Triunghiul Bermudelor - Teorii si curiozitati

Triunghiul Bermudelor (numit si Triunghiul Mortii, Triunghiul Diavolului, Marea Dezastrelor, Cimitirul Atlanticului) este o zona triunghiulara din Oceanul Atlantic marginita la extremitati de Miami, Bermuda si Puerto Rico.

Dimensiunea triunghiului variaza intre 500 000 de mile patrate pana la de trei ori mai mult in functie de imaginatia autorului. (Unii includ si Insulele Azore, Golful Mexic si Indiile de Vest in triunghi.)

Howard Rosenberg sustine ca in 1973 Paza de Coasta SUA a raspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor in zona si ca peste 50 vase si 20 avioane s-au scufundat in Triunghiul Bermudelor in ultimul secol.

Triunghiul Bermudelor este traversat spre nord-est de renumitul curent Gulfstream, care ia nastere chiar la intrarea in Marea Sargaselor prin unirea curentului Floridei cu cel al Antilelor, lat de circa 200 kilometri, cu viteza de deplasare de peste 10 kilometri pe ora, pare a nu fi strain de sinistrele intamplari din zona.

In scrierile lor, Platon (filizof grec 427-347 i.e.n.) si Aristotel (savant si filozof grec, 384-322 i.e.n.) povestesc despre o mare intinsa ce se gasea spre apus de ,,Coloanele lui Hercule'' (denumire data de antici stramtorii Gibraltar) si in adancimea careia ar fi disparut legendara Atalantida. Noroiul si ierburile in care se impotmoleau corabiile ce incercau sa strabata aceste ape, proveneau, dupa parerea lor, de la uscatul inghitit de ape. Despre aceasta aglomerare de ierburi vorbeste si filozoful Teofrast (327-287 i.e.n.) in lucrarea sa ,,Istoria plantelor''.

In mijlocul acestei mari a ajuns Cristofor Columb la 16 septembrie 1492, in cursul primei sale calatorii spre ,,Lumea Noua''. Dupa doua zile de navigatie avea impresia ca vasele sale inaintau intr-o veritabila preerie. Numai dupa trei saptamani corabiile s-au gasit din nou in marea libera. Astfel, Columb lasa posterioritatii prima insemnare scrisa facuta ,,la fata locului'' privind pericolele iesite din comun ale acestei zone oceanice. Tot el este acela care a observat acolo ciudate ,,fasii incandencente'' de ,,apa alba''.

Si - ca o confirmare moderna a acestei consemnari - dupa relatarile astronautilor americani, aceste sclipiri albe sunt ultimile lumini care mai pot fi vazute pe pamant de catre cei ce pleaca in Cosmos.

Marea Sargaselor - caci despre ea este vorba - spaima legendara a vaselor cu panze, este un loc de pe glob atat de singular, incat poate fi considerata ca o regiune geografica distincta. Nu este o mare propriu-zis, ci o portiune din Atlanticul de Nord, inconjurata de marii curenti ai canalelor si Golf Stream-ului, cu o suprafata de circa 6-7 milioane Km2. Iata cateva din caracteristicile acestei zone:

1) Abundenta foarte mare a speciilor de flora si fauna marina, ceea ce constituie un adevarat ,,El Dorado'' pentru naturalisti;

2) Fiind departata de orice tarmuri, aceasta este lipsita de aportul de apa dulce sau de gheata topita, constituind partea cea mai sarata din Oceanul Atlantic (36,5-37 la suta), care el insusi este cel mai sarat dintre oceanele lumii;

3) Transparenta foarte mare a apelor sale (peste 65 m in adancime);

4) S-a descoperit ca aici este unul dintre singurele doua puncte de pe glob unde busola indica nordul geografic si nu pe cel magnetic!

Celalalt punct care prezinta aceasta ciudatenie, exact la antipod, este Marea Diavolului, despre care vom mai avea ocazia sa vorbim, si care se afla intre Japonia si nordul Filipinelor;

5) In sfarsit, o stire de la inceputul anului 1975, mentioneaza masuratorile facute asupra suprafetei oceanelor de catre satelitul american GEOS-C, lansat la 9 aprilie. Concluzia la care s-a ajuns este menita sa sensibilizeze intreaga lume stiintifica: campul magnetic terestru determina o scadere a nivelului apelor cu aproximativ 25 m pe o portiune cu un diametru de circa 200 km in periculoasa Mare a Sargaselor. Vapoarele care circula in aceasta zona sunt fortate - fara a-si da seama - sa patrunda in aceasta ,, vale'' adanca a oceanului, reducandu-li-se, din diverse motive, posibilitatile de manevrare.

