luni, 2 mai 2011

Fluviul Huanhe, China

Fluviu situat in partea de nord a Chinei, Huanhe (4845 km) constituie alaturi de Tigru, Eufrat, Nil si Indus unul din primele focare de civilizatie antica.

Al doilea fluviu din China ca marime, acesta izvoraste din Podisul Tibet, Muntii Bayan Hara, strabate Muntii Kunlun, parcurge lacurile Orin si Zharin din depresiunea Odon-Tala, ocoleste Muntii Amne Machin unde formeaza mai multe cascade si defilee, iar mai departe strabate Desertul Gobi la capatul caruia descrie marea curbura unde delimiteaza podisul Ordos si isi sapa o vale cu aspect de canion in Podisul de Loess.

Din acest loc, el devine, dintr-un rau cu apa cristalina de munte, Fluviul Galben, culoarea fiind data tocmai de loessul (praf fin, silicos si argilos) acumulat. In acest cot, Huanhe intersecteaza de doua ori grandioasa constructie antica de aparare, Marele Zid Chinezesc.

Prezinta caracteristici montane in cursul superior (pe o distanta de 1172 km), maluri inalte de 50-100 m in cursul mijlociu (2970 km) si este indiguit in cursul inferior (703 km).

Dupa confluenta cu Weilu formeaza celebrul defileu intre Muntii Tiulig si Taihang, numit Poarta Tanggnan, care a avut un rol important in istoria Chinei. Intra apoi in Marea Campie Chineza, strabatand-o pana la varsarea sa in Golful Bohai (Marea Galbena). Huanhe a produs in timp peste 1500 de inundatii.
Doua importante orase se afla pe cursul sau: LanChan sau "Orasul de Aur" si Xian, situat pe Drumul Matasii.

Numit "Necazul Chinei" sau "Dragonul insetat", din cauza catastrofelor, inundatiilor si a schimbarii de 7 ori a cursului inferior in decurs de 4 milenii, Huanhe a asigurat trecerea de la preistorie la civilizatie prin constituirea primului stat chinez, a dinastiei Xia, apoi Shang.
Sursa: http://regiuni.famouswhy.ro

Lacul Titicaca, granita dintre Peru si Bolivia

Lacul Titicaca (in treducere Lacul Frumos) este un lac situat la altitudinea de 3821 m. Din 1862 detine recordul mondial al celei mai inalte cai navigabile din lume pentru nave de mare tonaj. De asemenea, este si cel mai mare lac din America de Sud, avand o suprafata de 9710 km².

Situat in podisul andin Altiplano, inconjurat de Anzii Cordilieri la granita dintre Peru si Bolivia, Lacul Titicaca are o adancime medie cuprinsa intre 140 si 180 m, atingand maxima de 280 m. Partea de vest a lacului apartine regiunii peruane Puno, iar cea estica departamentului bolivian La Paz.
Mai mult de 25 de rauri se varsa in Titicaca. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele dens populate.

O legenda povesteste ca, dupa Potopul andin, Inti, zeul Soarelui, si-a indreptat prima raza asupra lacului Titicaca si a trimis din cer pe pamant, un fiu si o fiica pentru ca ei sa-i invete pe oameni sa-l cunoasca, sa-l adore si sa il considere zeul lor. Manco Capac si Mama Ocllo vin din est, din Insula Soarelui, din mijlocul lacului sfant, sa dea nastere unei noi civilizatii, el ca un luntras aborigen in poncho rosu, stand in picioare, cu o prajina lunga in mana, conducand ambarcatiunea, iar ea, chircita in spate, toarce lana de lama pe un fus de lemn. Locul in care Manco Capac si-a infipt bastonul de aur, a devenit locul ideal pentru dezvoltarea noii civilizatii. Acest loc a fost numit Cuzco.
Sursa: Wikipedia.ro

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Biserica Sf. Teodora din Peloponez - miracol

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez.

Sf. Teodora a trait in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant. Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor.
Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci."

Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a murit sfanta.
Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII. Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona.

Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.
Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia"minunea". Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.
Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul.

Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.
S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladire a devenit "un corp viu”.

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie:
aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse.

Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987).

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).
Sursa: http://daniilsihastru.blogspot.com

joi, 28 aprilie 2011

Pestera Piatra Altarului, Muntii Bihorului, Platoul Padis

Unii speologi care au vizitat-o spun ca ar fi printre cele mai frumoase 3 pesteri ale Europei. Altii afirma ca este cea mai frumoasa. Nu degeaba, cei care o ingrijesc au ferecat-o cu trei porti de fier si vorbesc despre ea ca despre un loc paradisiac.

