Zakynthos – Insula greceasca idilica

Despre Zakynthos se spune ca a fost insula preferata de Artemis si Apollo pentru peisajele sale idilice, pentru minunatele plaje nisipoase, apele adanci, clare si albastre, pesterile de la malul marii, apusurile magice si climatul bland. Homer in "Odiseea" o numea “Insula Impadurita”, venetienii au alintat-o "Floarea Orientului".

Zakynthos este si o insula a contradictiilor – munti cu paduri de pin, campii fertile, numeroase plaje, foarte diferite si greu de numarat, coaste impozante care au dus la formarea pesterilor, cum ar fi de exemplu minunata Pestera Albastra din nord-vestul insulei.
Climatul este bland, mediteraneean, cu ploi bogate, dar si cu soare in timpul iernii, vegetatia este bogata, mereu verde, ceea ce justifica denumirea de “Fior di Levante”, iar maslinele, citricele si strugurii sunt la mare cautare.

Insula Zakynthos este vestita pentru frumusetea plajelor sale largi si nisipoase ( din Vassilokos, Laganas, Kalamaki, Tsilivi si Alykes) si pentru broastele testoase Caretta - Caretta, specie protejata de lege. In golful Laganas, guvernul grec a creat Parcul National Marin pentru a proteja aceasta specie.

Insula a fost descoperita de Zakynthos, fiul lui Dardanos - regele Troiei, a fost stapanita de Ulysse, regele Itakai, ocupata apoi pe rand de macedonieni, romani, britanici, venetieni, francezi, italienii din Napoli, turci care au stapinit-o si au influentat-o in dezvoltarea sa, lasandu-si amprenta asupra culturii, arhitecturii si stilului de viata. A urmat apoi “valul modern” de cotropiri : francezi (1797), rusi si turci (1799-1807), imperiul francez (1807-1814), britanicii(1814-1864). La 21 mai 1864, insulele grecesti din Marea Ionica s-au unit sub steagul Greciei; imnul national “Oda Libertatii” fiind scris de poetul national al Greciei, originar din Zakynthos.

Zakynthos este o insula cu un trecut bogat, este insula muzicii, poeziei si ospitalitatii. Taramul natal al lui Dionysios Solomos, poetul national grec, a lui Hugo Foscolo si Xenopoulos, ea a avut si pastreaza si astazi un grad ridicat de activitate culturala. Influentele venetiene si traditiile grecesti confera insulei specificitate. In plus, datorita variatelor forme de arta care au fost cultivate si dezvoltate aici, Zakynthos este denumita si “Florenta de est”. Concerte si alte manifestari culturale sunt organizate in fiecare an pe insula.

Cele mai importante biserici si manastiri pe care va propunem sa le vizitati sunt : Catedrala Agios Dionysos – cea mai mare si frumoasa din insula, singura care a scapat intacta dupa cutremurul din 1953 cu o canpanila ce aminteste de Bazilica San Marco din Venetia, in care se gaseste sicriul cu Sf. Dionysos, patronul orasului;

Agios Keriotissas construita pe locul unde a fost gasita icoana facatoare de minuni; se spune ca orice tentativa de a muta icoana a fost zadarnica; Agia Mavra – a doua biserica ca importanta in insula; Agios Dimitrios – cu o placa in dialect dorian, provenind de la Templul Artemisei; Agios Ioannis Thelogou – contruita pe ruinele Templului Artemisei; Panagia tis Eleftherotrias – manastire de femei, construita in 1961;

Agios Nikolaos - cu interiorul in rosu si verde si cu un frumos iconostas; Panagiatis Anafonistrias - dupa un naufragiu, locuitorii au gasit o icoana a fecioarei cu pruncul in brate - pentru aceasta, ei au construit o capela si o manastire; Agios Penteleimonas – are un put de apa in interior, sub altar, credinciosii o folosesc pentru vindecare; Agios Nikolaos Megalowati - Icoana Sfantului Nicolae de pe sol, de langa iconostas a fost gasita exact in acelasi loc, oamenii doar i-au adaugat rama de argint care o inconjoara; Agia Marina – dedicata Sf. Marina.

Plajele sunt pe toate gusturile: agolomerate sau ascunse si intime, cu nisip auriu sau pietricele albe marunte, unele late, altele mai inguste, frumoase si unele nu foarte aglomerate; de cele mai multe ori sunt inconjurate de munti, coaste stancoase, insulite rasfirate in apele turcoaz, golfuri pitoresti, paduri bogate, grote ascunse si stanci austere peste care se ridica in aer un miros placut si puternic de la crinii de mare ce cresc pe langa plaje.