Sa mai adaugam aici si incredibila disparitie a avionului pilotat de Antoine de Saint-Exupery plecat la sfarsitul lunii iulie 1944 depe aerodromul din Corsica, intr-o misiune de cercetare.
Dupa cum spune autorul in povestea ,"Micului Print": stiu sigur ca el a revenit pe planeta sa,
pentru ca, la ivirea zorilor, nu i-am gasit trupul'', tot asa, pilotul si avionul sau nu vor mai fi
regasiti niciodata. (Este adevarat, de-a lungul anilor, s-au gasit diverse motivatii acestei disparitii. Dar nici una dintre ele nu acopera complet toate aspectele curioase legate de ,,Cazul lui Saint-Exupery'')

Aparitii stranii:

Una dintre intamplarile cele mai stranii a fost traita de Helen Cascio. S-a imbarcat pentru un zbor spre Tuk Island la comanda unui 172, cu un pasager la bord. La ora prevazuta pentru sosire, un avion Cessna se invartea deasupra insulei insa a plecat fara a ateriza. Apoi avionul a fost zarit si chiar au fost capturate mesajele pilotului insa ea nu parea sa auda nimic. "Nu inteleg nimic". Trebuia sa vad orasul, aeroportul. Dar, acolo jos nu este nimic. Este complet desertic!"
Turnul de control a incercat sa ia contact cu pilotul insa acesta parea orb si surd.
Controlorii de trafic aerian, au vazut brusc avionul facand o curba larga si disparand intr-un banc de nori din care nu a mai iesit niciodata.

Totusi, acest avion era cat se poate de real si pilotul isi anuntase aterizarea dandu-i identificare turnului de control.
Dupa cum a declarat Helen Cascio, insula avea un aer de desert total ca in perioada cand omul nu contruise nici orasul nici aeroportul. Parea o insula pustie! Oare acel avion misterios revenise din alte secole? Era vorba de o iluzie temporala sau de o distorsiune de timp cat se poate de reala?

Cu toate acestea, specialistii se feresc sa ia o decizie, iar Triunghiul Bermudelor este considerat in continuare o anomalie a naturii, fara o explicatie unanim acceptata.

Pinguinii din Antarctica

Foarte simpatici mi s-au parut pinguinii din articolul anterior, motiv pentru care am aprofundat cercetarile.

Pinguinii din Antarctica isi petrec mare parte din viata inotand in Oceanul Antarctic, vanand pesti, calmari (!!!) si krili. Pinguinii parasesc apa doar in perioada imperecherii. Atunci, ei se intorc pe uscat sau pe gheata si se indreapta spre locurile de imperechere, numite colonii. An dupa an, pinguinii se intorc la colonia unde s-au nascut. Deseori se intorc la acelasi partener.

Nuntile pe gheata ale pinguinilor imperiali
Cele mai multe pasari se imperecheaza vara, dar pinguinii imperiali se imperecheaza iarna, pe gheata rece si in bataia vantulurilor din jurul Antarcticii. Pinguinul isi alege partenerul si se imperecheaza. Fiecare femela depune un ou, il da masculului, dupa care se intoarce la mare sa se hraneasca. Timp de noua saptamani, masculul pastreaza oul cald pe picioarele lui. El nu mananca deloc in acest timp, asa ca slabeste mult.

Pinguinii motati
Pinguinii motati sunt foarte violenti. Isi iau numele de la penele aurii si ascutite de deasupra ochilor. Aceste pene sunt deosebit de stralucitoare cand pinguinii isi fac curte (isi cauta partenera). Exista doua specii de pinguini motati care traiesc in Antarctica: macaroni si pinguinul pitic. La pinguinii macaroni manifestarea dorintei de imperechere se manifesta astfel: un mascul si o femela stau pe cuib, chemandu-se unul pe altul si miscandu-si capetele. Pinguinii pitici sar de pe o stanca pe alta, in timp ce urca si coboara pe malurile abrupte deasupra marii, locurile preferate de ei pentru cuibarit.

Cuiburile pinguinilor
Pinguinii au foarte putine materiale la dispozitie pentru a-si construi cuiburile, deoarece in Antarctica cresc putine plante. Pinguinii regali si imperiali nu-si fac deloc cuiburi. Ei depun oul direct pe pamant sau pe gheata. Alti pinguini din Antarctica isi fac cuibul zgariind in pamant o adancitura, pe care o umplu cu pietricele.

Inotatori experti
Daca pinguinii arata stangaci cand merg pe jos, in apa, in schimb, sunt foarte gratiosi. Aproape ca zboara prin apa si pot ramane sub apa pana la 18 minute.

Pericolul vine din partea leopardului de mare
Unul dintre cele mai mari pericole pentru pinguini este sa fie prinsi de leopardul de mare. Leoparzii de mare mananca orice specie de pinguini, in special pinguinii Adelie. Leopardul de mare sta in asteptare in apa ascunzandu-se sub o terasa de gheata, care iese deasupra marii.

Colonii aglomerate
Sute de pinguini tipatori se aduna aici in timpul imperecherii. In ciuda aglomeratieif, fiecare pinguin isi cunoaste perechea sau puiul, strigandu-l si recunoscandu-i strigatul.
Curiozitati:
- puii mai mari stau in grupuri numite crese
- pinguinii inoata foarte repede sub apa
- ei se dirijeaza cu picioarele si coada

Antarctica – Sudul extrem al Terrei

Anne Marie m-a ajutat sa descopar Antarctica. Ii multumesc pentru informatiile pretioase!