Galeria “Palatul” este o sala inalta de 30 m precedata de o anticamera “Baldachinul”; este o zona cu formatiuni rare, curgeri mari de calcit si domuri inalte. Palatul are forma unei catedrale gotice, inalta si ingusta, flancata de coloane de 15-20 m inaltime. Este un monument de arhitactura subterana unic in felul sau in Romania .



Galeria “Paradisul” este o sinteza a intregii pesteri. Spatii generoase sprijinite pe coloane si discuri, geometrii cristaline ascunse sub ochiuri de apa, depuneri diafane de ace, unice in pesterile noastre. Galeria Paradisului se sfarseste neasteptat, cu un parau de “mondmilch”, (laptele de luna), – o pasta fluida, de un alb nepamantean, ce izvoraste dintr-o crapaturaa calcarului.

In baza pesterii s-a dezvoltat, pe scara larga, un alt fenomen. Sub oglinda nemiscata, apa supramineralizata a acoperit totul in cristale perfecte de calcit. Fenomenul este rar intalnit pe glob si el face din “Geoda” din Piatra Altarului sa fie unul dintre superlativele domeniului subteran. Un popas in Geoda este o experienta unica, un prilej de meditatie asupra perfectiunii cristaline.

Galeria “Altarul Ursilor” este o galerie orizontala cu bolti arcuite, denumita “Citimirul Ursilor”. Ursul de caverna – “Ursus Spelaeus”- era un locuitor obisnuit al pesterilor in timpul ultimelor perioade glaciare. Aici se pot observa un mare numar de cranii de ursi tineri si de pui, unele dintre ele abia se mai ghicesc sub stratul gros de calcit.
Pestera “Piatra Altarului” nu este amenajata pentru public, fiind deschisa doar pentru cercetari stiintifice.
Remus FLORESCU - Clujeanul

Muntii sacri ai lumii - Simbolistica

Citind cartea "Gandirea magica" o academicianului Constantin Balaceanu-Stolnici am ramas surprinsa de simbolistica extrem de bogata a acestor forme de relief. Acest articol preluat de pe dacii.ro este exceptional.

Motto: "In tine se afla muntele Meru/ Inconjurat de sapte continente/ Exista izvoare, lacuri, munti, campii/ Si zei ai diverselor regiuni./ Exista si profeti/ Calugari si locuri de pelerinaj./ Si deasupra zeilor/ Se afla stelele, planetele/ Si soarele, impreuna cu luna/ Totodata, mai exista si cele doua puteri cosmice,/ Cea care distruge si cea care creeaza;/ si toate elementele; eterul, aerul si focul, pamantul si apa./ Toate acestea sunt in interiorul tau/ Si toate isi implinesc menirea/ In jurul muntelui Meru" (Siva Samhita, vers. 1-5)

Imparatii Chinei faceau sacrificii in varful muntilor... Shiva Maheshvara cobora in varful lui Bhu-Phnom... Buddha locuia intr-o gradina splendida, in varf de munte... Moise a primit tablele legii in varful Sinaiului... nemuritorii taoisti se inaltau la cer din varful unui munte... Arca lui Noe s-a oprit in varful Ararat-ului... Motivul e omniprezenta in culturile lumii: Meru in India, Kuen-Luen in China, Fuji Yama in Japonia, Olimpul grec, Potala in Tibet, Sinai si Golgota, Muntele Alb celtic, s.a.m.d.

In toate traditiile gasim un munte polar, central, a carui aura spirituala ii depaseste cu mult dimensiunile fizice; ascensiunea este, evident, de natura spirituala. In cosmogoniile tabernaculare, Muntele a fuzionat cu motivul insulei din mijlocul oceanului primordial, caz in care apare in reprezentari ca fiind purtat in spate de broaste testoase. Uneori Muntele se confunda cu germenele/oul primordial si un sarpe se incolaceste in jurul lui pentru a-l pazi; in culturile triburilor altaice, Muntele poarta in vaile sale un lac alimentat de bolta cereasca; din lac izvorasc patru fluvii care iriga lumea. Pe malul lui creste arborele vietii si la umbra acestuia traieste cuplul primordial.

Muntele este adesea reprezentat ca fiind piramidal, cu terase si cele patru fatete colorate in mod diferit si orientate spre punctele cardinale. Lingvistul Pierre Gordon plasa originile reprezentarii piramidale cu cel putin 25000 de ani in urma, anterioara chiar separarii Eurasiei de America. Acelasi model a dus, probabil, la aparitia piramidelor egiptene, sud-americane si a zigguratelor mesopotamiene. Hieroglifa egipteana care desemneaza axul lumii e un fel de piramida abrupta; numele acestei hieroglife este Mer. Asezata de obicei sub hieroglifa Kaf (securea egipteana), desemneaza polul- si deci un munte polar.

