Parcul National Tierra del Fuego, Argentina

Parcul National Tierra del Fuego a fost creat in 1960 si se intinde pe 630 km 2 in sud vestul Tarii de Foc.

Apartine Argentinei, asezat fiind in partea argentiniana a insulei Tierra del Fuego – Tara de Foc. Argentina si Chile impart suveranitatea asupra teritoriilor Patagoniei si Tarii de Foc. Tara Focului e de fapt un arhipelag, cu o multime de insulite in jurul unei insule mai maricele, cu suprafata de 48.000 km2. Pe acesta insula principala – numita oficial Marea Insula a Tarii de Foc, dar adesea desemnata doar cu apelativul Tierra del Fuego – se afla parcul national cu acelasi nume.

Numele de Tara de Foc i se datoreaza lui Magellan; trecand prin stramtoarea care-i poarta azi numele – si care desparte insula mare de continent –, navigatorul a zarit, licarind in departare, o multime de luminite si a crezut ca mii de “indieni” asteapta pe tarm, pregatindu-se sa-i atace flota. Erau insa indigeni din tribul Yaghan, care aprinsesera focuri cu niste intentii cum nu se poate pasnice, pur si simplu pentru a se incalzi.

Clima subpolara aspra, rece, cu vanturi puternice si ceturi, dar peisaje minunate, cu cascade, lacuri, paduri, ghetari si munti – acesta e Parcul National Tierra del Fuego.




Ceea ce iti intareste, probabil, senzatia ca aici se termina lumea cunoscuta (desi e doar o impresie), cu atat mai mult cu cat exista si un tren numit – poetic si incitant – Trenul “Capatul Lumii”, care plimba vizitatorii pe o distanta de 5 km, prin interiorul rezervatiei. E un tren cu aburi, un soi de mocanita, care strabate pufaind plaiurile inghetate ale Tarii de Foc, unde, totusi, exista multa viata.

In acest loc aspru, unde vara temperatura rar depaseste 9 grade Celsius, iar iarna e mai mereu in jur de 0 grade, traiesc aproape 100 de specii de pasari si mamifere. Locul si-a pastrat indeajuns de mult din caracterul sau specific, pentru a-i incanta pe cei dornici sa cunoasca peisajele si biodiversitatea dinspre capatul de miazazi al lumii.

Prin Patagonia, spre capatul lumii

Cand zorii se revarsa pe Canalul Beagle – “Bulevardul ghetarilor”, lumina diminetii invaluie in albastru ghetarii plutitori care inconjoara vaporul tau, iar linistea intensa si glaciara este intrerupta din cand in cand de trosnituri asurzitoare cand blocurile de gheata se desprind si cad in ocean. Esti in Patagonia de Sud, un taram al imensilor ghetari, al padurii dese virgine si al incredibilei faune.

Patagonia este o regiune din America de Sud aflata pe teritoriul statelor Chile si Argentina.
Patagonia este in marea sa parte o regiune vasta de stepa, formata din 3 zone geografice: Anzii Patagoniei, situati in vestul regiunii, cu varfuri acoperite cu zapada, de 3000-4000 m inaltime (cel mai inalt varf: San Valentin – 4058 m), Podisul Patagoniei in centru si est, ce pierde inaltime dinspre vest spre est, pana ajunge la tarmurile abrupte si stancoase ale Oceanului Atlantic si Tara de Foc, zona insulara din sudul Patagoniei despartita de continent prin stramtoarea Magellan.

O croaziera prin acest peisaj uluitor dezvaluie turistului toate aceste privelisti, pe masura ce vaporul trece prin legendara stramtoare Magellan, de la Punta Arenas in Chile pana in Ushuaia in Argentina – cel mai sudic oras al lumii. Serpuind printr-o retea superba de fiorduri, canale si insule, vaporul iti dezvaluie farmecul acestui taram extrem, de la verdele viu si fauna diversa a parcurilor naturale pana la vanturile puternice care izbesc ghetarii alb-azurii.


Peste 60000 de pinguini se inghesuie pe micile limbi de pamant ale insulei Magdalena, oferind un spectacol irezistibil. De la observatorul din fiordul Pia poti vedea intregul ghetar Pia, cuibarit intre munti, taindu-si calea spre mare, iar in insula Tucker Islet delfini jucausi escorteaza vaporul tau spre golf, in timp ce leii de mare se tarasc lenes pe promontoriul stancos.

