Parcul National Pirin, Bulgaria

Parcul National Pirin este situat in partea de sud-vest a Bulgariei, intre vaile raurilor Mesta si Struma, reprezentand partea cea mai frumoasa si cea mai vizitata din intreg lantul muntos. Parcul a fost extins de cateva ori si in prezent se intinde pe un teritoriu de 40.356 hectare. Peisajul este in cea mai mare parte alpin, sculptat de catre natura timp de milioane de ani. Mai mult de 80 de varfuri au inaltimi mai mari de 2.500m, iar in zona muntilor de granit se afla in jur de 80 de lacuri glaciare.

Putine tari pot sa rivalizeze cu peisajul alpin superb al Bulgariei, cu cei 35.000 km de trasee explorabile. Frumusetea naturala si diversitatea florei si a faunei sunt un atu imens care a fost valorificat prin infiintarea a nu mai putin de zece parcuri nationale.

Mai mult de 180 de lacuri alpine, cu o suprafata totala de 180.000 hectare, sunt situate in vaile si pe terasele circurilor glaciare.
La circul glaciar Papazgjol, apele lacului Popovo impresioneaza printr-un albastru puternic si limpede.
Acesta este cel mai mare lac din Pirin si seamana cu o mica mare interioara, avand o suprafata de 123 hectare. La o altitudine mai mare, ascunse printre stanci si liniste, se afla lacurile Samodivski. Lacurile Kremenski sunt situate mai la est, cel mijlociu fiind al doilea lac ca marime din Pirin, ocupand o suprafata de 98 hectare si avand o adancime de 25m.

Mai mult de 1.300 de specii de plante se pastreaza aici, iar 15 specii pot fi admirate numai aici si in nicio alta parte a lumii.

Datorita influentei mediteraneene in vaile raurilor Struma si Mesta, Pirin sunt muntii cu cel mai mare numar de zile insorite de-a lungul anului, cu o temperatura medie anuala in zona castelului Vihren (2000m) de 3,7°C.

Tot aici se gasesc unele dintre cele mai mari statiuni montane si centre de ski din tara (cele mai cunoscute: Sandanski, Bansko), precum si 12 cabane si 4 refugii care sunt deschise pentru turisti tot timpul anului.

Muntii Rila si Pirin rivalizeaza cu Alpii in ceea ce priveste peisajele, partiile de ski, relieful, desi muntii bulgari sunt mult mai putin vizitati si cunoscuti decat vecinii lor europeni.

Datorita naturii unice, in 1983 Unesco a decis sa includa Parcul National Pirin pe lista patrimoniului mondial natural.

Alter Dom (Old Cathedral), Linz

Istoria bogata a orasului Linz este reflectata de repere fascinante precum Catedrala Veche - Alter Dom (Ignatiuskirche) sau Catedrala Noua (Neuer Dom), aceasta din urma fiind cea mai mare catedrala din Austria, ce domina orizontul orasului Linz.

Construita de iezuiti intre anii 1669 - 1678 şi proiectata de Pietro Francesco Carlone, biserica a fost dedicata Sfantului Ignatiu, fondatorul ordinului iezuit.

Ignatiuskirche a devenit catedrala (Dom) orasului Linz in 1785, indeplinind acest rol pana in 1909. Renumitul compozitor Anton Bruckner a fost organistul catedralei timp de peste un deceniu (1856-1868).

Alter Dom are un exterior destul de simplu, cu doua turnuri gemene cu suprafete suprapuse. Interiorul isi incanta vizitatorii cu excesul obişnuit al stilului baroc - coloane de marmura roz, amvon superb sculptat, numeroase statui. Altarul ridicat de catre Colomba Barberini impresioneaza prin sculpturile in marmura; pictura altarului este realizata de Antonio Bellucci.

Sursa: http://www.sacred-destinations.com

Insula Goree, Senegal

Goree se afla pe coasta de vest a Africii, nu departe de Dakar. Insula apartine Senegalului si a fost din secolul al XV-lea pana in secolul al XIX-lea cel mai mare centru de comert cu sclavi de pe coasta occidentala a Africii.

A apartinut mai intai potughezilor pentru ca mai apoi sa intre sub stapanirea Olandei, a Angliei si, in final, a Frantei.
Insula Goree gazduieste un oras cu o arhitectura mozaicata, influentata de diverse culturi. Goree ramane un nume important al patrimoniului mondial UNESCO tocmai datorita istoriei sale stigmatizate si serveste astazi drept memorial al exploatarii umane si ca sanctuar de reconciliere.
Sursa: http://travel.descopera.ro

Catedrala Notre Dame din Anvers

Capodopera a arhitecturii gotice, Catedrala Notre Dame sau Onze-Lieve-Vrouwekathedraal din Anvers, Belgia este una dintre cele mai frumoase catedrale gotice din Europa si cea mai mare din Benelux.

Constructia sa a fost inceputa in anul 1352 si terminata doua secole mai tarziu. Catedrala a fost inchinata Fecioarei Maria.

Istoria sa este tulburatoare:
- a supravietuit unui incendiu devastator in 1533
- a fost devastata in timpul razboaielor religioase din secolul al 16-lea
- a fost profanata de revolutionarii francezi in 1794 (cand a fost deposedata de picturile lui Rubens) si, in cele din urma
- a renascut lent, odata cu infrangerea lui Napoleon in 1815.

Impresioneaza:
Intrarea si cei 125 de piloni care sustin intreaga structura.

Singurul turn finalizat din cele cinci aflate in proiectul initial. Dar acesta este turnul cel mai inalt dintre toate cele existente in bisericile din Tarile de Jos, avand 123m inaltime, menit fiind ca, impreuna cu celelalte, sa ilustreze bogatia si puterea orasului Anvers din perioada medievala.

Interiorul Catedralei ofera o priveliste impresionanta, cu bolte si coloane de un alb stralucitor. Mobilierul este un amestec intre stilul baroc si neoclasic. Catedrala gazduieste patru capodopere ale lui Rubens ce innobileaza altarul.
Inaltarea crucii, Coborarea de pe cruce, Invierea si Adormirea Maicii Domnului.