In mai multe mituri egiptene, creatorul, pentru a plamadi lumea, s-a asezat pe muntele primordial sub forma unei pasari enorme (soim sau ibis). Numele soimului derivat din radacina k-r-ou (cel-de-sus) si e verbalizat Horus (fiul lui Isis cu Osiris) . Cei patru fii ai lui Horus sunt cei patru stalpi ai cerului... In Mesopotamia, piramidele-ziggurat de la Borissipa, Ur si Etemananki aveau cate sapte terase, in cele sapte culori ale spectrului.

In Biblie (care contine in primele unsprezece capitole ale genezei mituri venite din nordul Mesopotamiei, fixate in scris abia tarziu, prin 1500 i.e.n.) oamenii au construit turnul Babel (ziggurat-ul din Babilon) pentru a urca la ceruri. Acelasi model il urmau si faraonii egipteni; de altfel, numele Babilon (Bab-Ilani- poarta zeilor) sau Babel (Bab-el- poarta zeului) inseamna acelasi lucru- locul unde s-a construit ceea ce egiptenii numeau Sba - poarta cerurilor instelate. In Isaiia, XIV, proiectul turnului ii estea atribuit regelui din Babilon: "Tu ziceai in sufletul tau: ma voi aseza pe muntele unde isi au salasul zeii, in regiunile indepartate din septentrion."

In America Centrala, Teotihuacan din Mexic e o piramida a Soarelui; la fel si cele pre-incase Huaca del Sol si Huaca de la Luna in regiunea Moche. Cu baza patrata si trepte, acestea seamana cu reprezentarile euro-asiatice ale Muntelui Primordial. La populatiile Maya, mitologiile referitoare la acesta sunt numeroase. Piramidele au fetele colorate diferit si trepte care alcatuiesc scari duble, pe fatetele opuse. Exista treisprezece trepte, iar baza subterana e construita simetric, in noua straturi. Aceasta imagine a abisului infernal in trepte, care capata forma muntelui inversat, e raspandita in toata Eurasia (o regasim si in cercurile concentrice succesive ale Infernului lui Dante).

In Iran, numele muntelui primordial era Hara Berezaiti (muntele de fier); intr-una din primele carti atribuite lui Zoroastru, poarta numele de Airyana Vaedja (este locul unde traiesc primii oameni- polul lumii, in jurul caruia se misca soarele si planetele).

La Indieni, centru lumii e muntele Meru-un munte polar, ale carui fatete sunt colorate (estul-alb, sudul-rosu, vestul-galben, nordul-negru). La kalmukii din Asia centrala, muntele Sumeru e inconjurat de sapte inele de apa (faceti comparatia cu Apa Sambetei din mitologia romaneasca). Sumeru are la fel, fatetele colorate-vestul rosu, nordul galben, sudul albastru si estul alb.

Muntele central se regaseste in forma simbolica in tumuli, cairni si movilele de piatra celtice, in colinele artificiale chinezesti, in "muntii de nisip" de anul nou din Laos si Cambodgia, etc.

Trebuie subliniat ca tabloul simbolic al Muntelui functioneaza la mult mai multe niveluri decat cel strict fizic, al asezarii geografice. Dimensiunile spirituale ale Muntelui capata zeci de intelesuri in subconstientul colectiv uman. Chiar si ascensiunea febrila a unui alpinist ascunde misterul profund al escaladarii limitarilor si al cautariii unei realitati ultime.
Fie ca vorbim de Muntele pomenit de Strabon in Geografia, fie ca vorbim de oricare dintre piscurile monumentale ale Daciei, ne strabate un fior de mister. Sa ne gandim numai un moment la statuile megalitice mai vechi decat omenirea, care ne impodobesc Carpatii... Suntem oare doar depozitarii unei cunoasteri pe care nu putem spera s-o descifram vreodata? Probabil zecile de sfincsi de la Bratocea si Lacul Rosu, din Valea Sebesului, Zarnesti, Piatra Arsa si Toplet (ca sa enumaram doar cateva) - sunt singurii care ne-ar putea da raspunsurile la aceste intrebari.

