Sacralitatea Varfului Omu – Cardines Mundi

In ceea ce priveste sacralitatea enuntata a Varfului Omul (2505 m) aceasta situatie cu totul deosebita a fost semnalata prima data de istoricul Nicolae Densusianu in tratatul “Dacia Preistorica”, aparuta in anul 1913.

Pe baza de argumente provenind din literatura istorica antica si din traditiile locului, el a considerat Varful Omul ca fiind, cel putin in conceptia lumii antice, “cardines mundi”, adica ax al lumii. In zilele noastre, arheologul peruan Daniel Ruzo, Mircea Eliade, marele hermeneut Vasile Lovinescu si altii i-au acordat o importanta deosebita. Scriitorul Vintila Horia scrie despre Vf. Omu: „Acea fiinta de piatra asezata de Dumnezeu intre tara Munteneasca si celalalt tinut romanesc de peste munti.” Mai mult, Ruzo, ca si Lovinescu, au considerat ca in jurul sau trebuie sa fie, in subteran, un adevarat “imperiu” realizat din incaperi si galerii de zeci de kilometri lungime.

In ceea ce priveste Varful Ocolit sau Bucura Dumbrava (2503 m), un studiu complex si bazat pe discipline moderne (simbolistica, radiestezie, fotografie astrala, meditatie) a fost efectuat de-a lungul mai multor ani si incheiat cu putin inainte de anul 1989 de o echipa feminina condusa de Inginer Cristina Panculescu. Intreaga activitate a acestei echipe este prezentata in cartea „Taina Kogaionului, Muntele Sacru al Dacilor“ Editura stefan, 285 pagini, 2008. S-a ajuns la concluzia, verificata ulterior de alti radiestezisti si suprasensibili, ca acest varf este de fapt ce Densusianu numea Cardines Mundi, acum considerat un centru de mare concentrare energetica.

Dan Corneliu Braneanu

Ialomita – raul sacru al Romaniei

Dintre marile rauri ale tarii, doar patru prezinta specificitatea ca izvorasc si se varsa pe teritoriul tarii noastre: Jiul, Oltul, Argesul si Ialomita. Toate se varsa in Dunare, dar numai Ialomita intr-un punct (la cota absoluta 3.0 m fata de Marea Neagra), in care ambele maluri sunt romanesti.

Daca varsarea prezinta aceasta unicitate, nici Izvorul Ialomitei nu este mai putin special, caci se afla la o cota record de 1780 m, ceea ce, la lungimea cursului de apa de 425.6 km, asigura o panta medie a albiei, de asemenea, de valoare record, de 4.17‰.

Dar nu aceste particularitati conduc la sacralitatea enuntata, aceasta cautand a demonstra ca provine din:

Calitatea deosebita informatiomal-energetica a apei in punctul de izvor al Ialomitei. Interesant este ca prin masuri adecvate, s-ar putea reveni la puritatea fizica si spirituala a apei de pe vremea cand cursul de apa se numea Naparis. (De mentionat ca in scrierile din sec. VI denumirea aceasta a devenit Helibachia, dupa cum arata arheolog Dr. Viorica Enachiuc).

Densitatea deosebit de mare a obiectivelor cu caracter istoric din preistorie si pana in istoria moderna, concomitent cu cea a obiectivelor sacre.
Strict specific Ialomitei este faptul ca aceste obiective, in aparenta distincte, sunt in foarte multe cazuri ingemanate sau foarte apropiate intre ele, si ca, fiecare in parte nu este la o distanta mai mare de 3.0 km de malurile albiei cursului de apa.

Prezenta unor situatii in care apar elemente de geografie sacra.

Faptul ca apele Ialomitei scalda ultimele doua capitale ale tarii noastre, Targovistea in mod direct si Bucurestiul in mod indirect prin intermediul unor lucrari hidrotehnice, dupa cum vom vedea.