Vitrariul lui Nicolas Rombouts "Cina cea de taina” (1503) este remarcabil. Printre alte opere de arta notabile se afla si superba sculptura in marmura de Carrara - Madonna si Copilului (cca. 1350) semnata de anonimul „Master of the Maasland Marble Madonnas" – un sculptor sau grup de sculptori din regiunea Toscana, Italia, recunoscuti pentru stilul aparte al operelor lor.

Madagascar 2 – atractie exotica irezistibila

Pentru cei care cauta exotism, mister, cultura, Madagascarul este destinatia perfecta. Cu o fauna si o flora unice in lume, cu o cultura care imbina foarte bine culorile Africii cu cele ale Asiei si cu o civilizatie deosebita, aceasta Insula atrage din ce in ce mai multi turisti.

Recunosc ca nu am putut sa surprind complexitatea peisajelor care domina aceasta insula. Nu am ma intantalnit in nici un alt loc de pe planeta asemenea diversitate, frumusete, culoare si parfum.

Nord-Estul Republicii Madagascar este inconjurat de plaje si golfuri si reprezinta o destinatie preferata de turisti, datorita diversitatii zonei. Tamatave reprezinta punctul strategic din aceasta parte a tarii. Cu un climat cald si umed, acest oras este situat intre padure si mare si o buna parte din an este cufundat in parfum de vanilie si cuisoare.

Insula Sainte-Marie este un adevarat sanctuar al naturii si este cunoscuta mai ales pentru pitorescul sau si al insulitelor care o inconjoara. Tot aici se afla si capitala mondiala a vaniliei dar si rezervatii si parcuri nationale dintre care mentionam: Parcul National Marojejy, Masoala si Anjanaharibe.

Zona Centrala - care adaposteste si capitala - are un climat temperat si se remarca mai ales prin verdeata, dar si prin podgoriile si orezariile frumos etajate. Antananarivo este una dintre cele mai pitoresti capitale din lume. Centru economic, cultural si administrativ, orasul poseda un muzeu de arta si arheologie dar si un observator astronomic.

In zona de Nord-Vest se gasesc unele dintre cele mai frumoase plaje si golfuri din lume. Cel mai mare oras este Antsiranana, dar Nosy Be si Majunga sunt si ele in topul celor mai cautate locatii turistice.

In Sud Vest si in Vest putem admira mormintele Mahafaly, adevarate mausolee in culori vii, completate de stancile carstice iesite din mare cu milioane de ani in urma dar si cel mai vizitat Parc National din Madagascar, Isalo, care se remarca prin numeroasele canioane in care se varsa raurile care formeaza plaje de verdeata in mijlocul unui peisaj aparent ostil.

Sud-Estul Republicii Madagascar este incarcat de istorie si cultura. Cu o clima diversificata poseda o vegetatie si peisaje felurite care se afla intr-o perfecta armonie. In extremitatea sudica se afla oraselul Taolanaro (Fort-Dauphin) care este supranumit capitala langustei si este unul dintre cele mai frumoase orase din lume.

Antananarivo
Capitala Antananarivo (“Tana” ) are o atmosfera si o savoare franceza evidenta: franceza este foarte vorbita, iar semnele strazilor si ale magazinelor sunt scrise in special in limba franceza. Orasul este construit pe trei nivele.

Obictive turistice :
Palatul Reginei ( Queen’s Palace) alaturi de Satul Regal (Royal Village) sau Rova domina orasul. In prezent monument national, acesta a fost candva resedinta Dinastiei Merina, care a reusit sa uneasca, in secolul 19, intregul Madagascar pentru prima data in istorie. Piata Zoma, presupusa ca fiind a doua ca marime din lume este deschisa zilnic si merita sa fie vizitata.

Gradina botanica si zoologica Tsimabazaza sunt deschise in zilele de joi si sambata, precum si in zilele de sarbatoare intre orele 08 :00-11 :00 si 14 :00-17 :00. Oficiul de Informare pentru Turisti este in apropiere. “Tana” este o capitala moderna si pitoreasca, iar potentialul sau turistic si cultural este impresionant. La sud-vest de Analakey se afla posta, bancile, restaurantele si cluburile. In partea de nord se afla ruinele Rovei, fostul palat al reginei. Un alt punct de atractie al orasului este Araben ny Fahaleovantena, aflat intre gara si hotelul Le Glacier, district cunoscut sub denumirea de Analakely.

Tinuturile muntoase centrale
Capitala si multe alte orase importante sunt situate in zona centrala a Zonei Inalte (Hauts Plateaux), lantul muntos prapastios si abrupt care se intinde din nordul pana in sudul insulei Madagascar, trecand prin centrul acesteia.

Ambohimanga
Locul de nastere al Madagascarului ca stat, Ambohimanga este situat la 20 de kilometri (12 mile) de capitala si este inconjurat de paduri. Acesta este cunoscut sub multiple denumiri precum:”orasul albastru”, “orasul sfant” sau “ orasul uitat”. Citadela a fost o importanta fortareata a dinastiei Merina si are inca o serie de structuri asociate ceremoniilor specifice acesteia. Intrarea sa principala este un disc enorm de piatra, pentru rotirea caruia a fost nevoie de 40 de barbati.

Alte locuri de vizitat
Situat la 80 de kilometri (50 de mile) de capitala, Mantasoa este un oras renumit ca locatie pentru picnic. Aceasta zona a fost amenajata pentru reginele Dinastiei Merina de catre un francez naufragiat si cuprinde un lac artificial, o padure de pini si primul parc industrial din Madagascar.

Ampefy, aflat la 90 de kilometri (60 de mile) de capitala, este o regiune vulcanica cu cascade si gheizere spectaculoase. Aici au fost construite diguri pentru prinderea tiparilor. Perinet, 140 de kilometri (90 de mile) de capitala este rezervatie naturala, patria indri-ului (o specie de lemuri fara coada) si a multor specii de orhidee.

Cunoscuta si sub denumirea de Andasibe, Antsirabe este situat la 170 de kilometri (110 mile) de Antananarivo si este principalul centru industrial al Madagascarului. Varfurile vulcanice care inconjoara orasul au lacuri in cratere. Al doilea varf muntos ca inaltime, Tsiafajovona, poate fi vazut in vestul drumului dinspre Antananarivo.