Samos, Grecia – Insula lui Pitagora

Samos este o insula situata in estul marii Egee, la sud de insula Chios, la nord de insula Patmos si de Dodecanese, langa coasta Asiei Mici, la 1.6 kilometri, de care este despartita prin stramtoarea Mycale.

Potrivit lui Strabon (istoric si geograf antic) numele Samos vine din feniciana si inseamna “ridicat de langa tarm”. In timpuri stravechi Samos era un oras – stat deosebit de bogat si puternic. Aici se afla portul antic Pytagoreion si sanctuarul antic Heraion, ambele apartinand patrimoniului mondial UNESCO si, de asemenea, apeductul Eupalinian, o minune a ingineriei antice.

Samos este locul nasterii filozofului si matematicianului grec Pitagora, a filozofului Epicur si a astronomului Aristarchus (prima persoana care a lansat ideea potrivit careia Pamantul se invarte in jurul Soarelui). Vinul din Samos era foarte apreciat in Antichitate si este inca produs pe insula si in zilele noastre.
Insula Samos a avut autonomie pana in 1835, cand s-a alipit Greciei, in timpul Primului Razboi Balcanic. Din punct de vedere administrativ Samos face parte din Prefectura Samos si din lantul insulelor din Nordul Marii Egee.

Insula are 478 de kilometri patrati, 43 de kilometri lungime si 13 kilometri latime. Este separata de Anatolia de 1.6 kilometri, prin Stramtoarea Mycale. Desi este relativ muntoasa, insula Samos are si cateva campii fertile. O mare parte a insulei este acoperita de vii, din care se produce vinul, faimos inca din Antichitate. Cele mai importante campii sunt in zona Pitagorio, in sud-est, Karlovasi, in nord-vest si Maratocampos, in sud-vest.

Relieful este dominat de muntii Ampelos si Kerkis. Masivul Ampelos este situat chiar in centrul insulei, avand o altitudine de 1095 de metri. Muntele Kerkis, desi mai mic ca suprafata este mai inalt, avand o altitudine de 1434 de metri. Muntii sunt o continuare a stramtorii Mycale si a zonei Anatolia.

Economia se bazeaza in special pe agricultura si pe turism (care a inceput sa se dezvolte masiv incepand cu 1980). Agricultura se bazeaza pe cultivarea strugurilor (predomina Muscatul), maslinelor, citricelor, smochinelor, migdalelor si a florilor. De asemenea cresterea albinelor si producerea uleiului de masline sunt activitati de baza in insula.

Impreuna cu insulele Icaria si Furni, insula Samos face parte din prefectura Samos. Capitala insulei este si principalul port si se numeste Vathi sau orasul Samos. Alte orase importante din insula sunt Karlovasi si Pitagoreio.

In antichitate insula Samos era centrul culturii Ionice, renumita pentru vinul sau si pentru ceramica rosie. Cea mai importanta cladire din Samos este Templul zeitei Hera, Heraion-ul, pentru ca, potrivit mitologiei, in aceasta insula s-a nascut. Conform descoperirilor arheologice Samos era un important centru cultural. Insula a inflorit in perioada conducerii lui Policrates, in jurul anului 550 i.Hr. Atunci Samos era cea mai importanta forta navala din marea Egee si centrul civilizatiei Ionice. In aceasta perioada a fost construit si templul zeitei Hera.

Insula Samos dispune de o infrastructura turistica foarte buna. Plaje minunate, hoteluri moderne in cele mai importante statiuni si camere luxoase se gasesc peste tot de-a lungul insulei, creand cele mai bune conditii pentru vacante de vis. Modalitatile de petrecere a timpului liber sunt foarte variate, de la degustari de vinuri, pana la vizitarea diverselor situri arheologice.
Sursa: www.plaja.ro

Biserica Sf. Teodora din Peloponez - miracol

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez.

Sf. Teodora a trait in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant. Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor.
Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci."

Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a murit sfanta.
Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII. Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona.

Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.
Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia"minunea". Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.
Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul.

Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.
S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladire a devenit "un corp viu”.

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie:
aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse.

Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987).

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).
Sursa: http://daniilsihastru.blogspot.com

Paste in Grecia - Traditii

Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori din cadrul Bisericii Ortodoxe din Grecia, care nu urmeaza aceleasi canoane ca si Biserica Ortodoxa din Est.