Pozitionarea cu totul extraordinara a benzilor de totalitate a ultimelor doua eclipse totale de soare din 1961 si 1999, fata de traseul initial si actual al raului Ialomita.

Sacralitatea propriu-zisa a apei Ialomitei

Apa, in general, si cea izvorata din pamant in mod special, este sacra, deoarece este un produs divin complex care, pe langa informatie si memorie, poseda duhul (spiritul) sau propriu.
Apa inregistreaza orice fel de informatii si preia astfel vibratia tuturor materialelor cu care vine in contact. Ea, avand memorie, pastreaza aceste informatii si le transmite in anumite conditii unor captatori aflati pe o anumita lungime de unda si frecventa. Implicit, ea transmite si energiile vindecatoare pe care le contine unor alte sisteme de viata, in speta organismelor vii, energii pe care le inmagazineaza sub forma unor module de frecventa din clasa undelor sonore.

Acest tablou prezentat de inregistrare, memorizare si redare constituie tocmai structura biofizica a apei in general.

In privinta duhului apei, aceasta nu poate fi demonstrat ca existand prin mijloacele de care dispune stiinta la nivelul ei actual. Cine se poate baza pe ce simt clarvazatorii si pe anumite intamplari greu de explicat poate sa fie sigur ca nu se inseala, cel putin in ceea ce priveste Ialomita, stiind ca zona Omul – Varful Ocolit si Varful Gavanele formeaza un areal sacru, areal de comunicare cu Cosmosul.

Ialomita izvoraste dintr-o caldare glaciara situata sub Varful Gavanele – 2479 m – al unui bloc de calcare albe, varf aflat la 600 m distanta de Varful Omul si inca si la mai putin de Varful Ocolit (numit si Bucura Dumbrava).

Calitatea deosebita, atat din punct de vedere fizico-chimic, cat si energetic-spiritual a apei Ialomotei se pastreaza inca, doar putin afectata, pe traseul montan al albiei, adica de la izvoare si pana la sectiunea Moroieni. Pe aceasta zona, insa, apa unor izvoare, laterale, necaptate decat partial, isi mentine calitatile deosebite nealterate, pe care le avea in cele mai vechi timpuri.

Ialomita curge paralel cu ramura vestica a muntilor care delimiteaza platoul Bucegilor: Gutanu, Batrana, Grohotisu, Colti, Coteanu, Tataru, Deleanu, Lucacila si Lespezi. De sub acestia, izvoare numeroase continua sa ofere apa de calitate nealterata, cele mai bogate fiind la sudul catenei muntoase in dreptul cheilor Tatarului, Zanoagei si Orzei.
De curand a fost captat in zona Bolboci-Scropoasa mai multe asemenea izvoare intr-o pestera la cota 1290 cu un debit total de 400 l/s, apa avand pH 7,72 la 20o. Printr-o conducta de otel inoxidabil de 10,4 km aceasta apa este adusa la Moroieni unde este imbuteliata si expediata in comert ca apa plata cu marca „7 izvoare”. Despre aceasta apa se spune ca ar fi fost folosita de Zamolxe si se stie ca i-a atras atentia si lui N. Ceausescu.

Dan Corneliu Braneanu

Pamant sacru. Monumente sacre

"Pamant sacru, monumente sacre" reprezinta o superb ilustrata trecere in revista a locurilor sacre din vechime si a semnificatiei lor.

Organizata tematic, in asa fel incat sa releve fascinante teme si preocupari universale, cartea subliniaza ideea ca Pamantul este un rezervor de energie si putere spirituala – fapt reflectat in liniile de energie telurica din Europa si in caile dragonilor din China, ca si in stancile muntilor sacri intalniti pretutindeni in lume, precum la Uluru, (Ayers Rock) in Australia si in canionul Chelly, Arizona.