Al cincilea continent ca marime, dintre cele sase ale Terrei, Antarctica este cel mai sudic, mai rece, mai indepartat si mai recent descoperit continent. Acoperita aproape integral de gheata si fara a avea asezari umane stabile, aceasta inconjoara Polul Sud. La randul sau Antarctica este inconjurata de Oceanul Antarctic, intindere de apa creata din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic si Indian, dar fiind considerat un ocean separat de celelalte datorita temperaturii mai scazute a apei si a salinitatii mai mici.

Numele continentului inseamna "opus Arcticii" (iar in greceste arktos inseamna urs - legatura este nu cu ursii polari, ci cu constelatiile boreale ale Urselor). Desi in antichitate geografii speculau existenta unui teritoriu in marile sudului similar celui din nord si pe hartile vremii aparea o forma numita terra australis incognita, data de nastere este recunoscuta in mod oficial ca fiind 1820, cand o expeditie rusa (condusa de Mikhail Lazarev si Faddey Faddeyevich Bellinsgauzen) a pus prima oara ochii pe pamantul inghetat continental.

Antarctica detine in jur de 90% din gheata existenta pe Pamant. Banchiza ce inconjoara continentul are aproximativ 29 milioane km cubi de gheata.

Fiind izolata de alte continente, Antarctica este practic lipsita de vegetatie. Temperatura constant scazuta, vanturile puternice si lipsa umiditatii descurajeaza orice tip de plante. Exceptie fac plantele ce se pot adapta la aceste conditii, fiind capabile sa se dezvolte activ numai cateva zile pe an. Acesti factori limiteaza existenta plantelor in Antarctica numai la cele din Regnul Protista (organisme simple, de obicei unicelulare): alge, licheni si muschi. In Antarctica exista numai doua specii cunoscute de plante ce infloresc, ele se gasesc in Peninsula Antarctica si insulele din jurul sau.

Aproximativ 40 de specii de pasari de apa – incluzand 7 de pinguini, 4 de albatrosi, cormorani, pescarusi s.a. – au gasit mediul propice de viata in Antarctica, mai ales pe insule si coaste. Multa vreme vanate pentru ulei, marile animale marine joaca un rol important in atragerea oamenilor spre Antarctica. In prezent, legile internationale, in vigoare din anii 1960, le protejeaza.

Unul din cele mai simpatice lucruri de urmarit sunt cu siguranta pinguinii, din care cei mai frumosi si spectaculosi sunt cei imperiali (Marsul pinguinilor, documentarul de Oscar, a fost filmat acolo, mai precis pe insula Adelie, care are si ea specia ei caracteristica de pinguini), apoi urmeaza focile (care mananca si pinguini) si orcile (care mananca si foci). Orcile nu sunt vante decat foarte rar, in Groenlanda.

Curiozitati:

- daca s-ar topi toata calota glaciara a sudului, apele oceanului planetar s-ar ridica cu peste 60m;
- conditiile din "vaile uscate" (temperatura si lipsa precipitatiilor) sunt similare (oarecum) celor de pe Marte, si acolo se fac teste in vederea expeditiilor pe Marte;
- Antarctica este un loc ideal pentru studiul meteoritilor, care se pastreaza in conditii foarte bune;
- cea mai joasa temperatura a fost inregistrata la statia Vostok: - 89 grade Celsius. Temperaturile maxime pot atinge rar +15 grade vara, pe langa coasta.
- calota glaciara a Antarcticii reprezinta 90% din gheata de pe toata planeta si cam 60% din apa dulce.

- cea mai mare vietuitoare de uscat este o insecta numita belgica antarctica (masoara cca 12mm)
- la mijlocul anilor '80 s-a observat o subtiere ingrijoratoare a stratului de ozon din zona Antarcticii. Subiectul ne preocupa acum pasiv pe toti si ne gandim la el mai ales cand suntem blocati intr-o intersectie la stop, respirand adanc aerul metropolitan.

Venetia - Mihai Eminescu

S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind peretii.

Okeanos se plange pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunand din valuri.

Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.

Cu glas adanc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin in clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!"

La Bucovina – Mihai Eminescu

N-oi uita vreodata, dulce Bucovina,
Geniu-ti romantic, muntii in lumina,
Vaile in flori,
Rauri resaltande printre stance nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste campii-n zori.

Ale sortii mele plangeri si surase,
Inganate-n canturi, inganate-n vise
Tainic si usor,
Toate-mi trec prin gandu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fura si cu dulci cuvinte
Imi soptesc de dor.

Numai langa sanu-ti geniile rele,
Care imi descanta firul vietii mele,
Parca dormita;
Ma lasara-n pace, ca sa cant in lume,
Sa-mi visez o soarta mandra de-al meu nume
si de steaua mea.