Prima ceremonie este tinuta in Vinerea Mare, cunoscuta ca si ziua coborarii trupului Mantuitorului de pe cruce. Catafalcul este scos din altar si purtat pe strazile orasului, urmat de credinciosi cu lumanarile aprinse.

In orasele mari din Creta, precum Heraklion, este foarte dificil ca vineri seara sa poti face o rezervare la un restaurant si asta pentru ca atunci este permis sa consumi si proteine animale. Este vorba de o cina speciala care include toate tipurile de fructe de mare, dar nu si peste. Sunt servite mancaruri care includ calamari, caracatita, creveti, icre, peste-paste (taramosalata), frunze de vita de vie umplute cu orez. Aceasta este singura zi in timpul Postului, care precede Invierea, cand proteinele animale sunt consumate.

In sambata dinaintea primei zilei de Paste, Patriarhul ortodox deschide sigiliul usii de la mormantul lui Iisus Hristos, care se afla in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim si iese cu Focul Sfant. Flacara pazita de inalte fete bisericesti si oficialitati ale guvernului grec este dusa cu avionul la Atena si apoi este transportata la o biserica mica din Agia Anargyroi in Plaka. De aici „iau lumina” toate bisericile din Attika si tot restul Greciei.

Sambata Mare este dedicata pregatirilor, iar atmosfera generala este de voiosie si buna dispozitie, pentru ca se stie ca nu a mai ramas mult timp pana la Inviere. Bisericile sunt decorate de sarbatoare, oamenii sosesc pe inserat, avand lumanari, iar la miezul noptii iau lumina si isi spun "Hristos a inviat!".

In Duminica Pastelui prietenii si familia se aduna si sarbatoresc. Dupa slujba de Inviere, grecii servesc un fel de supa numita numita „magiritsa”, un fel de drob lichid. In schimb, la masa din prima zi de Paste, friptura de miel pe gratar, "kokoretsi", este nelipsita. Dis-de-dimineata carnea de miel este pusa pe gratar pentru a se frige incet, in timp ce aroma fripturii starneste apetitul mesenilor. Christopsomon ("painea lui Hristos") este o alta delicatesa greceasca constand intr-o bucata de paine rotunda care este decoarata cu o cruce si oua rosii.

Apokries este o alta traditie greceasca, care se aseamana cu carnavalurile tinute de catolici.
In Atena, in ultimele doua week-end-uri de Apokries oamenii imbraca diverse costumatii si merg la Plaka, „lovindu-se” unii pe altii cu niste bete din plastic si aruncand cu confetti. In Tracia si Macedonia, tinerele imbraca un port traditional denumit Lazarins si colinda satele cantand piese cu o tematica religioasa.
In Corfu,o amenii arunca vase din ceramica de la balcon. Spargerea ceramicii aduce noroc, asadar „culegeţi de pe jos neaparat o bucata sparta de ceramica si veţi avea noroc pentru tot restul anului".

Pestera Apocalipsei, Patmos, Grecia

Deschid o serie de articole in care locuri de pe pamant, din diferite motive, au primit asocierea cu acest cuvant. Pana si wikipedia stie ca Apocalipsa (in greaca Apokálypsis) inseamna Revelatie si nu Sfarsit.

Pestera Apocalipsei este unul dintre cele mai vizitate locuri de pe insula greceasca Patmos, alaturi de Manastirea Sfantul Ioan Teologul. Pestera Apocalipsei se afla la jumatatea distantei dintre tarmul marii si manastirea de pe culmea dealului, pe drumul ce leaga intre ele localitatile Chora si Skala.


Insula Patmos si crestinismul sunt indisolubil legate intre ele, inca din secolul I al erei crestine, cand imparatul Domitian il exileaza aici pe Sfantul Ioan Teologul, intre anii 84-96. Pe insula se afla o mareata manastire fortificata, inchinata Sfantului Ioan, ctitorita de catre Sfantul Hristodul cel din Patmos si o Pestera, numita "a Apocalipsei".

