprindeau focuri pe munte si rostogoleau la vale roti aprinse, care simbolizau soarele si pe zeul lor Wotan, in acelasi timp ele avand rolul sa puna pe fuga spiritele rele. 

In vechea Irlanda, sarbatoarea solstitiului de vara era dedicata zeitei Áine - zeita verii, bogatiei si suverantitati. In cinstea ei, taranii faceau faclii din impletituri de paie si, intr-un ritual asemanator retragerii cu torte, inconjurau colinele Knockainy, pentru ca astfel vitele si holdele sa fie aparate de duhurile rele si zeita sa asigure protectie si fertilitate. 

HubPages

La populatia Samen din zona Arctica exista credinta ca, atunci cand zeita soarelui, Beiwe, impreuna cu fiica ei, Neida, iese la plimbare pe bolta cerului intr-o sanie trasa de reni albi, ea goneste iarna si aduce din nou vegetatia primaverii. In cinstea ei, la solstitiul de vara, pentru ca sa-i multumeasca si s-o faca sa mai revina si in anul urmator, populatia impleteste din ierburi diferite coroane denumite ''inelele soarelui'', pe care le atarna de usi si de ferestre si aprinde focuri pe culmi.

Surse: hotnews si agerpres

Ziua Soarelui - Solstitiul de vara

Prima parte

Desi soarele intretine constant viata, fericirea si sanatatea, oamenii il sarbatoresc o singura zi din an, in cea mai lunga zi care reprezinta si inceputul verii astronomice. 

Solstitiu = Soarele care sta 

Este foarte important sa descoperim ce sta in spatele cuvintelor pentru a le intelege iar in acest demers ne ajuta etimologia. 

Playtech

Substantivul romanesc solstitiu are etimologie dubla: latinescul solstitium, „solstitiu” si frantuzescul solstice. Substantivul latin solstitium este format din cuvantul latin sol, solis, solem: „Soare” si stitium, derivat al verbului sisto, sistere: „a opri”, „a face sa stea”, „a ramane constant”, „a se mentine”. Substantivul francez solstice este un imprumut din limba latina: solstitium, „solstitiu”. Spre deosebire de celelalte zile din an, cand unghiul facut de Soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimba semnificativ, de la o zi la alta, la solstitii acest unghi devine cateva zile stationar, din cauza inversarii sensului sau de variatie. De aici intelesul de soarele care sta. 

BBC

Ziua polara = ziua de 24 ore 

Ziua polara (denumita si soarele de la miezul noptii, precum si noptile albe) este o perioada a anului in care Soarele nu apune, acest fenomen producandu-se in jurul solstitiului de vara (iunie, in emisfera nordica si decembrie, in emisfera sudica) la latitudinile inalte situate dincolo de cercurile polare. Numarul de zile cu 24 de ore de lumina in timpul caruia are loc acest fenomen creste odata cu latitudinea. Astfel, in ziua solstitiului, la poli, Soarele ramane, in mod constant vizibil la o inaltime de ceva mai mult de 23° pe bolta cereasca. Despre Noptile Albe din Sankt Petersburg intr-un articol viitor. 

Time and Date - Midnight Sun - Polar Day

Simbolul soarelui = cercul 

Simbolul astronomic al soarelui este un cerc cu un punct in centru. 

Sorele este prezentat si prin simboluri specifice cum ar fi discul, discul inaripat, roata, carul, ochiul, crucea in cerc, svastica etc. si cel mai des este asociat laturii masculine. Soarele mai este reprezentat printr-un leu, un spic de grau, iar aurul este corespondentul acestuia intre metale si rosul printre culori. 

Wikipedia

Cercul este un simbol universal ce reflecta intregul, completitudinea, totalitatea, unitatea, focalizarea, ciclicitatea, eternitatea, infinitatea, sinele, apartenenta, initierea, finalizarea, perfectiunea si pe Dumnezeu. 

Potrivit lui Hermes Trismegestus, "Dumnezeu este un cerc al carui centru se gaseste pretutindeni si a carui circumferinta nu se afla nicaieri." 

Cercul simbolizeaza mobilitatea, ciclul timpului, soarele, miscarea perpetua, natura infinita a energiei, calatoria planetelor in jurul soarelui, zodiacul, ritmurile esentiale ale universului, includerea oamenilor in maretul plan universal, schimbarea continua a anotimpurilor protectia si un spatiu sacru. Cercul mai simbolizeaza potentialul sau embrionul si putem vedea legatura cu soarele, deoarece soarele ofera viata sistemului nostru solar. 

Etsy

Zeitati ale Soarelui 

Soarele a fost zeificat si venerat de fiecare cultura si civilizatie a lumii. 

SpiritualRay

Dintre cele mai cunoscute: 

Mitologia egipteana – Ra – regele Soarelui 

Mitologia greaca – Apollo – zeul luminii si Helios – personificarea soarelui

Mitologia celtica – Aine –zeita verii 

Mitologia aborigen australiana – Wala – zeita Soarelui 

Mitologia baltica – Saule – zeita Soarelui 

Mitologia budista – Surya – zeita Soarelui 

Mitologia persana – Mithra – zeul luminii