Cand pe bolta bruna tremura Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin in calea sa,
Eol pe-a sa arpa bland rasunatoare
Cant-a noptii dulce, mistica cantare,
Cant din Valhala.

Atunci ca si silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima imi bate, bate, si nu tace,
Tremura usor,
In fantazii mandre ea isi face cale,
Peste munti cu codri, peste deal si vale
Mana al ei dor.

Mana doru-i tainic colo, inspre tine,
Ochiul imi sclipeste, genele-mi sunt pline,
Inima mi-i grea;
Astfel totdeauna, cand gandesc la tine,
Sufletul mi-apasa nouri de suspine,
Bucovina mea!

Din strainatate – Mihai Eminescu

Cand tot se-nveseleste, cand toti aci se-ncanta,
Cand toti isi au placerea si zile fara nori,
Un suflet numai plange, in doru-i se avanta
L-a patriei dulci plaiuri, la campii-i razatori.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce canta amortit,
E inima mea trista, ce n-are mangaiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemarginit.

As vrea sa vad acuma natala mea valcioara
Scaldata in cristalul paraului de-argint,
Sa vad ce eu atata iubeam odinioara:
A codrului tenebra, poetic labirint;

Sa mai salut o data colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau in taina placeri mai naturale,
Visari misterioase, poetice soptiri.

As vrea sa am o casa tacuta, mitutica,
In valea mea natala, ce undula in flori,
Sa tot privesc la munte in sus cum se ridica,
Pierzandu-si a sa frunte in negura si nori.

Sa mai privesc o data campia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odata copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a vazut.

Melodica soptire a raului, ce geme,
Concertul, ce-l intoana al pasarilor cor,
Cantarea in cadenta a frunzelor, ce freme,
Nascur-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da! Da! As fi ferice de-as fi inca o data
In patria-mi iubita, in locul meu natal,
Sa pot a binezice cu mintea-nflacarata
Visarile juniei, visari de-un ideal.

Chiar moartea, ce raspande teroare-n omenire,
Prin vinele vibrande ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme in dulce linistire,
In visuri fericite m-ar duce catre nori.

1866, 17/29 iulie

Omagiu lui Eminescu

“Neamul nostru romanesc si-a asigurat dreptul la nemurire mai ales prin creatia lui Eminescu. Petrolul si aurul nostru pot intr-o zi seca. Graul nostru poate creste si-aiurea. Toate s-ar putea intampla. Un singur lucru nu se poate intampla – disparitia poemelor lui Eminescu. Si cat timp va exista in lume un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvata. Un neam supravietuieste mai ales prin creatiile geniilor sale” (Mircea Eliade )


Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mandri aste le nutresc;
Caci ramane stanca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricoloare,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surazand,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,
Cand cu lampa-i zboara lumea luminand,
El pe sanu-ti vergin inca sa coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il strange-n brate, tu ii fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tanara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mandrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Timisoara si Catedrala Mitropolitana Ortodoxa

Situata la mai putin de 700 km distanta de 13 capitale europene, Timisoara este un oras in care se poate ajunge relativ usor si care isi rasplateste vizitatorii cu o multime de atractii turistice. Istoria sa de peste opt secole se reflecta si in cele peste 14.500 de cladiri istorice (care reprezinta intreaga istorie a arhitecturii europene, de la perioada baroca pana la cea interbelica). Cladirile formeaza astazi cea mai mare rezervatie de arhitectura din tara, de o valoare deosebita atat pentru Romania, cat si pentru Europa.

Catedrala Mitropolitana din Timisoara este cel mai mare edificiu religios din Timisoara, catedrala a Mitropoliei Banatului, cu hramul "Trei Ierarhi".

Situata in centrul orasului Timisoara, la incrucisarea celor mai importante artere de circulatie, catedrala Mitropolitana impresioneaza prin dimensiunile ei, prin gratia liniilor cat si prin invelisul de tigla smaltuita care straluceste de departe in razele soarelui. Catedrala ortodoxa, veritabil simbol al orasului, a fost construita intre 1936 si 1940 dupa planul arhitectului Ioan Troianescu, fiind declarata monument de arta pentru arhitectura, pictura si sculptura ei.

Au fost necesari cinci ani de munca intensa pana la ridicarea tuturor lucrarilor de arhitectura, suprafata construita cuprinzand 1.542 m, iar volumul in jur de 50.000 mc, capacitatea fiind estimata la aproximativ 5.000 de credinciosi. O atentie speciala merita cele sapte clopote al caror sunet impresioneaza prin rezonanta neobisnuita care se aude pe tot cuprinsul orasului.

Stilul arhitectural al catedralei imbina traditia religioasa romana cu cea bizantina-moldoveneasca. Stilul, cu firide sub stresini, cu bolte instelate in interior, cu discuri lacuite intr-o multitudine de culori, poate fi gasit in manastiri precum Cozia sau Prislop, tipice secolului XIV. Catedrala are nu mai putin de 11 turle din care turnul principal are 83,7 metri. Constructia are o lungime de 63m si o latime de 32.