Potrivit traditiei crestine a locului, aceasta este pestera in care Sfantul Ioan Evanghelistul a primit revelatiile scrise mai apoi in cartea numita "Apocalipsa". In anul 1999 (2006), atat Pestera Apocalipsei, cat si Manastirea Sfantul Ioan Teologul, au fost trecute in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Astazi, pestera Apocalipsei este inglobata intr-o biserica inchinata tot Sfantului Ioan Teologul. Iconostasul de lemn din bisericuta pesterii pastreaza o serie de icoane vechi, minunat zugravite, in care se pot vedea urmatoarele scene: icoana Apocalisei, locul unde s-a odihnit Sfantul Ioan, trei reprezentari ale Sfantului Hristodul din Patmos, inaltarea la cer a Sfantului Ioan, scrierea Apocalipsei si Arborele lui Iesei, toate realizate in jurul anului 1596.
Surse: http://www.crestinortodox.ro

Partenon, Grecia – Templul Atenei

Partenonul este templul dedicat zeitei Athena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei, capodopera a arhitecturii grecesti. Partenonul din Atena este cladirea cea mai faimoasa a Greciei antice si una dintre cele mai faimoase cladiri din lume.

Inchinat zeitei Atena drept multumire pentru salvarea Greciei in Razboiul Persan, edificiul a fost oficial denumit Templul Fecioarei Atena; "Parthenon" provine din cuvantul grecesc parthenos, "virgin".

De-a lungul a peste 2500 de ani Partenonul a functionat drept cel mai important templu grecesc, insa a reprezentat, pentru scurte perioade, un tezaur, o cetate, o biserica si o moschee. Astazi este una dintre cele mai cunoscute si populare atractii turistice din lume.

Partenonul este un templu in stil doric, alcatuit dintr-o "cella", in care era pastrata statuia zeitei Atena, din pronaos si "opisthodom" (tezaur), intregul edificiu fiind inconjurat de coloane.

Construit din marmura de Pentelic, Partenonul era bogat decorat cu reliefuri realizate de Fidias si de colaboratorii sai.

Statuia zeitei, opera lui Fidias, inalta de 12 m., era realizata din aur si din fildes; frontonul de rasarit reprezenta nasterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon si Atena pentru stapanirea Aticii.

Metopele infatiseaza lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiti si centauri si luptele atenienilor cu amazoanele.
Cele mai multe din sculpturile Partenonului se pastreaza azi la British Museum.

Oracolul din Delphi

Pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, o veche maxima spune: ”Homo nosce te ipsum” (in greaca Gnothi Seauton, atribuita primului filozof grec Thales) si inseamna “Cunoaste-te pe tine insuti” continuarea fiind “si vei cunoaste universul si zeii”. Este vorba despre o cunoastere superioara, transcedentala, o cunoastere a ceea ce este cu adevarat Divin.

Printre lacasurile de cult grecesti un loc aparte il ocupa Oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent si prestigios centru religios al Eladei. Orasul Delphi (Delhi) era situat la poalele muntelui Parnas, in Grecia centrala, locul unde se desfasurau, o data la patru ani, intre Olimpiade, Jocurile Pythice. Denumirea localitatii vine de la cuvintul grecesc “delphos”, care inseamna “sin”, “inima” – elenii asociind acest cuvint cu locul din virful muntelui Parnas, care ducea catre o pestera intunecoasa, locuita, dupa legenda, de un sarpe urias, Pythos, care ii omora pe toti cei care cutezau sa se apropie de aceasta grota. Potrivit miturilor Greciei antice, Apollo, fiul Zeus, a ucis acest monstru si a inaugurat Jocurile Pythice.

Pe aceste locuri s-a pus temelia unui templu, inchinat zeului Apollo, a carui faima s-a dus in intreaga lume pentru faptul ca aici se puteau face previziuni prin care zeul Apollo ii ajuta pe oameni sa-si aleaga corect drumul in viata. Legenda spune ca in pestera de aici a ramas spiritul lui Pythos, care ii ajuta pe preotii greci (sacerdoti) sa intre in contact cu Apollo si sa raspunda la intrebarile celor care voiau sa-si afle viitorul, de la probleme legate de soarta Atenei si pina la maruntele siciieli cotidiene. Pesterea a fost descoperita, dupa cum scrie istoricul roman de origine greaca Diodor din Sicilia (90 – 20 i. Hr.), de niste pastori greci. Ei au observat ca din crapatura care ducea catre interiorul muntelui se degajau niste vapori puternici care le dadeau o stare puternica de euforie.