Nordul
Luxuriantul nord este dominat de cele doua culmi muntoase. Tsarantanana, cel mai inalt varf al insulei, avand 2880 m (945 de picioare), este acoperit de ferigi gigantice si licheni cu forme ciudate, specifice padurilor de mare altitudine. Montagne d’Arbre-1500 metri /4900 picioare - este un parc national renumit pentru orhideele si lemurii sai.

Mahajanga
Capitala de provincie, Mahajanga este situata la gura de revarsare a celui mai mare rau din Madagascar, Betsiboka. Barcile au plecare de aici spre Nosy Be si alte cateva insule. Plaja de aici este spectaculoasa. Cele mai frumoase grote ale insulei sunt la Anjohibe, la 90 de kilometri (60 de mile) departare de tarm. De asemenea, exista o rezervatie naturala la Ankarafantsika.

Nosy Be
Nossi Be este cea mai importanta statiune de vacanta a Madagascarului. O insula inconjurata de alte insulite in partea de nord-vest a coastei, este situata la o ora distanta de capitala. Plante exotice parfumate precum ylang-ylang-ul, vanilia (cel mai mare producator din lume este Madagascarul) si patchouli cresc aici. Cel mai mare oras este Hell-Ville, iar in apropierea lui se afla o ruina din secolul al 17-lea un sat indian.

Antseranana
Capitala de provincie, Antseranana (anterior denumita Diego Suarez) este un port la mare, cosmopolit, cu vedere spre golful aflat in nordul insulei. Aici se afla o sumedenie da lacuri, cascade si grote in padurile de deasura portului. Flora si fauna includ lemurii, crocodilii si orhideele. Permisiunea pentru vizitarea acestui parc national (Montagne d’Arbre) se obtine de la Ministere des Eaux et des Forets (Ministerul Apelor si Padurilor), care are un birou in oras. De aici pot fi luate barci in directia Nosy Be.

Insula Sainte-Marie
Insula Sainte-Marie (Nosy Boraha) se afla in apropierea coastei de est, la 150 de kilometri (90 de mile) nord de Toamasina. Vegetatia sa extrem de densa si lagunele care o incojoara, au transformat-o intr-o baza ideala pentru pirati si, mai tarziu, intr-o colonie pentru condamnati. Se pot gasi aici numeroase plantatii de cuisoare si cateva monumente istorice, inclusiv cea mai veche biserica de pe intreg teritoriul Madagascarului. Insula este cunoscuta si pentru minunatele sale plaje cu nisipuri albe si recifurile de corali.

Coasta de Est
Situata pe coasta de nord-est, Toamasina este principalul port al tarii si capitala de provincie, si, la fel ca Antananarivo are numeroase piete inclusiv un bazar. La aproximativ 11 kilometri in nordul orasului se afla Parcul Zoologic Ivolina si Gradina Botanica, continand toate tipurile de plante din padurea de est si multe varietati de animale. Vatomandry, mai la sud, este o statiune foarte populara, renumita pentru plaja sa.

Sudul
Sudul este arid si renumit pentru numeroasele sale specii de cactus si baobab remarcabile, dar si pentru deosebita arta funerara a din aceasta zona.

Tinuturile muntoase din sud
Fianarantsoa, capitala de provincie, este un important centru pentru productia de vin si orez si o baza buna pentru explorarea muntilor din sud. Dintre obiectivele turistice mentionam muntele Amabalavao, denumit si “ casa celor plecati”, unde sunt facute hartia-antemore si matasea lamba aridrano; langa acesta se afla crestele Ambondrome si Ifandana, unde se pot vedea oasele dezgolite ale stramosilor exhumati (ultima data s-au descoperit osemintele unor oameni care au participat la o sinucidere in grup, in 1811); in Ambositra si in satul invecinat – Zafimaniny - sunt create produse deosebite pentru comercializare; Parcul National Isalo, situat intr-un lant muntos din care se produce gresia (este o zona ideala pentru camping, unde se poate ajunge doar cu un vechiul cu patru roti sau pe jos - dar numai insotiti de un ghid); este de asemenea, pasajul catre Parcul National Ranomafana.

Coasta de est
Mananjary este o statiune populara pe coasta de est. Taolanaro (anterior Fort Dauphin), in cea mai sudica parte a insulei, este prima colonie franceza. Chiar si azi se mai vad parti din fortareata din secolul al 17-lea. Orasul si regiunile invecinate sunt renumite pentru fructele de mare, orhideele si plantele carnivore, care pot fi vazute la Centrul Agricultural Mandona in golful Sainte-Luce.

Sud-vest-ul
Vestul Madagascarului a fost candva acoperit cu paduri de plante perene, dar in prezent este predominant acoperit de savana. Economia acetsei zone este bazata aici pe cresterea cornutelor (zebu), o specie adusa aici in secolul al 18-lea de catre colonistii din Asia de sud-est. Toliara, o capiatala de provincie de pe coasta de sud-vest, are plaje excelente si este o zona splendida pentru scufundari, pescuit, calatorii pe mare si alte sporturi acvatice.

Parcuri si Rezervatii Nationale

Constient de valoarea extraordinara a acestui ecosistem, guvernul a realizat un plan de actiune pentru a conserva natura, cultura, cei 5000 km de coasta si, nu in ultimul rand, recifurile de corali.
Parcurile Nationale au ca scop protejarea si conservarea faunei si a florei prin crearea unui cadru recreativ si educativ. Accesul se face printr-o autorizatie speciala eliberata de autoritatile competente.

Intinsa pe o suprafata de 152.000 de hectare, Rezervatia Naturala Stricta Tsingy de Bemarha este localizata la 60 pana la 80 de kilometri de coasta de vest in sectorul de nord al Anstingy, regiune a Platoului Bemaraha, la nord de gura raului Manambolo. Padurile, lacurile si mangrovele mlastinoase sunt adapostul unor specii rare de pasari si lemuri, in pericol de disparitie. Decorul include peisaje stancoase si inaltimi calcaroase intretaiate de piscuri inalte, rauri care curg pe platouri si izvoare rasarind din fiecare coasta muntoasa, facand din aceasta o importanta zona de retinere a apei.