Din piata catedralei se ajunge in pridvorul deschis pe o scara de beton cu douasprezece trepte. Pridvorul deschis este sustinut de sase coloane mari din marmura asezate pe un soclu patrat. Intrarea in pridvorul inchis se face prin trei usi masive in doua canaturi frumos sculptate, atat pe fata exterioara, cat si pe cea interioara. Mai are usi pentru intrare si in partile laterale (sud si nord), de asemenea sculptate. Pe pridvor se afla turnul-clopotnita in forma patrata, cu cate cinci ferestre pe fiecare fata. Clopotele, melodios armonizate de compozitorul Sabin Dragoi, au o greutate de 8000 kg. Din pridvorul inchis, care este foarte larg, se intra in pronaos tot prin trei usi sculptate, dotate cu geamuri in partea superioara. Boltile din pronaos sunt sustinute de cinci coloane din marmura, de forma octogonala, cu capiteluri sculptate.

In pronaos, pe partea dreapta, sunt asezate, inca din anul 1956, moastele Sf. Iosif cel Nou de la Partos, fost Mitropolit al Timisoarei, in secolul al XVII-lea. Iconostasul impresioneaza printr-o sculptura realizata de Stefan Gajo. Sculptura mobilierului este opera lui Traian Novac. Picturile interioare si exterioare au fost executate de pictorul Atanasie Demian. Intre anii 2003-2006 pictura catedralei mitropolitane a fost restaurata, redandu-i-se stralucirea originala.

Inca din anul 1962 din initiativa mitropolitului Nicolae al Banatului, s-a hotarat organizarea unei colectii care sa cuprinda arta religioasa veche din Banat, adapostita in subsolul din incinta catedralei. Muzeul detine 3.000 de carti bisericesti rare, peste 800 de icoane si picturi, peste 130 de obiecte bisericesti, 10 artifacte de metal pretios, 10 vesminte, un templu, etc. Aici se gasesc manuscripte romanesti timpurii precum "Noul Testament de la Balgrad" din 1648 sau "Cazania lui Varlaam" din 1643. Partea de subsol dinspre altar cuprinde necropola mitropolitilor Banatului.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Stavanger, Norvegia – Fiorduri si plaje superbe

Cat de pretiosi imi sunt colegii! Am avut confirmarea de la o colega care mi-a sugerat o destinatie incredibila. (Merci Miha)

Regiunea Stavanger, din sud vestul Norvegiei ofera numeroase atractii pitoresti: fiordul Lysefjord, plaja Solastranda sau muntii Preikestolen si Kjerag sunt doar cateva dintre acestea.

Fiorduri superbe
Fiordurile norvegiene au fost cotate printre destinatiile turistice cele mai frumoase din lume. Intr-un sondaj al celor mai populare obiective din Patrimoniului Mondial realizat de National Geographic Traveler Magazine si Centrul National Geographic pentru Dezvoltare Durabila, fiordurile din vestul Norvegiei au iesit castigatoare.

Regiunea Stavanger are cateva fiorduri superbe. Unul dintre cele mai renumite fiorduri din regiune este Lysefjord. Fiordul are 42 de kilometri lungime, cu ziduri stancoase care coboara aproape vertical, 1.000 de metri, in mare. Fiordul nu este numai lung si ingust dar in unele locuri adancimea sa este egala cu inaltimea coastelor sale.

Poti privi acest fiord magnific intr-o croaziera, pornind din Stavanger. Acesta este fara indoiala unul dintre punctele culminante ale atractiilor naturale norvegiene.

Munti maiestuosi
Lysefjord este gazda altor doua alte atractii majore: masivele Preikestolen si Kjerag.

Preikestolen este situat la 600 de metri deasupra nivelului marii, poate fi vazut din Lysefjord, dar panorama este si mai impresionanta de sus. Dupa o escaladare spectaculoasa de doua ore vei avea o vedere magnifica asupra fiordului.

Kjerag este o alta atractie majora din zona. Cel mai inalt varf se afla la 1110 de metri deasupra nivelului marii, dar versantul nordic al Lysefjord atrage majoritatea vizitatorilor. Peretele muntelui are 984 de metri si se afla langa celebra Kjeragbolten, o stanca ce leaga altele doua intr-un mod spectaculos. Este nevoie de o drumetie de doua ore si jumatate pana la Kjerag. Fii pregatit insa pentru o excursie obositoare, care merita insa efortul.

Cascada Månafossen
Daca iti plac drumetiile vei fi incantat sa ajungi la cascada Månafossen; aceasta are o cadere libera de 92 de metri, fiind cea mai inalta cascada din Norvegia. Cascada este protejata si este una dintre cele mai mari atractii din regiunea Rogaland.

Plaje incantatoare
Regiunea Stavanger nu ofera doar fiorduri frumoase si munti maiestuosi, dar si plaje uimitoare. Aici te poti plimba pe cele mai lungi plaje de nisip din Norvegia. Sunday Times a clasat Solastranden ca cea mai deosebita a sasea plaja din lume.