Puterea templului

Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Dupa cum ne informeaza istoricul grec Xenofon (430-360 i. Chr.), aceste tinere trebuiau sa fie pure, nu trebuiau sa vada si sa auda nimic care sa le compromita, adica sa ofere zeului Apolo un suflet candid, feciorelnic. Misiunea Pythiei, fata care facea previziunile, nu era un lucru tocmai usor, lipsit de primejdii, pentru ca vaporii emanati din munte ii putea provoca stari de transa, aburii ii schimbau timbrul glasului, dindu-i o nota tainica. Legatura dintre Pythia si spiritul monstrului se facea prin intermediul preotilor, care stateau pe un fotoliu mic, cu spatar inalt. Ei notau si redau cuvintele Pythiei, fiind considerati purtatorii de cuvint ai zeului, si nicidecum prezicatori ai unor evenimente viitoare.

Descifrarea misterului de la Delphi

Istoricii, filosofii si biofizicienii care s-au ocupat de descifrarea misterului oracolului din Delphi au ajuns la concluzia ca acolo exista un cimp energo-informational global, care cuprindea informatii despre evenimentele trecute, prezente si viitoare, in care se vedea, ca intr-o oglinda, tot ce se petrece pe pamint. Atunci cind omul se afla in transa, adica in stare de constiinta modificata, creierul lui nu mai primea informatii din lumea inconjuratoare, ci putea sa caute in multimea de informatii din banca de date globale evenimentele viitoare la care se refereau intrebarile atenienilor. Biofizicienii sustin ca nu toti oamenii care sint in transa sint capabili sa perceapa informatii din cimpul energo-informational global. Vechii greci au descoperit ca aceasta capacitate o au fecioarele tinere, care au o receptivitate crescuta. La oracolul din Delphi s-au obtinut de-a lungul timpului informatii despre toate proiectele de mare amploare, atit din vreme de pace, cit si de razboi.

Delphi, centrul lumii

Grecii credeau ca Delphi se afla in centrul Oikumenei, adica al lumii cunoscute in acea perioada si formata din Europa, Africa de Nord, Asia Mica si India, si numeau acest loc Omphalos, adica “buricul Pamintului” si-l considerau detinator al unor puteri miraculoase. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la inceput sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda in subsolul sfint al templului lui Apolo. Inainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfint Kastal, unde isi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau in apele reci ale izvorului de munte, pentru a se incarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde inghiteau o gura de apa pentru a capata intelepciunea divina, fara de care nu puteau intra in contact cu zeul Apollo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamiie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cind fetele dadeau semne ca au intrat in stare, intrau in templu si raspundeau intrebarilor puse la vizitatori, facind previziuni despre viitor. Acestea erau facute in versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca intotdeauna.

Cele mai interesante si competente informatii despre oracolul din Delphi ni le furnizeaza scriitorul grec Plutarh (46 – 127), care a fost adeptul cultului lui Apollo si a facut o perioada de timp parte din colectivul sacerdotal de la sanctuarul lui Apollo din Delphi. Informatii despre oracol ne furnizeaza si poetul roman Marcus Aurelius (39 – 65), care a scris despre starea de transa a Pythiei. Alte date le putem afla in lucrarile lui Herodot, Euripide, Platon s.a.

Situl arheologic de la Delphi a fost inscris in anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Sursa: http://www.almeea.com/oracolul-din-delphi/

Hydra, Grecia – refugiul ideal

Hydra - sub numele ei grecesc Ydra - este cea mai frumoasa insula a Golfului Saronic. Aflata la o foarte mica distanta de portul Piraeus, aceasta oaza exclusivista reprezinta una dintre escapadele preferate de atenienii boemi si de celebritatile internationale.

Hydra este una dintre putinele insule grecesti care a reusit sa evite modernizarea excesiva. Turismul este la el acasa: accesul autovehiculelor pe insula este total interzis, in schimb pe stradutele inguste vezi magari, cai, ponei ce transporta turistii sau bagajele acestora. Bicicletele sunt un alt mijloc de deplasare preferat pe insula.

Hydra se mai numeste si "insula pisicilor". Peste tot vezi pisici care asteapta sa primeasca de mancare, alintandu-se pe langa turisti sau motaind la soare.

Orasul este construit in amfiteatru, plajele sunt generoase iar portul cu acelasi nume reprezinta unul dintre cele mai frumoase puncte de atractie ale insulei.

Dincolo de asta insa, Hydra se mandreste cu un cadru natural extrem de frumos, cu o arhitectura simpla, cu lipsa aglomeratiei dar si cu aerul curat. Zonele pietonale sunt generoase iar distantele (nu foarte mari oricum) pot fi strabatute usor de turisti.