Asadar Muntele- metafora a vietii prin simpla-i existenta statica - este pasul spre supra-uman. Odata atingand inaltimile existentei spirituale, renasterea poate avea loc doar prin sacrificiul suprem (jertfa intru Zamolxe) sau moartea initiatica (prin descensus ad inferno- coborarea in Pestera, Tarâmul Celalalt, de unde initiatul se intoarce in lume fiind nascut a doua oara de Geea, de Mama Universala Primordiala- Terra Mater).
Sursa: dacii.ro

marți, 26 aprilie 2011

Tenerife – insula unde este mereu primavara

Articolul 300 si Anne Marie care a pregatit ceva special: multa sangria pe o terasa din Tenerife :)

Tenerife este cea mai mare insula dintre Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Este cea mai populata insula a Spaniei si a arhipelagului, avand o lungime de 80 de km si o latime de 50 de km. Coasta sudica a insulei, foarte dezvoltata, are o clima uscata si plaje aurii in timp ce coasta nordica are o clima umeda si plaje cu nisip negru situate la poalele stancilor abrupte, care iti aduc aminte de originile vulcanice ale insulei. Intre aceste doua zone se afla cel mai inalt varf din Spania, Teide, acoperit permanent de zapada si cu o inaltime de 3.718 m.

Pamant legendar pentru vechii navigatori si pentru autorii clasici, Tenerife continua sa fie o bijuterie naturala care isi pastreaza neschimbat farmecul si care ofera totodata luxul si facilitatile necesare pentru relaxare si distractie. Nu se poate vorbi de un singur peisaj in Tenerife ci de un mozaic incredibil de peisaje. Totul este un amestec de perspective, culori, arome si panorame diferite care surprind la tot pasul.

Capitala si portul principal, Santa Cruz de Tenerife, se afla in partea de sud vest, intr-un golf spectaculos. Carnavalul de aici este cel mai exuberant din Spania si este de asemenea foarte popular in toata lumea, fiind declarat Festival de Interes Turistic International. Carnavalul este celebrat in multe zone din nordul si sudul insulei, dar partea sa cea mai importanta se desfasoara in Santa Cruz: concursuri, grupuri de muzicieni stradali, grupuri de menestreli , oameni costumati etc. Odata ce este aleasa Regina festivalului ia sfarsit prima parte a carnavalului, urmand sa inceapa carnavalul de pe strada, unde numerosi oameni se aduna in centrul orasului Santa Cruz pentru o sarbatoare care va dura 10 zile.

Ospitalitatea face parte din spiritul insulei. Pozitia sa geografica, punte de legatura de-a lungul secolelor intre Europa si America, a transformat Tenerife intr-un punct de escala si obiectiv pentru comercianti, aventurieri si oameni de stiinta. Contactul cu alte culturi si nationalitati a fost intotdeauna ceva obisnuit aici. Aceasta ospitalitate proverbiala din Tenerife, care se face simtita inca de la aeroport si se regaseste in continuare in serviciile hotelurilor, in locurile de distractie si in orice clipa a vacantei transforma sejurul oricarui turist intr-o experienta dintre cele mai placute.

Printre atractiile insulei se numara:

Plajele - peste 140 de plaje naturale si artificiale, majoritatea cu nisip negru de origine vulcanica, dar si cateva cu nisip auriu.

Puerto de la Cruz – cea mai veche statiune din Tenerife, cu hoteluri construite pe stancile din lava neagra

Parcul National Teide – declarat in 2007 loc al patrimoniului mondial, ofera peisaje fascinante create de vulcanul Teide

Stancile Los Gigantes - stanci verticale ce "cad" in mare de la inaltimi curpinse intre 500 si 800 de metri.

Piramidele de la Guimar - structura lor aminteste de construcţiile similare din Mexic, vestigii ale vechilor civilizatii azteca si maya.


vineri, 22 aprilie 2011

Paste in Germania - Traditii

Se crede ca termenul german “Ostern” vine de la o zeita anglo-saxona din antichitate numita "Eastre", "Eostre", "Ostara". Momentul sarbatorii este foarte special - celebrarea lui Hristos coincide cu trezirea naturii la o noua viata dupa somnul hibernal. In gospodariile germane se face curatenia de primavara si se decoreaza casele cu ramuri inmugurite, narcise, salcie, primele mladite de grau. Copaci de Pasti, copacei micuti sau ramuri, impodobiti cu oua, au facut parte mult timp din sarbatoarea germana a Pastelui.

Din traditia sarbatorii face parte si masa bogata de Pasti, dupa un post sever. Este imposibil sa iti imaginezi Pastele fara oua colorate, schimbate sau daruite, traditie care dateaza din sec. al 16-lea. De Pasti copiii joaca un joc: se intrec in rostogolirea oualor colorate pe pante din iarba sau le ciocnesc la capetele ascutite si copilul al carui ou nu s-a spart, il obtine si pe cel spart. Iar familia mananca oua fierte tari saptamani la rand!

Iepurasul de Pasti este mentionat pentru prima data in Germania, in 1590. In unele regiuni se crede ca iepurasul aduce ouale rosii in Joia Mare si pe cele colorate in noaptea dinaintea Pastilor. Primele delicatese din aluat dulce sub forma de iepurasi au aparut tot in Germania, pe la 1800.