Parcul national Montagne d’Ambre care se intinde pe o suprafata de 18 200 hectare si este situat in sud-vest; Parcul National Marojejy se intinde pe o suprafata de 60103 ha de padure si pamant sterp; Parcul National Masoala, situat in provinciile Tamatave si Diego Suarez, cu o suprafata de 550 000 hectare, este cel mai mare parc din Madagascar si adaposteste 3 parcuri marine (Tanjona, Tampolo, Masoala), dar si Rezervatia Speciala Nosy Mangabe, care se gaseste in inima Golfului Antongil;

Parcul National Zombitse Vohibasia; Parcul National Isalo care are peste 81 000 hectare; Parcul National Ranomafana care se intinde pe 41 000 hectare de padure, cu un climat umed si cu o altitudine ce variaza de la 600 la 1417 metri; Parcul National Andohahela - are nu mai putin de 5 varfuri care depasesc 1500 metri si a fost recompensat pentru cel mai bun proiect de conservare.

Rezervatiile speciale au fost create cu scopul de a proteja un ecosistem specific dar mai ales, o specie animala. Accesul in aceste rezervatii se face pe baza de autorizatie.
Rezervatia speciala Analamerana este situata in sudul orasului Diego Suarez si se intinde pe o suprafata de 42 000 hectare; Rezervatia Nosy Mangabe – 520 hectare; Rezervatia speciala Andranomena se intinde pe 6000 hectare; Cap Sainte-Marie; Rezervatia speciala Beza-Mahafaly care se afla in estul provinciei Tulear are o suprafata de 580 hectare si este strabatuta de raul Sakamena si afluentii sai; Ankarana – aici se pot vizita grotele care inca mai pastreaza urme ale practicarii olaritului si oseminte ale celor care au locuit aici; Rezervatia Foret d’Ambre; Rezervatia speciala Bora si multe altele.

Sursa: besttourism.ro

Madagascar – parfum de orhidee

Acum 200 de milioane de ani Madagascarul, aceasta insula de dimensiuni generoase, era parte a Gondwana – unicul bloc continental sudic. In urma cu 100 de milioane de ani Madagascarul “s-a despartit” de Africa si s-a stabilit la 400 de kilometri sud-est de tarmul continentului negru. Aceasta insula spectaculoasa este in prezent una dintre cele mai mari ale planetei (locul 4) si reprezinta pentru multi un continent in miniatura.

Din punct de vedere turistic Madagascarul poate fi comparat doar cu fascinantele insule Galapagos. Aceasta limba de pamant din Oceanul Indian (care are o suprafata dubla fata de cea a Romaniei) este o destinatie exclusivista, extrem de tentanta si incredibil de provocatoare.

Madagascarul, aceasta “alta lume” este pentru multi doar un vis. Pentru altii, insula din Oceanul Indian reprezinta un refugiu, un mic paradis, iar pentru cei care isi permit sa calatoreasca oricand si oriunde Madagascarul este un reper al salabticiei, frumusetii si diversitatii.

Salbaticie, particularitati si posibilitati

Prin relief, flora si fauna, Madagascarul se deosebeste de orice alt pamant al planetei. De aceea multi specialisti, cercetatori dar si simpli turisti i-au daruit acestei insule titulatura de “cel mai mic continent al lumii”. Aproximativ 80% din speciile de plante si animale prezente pe aceasta fascinanta insula sunt unice iar clima si indelungata izolare fata de factorul uman au transformat acest tinut intr-un veritabil laborator al evolutiei – o situatie asemanatoare cu cea intalnita in Galapagos.

Cu siguranta aceste atuuri plaseaza Madagascarul in topul destinatiilor perfecte pentru o experienta de tip safari. Intreaga insula este practic o mare rezervatie iar cea mai mare parte a turistilor care viziteaza Madagascarul sunt indragostiti de salbaticia acestei tari, de nenumaratele specii de animale care nu au inca “deprinderea” fricii de om, de bogatia vegetatiei si de amabilitatea, duiosia si generozitatea localnicilor.

Spre deosebire de tarile continentului african unde “safari” inseamna jeepuri, elicoptere si masuri de securitate pentru ca teribilele animale salbatice sa nu iti poata face rau, Madagascarul este tara ce trebuie descoperita “la pas”. Chiar daca distantele lungi se parcurg, normal, cu ajutorul autovehiculelor, safariul este de obicei facut perpedes. Aici nu exista serpi sau reptile veninoase, animalele nu ataca, nu devin agresive iar cu ajutorul unui ghid, a unei calauze “inchiriate” o asemena excursie in jungla insulara poate deveni cea mai fascinanta si sublima experienta de viata.

In natura, turistul poate admira specii existente doar aici. Lemurienii si fossele sunt mamifere unice in lume iar peste 90% din broastele testoase care traiesc aici… nu pot fi gasite altundeva pe planeta.

Atractii si recomandari

Exista sase parcuri nationale, rezervatii si arii protejate in Madagascar. Toate sunt de un real interes turistic. In afara de viata salbatica, de natura, pasari, animale si vegetatie, Madagascarul se mandreste cu 6000 de kilometri de coasta, cu o capitala fascinanta – Antananarivo si cu o viata rurala socanta pentru un turist mult prea modern.
Madagascarul nu trebuie privit ca o destinatie turistica obisnuita. Este insa locul perfect pentru aventurieri, pentru cei care vor sa experimenteze senzatii si moduri de viata sau de perceptie cu totul si cu totul noi. Astfel, printre posibilitatile de petrecere a timpului liber in Madagascar se afla safariul, catararea, scufundarile, plimbarile lungi prin jungla sau prin orasele mari, raftingul si sporturile extreme, precum si experienta contactului direct cu o populatie aproape primitiva dar extrem de frumoasa, calda si primitoare.