Imaginile si structurile fundamentale, create spre a reflecta relatia omenirii cu Pamantul – circuri de piatra si megaliti, picturi rupestre si petroglife, tumuli funerari, piramide si temple sunt toate tratate exhaustiv in Pamant sacru, monumente sacre. Prin intermediul unei scriituri demne de incredere si pe deplin accesibile, autorii exploreaza simbolismul si semnificatia unora dintre cele mai fascinante locuri sacre ale lumii. Bogatia de fotografii color absolut splendide va va apropria si mai mult de aceste locuri spirituale, iar harti detaliate va vor calauzi de-a lungul cartii.

O lucrare de capatai pentru toti cei atrasi de puterea enigmatica a siturilor sacre, de la Stonehenge la Machu Picchu, Pamant sacru, monumente sacre genereaza noi standarde .

Piers Vitebsky , PH. D, este seful catedrei de Stiinte Sociale si Studii asupra Rusiei la Scott Polar Research Institute, Universitatea Cambridge. In 1933, a fost ales membru al Consiliului stiintific al Societatii Internationale pentru Cercetarea samanismului, la Budapesta. Activitatea sa include cinci ani de studii asupra culturilor samanice, in zone indepartate din Siberia, India si Sry Lanka; munca de teren in Marea Britanie, printre terapeutii new-age si practicantii medicinei alternative si studii clasice de folclor in Grecia. Printre lucrarile pe care dr. Vitebsky le- a publicat se numara The Shaman (Londra si New York, 1995), ca si numeroase articole din revistele de antropologie.

Brian Leigh Molyneaux, PH. D, este director al Laboratorului de Arheologie al Universitatii South Dakota. De asemenea, este cercetator asociat la Royal Ontario Museum, Toronto si visiting fellow la Universitatea Southampton, Marea Britanie. Este specialist in arta si societatea preistorica. Vastul sau domeniu de preocupari include studiul siturilor petroglifice din America de Nord si cercetari in sfera artei, a ritualurilor si a religiei triburilor Ojibway si Micmac.

Experimentul ultrasecret al lui Darwin

Un petec de pamant solitar din mijlocul Atlanticului de Sud ascunde cel mai bine pastrat secret al lui Charles Darwin.

Izolata insula Ascension spune povestea uimitoare a unui proiect vechi de aproape doua secole, care a unificat eforturile arhitectului teoriei evolutioniste cu cele ale Marinei Regale Britanice si ale renumitei Gradini Botanice Kew Gardens. Scopul desfasurarii de forte? Construirea unui ecosistem complet functional, dar in totalitate artificial.

Insula tropicala nu este usor de localizat. Incredibil de izolata, ea se afla la o distanta de 1.600 km de coasta africana si la 2.250 km de America de Sud. Iar existenta sa depinde integral de lantul de vulcani submarini numit de geologi Dorsala Atlantica.

In 1836, tanarul Charles Darwin se apropia de finalul misiunii sale, cu durata de cinci ani, de explorare a unor teritorii noi si ciudate, unde niciun alt naturalist nu mai calcase vreodata. Aflat la bordul vasului regal Beagle, Darwin a andocat si in Ascension, o insula cunoscuta la acea data, dar care a dat o turnura neasteptata aventurii sale.

Pentru ca Ascension ocupa un "punct fierbinte" pe Dorsala, vulcanul sau este in mod special activ. Cu un milion de ani in urma, magma topita a erupt deasupra valurilor, creand astfel o noua insula, o bucata de "cenusa" din care Darwin s-a decis sa creeze o oaza verde - o "Mica Anglie".

Ascension era deja o baza strategica a Fortelor Navale ale Coroanei, dar era supusa stagnarii din pricina rezervelor sarace de apa potabila. Insula era arida si uscata de vanturile fierbinti sud-africane, ploaia rara si saraca ce mai cadea din cand in cand evavorandu-se rapid.