Jurnalistul David a fost atat de entuziasmat incat a evaluat plaja inaintea celor din Spania si Thailanda. Petrece putin timp aici pentru a face orice iti place - plaja, inot, surfing sau kiting. Farurile de-a lungul dar si din largul coastei sunt deschise pentru turisti, iar unele dintre ele ofera cazare si hrana.

Sursa: www.visitnorway.com/

Tallinn, Estonia si Turku, Finlanda capitale culturale in 2011

Programul "Capitala culturala europeana" a fost initiat de Consiliul de Ministri ai Culturii din Uniunea Europeana in 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei si de a celebra contributia oraselor la dezvoltarea culturii.

Orasele Tallinn, din Estonia, si Turku, din Finlanda, detin de la 1 ianuarie titlul de capitala culturala a Europei (CCE) 2011, in baza unei decizii din 2007 a Consiliului de Ministri ai Culturii din Uniunea Europeana.

Aici vor avea loc diverse evenimente culturale in acelasi timp cu prezentarea propriilor atractii turistice.
Orasul estonian Tallinn a fost ales pentru frumusetea peisajelor si varietatea activitatilor culturale. Aici sunt programate concertul de jazz al lui Bobby McFerri, un spectacol de balet si expozitii de pictura, sculptura si fotografie. Iar trupele de muzica alternativa si teatrele fac ca orasul sa fie unic.
Oraselul Turku din Finlanda reprezinta o combinatie fascinanta intre vechi si nou. Este renumit pentru arhitectura istorica, restaurantele de pe vapoare si mediul academic.
Si aici vor avea loc festivaluri de muzica, spectacole de teatru de vara, intreceri sportive si sute de evenimente legate de sarbatorile de iarna.

Peste 40 de orase au obtinut acest titlu pana in prezent, informeaza site-ul Uniunii Europene.
Capitale culturale europene:
2010 Istanbul (Turcia), Essen (Germania) si Pecs (Ungaria)
2012 Guimaraes (Portugalia) si Maribor (Slovenia)
2013 Marsilia (Franta) si Kosice (Slovacia)

Primul si singurul oras din Romania de pana acum care a detinut apreciatul titlu de capitala culturala europeana a fost Sibiul, in 2007, impreuna cu Luxemburgul. Romania va mai putea avea abia in 2020 un alt oras desemnat drept capitala culturala europeana.

Surse: Europafm.ro

Reindragosteste-te de Romania

Articol scris de Oreste Teodorescu si publicat in revista Tango

Ader la acest indemn!

Sa-ti vorbesti de rau tara, este ca si cum ti-ai injura, umili si chiar batjocori, mama. Daca Cerul este Tatal Cosmic, iar Pamantul – Mama Gea, atunci toti oamenii se pot considera frati, in marea familie a umanitatii.

Daca am intelege ca destinul nostru individual este legat fundamental de cel al poporului din care facem parte, n-ar mai exista abuzuri, ticalosii, fara de legi. Caci nu poti fi doar tu extrem de bogat, iar vecinul tau ultrasarac, caci tot istoria ne invata ca acest tip de dezechilibru genereaza revolte, revolutii, razboaie.

Pilda Sodomei si a Gomorei ne invata ca atunci cand un popor intreg este viciat, alterat, cand nu mai exista macar un individ luminat de adevar, care sa aduca Lumina, atunci el este sortit pierii.

Slava Domnului, in ciuda atator evenimente discutabile prin care a trecut si trece tara noastra, au existat intotdeauna spirite care sa echilibreze balanta. Avem un salvator mesianic in fiecare domeniu vital el existentei si va rog sa-mi permiteti o foarte sumara nominalizare:

medicina-Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei;
aerodinamica -Henry Coanda, inventatorul motorului cu reactie;
in 1827, Petrica Poenaru inventeaza stiloul;
Victor Babes scrie primul tratat de bacterologie din lume;
Alexandru Ciurcu inventeaza prima ambarcatiune cu reactie in 1886;
Emil Racovita devine parintele biospeologiei, in 1904;
un an mai tarziu, Augustin Maior inventeaza telefonia multipla;
tot noi am dat primul inginer femeie din lume in persoana doamnei Eliza Leonida Zamfirescu si desigur lista se poate intinde pe multe pagini,

sa-i mai amintim doar pe Traian Vuia, inventatorul pneurilor la terenul de aterizare al avioanelor,

sa ne mutam putin in sfera artelor si a filosofiei amintindu-ne de Lucian Blaga, si de minunata sa „Trilogie a Cunoasterii”,
de Mircea Eliade, cu a sa ultracuprinzatoare „Istorie a credintelor si ideilor religioase”,
de Eugen Ionescu, parintele teatrului absurd; samd.