Uitandu-te peste Capul Horn si mai departe, acolo unde Atlanticul se uneste cu Pacificul, ai senzatia unei totale izolari. Mici sloiuri de gheata pateaza apele, iar vanturile aprige care candva se impotriveau atator expeditii bat incontinuu aici, la ultima oprire inainte de Antarctica si de capatul pamantului.

Expresia “Doar nu te duci in Patagonia” ramane indiciul ca pe Pamant totul este finit, Patagonia fiind destinatia cea mai ravnita a oricarui explorator.

Dealul Mitropoliei si Palatul Patriarhiei, Bucuresti

Dealul Mitropoliei sau Dealul Patriarhiei este o colina din Bucuresti, un punct istoric, cultural, arhitectonic, confesional, turistic important pe harta capitalei Romanei. Din punct de vedere confesional, Dealul Mitropoliei este un reper pentru ortodoxismul din Romania, aici fiind in prezent sediul Patriarhiei Romane si resedinta Patriarhului.

O serie de evenimente din istoria Romanei sunt strans legate de acest loc deoarece pana in anul 1997, in Palatul Camerei Deputatilor din complexul Patriarhiei - astazi Palatul Patriarhiei, a fost sediul Camerei Depuatilor, respectiv sediul Adunarii Deputatilor. Tot aici, in cladirea in care se intrunea Divanul Domnesc, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei si al Tarii Romanesti.

Palatul Patriarhiei, Bucuresti

Palatul Patriarhiei a fost construit de statul roman la inceputul secolului XX, pe locul fostei sali a Adunarii Deputatilor de pe Dealul Mitropoliei din Bucuresti. Vechea sala a Adunarii Deputatilor cu terenul aferent a apartinut Mitropoliei Tarii Romanesti, cu sediul in cladirile ce inconjurau actuala Catedrala de pe Dealul Mitropoliei.

Monumentul edificiu al Palatului Parlamentului, actualmente Palatul Patriarhiei, este construit dupa planurile arhitectului I. Maimarolu, fiind prima lucrare de beton armat din tara. A suferit in timp diverse modificari, cea mai importanta fiind refacerea cupolei, care s-a prabusit la cutremurul din 10 noiembrie 1940.

Dupa decembrie 1989, datorita faptului ca au sporit activitatile misionar-culturale ale Bisericii Ortodoxe Romane, iar spatiile disponibile erau insuficiente ca suprafata pentru desfasurarea acestor actiuni, precum si a faptului ca Parlamentul Romaniei - Camera Deputatilor - si-a mutat sediul in alta cladire, acest imobil construit pe terenul Bisericii, la cererea Patriarhiei Romane, i-a fost dat in folosinta prin Hotararea Guvernului Romaniei cu numarul 941 din 8 octombrie 1996.

Palatul Patriarhiei a devenit, incepand cu 1 ianuarie 2010, Centru de Conferinte si pune la dispozitie, prin inchiriere, spatii pentru organizarea unor evenimente deosebite.

Cetatea Ineului, Arad

Istoria medievala a Ineului - oras situat in partea de vest a Romaniei, pe cursul Crisului Alb, intre Muntii Zarand si Muntii Codru Moma - se suprapune cu istoricul cetatii cu acelasi nume.

Resedinta a unor cnezate romanesti, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este mentionata ca si fortificatie inca din anul 1295.

Avand o pozitie strategica pentru apararea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumata. A facut parte din fortificatiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupata de turci in mai multe randuri, a fost resedinta de sangeac, a intrat in posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerita de habsburgi, a fost centru de regiment graniceresc, aceste perioade si evenimente punandu-si adanc amprenta asupra dezvoltarii orasului.

Ramasa in ruina, dupa anul 1870 cetatea este reconstruita in stil neoclasic cu elemente ale renasterii tarzii si ale barocului. In perioada revolutiei pasoptiste (1848-1849) Ineul este un important centru al miscarii nationale romanesti. In 1949 aici a depus armele armata condusa de generalul Vécsey Károly. In parohia reformata din Ineu se poate vedea placa memoriala a acestui eveniment.