Poporul malgas, foarte omogen, este extrem de fascinant. Au orgini afro-asiatice si legaturi puternice cu pamantul, viata rurala, natura si agricultura. Mai putin de 20%din populatia Madagascarului face parte din mediul urban. Satele sunt extrem de multe iar frumusetea lor impresioneaza orice turist.

Antananarivo, orasul -capitala al Madagascarului este situat in centrul insulei, la o altitudine ce il face destul de greu accesibil – 1600 de metri. Cel mai mare oras al Madagascarului este si centrul cultural, religios, administrativ si economic al Republicii. Are o populatie de 800.000 de locuitori si cateva atractii turistice mai putin conventionale. Fondat in secolul al XVII-lea orasul este cunoscut astazi printre localnici sub numele prescurtat de Tana in timp ce francezii ii spun inca Tananarive. Printre atractiile locale se afla celor doua forturi construite la capatul de est si respectiv de vest ale orasului, Palatul Rova – construit in secolul al XIX-lea ca resedinta a dinastiei Merina, Muzeul de Istorie, Gradina Zoologica si, desigur, piata Zoma – a doua ca marime din lume dupa cea din Beijing.

Recomandari: Madagascarul nu este o tara accesibila – nici ca pret nici ca distante. Exista curse aeriene directe din Franta dar preturile unui sejur depasesc lejer 2000 de euro. Chiar si asa, inainte de a pleca la drum este recomandata o documentare detaliata si riguroasa precum si rezervari sau contacte stabilite din timp. Cea mai buna perioada pentru vizitarea acestei tari este din aprilie pana in noiembrie – in restul anului se instaleaza sezonul umed – cu multe furtuni si ploi.

Preluare: Kudika.ro

Chakrele Pamantului

Pamantul are 7 chakre aflate in zone egale ca distanta una de cealalta.
Exista cate o chakra - punct in care vibratiile energetice culmineaza - pe fiecare continent.

Chakra 1 - Muladhara - Chakra Radacina - Muntele Shasta din California
Chakra 2 - Svadistana - Chakra Sexuala - Insula Soarelului, lacul Titicaca din America de Sud
Chakra 3 - Manipura - Chakra Plexului Solar - Uluru Kattjuta, Australia
Chakra 4 - Anahata - Chakra Inimii - Glastonbury sau Shaftsbury, Anglia
Chakra 5 - Vishuda - Chakra Laringelui - Marile Piramide din Giza, Egipt
Chakra 6 - Ajna - Chakra Celui de-al 3-lea Ochi - Kuh-e Malek Siah, Iran
Chakra 7 - Sahasrara - Chakra Coroanei - Muntele Kailash din Tibet


Exita vortexuri de energie pe tot cuprinsul Pamantului care emana energie electro-magnetica. Exista si vortexuri rele care inconjoara ecuatorul, unde se petrec anomalii ciudate precum defectarea aparatelor de radio si a busolelor sau disparitii de avioane si vase.

Preluare din documentarul Iluzie si Realitate.

Uluru – sau inceputurile creatiei

Uluru sau Ayers Rock, cunoscut ca si Muntele de granit rosu Uluru este un masiv stancos izolat in desertul din Australia centrala, situat pe teritoriul Parcului Uluṟu–Kata-Tjuṯa la 340 km distanta de Alice Springs. Masivul stancos este un monolit cu o vechime de 800 milioane de ani, format din gresie care apare ca o formatiune bizara intr-o regiune de ses fara alte denivelari de teren.

Se crede ca muntele au fost creat prin actiunea unor fiinte ancestrale, in timpul creatiei (sau Dreamtime). Situl include numeroase pesteri, helestee si picturi rupestre. Uluru este numele traditional al rocii, dat de catre exploratorii europeni, iar Uluru / Ayers Rock este numele oficial.

Mit si mistere

Locuitorii aborigeni din Australia, Anangu, cred ca peisajul central australian a fost creat la inceputul timpului de catre fiinte ancestrale. Potrivit mitului aborigenilor, lumea nu a existat si nu a avut forma pana cand fiinte ancestrale au iesit din neant si au calatorit in intreaga tara, creand toate formele de viata, speciile si caracteristicile peisajului desertic. Uluru este considerata o dovada a activitatilor fizice spectaculoase ale stramosilor in timpul perioadei de creatie.

Amintiri ale creatiei, Dreamtime, pot fi gasite in stanca, fisuri si pesteri. Drumul principal pana la munte este traseul traditional urmat de catre stramosii aborigeni de la sosirea lor in Uluru. Diverse simboluri reprezenta spirite ancestrale iar prin atingerea stancii un indigen poate invoca spiritele pentru a primi binecuvantarile si pentru a comunica cu Dreamtime.

Uluru ramane sacru pentru mai multe triburi aborigene din zona, care inca il mai folosesc pentru ritualuri si plaseaza in pesteri picturile lor. Simbolurile sunt transmise tinerilor in cantece, la ceremoniile de initiere efectuate in pesterile de-a lungul bazei muntelui Uluru.

Istorie

Nativii australieni cred ca sunt urmasii acestor fiinte ancestrale si au misiunea de a proteja ritualurile si responsabilitatile asociate acestora.
Acestia se numesc Anangu, un cuvant care initial insemna pur si simplu "fiinta umana", dar a ajuns sa se refere la populatia autohtona (in special din vestul si centrul Australiei), spre deosebire de descendentii Australiei europene.

Muntele si parcul din jur au fost desemnate parte a Patrimoniului Mondial in anul 1987.

Impresioneaza

Uluru este o roca izolata (un monolit) de 346 de metri inaltime si mai mult de 8 km circumferinta. Are peretii exteriori mai solizi decat majoritatea celorlalte formatiuni de piatra, ceea ce-i permite sa fie excesiv de abrupta fata de nivelul solului.

Uluru este o stanca fara pic de vegetatie, care uimeste privitorii prin frumusetea puternica si misterioasa. Prin contrast, baza stancii este alimentata de scurgerile de ploaie din Uluru si este o oaza fertila formata din bazine de apa si vegetatie bogata, cu o varietate de animale salbatice. Prin urmare, este un loc ideal pentru ceremonialele aborigenilor, care traiesc in pesteri, avand suficiente surse de apa si hrana la dispozitie.