La sfatul lui Darwin si al amicului sau botanist Joseph Hooker, din 1847, Marina Regla a iinceput, cu ajutorul Kew Gardens, sa importe pomi in insula. Ideea era extrem de simpla. Pomii aveau sa atraga mai multa ploaie, sa reduca evaporarea si sa creeze soluri bogate si fertile. Cenusa urma sa devina astfel o gradina infloritoare.

Asadar, incepand in 1850 si continuand anu dupa ani, transporturile au inceput sa vina. Fiecare descarca in Ascension diverse sortimente de plante din gradinile botanice ale Europei, Africii de Sud si Argentinei.

Curand, pe cel mai inalt varf, de 859 m, al insulei, mari schimbari deveneau vizibile. Pana la finele anilor 1870, eucaliptul, pinul de Norfolk, bambusul si bananierii incepusera cu totii sa abunde. Inapoi in Anglia, Charles Darwin si a sa teorie evolutionista erau ocupati sa depaseasca in raspandire noua "Gradina a Edenului". Dar pe un deal verde, undeva foarte departe, o noua Insula Paradisiaca era in plin proces de formare.

Sursa: BBC

Assisi, Italia – orasul sanctuar

Assisi reprezinta un ansamblu de capodopere ale geniului creator uman. Basilica San Francesco este un punct de referinta pentru istoria artei in Europa si in lume. Influenta mesajului artistic si spiritual al Ordinului Franciscan a contribuit in mod semnificativ la evolutiile din arta si arhitectura universala.

Assisi este un exemplu unic de continuitate a unui oras-sanctuar, ce si-a continuat evolutia in acelasi spatiu, de la origini pana in prezent.

Fiind locul de nastere al Ordinului Franciscan, Assisi a fost asociat inca din Evul Mediu de cultul si de expansiunea miscarii franciscane in lume, cu accent pe mesajul universal de pace si toleranta, chiar si pentru alte religii sau credinte.

Asissi este locul nasterii Sf. Francisc de Assisi – patronul sfant al Italiei, fondator al Ordinului Franciscan si unul dintre cei mai populari sfinti din peninsula.

Assisi a fost timp de secole o importanta destinatie de pelegrinaj al catolicilor. In prezent, orasul are doar 3000 de locuitori insa primeste anual 4 – 5 milioane de tursti!!!!! Pelerinajul din aceste timpuri include cateva zone situate in afara circuitului turistic, la marginile orasului, zone cunoscute doar de initiati.

Basilica di San Francesco, Asissi, secolul al XIII-lea

Principala atractie a orasului, contine relicvele sfantului si frumoase fresce cu scene din viata acestuia. Grandiosul monument este un memorial, mai degraba nepotrivit, pentru un om care a predicat si a trait o viata simpla, in saracie, abstinenta si renuntare la bunurile lumesti, in cautarea spiritualitatii pure.
Dar bazilica, construita pe doua nivele, este unul dintre punctele focale ale lumii atat in ceea ce priveste arta, cat si spiritualitatea. Inca un loc important de pelerinaj, Basilica di San Francesco este o destinatie fascinanta pentru credinciosi si pentru iubitorii de arta.

Duomo di San Rufino, Assisi, secolul XII

Construita in urma unor viziuni miraculoase avute de un episcop local, Catedrala din Assisi nu beneficiaza de faima Bazilicii Sf Francis, insa merita vizitata pentru fatada romanesca superba si pentru interiorul cu picturi deosebite.

Eremo delle Carceri – „locuri izolate” din Assisi
Biserica si manastirea, izolate pe pantele dens impadurite, pastreaza inca linistea, aerul contemplativ iubit de Sf. Francisc. in plus fata de atmosfera, Eremo merita vizitat pentru arhitectura siarta sa medievala si pentru multele situri asociate cu episoade din viata sfântului.

Biserica Santa Maria degli Angeli

Este mult mai venerata ca locul mortii Sf Francisc. In interiorul basilicii baroce sunt doua structuri mici, umile: Capella del Transito si Porziuncola.