Potentialul turistic al orasului este unul de exceptie. Cetatea Ineului, ansamblul arhitectural din centrul istoric al orasului, Poiana cu narcise din Padurea Rovina si Balta Rovina sunt obiective turistice de prim rang care nu trebuie ocolite de turistii care viziteaza aceasta parte de tara.
Sursa: wikipedia.ro

Parcul National Valea Florilor, Himalaya, India

Aproape inaccesibila turistilor din cauza altitudinii ridicate la care se afla si a distantei uriase fata de cea mai apropiata localitate, Ghangaria (aproape 8 ore de urcat pe versantul himalayan), Valea Florilor a fost si este considerata unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Sute de flori salbatice, cu tot atatea culori diferite, acopera complet aceasta depresiune din Himalaya, creand un spectacol ce iti taie respiratia.

Peisajul uimitor din Parcul National Valea Florilor este readus la viata circa jumatate din durata anului, cand musonul ce bate dinspre ocean spre uscat aduce cu sine cantitati insemnate de precipitatii si temperaturi mai ridicate.
Aproximativ 300 tipuri de flori alpine imbraca solul vara ca un covor multicolor, numai varfurile proeminente raman vesnic acoperite cu zapada. Din ghetari curg suvoaie temporare de apa, care din cauza reliefului accidentat formeaza pe alocuri cascade.

Valea Florilor este situata in nordul Indiei, in zona de tranzitie catre Nepal si Tibet, si brazdeaza Muntii Himalaya la o altitudine cuprinsa intre 3.250 m si 6.750 m. Datorita insemnatatii pe care o detine in perpetuarea plantelor si animalelor a fost declarata parc national in 1982, iar mai tarziu a fost inscrisa in patrimoniul mondial UNESCO.

Aria protejata Valea Florilor acopera o suprafata de peste 87,5 km patrati iar impreuna cu Parcul National Nanda Devi, din apropiere, formeaza o atractie apreciata de peste 100 ani de catre alpinisti si botanisti. Chiar si mitologia hindusa isi trage seva din paradisul verde intalnit in acesta vale glaciara lipsita aparent de viata.

O mare parte din speciile de plante regasite aici sunt amentintate cu disparitia la nivel international iar alte cateva n-au mai fost identificate in alta parte decat in statul indian Uttarakhand. Cele mai intalnite flori ne sunt familiare si noua, acestea fiind: orhideea, primula, calendula, margareta si anemona. De asemenea, parcul National Valea Florilor este bogat in plante medicinale de origine locala.
Padurile alpine de mesteacan si rhododendron acopera zone nu foarte intinse, dar ofera adapost faunei numeroase.

Din cauza inaccesibilitatii sale si a pericolelor pe care le ascunde, Parcul National Valea Florilor nu figureaza printre atractiile turistice indiene intens promovate.
Sursa: http://www.gradinamea.ro

In cautarea lui Van Gogh – prin muzeele lumii

“Pentru mine nu exista diferente intre carti, realitate si arta. Vreau sa las in urma o amintire sub forma desenelor sau picturilor, nu pentru a satisface un anumit gust in materie de arta, ci pentru a exprima un sentiment uman sincer, general.”

“Eforturile sale nu au fost in zadar, dar probabil ca el nu va trai sa vada rezultatele, pentru ca atunci cand lumea va intelege ceea ce spune in tablourile sale, va fi prea tarziu. Este unul dintre cei mai avangardisti pictori si este greu de inteles, chiar si pentru mine, fratele sau. Ideile sale se regasesc intr-un domeniu foarte vast, analizand ceea ce este uman si cum ar trebui sa privim lumea. Trebuie sa ne eliberam de orice grija pentru a putea intelege ce incearca sa spuna, dar sunt sigur ca in viitor va fi inteles.”

“In loc sa incerc sa redau exact ceea ce am in fata ochilor, eu folosesc culoarea in mod arbitrar pentru a exprima intensitatea.”

“Stelele ma fac mereu sa ma cufund in visare, la fel cum, poate, si punctele negre care reprezinta pe harta orasele si satele ma fac sa gandesc. Ma intreb: de ce punctele luminoase trebuie sa fie mai putin accesibile decat punctele negre?”