In afara de dimensiunea sa impunatoare, caracteristica cea mai impresionanta a muntelui Uluru, iubit de catre aborigeni si vizitatori deopotriva, este capacitatea acestuia de a reflecta culorile, acestea schimbandu-se pe tot parcursul zilei si al anului. Rasaritul si apusul de soare sunt remarcabile, avand drept fundal stanca stralucitoare de un rosu ruginiu aprins. Culoarea de baza este datorata procesului de oxidare, iar efectul de stralucire de la rasaritul si apusul soarelui se datoreaza gresiei care contine minerale de reflectie si isi schimba culoarea in functie de atitudinea soarelui.

Ayers Rock contine o varietate de denivelari interesante, canioane, pesteri si formatiuni naturale, toate atribuite fiintelor ancestrale. Pesterile de mica adancime de la baza stancii contin sculpturi si picturi rupestre. Dar spre deosebire de Pesterile Lascaux si alte situri cu arta rupestra, desenele Uluru nu sunt doar artefacte ale unor culturi indepartate - acestea sunt inca create de Anangu, ceea ce le face imposibil de datat.

La aproximativ 25 km de Uluru se afla o alta formatiune stancoasa sacra cunoscuta sub numele de Kata Tjuta ("multe capete") sau Olgas (numita dupa Regina Olga a Württemberg-ului in 1872).

Uluru-Kata Tjuta National Park include un centru cultural, unde turistii pot afla mai multe despre cultura aborigenilor si sacralitatea stancii Uluru.

Inscriptia "Nu escaladati Uluru" de la baza stancii atentioneaza asupra pericolelor ce rezida din escaladarea unui sit sacru. Ignorata de multi indrazneti, stanca a reusit sa faca mai multe victime in randurile celor care s-au aventurat sa o cunoasca de la inaltime.

Cateva zile petrecute aici au puterea de a schimba perceptia timpului. Este imposibil sa masori eonii creatiei, care si-au lasat din plin amprenta asupra acestui pamant stravechi.

Mircea Eliade despre Romania

Eliade, ca orice geniu, este mereu actual. Extrase din interviul acordat unei reviste.

Cred in destinul neamului romanesc. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, in toate nivelurile realitatii, nu poate naufragia la periferia istoriei, intr-o democratie balcanizata si intr-o catastrofa civila.

Putine neamuri europene au fost inzestrate de Dumnezeu cu atatea virtuti ca neamul romanesc. Unitatea lingvistica este aproape un miracol (limba romana este singura limba romanica fara dialecte). Romanii au fost cei mai buni creatori de State din sud-estul Europei. Puterea de creatie spirituala a neamului nostru sta marturie in folclor, in arta populara, in sensibilitatea religioasa.

Un neam harazit cu atatea virtuti – biologice, civile, spirituale – poate el pieri fara sa-si fi implinit marea sa misiune istorica? Poate neamul romanesc sa-si sfarseasca viata in cea mai trista descompunere pe care-ar cunoaste-o istoria, surpat de mizerie si sifilis, cotropit de evrei si sfartecat de straini, demoralizat, tradat, vandut pentru citeva sute de milioane de lei? Oricat de mare ar fi vina parintilor nostri, pedeapsa ar fi prea neinduplecata. Nu pot crede ca neamul romanesc a rezistat o mie de ani cu arma in mana, ca sa piara ca un las, astazi, imbatat de vorbe si alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat de tradare.

Cred in aceasta biruinta pentru ca, inainte de toate, cred in biruinta duhului crestin. O miscare izvorata si alimentata de spiritualitatea crestina, o revolutie spirituala care lupta in primul rand impotriva pacatului si nevredniciei – nu este o miscare politica. Ea este o revolutie crestina. Cuvantul Mintuitorului a fost inteles si trait in felurite chipuri, de catre toate neamurile crestine, de-a lungul istoriei. Dar niciodata un neam intreg n-a trait o revolutie crestina cu toata fiinta sa; niciodata cuvantul Mantuitorului n-a fost inteles ca o revolutie a fortelor sufletesti impotriva pacatelor si slabiciunilor carnii; niciodata un neam intreg nu si-a ales ca ideal de viata calugaria si ca mireasa moartea.

In timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de catre o clasa sociala sau de catre un om, noua revolutie are drept tinta suprema: mantuirea neamului, impacarea neamului romanesc cu Dumnezeu. De aceea sensul revolutiei se deosebeste de tot ceea ce s-a facut pana astazi in istorie, si biruinta va aduce dupa sine nu numai restaurarea virtutilor neamului nostru, o Romanie vrednica, demna si puternica – ci va crea un om nou, corespunzator unui nou tip de viata europeana.

Omul nou nu s-a nascut niciodata dintr-o miscare politica – ci intotdeauna dintr-o revolutie spirituala, dintr-o vasta prefacere launtrica. Asa s- a nascut omul nou al Crestinismului, al Renasterii etc., dintr-un desavarsit primat al spiritului impotriva temporalului, dintr-o biruinta a duhului impotriva carnii. Omul nou se naste printr-o adevarata traire si fructificare a libertatii.

Cred in biruinta revolutiei pentru ca eu cred in libertate, in puterea sufletului impotriva determinismului biologic si economic. Cei care vin in revolutie vin pentru ca se simt liberi. Instinctele de conservare, lasitatile care zac in sufletul fiecaruia, frica – toate acestea sunt infrante. Revolutionarul nu mai e robul determinismului si al instinctelor biologice. El stie ca “n-are nici un interes”, ca “n-are nimic de castigat”, integrandu- se in fenomen. Dimpotriva, stie ca va fi lovit in interesele lui, ca viata va fi mai grea, ca poate va intra in temnite, sau poate va da piept chiar cu moartea. Toate “interesele” si instinctele acestea, care “determina” viata fiecarui om, sunt infrante prin marele gest de libertate al aderarii la Revolutie. Se poate spune, fara urma de paradox, ca singurii oameni care cunosc si traiesc libertatea sunt astazi, in Romania, revolutionarii.