Santa Maria degli Angeli este unul dintre cele mai mari sanctuare ale lumii crestine, masurând 126 de metri lungime, 65 metri latime si 75 metri inaltime la nivelul cupolei, ridicata in anul1680.

Santa Maria sopra Minerva

Are acelasi nume cu biserica celebra din Roma, este o biserica dedicata Fecioarei Maria, construita pe locul un templu roman dedicat Minervei, zeita intelepciunii. Parti din templul roman, care dateaza din vremea lui Augustus (63 i.Hr. AD-14), sunt inca vizibile.

Cele sase coloane corintice splendide si intreaga fatada romana sunt inca intacte de peste 2.000 de ani. Peretii laterali sunt originali, dar vizibili doar din exterior.

Contrar asteptarilor produse de fatada exterioara, interiorul dezamageste prin stilul baroc sufocant al secolulului al XVII-lea.

Meteora, Grecia – stancile suspendate in aer

Mergem la Meteora pentru ca este:

Paradisul dintre cer si pamant - traducerea metaforica a Meteorei din greaca veche

Unul dintre cele mai mari complexe de manastiri ortodoxe din Grecia, al doilea dupa Muntele Athos. Cele 6 manastiri sunt construite in varful unor roci naturale, la nord vest de campia Tesaliei, langa raul Pineios si muntii Pindus, in Grecia centrala.

Aproape de orasul Kalambaka, unde puteti sa gasiti cateva hoteluri.

Parte a Patrimoniului Universal Unesco.

Meteora este caracterizata de formatiuni stancoase uriase, roci gigantice sculptate de timp intr-o varietate de forme: stalagmite in nuante de gri ce se ridica spre ceruri, parca sunt darurile naturii catre cei piosi ce au ales singuratatea si o viata de veneratie religioasa.

La sfarsitul perioadei Bizantine si in timpul stapanirii otomane aceasta comunitate monahala a devenit un sanctuar pentru cei persecutati. Pe aceste roci golase si inaccesibile s-a creat un centru al culturii Bizantine.


Istoria comunitatii monahale Meteora incepe in secolele IX - XI, cand calugarii pustnici obisnuiau sa foloseasca pesterile si grotele din Meteora drept chilii. In zilele de duminica acestia se adunau pentru slujba in Doupiani, langa Kastraki. Pe masura ce numarul calugarilor crestea, s-au construit chiliile de la Doupiani si Stagi. Dezvoltarea comunitatii poate fi urmarita mai bine incepand cu secolul XIV, cand s-au ridicat primele manastiri.

Intre 1356 si 1372 calugarul Athanasius a intemeiat manastirea ce avea sa devina cea mai importanta din complexul Meteora - Marele Meteor in Platis Lithos. Athanasius a impus reguli foarte stricte, inclusiv interzicerea accesului femeilor in zona. In 1388, discipolul sau si nepotul printului sarb Stefan, Ioan Uresis - calugarul Ioasaph - s-a retras in Meteora, daruind manastirii multe privilegii si bogatii. Dezvoltarea manastirilor a fost in mod special infloritoare in secolele XV - XVI, insa treptat comunitatea s-a degradat. Din cele 24 de manastiri construite de-a lungul anilor, doar cateva functioneaza si astazi.

Meteora a fost locul in care s-au filmat: James Bond, Tintin, Arceus, Razboiul Z.

Alexandria, Egipt – farul intelepciunii antice

Merita sa vizitam Alexandria pentru:


Intelepciunea oamenilor si a locurilor - celebrul Pharos, simbol al unui oras care a fost centru al culturii si civilizatiei antice, fost centru educational si al comertului mondial, exemplu de toleranta si de mix cultural, centru al elenismului si antisemitismului si, de asemenea, locul de nastere al crestinismului gnostic.