Din aceasta simpla enumerare ne putem da, lesne seama, cu nu suntem in nici un caz un popor de urangutani, violatori si trepadusi ai planetei. Ba chiar, dimpotriva si la nivelul cetateanului obisnuit, provenit dintr-o cultura izolata si dintr-o tara aflata mult timp la periferia preocuparilor europene, se poate observa un plus de calitati fata de altii si aici as sublinia vorbirea fluenta a unei limbi straine, cunostinte generale la un nivel acceptabil, deschidere catre cunoastere, lipsa dogmatismului, toleranta etc.

Departe de mine gandul protocronist ca Romania ar fi buricul pamantului, ca suntem un popor ales sau cine stie ce alte „arogante”, dar am certitudinea ca putem sta linistiti in centrul Europei, ca parteneri cu drepturi depline, tinand cont atat de mostenirea genetica si culturala, dar, mai ales de potentialul urias pe care il avem multidisciplinar.

Iata si aici cateva exemple:
romanii care lucreaza la cele mai performante nivele, pentru Bill Gates;
licitatiile internationale care se fac pentru tablourile lui Sabin Balasa, Ciucurencu, Iser;
spectacolele de teatru care ridica salilie de la Londra, Paris, New York, Tokyo...

Evident, trebuie sa ilustram cumva si rolul spiritual pe care Romania il joaca pe marea scena a lumii. Ortodoxia noastra, atat de apropiata de crestinismul primelor trei secole si care ne invata blandetea, smerenia, comunicarea neintrerupta cu Dumnezeu, micile nuclee isihastice care sunt un izvor nesecat de intelpciune si iubire. Ar trebui tradusi in cat mai multe limbi duhovnici ca parintele Constantin Galeriu, Arsenie Boca, Ilie Cleopa.

Cu siguranta, inflatia de demagogie si oportunism politic, ne-au facut sa ne jenam de cuvinte mari, de propriul steag arborat cu ocazia zilelor importante pentru tara, sa ascundem in strainatate originea noastra daco-romana, dar de aici si pana la efluviile de ura si mizerii perorate de diversi pseudo-intelctuali la adresa natiunii noastre este o cale lunga ce nu trebuie strabatuta niciodata.

Cred cu tarie in destinul si vocatia Romaniei, sunt indragostit iremediabil de peisajul tarii mele si, dupa ce am strabatut aproape intreaga lume, nu mai am nici un complex cu privirea la valoarea umana, intelctuala si spirituala a poporului meu. Si sunt convins ca doar reindragostindu-ne de propria tara, o putem salva si reconstrui pe temeliile solide ale intelpciunii, armoniei, frumosului si pacii!

Paestum - orasul antic al zeilor

Paestum este un oras antic din Magna Graecia, sacru pentru Poseidon dar devotat si zeitelor Hera si Atena. Teritoriul sau este inca inconjurat de ziduri grecesti, inlocuite ulterior de cele romane.

Este situat in regiunea Campania, provincia Salerno, Italia, la aproximativ 30 km sud de capitala provinciei (97 km sud de Napoli), in apropiere de coasta Golfului Salerno.
Orasul a fost fondat la sfarsitul secolului VII i.Hr. de catre colonistii greci din Sybaris (Sybaris), sub numele de Poseidonia. Bogatia orasului este documentata de constructiile din secolele al VI-lea si al V-lea i. Hr.

Dupa secolul XI, Paestum a fost complet uitat, fiind redescoperit abia in secolul al optsprezecelea, aproape simultan cu orasele romane Pompei si Herculaneum.
Dintre marile temple ale caror ruine sunt bine conservate pana in zilele noastre se remarca:

Templul Herei: cunoscut sub numele de "Bazilica lui Herathos" (cca. 540 i.Hr.), a fost unul dintre cele mai mari temple grecesti construite in piatra. Este cel mai vechi dintre cele trei temple din Paestum si poarta insemnele arhaice in anumite caracteristici structurale, cum ar fi coloanele, excluse ulterior din arhitectura canonica.

Templul lui Neptun: in realitate si acesta dedicat Herei, prezinta forme mature asemanatoare celor din templul lui Zeus din Olimp.

Templu Atenei (aprox. 500 i.Hr.), cunoscut anterior ca Templul lui Ceres, este cel mai mic dintre temple, construit intr-o combinatie de stiluri doric si ionic (coloane si vestibul).

Heraion: un sanctuar antic dedicat zeitei Hera.

Zonele publice cuprindeau: Forumul (Templul Pacii, Bazilica, Sanctuarul), Agora (Pietele Heeron si Ekklesiasterion si amfiteatrul Roman.

Paestum este in prezent o statiune balneara, cu o plaja de nisip de 12 km lungime, marginita de pini, cu vedere la Marea Tireniana.

Muzeul din oras gazduieste o colectie importanta de obiecte antice grecesti din sudul Italiei. Printre aceste multe nave, arme si picturi. Cele mai importante sunt picturile de la Mormantul unui scafandru (480-470 i.Hr.), unicul exemplar de pictura clasica greaca din Magna Graecia, care interpreteaza trecerea de la viata la moarte, ca saltul unui scafandru in apa, mister si adanc.