Cei care nu cunosc Schimbarea, ca si cei care lupta impotriva ei, continua sa vorbeasca despre “dictatura” si se mira ca tinerii intelectuali adera cu atata spontaneitate la un curent in care “personalitatea” este strivita si libertatea suprimata.

Am avut prilejul sa ma ocup altadata de subita admiratie a oamenilor nostri politici pentru “personalitate”, de teama lor ca in Romania nu se vor mai putea ridica “personalitatile”. Ii intrebam atunci cate “personalitati” a creat regimul libertatii lor. Unde sunt? Care sunt? Si mai intrebam ce au facut politicienii nostri pentru oamenii cu adevarata “personalitate”, care au iesit la lumina prin munca, geniul sau talentul lor, si au fost osanditi la o viata de mediocritate si jertfa. Ce au facut politicienii nostri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga sau Aron Cotrus, un Camil Petrescu, un Perpessicius si altii?

Ce-au facut politicienii pentru generatia tanara de carturari, artisti, tehnicieni si ganditori? Care este tanarul cu “personalitate” pe care l-a descoperit vreun partid politic si l-a pus la locul pe care-l merita, i-a dat putinta sa-si fructifice inteligenta sau talentul pentru binele obstesc? Eu stiu ca au fost “descoperiti” o suma de afaceristi precoci, secretari “inteligenti” si lichele domestice, cu care s-au “intinerit” cadrele partidelor.

Apologetii acestia de ultima ora ai “personalitatii” sunt tot atat de ridiculi pe cat sunt de ipocriti. Le aminteam cu alt prilej ca in cele mai disciplinate si mai severe ordine calugaresti catolice s-au putut inalta totusi destule personalitati. Un Thomas din Aquino nu seamana cu un Francisc din Assisi, un Bonaventura cu un François de Salle.

Personalitatea creste si rodeste pretutindeni, si cu cat e mai severa disciplina, cu atat “personalitatea” se defineste mai precis. Disciplina nu e totuna cu “dictatura”. Disciplina creste si promoveaza personalitatile – pentru ca orice act de ascultare poate fi un act de comanda asupra ta insuti, asupra instinctelor sau anarhiei tale launtrrice. Actul de ascultare iti da tie comanda asupra bestiei din tine, asupra vietii biologice care incearca sa te mentina in evaziv, in comoditate, in caldicel. Disciplina te intareste pe tine, iti faureste peronalitatea. De aceea cavalerii medievali si feudali au fost atat de liberi si de darji; pentru ca jurasera credinta (fides, trust, treve) unui sef…

Cred in biruinta Romaniei pentru ca eu cred in dragoste. Dragostea singura preface bestia in om, inlocuind instinctele in libertate. Dilige et quod vis fac, spunea Fericitul Augustin: “iubeste si fa ce vrei!”. Cel care iubeste cu adevarat e liber. Dar dragostea transfigureaza pe om si libertatea pe care si-o dobandeste insul iubind nu va stanjeni pe nimeni, nu va face sa sufere pe nimeni.

Cred in destinul neamului nostru; cred in revolutia crestina a omului nou; cred in libertate, in personalitate si in dragoste. De aceea cred intr-o Romanie mandra si puternica, intr-un stil nou de viata, care va transforma in valori spirituale de universala circulatie bogatiile sufletului romanesc….

[Buna Vestire, An I, 1937, Decembrie 17, nr. 244, pp1 – 2]

Horezu – olarit si traditii seculare

Orasul Horezu, zona de cultura si civilizatie, se inscrie ca unul dintre punctele turistice importante din tara noastra. Satul a fost la un moment dat donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurez.

Localitatea se afla in centrul depresiunii Horezu si este marginita la nord de Muntii Capatanii, cu vf. Ursu de 2124 m si dealurile Negrulestilor, Costestilor si Tomsanilor, pe raurile Luncavat, Ramesti si Romani.

Orasul Horezu este cunoscut ca centru etnografic si ca un vechi centru de ceramica populara. Olaritul continua sa reprezinte emblema locului.

Trebuie remarcata pozitia privilegiata din nordul Olteniei unde exista cea mai mare concentrare de manastiri din tara, majoritatea din ele aflandu-se in aproprierea Horezului.

Accesul in oras se face pe D.N. 67, care face legatura intre municipiul Rm. Valcea (45 km) si municipiul Tg.-Jiu (70 km).

In prima duminica din iunie, localitatea gazduieste binecunoscutul targ de oale. Mesteri din Satu Mare, Corund, Marginea sau Oboga (al doilea centru de olarit dupa Horezu) vin sa isi etaleze talentul. Peste tot sunt masini, targoveti, tarabe pline de "taiere" (farfurii intinse), strachini si urcioare. Ceramica buna trebuie cautata. Culorile traditionale sunt ocrul, verdele si albastrul, iar motivele predilecte ale artistilor din Horezu sunt valul, spirala, sarpele si mai ales cocosul.

Scoala de pictura de la Horezu a polarizat la un moment toate fortele creatoare locale, dand nastere unui curent si unei comunitati artistice in cadrul careia s-a cristalizat stilul brancovenesc. In general, pe baza unor simboluri ale trecutului, exista un potential cultural care nu este cunoscut si exploatat indeajuns.

Muzeul Manastirii Hurez contine diverse piese de arta medievala, tesaturi si numeroase exemplare de documente si carti vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca manastirii intiata de Constantin Brancoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrarii in biblioteca scrie si astazi in greceste

"Biblioteca de hrana dorita sufleteasca, aceasta casa a cartilor, iubire pre inteleapta imbelsugare, in anul 1708",

scrisa de arhimandritul Ioan. Colectia avea catalogul sau, doua carti de biblioteconomie precum si carti laice mai rare intr-o manastire: Herodot, Euripide, Hesiod, Aristofan, Luchiano, Cartile lui Iustinian,Cronicile Bizantine si lexicoane gramatici grecesti si latine, studiate si de Alexandru Odobescu in 1860.

Muzeul Etnografic se afla in cadrul Complexului Muzeal de la Maldaresti si are un profil etnografic si de arta medievala. Sunt expuse obiecte de arhitectura populara, cusaturi, tesaturi, picturi si port popular specific.