“Van Gogh avea dreptate: se poate trai la infinit, este un infinit suficient pentru toti pe pamant si in celelalte sfere”

Muzeul Van Gogh, Amsterdam
– Biserica din Nuenen
– Furtuna la Scheveningen
– Vedere din Anvers
– Bulevardul Clichy

– Panorama Parisului
– Japonezarie: Oiran
– Autoportret
– Camera din Arles

– Piersici infloriti
– Curtea spitalului din Arles
– Vaza cu irisi pe fond galben

Gemeentemuseum, Haga
– In ploaie

Muzeul Orsay, Paris
- Restaurantul Sirena
- Italianca
- Noapte instelata pe Rhone

- Biserica din Auvers

Rijksmuseum, Amsterdam

- Natura moarta cu palarie de paie
- Snopi de paie in Provence
- Lan de grau
- Exteriorul cafenelei, noaptea
- Vie verde

Vila Flora, Winterthur
- Piata cu trasuri

Muzeul de Arta Moderna, New York
- Durere
- Noapte instelata

Galeria Nationala, Londra
- Vaza cu 15 floarea-soarelui

Colectia Buhrle, Zurich
- Poduri in Asnieres

Djerba, Tunisia – Insula placerilor

Initial nu intelegi ce te poate surprinde la o insula exotica. Te astepti la mult soare, nisip, mare, palmieri, resorturi luxoase, un pic de desert, haine colorate, dromaderi, magazine de suveniruri. Desigur, toate prezente si in Djerba. Misterul il intelegi mult mai tarziu.

Este o senzatie de placere pe care o traiesti doar aici, in Djerba, o simti si o rememorezi de nenumarate ori apoi. Poate ceva prezent doar in aerul si atmosfera de aici despre care nimeni nu vorbeste. Este greu sa vorbesti despre asta. Este o marturisire pe care ti-o poti face doar tie.

Un taram de legenda unde soarele straluceste timp de 310 zile pe an, Djerba este unul din cele mai seducatoare si misterioase locuri din lume. O insula cu zece mii de palmieri inaltandu-se ca din mare ca un miracol. Aceasta Polynezie a Mediteranei ofera kilometri de plaje cu nisip fin, hoteluri luxoase, ultra moderne sau construite in stilul traditional “menzel”, toate isi asteapta turistii pentru a-i incanta si a le oferi amintiri deosebite.

Insula Djerba se afla in partea de SE a Tunisiei, in golful Gabes, are o suprafata de 514 km patrati si este cea mai mare insula a Africii de Nord. Este renumita pentru plajele largi cu nisip fin ce se intind pe 128 de km, livezile de curmali sau rodii, satele pescaresti, statiunile pline de viata si vestigiile istorice .
Fenicieni, greci, romani, evrei, crestini, arabi, cu totii si-au lasat amprenta asupra acestei insule.

In sec. XII, Djerba era amenintata de regatele siciliene, iar pana in sec XIV a fost macinata de rivalitatea dintre crestini si musulmani. In sec XVI, insula devine cel mai mare salas al piratilor din Marea Mediterana – se spune ca aici poposeau cei mai iscusiti pirati ai vremii. In era otomana insula a fost central regional al comertului cu sclavi.

Astazi, Djerba este o destinatie aproape exclusiv turistica si care isi pastreaza in intregime traditiile.
Houmt Souk, micuta capitala a insulei, isi incanta vizitatorii cu strazi inguste si intortocheate casute frumos colorate in alb si albastru, o bogata flora mediteraneana si cateva atractii istorice.

Borj el Kebir, fortareata istorica a capitalei, construita de romani, iar mai tarziu ocupata de regele Aragon, este o constructie superba, inconjurata de turnuri de forma cubica unde se intra trecand peste un pod construit in secolul al XIX-lea.

Moscheea Fadhloun de pe strada Houmt Souk-Midoun, pietele din Houmt Souk, sinagoga La Ghriba din satul Erriadh, Guellala, un sat al traditiei, al mestesugarilor, al olarilor, unde olaritul a fost practicat inca din vremuri antice sunt doar cateva obiective de bifat pe harta turistilor.

La Muzeul Regional exista o colectie impresionanta de costume naţionale, bijuterii, sculpturi etc.

Peninsula Ras Rmel este un loc special din partea de est a capitalei, renumita pentru Capul Flamingo. Numeroase pasari flamingo isi gasesc adapost aici din noiembrie pana in martie.

Plaja cea mai frumoasa si cea mai cautata de pe insula este Sidi Mahres, datorita nisipului fin si multiplelor posibilitati de practicare a sporturilor nautice.
Pentru a cunoaste mai bine aceasta insula si pentru a ramane cu o amintire cat mai placuta, turistii nu trebuie sa rateze Parcul Tematic. Intr-un incredibil spectacol de imagini si lumini ti se derulează prin fata ochilor istoria si cultura locului.