Aleile pavate cu piatra intra intr-un puternic contrast cu florile ce impodobesc curtile sau casele localnicilor. Estetica insulei este poate unul dintre motivele pentru care Hydra a fost pentru multi ani refugiul lui Leonard Cohen si sursa de inspiratie pentru multe dintre operele sale.

Orasul se distinge prin arhitectura aparte a cladirilor, nemaiintalnita in alte parti din Grecia. Gasesti case vechi, de secol XVIII si XIX, locuite candva de comerciantii bogati veniti in zona. Arhitectura impleteste elementele traditionale cu cele italienesti. Printre cele mai deosebite sunt conacele, ridicate din piatra, pe mai multe nivele. Camerele pot fi decorate cu diverse picturi, tavane din lemn pictat sau podele din dale de marmura. Conacele Hydrei sunt renumite si se situeaza printre atractiile turistice ale insulei

Traditii de Revelion in lume

Revelionul, sarbatorit de diferite culturi in diverse momente ale anului este o sarbatoare care are un caracter foarte special peste tot in lume. Daca traditiile sau obiceiurile variaza in functie de fiecare popor, dorintele si urarile raman aceleasi: multa sanatate, fericire si succes in noul an care incepe.

Citeste in acest articol cateva traditii din diferite colturi ale lumii si ce toasturi se tin la cumpana dintre ani.

Italia. In Italia oamenii daruiesc apropiatilor, parintilor si prietenilor de Revelion portocale.

China. Noul An Chinezesc este sarbatorit pe 1 februarie. Focurile de artificii alunga spiritele rele, se organizeaza parade, festivaluri, cum ar fi Festivalul Lanternelor, in cadrul caruia milioane de lanterne lumineaza drumul inspre noul an.

Danemarca. Pentru o intrare triumfatoare in noul an, tinerii bat cu putere la usa caselor prietenilor lor.

Franta. In Franta Revelionul este asteptat cu un meniu pentru micul dejun din care trebuie neaparat sa faca parte si o clatita imensa.

Grecia. In Ajunul Revelionului copiii greci isi aseaza pantofii in apropierea semineului in speranta ca vor primi cadouri. Aceasta zi este cunoascuta si sub numele de sarbatoarea Agios Vasselis (Sfantul Vasile). In aceasta zi se prefera sa se faca cadouri mai multe decat de Craciun. Grecii obisnuiesc sa faca o prajitura traditionala in care ascund bani. Cei care ii gasesc vor avea parte de un an bogat si implinit.

Argentina. In Argentina, inainte de miezul noptii ii veti gasi pe argentinieni pe strazi pentru a sarbatori impreuna cu vecinii lor. Copiii aprind artificiile pentru a intampina Noul An cu cat mai multa stralucire si lumina.

Japonia. In Japonia la miezul noptii suna gongul de 108 ori, simbolizand cele 108 pacate care pot sa fie comise. Se spune ca daca oamenii asculta gongul isi vor purifica in acest fel inimile si isi sterg pacatele pentru a incepe un an nou.

Irlanda. In Irlanda pentru a-si atrage norocul, oamenii intra pe usa din fata si ies pe cea di spate. O traditie irlandeza spune ca, daca tii in mana o moneda de argint sau de aur la miezul noptii, te vei bucura de prosperitate in anul care va urma. Irlandezii obisnuiesc sa puna moneda de argint si sub pragul usii de la intrare, pentru a atrage prosperitatea asupra tuturor membrilor casei.

Spania. In Spania, de Revelion oamenii mananca struguri. Se spune ca cei 12 struguri mancati ar simboliza norocul pentru cele 12 luni ale noului an.

SUA. O superstitie larg raspandita printre americani este ca pe 1 ianuarie sa manance mazare, pentru ca aduce noroc atat in viata personala, cat si cea profesionala.

Scotia. Tot un obicei culinar au si scotienii in noaptea de Anul Nou, fiecare avand grija ca de pe masa sa nu le lipseasca strugurii. La ultimele 12 batai ale ceasului, acestia mananca 12 boabe de struguri, pentru a avea 12 luni pline de belsug in anul care vine.

Austria. La miezul noptii, austriecii tin in mana o figurina reprezentand un purcelus, considerat un adevarat talisman ce simbolizeaza belsugul si prosperitatea din anul ce vine.

Surse:
http://www.ifamilia.ro/sfaturi-utile/traditii-de-revelion-in-lume