Biblioteca din Alexandria - prima biblioteca universala, detinea copii ale tuturor manuscriselor existente, in limbile lor originale, ulterior traduse, a ramas si in prezent cea mai mare biblioteca a lumii.
O adevarata scoala, gazduia o comunitate de oameni izolati de lumea exterioara a caror unica misiune era aceea de a citi, a invata, a sintetiza, a inventa, a cerceta si a impartasi cunostintele dobandite pentru dezvoltarea comunitatii. Loc de vindecare a sufletului si in prezent.

Mouseion ("muzeu" sau templu al Muzelor), un institut de cercetare care si-a deschis portile pentru arta si stiinte deopotriva : muzica, dans, teatru, poezie, proza, istorie, astronomie si astrologie.

Alexandria este un loc de intalnire pentru cei interesati de speculatii cosmologice antice si moderne si gazda unui forum umanist.

Strada numita Al-Horreya (Tariq Abd El-Nasser) traverseaza orasul de la est la vest, in antichitate se numea Calea Canopica, incepea cu Poarta Soarelui la est si se sfarsea cu Poarta Lunii, la capatul vestic.

Midan Saad Zaghlul este inima Alexandriei, centru de divertisment cu multe cinematografe, restaurante, cluburi, cafenele.

Cartierul grecesc si districtul Bab Rosetta - un cartier rezidential celebru ce gazduieste Muzeul greco-roman, vile antice, primaria, o Patriarhie greceasca, Biserica Sf. Saba.

Al Horreya - o zona verde superba, cunoscuta sub numele de Gradinile Shallalat, ale carei cascade uimeau turistii in ere trecute.

Riviera - Corniche - cazinouri construite pe piloni, ziduri de aparare ale orasului inca vizibile, plaja, cele mai elegante hoteluri, gradinile si palatul Muntaza.



Fondat de Alexandru cel Mare in anul 331 i.Hr., Alexandria, al doilea oras din Egipt, dupa Cairo, a fost capitala Egiptului greco-roman, un far al culturii si civilizatiei, simbolizat prin Pharos, farul legendar, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Scenografie perfecta pentru relatia furtunoasa dintre Cleopatra si Marc Antonius, Alexandria a fost, de asemenea, centrul de invatamant al lumii antice.

Alexandria Egiptului antic a cunoscut o epoca de aur a educatiei, intelepciunii si cunoasterii. Esenta sa este reprezentata de idei noi si profunde, de o armonizare intre culturi diferite, precum si de o sinteza de intelepciune antica si metode moderne. Toate aceste atribute s-au manifestat intr-o perioada de tranzitie importanta a lumii antice. Cum lumea moderna se confrunta cu o alta perioada dura de tranzitie, spiritul acestui mare oras al lumii antice revine ca sursa de inspiratie pentru toti cei capabili sa-l inteleaga.

De la inceputurile sale, Alexandria a fost destinata sa indeplineasca mai multe functii: oras-stat grecesc (polis), capitala a Egiptului, centru al comertului mondial si centru de invatamant. Aceste functii multiple au atras in mod invariabil o mare varietate de oameni din culturi diferite, prin urmare, egipteni, macedoneni, greci, sirieni, nubieni, evrei, persani, indieni si chiar cartaginezi, precum si romani, toti puteau fi vazuti pe strazile din antica Alexandrie. Cu alte cuvinte, cosmopolitismul a fost o caracteristica dominanta a vietii din oras. (Si americanii cred ca ei au inventat conceptul!!! Ce eroare!) Inca de la mijlocul secolului al III-lea i.Hr., Alexandria pare sa fi atins un grad remarcabil de grandoare si faima. Intr-una din lucrarile sale, Herodas descrie orasul astfel: „locul unde puteti gasi tot ceea ce va puteti imagina: bogatie, putere, prosperitate, glorie, spectacole, filosofi, aur, tineri, temple, un rege generos, Mouseion, vin, toate lucrurile bune la care cineva poate visa si multe multe femei, mai multe decat toate stelele de pe cer, care ar putea concura in frumusete cu zeitele care l-au cucerit pe Paris.”