Sursa: http://it.wikipedia.org/wiki/Paestum

Teatrul de Balet din Moscova

Bolshoi Theatre sau Teatrul Balsoi (in limba rusa traducandu-se prin Teatrul Mare) este celebrul teatru din Moscova, Rusia, proiectat de arhitectul Joseph Bové, ce gazduieste spectacole impresionante de balet si opera. Baletul Bolshoi si Bolshoi Opera sunt printre cele mai vechi si mari companii de Opera si Balet din lume. O filiala a teatrului o constituie Academia de Balet - Bolshoi Ballet Academy, o scoala de balet lider mondial, unde se formeaza cei mai buni si apreciati balerini.

Unul dintre cele mai mari teatre din lume se mandreste cu traditii si evenimente unice dar si cu o atmosfera de neuitat. O seara la Bolshoi este parte esentiala a unei vizite la Moscova.

Cladirea in sine este unul dintre simbolurile Moscovei, un exemplu cu adevarat impresionant de arhitectura clasica ruseasca, aflat vizavi de zidurile Kremlinului. Bolshoi este a doua mare Opera din Europa (dupa La Scala), grandoarea si puterea artistica fiind prezente in fiecare aspect al sau, inclusiv la impresionanta statuie a lui Apollo, care domina fatada teatrului renumit pentru stilul coregrafic aparte.


Bolshoi isi ia rolul de Teatru National al Rusiei in serios, politica sa fiind aceea de este de a se asigura ca 70% din repertoriu este alcatuit din capodopere rusesti. In ultimii ani, compania a facut eforturi pentru a creste numarul de reprezentatii avand la baza opere mai putin cunoscute ale unor compozitori rusi din secolul 20, iar unele dintre cele mai interesante si recente piese din repertoriu includ spectacole de balet si opere de Prokofiev, Sostakovici, Stravinsky, etc

Pentru iubitorii de opera si balet se recomanda ca inainte a participa la un spectacol la Bolshoi sa se informeze despre intreaga stagiune, deoarece calitatea pieselor poate fi variabila. Pentru restul, frumusetea uluitoare a scenografiei si atmosfera istorica a teatrului rus vor fi suficiente pentru a garanta o seara cu adevarat memorabila.

Viata - o calatorie (pentru Radu Beligan)

Radu Beligan si-a lansat de curand manuscrisul autobiografic “Note de insomniac”, publicat in editie limitata. Maestrul teatrului românesc a facut in fata brasovenilor, cu doua luni inainte de a implini venerabila virsta de 92 de ani, un spectacol marturisire, intitulat “Confesiuni despre viata si arta”.

“Iubiti orice, dar iubiti”
Radu Beligan: “A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber. Intr-un anumit sens esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin. (…) Viata mea n-a fost usoara. A fost o lupta permanenta si sper ca am iesit invingator, nu e o victorie stralucita, dar o victorie confortabila.

In ultima vreme foarte multa lume imi puna aceasta intrebare stereotipa: «Care este secretul longevitatii dumneavoastra?». Cit inca mai am rabdare sa le raspund le spun ca dupa mine secretul biblic al longevitatii este iubirea.

Cred ca suntem pe pamint pentru acest motiv: sa iubim. Le spun adesea celor ce vor sa ma asculte: «iubiti ce vreti, dar iubiti!». Nimic nu este mai dezastruos decit infirmitatea inimii. (…) Si fiindca am acest prilej, dati-mi voie sa va declar ca va iubesc. Da, va iubesc si pe dumneavoastra, spectatorii mei credinciosi, care m-ati facut ceea sunt azi. (…) Am calatorit frumos impreuna. Daca viata este o calatorie scurta, trebuie sa incercam s-o facem la clasa I”.

Cu aceasta declaratie si-a incheiat maestrul marturisirea facuta, in semiobscur, asezat pe un jilt, linga masa pe care erau asezate zeci de file din memoriile sale, alaturi de un pahar cu suc de grapefruit rosu, cu whisky. In dreapta, orientat spre sala, un ceas cu pendula a aratat publicului ca timpul trece pentru oricine, chiar si pentru spectatori.

Timp de aproape doua ore actorul nascut bacauan a facut celor prezenti confesiuni inedite despre viata si arta, despre “intilniri memorabile cu artisti geniali” care i-au influentat devenirea profesionala si spirituala: Lucia Sturdza – Bulandra, Elvira Godeanu, Victor Ion Popa, George Vraca, Sica Alexandrescu sau dramaturgii Eugene Ionesco, Camil Petrescu si Mihail Sebastian. Maestrul Radu Beligan a marturisit ca intreaga sa cariera se datoreaza Luciei Sturdza – Bulandra si cuvintelor pe care actrita i le-a spus la un curs al ei, la care tinarul Beligan a recitat din Esenin: “Dumneata, daca ai sa fii serios, ai sa faci o mare cariera”.