Galerie de Arta Populara contemporana detine o mare colectie de ceramica din obiecte donate timp de 30 de ani de mesteri populari participanti la Targul de Ceramica din Horezu. Prin piesele prezentate de fiecare centru se poate constata evolutia in ultimele trei decenii a ceramicii romanesti, mutatiile ce s-au produs in tehnica de prelucrare a lutului, in diversificarea formelor, ca urmare a cererii pietei, si nu in ultimul rand a motivelor. Galeria de arta populara contemporana romaneasca se constituie, asemenea Targului ceramicii populare romanesti "Cocosul de Hurezi", intr-o viziune salvatoare a unui mestesug multimilenar.

Manifestari culturale

Viata locuitorilor din Horezu este animata de o serie de evenimente ce promoveaza traditiile si produsele specifice zonei. Dintre cele mai cunoscute targuri si festivaluri populare se numara:

Targul anual de olarit "Cocosul de Hurez" destinat tuturor olarilor din Romania, este organizat pe platoul "Stejari", in prima saptamana din luna iunie si dureaza trei zile. Cea mai mare parte a produselor premiate sunt expuse la galeria de arta contemporana, deschisa la Casa de Cultura din Horezu.

Festivalul Eco-Etno-Folk-Film se organizeaza anual la inceputul lui septembrie la Casa de Cultura "Dinu Sararu" din Slatioara si sunt premiate productii cinematografice de scurt metraj pe teme ecologice, etnologice si folclorice.

"Fagurele de aur" sarbatoare nationala a apicultorilor, se tine in a doua saptamana din iunie si dureaza doua zile, la Tomsani.

"Invartita dorului" festival de cantec ciobanesc si parada de costume populare, se tine in a treia saptamana din luna iunie in satul Vaideeni.

"Braul de aur" sezatoare si concurs de creatie, este organizat in fiecare an in ziua de Sf. Ilie (20 iulie), la Barbatesti.

Sursa: http://www.horezuonline.ro

Misterele Marii Negre

Marea Neagra este plina de secrete, epavele si ruinele antice impanzind strafundurile sale. Accesul la ele este unul dificil. Doar in anumite perioade ale anului, scafandrii dotati cu un echipament corespunzator au acces la numeroasele obiective de pe fundul marii, pentru ca vechiul Pont Euxin isi pastreaza si sub apa reputatia de mare neprimitoare. "Anul acesta, din iunie si pana in septembrie, nu mi-am putut vedea degetele de la mana, atat de tulbure a fost apa", a spus instructorul de scufundari Evghenii Marasescu.

PORTUL CETATII TOMIS

Multi dintre constanteni nu stiu faptul ca pe o distanta de 300 de metri in largul falezei Cazinoului din Constanta se afla ruinele subacvatice ale portului vechii cetati tomitane. Ele au fost cartografiate de cel considerat a fi parintele scafandreriei romanesti, Constantin Scarlat. Docuri, depozite de marfuri si alte structuri antice stau cuminti, ingropate in uitare, asteptand zile mai bune pentru arheologia romaneasca.

De asemenea, actuala Mangalie, vechea Callatis, are o buna portiune sub apa. Cetatea subacvatica se intinde pe multe hectare, sustine Evghenii Marasescu. "De la Mangalia pana la 2 Mai, mergand in larg pana la 900 de metri sau chiar mai mult, se afla un oras antic subacvatic. Portiuni de pavaj si urme de ziduri sunt vizibile si acum. Ar mai fi o varianta sustinuta de specialisti. Conform acesteia, o parte din ruine sunt ale vechii cetati Callatis, iar o parte sunt urmele asezarilor aflate pe niste insule care formau un fel de port natural", a spus Marasescu.

EPAVE MEDIEVALE

Epavele antice si medievale se odihnesc in malul Marii Negre, dar scafandrii sustin ca nu le pot determina vechimea, acesta fiind apanajul arheologilor. Cel putin patru epave considerate medievale se afla in sudul litoralului. "Doua sunt la Mangalia, una la Costinesti si una la Eforie. Din ele se mai zaresc doar coastele si chila. Pot fi zarite si ancore sau amfore, dar alte obiecte mai mici sau comori nu exista, pentru ca in Marea Neagra s-au tranzactionat doar bunuri de consum, nu ca-n Marea Caraibilor, pe unde erau transportate comorile Americii de Sud", a precizat Evghenii Marasescu.

AGATELE DE LA 2 MAI

Instructorul de scufundari a povestit ca, daca ar exista o legenda a comorilor, aceasta ar fi legata de golful de la 2 Mai. Potrivit legendei, o nava romana care a venit in Marea Neagra incarcata doar cu balast l-a aruncat cand a luat marfa pentru pietele imperiului. Insa balastul era sol vulcanic din zona Neapolelui, iar acesta continea agate scoase de vulcanul Vezuviu. Cu timpul, apa marii a spalat solul vulcanic, ramanand doar pietrele semipretioase, despre care unii spun ca le-au gasit pe plaja golfului de la 2 Mai.

POTOPUL A FOST AICI

Cea mai fascinanta realitate a Marii Negre este scaderea constanta a nivelului salinitatii, ceea ce indica, impreuna cu urmele de locuire descoperite pe platforma continentala, la aproximativ 200 de metri adancime, faptul ca la origini ea a fost un lac cu apa dulce. Marea Mediterana s-a revarsat in lacul cu apa dulce si a luat nastere Portul Euxin. Pentru locuitorii din antichitate, evenimentul a reprezentat un veritabil potop, acesta putand fi sursa povestilor numeroase din vechime, inclusiv a celei biblice.

"Cand eram eu mic, apa avea o salinitate de 17 la mie, iar acum salinitatea e de 11,12 la mie. Daca in 30, 40 de ani a scazut cu atat, e clar ca are tendinta de a reveni la starea initiala, insa legatura directa cu Mediterana o va impiedica. Deci eu cred ca expertii, cum ar fi celebrul Robert Ballard, au avut dreptate cand au spus ca aici a fost un lac ale carui maluri au fost locuite", a incheiat Marasescu.

Octavian-Eugeniu MANU
Sursa: http://cybershamans.blogspot.com