O combinatie de atractii suficienta pentru a transforma mintea si inima oricui. Aceasta este si in prezent Alexandria.

Pozitia Alexandriei ca centru al comertului mondial, nu a atras doar negustori straini si oameni de afaceri in oras, dar a incurajat, de asemenea, formarea unor companii internationale care sa gestioneze tranzactiile mai complicate si mai costisitoare. Inteligenta manageriala si multinationalele.....alte concepte inca valabile dezvoltate de egipteni.

Pharos, nu degeaba considerat o minune, un far al adevarului si intelepciunii, in intunericului erei in care a existat, un ghid spre un port sigur, pe care calatorii au fost invitati sa-l viziteze pentru ca apoi revina, cu o noua intelepciune dobandita aici, in teritoriile proprii, pentru a stimula dezvoltarea acestora. Orasul a preluat forta interioara izvorata din intelepciunea Egiptului antic cu ideile noi ale civilizatiei grecesti clasice, alaturi de sinteza numeroaselor culturi si traditii ale celor care s-au stabilit temporar pe acele taramuri. Orasul, renumit pentru toleranta, era cunoscut si ca centru al elenismului si antisemitismului si, de asemenea, locul de nastere al crestinismului gnostic.


Biblioteca din Alexandria, conceputa de Demetrius din Phalerum, s-a constituit in timpul domniilor lui Ptolemeu I si II (323 - 246 i.Hr.) si a fost prima biblioteca universala adevarata din istorie, atragand eminenti filosofi, oameni de stiinta si vizionari.


Aceasta a gazduit mari ganditori, precum Euclid, inventatorul geometriei, Erastothenes, cel care a calculat circumferinta pamantului, Aristarh si Dionisie Tracul, care a codificat gramatica, Herophilus, care a stabilit regulile de baza ale anatomiei si fiziologiei, Claudius Ptolemateus, fondator al cartografiei si unul dintre inventatorii astronomiei, Hero, care a scris mai multe carti de geometrie si mecanica Multi dintre acesti oameni de stiinta au trait in apropierea palatului regal, in calitate de "carti vii", la care conducatorii din Alexandria puteau apela in orice moment (actualii consilieri ai presedintelui...ar putea sa ia exemplu). 　


30000 de lucrari in 400 de mii - 700 mii de pergamente, 42 800 gazduite doar de Templul Sarapis. Scopul bibliotecii a fost acela de universalitate, curatorilor solicitandu-se copii ale tuturor manuscriselor existente in limbile lor originale (de exemplu, ebraica, babiloniana, budiste, sumeriana, etc) concomitent cu un program de traducere masiv.


Biblioteca din Alexandria a facut parte din complexul Mouseion ("muzeu" sau templu al Muzelor), al treilea reper al Alexanriei, un institut de cercetare care si-a deschis usile pentru arta si stiinte deopotriva si continea un observator astronomic, o gradina zoologica si botanica si numeroase camere de studiu. Deoarece muzele erau fortele directoare ale muzicii, dansului, teatrului, poeziei, prozei, istoriei, astronomiei si astrologiei, se pare ca si acestea au fost admise in Mouseion. Dar, la sfarsitul secolului IV d.Hr., Biblioteca, Mouseion-ul si Templul Sarapis au fost distruse.

Alexandria a fost primul centru pentru studii biblice, locul in care Vechiul Testament a fost asezat intr-o forma foarte asemanatoare cu cea actuala.


Alexandria a fost locul de formare a importantului cult al lui Serapis, o sinteza intre mitologia greaca si cea egipteana. Alte numeroase stiinte s-au practicat si dezvoltat in Alexandria, oamenii de stiinta precum Euclid si Erasthosthenes lucrand aici. Arhitectura Alexandriei putea concura in acele timpuri cu cea a Romei si Atenei.