In cautarea lui Van Gogh – prin muzeele lumii

“Pentru mine nu exista diferente intre carti, realitate si arta. Vreau sa las in urma o amintire sub forma desenelor sau picturilor, nu pentru a satisface un anumit gust in materie de arta, ci pentru a exprima un sentiment uman sincer, general.”

“Eforturile sale nu au fost in zadar, dar probabil ca el nu va trai sa vada rezultatele, pentru ca atunci cand lumea va intelege ceea ce spune in tablourile sale, va fi prea tarziu. Este unul dintre cei mai avangardisti pictori si este greu de inteles, chiar si pentru mine, fratele sau. Ideile sale se regasesc intr-un domeniu foarte vast, analizand ceea ce este uman si cum ar trebui sa privim lumea. Trebuie sa ne eliberam de orice grija pentru a putea intelege ce incearca sa spuna, dar sunt sigur ca in viitor va fi inteles.”

“In loc sa incerc sa redau exact ceea ce am in fata ochilor, eu folosesc culoarea in mod arbitrar pentru a exprima intensitatea.”

“Stelele ma fac mereu sa ma cufund in visare, la fel cum, poate, si punctele negre care reprezinta pe harta orasele si satele ma fac sa gandesc. Ma intreb: de ce punctele luminoase trebuie sa fie mai putin accesibile decat punctele negre?”

“Van Gogh avea dreptate: se poate trai la infinit, este un infinit suficient pentru toti pe pamant si in celelalte sfere”

Muzeul Van Gogh, Amsterdam
– Biserica din Nuenen
– Furtuna la Scheveningen
– Vedere din Anvers
– Bulevardul Clichy

– Panorama Parisului
– Japonezarie: Oiran
– Autoportret
– Camera din Arles

– Piersici infloriti
– Curtea spitalului din Arles
– Vaza cu irisi pe fond galben

Gemeentemuseum, Haga
– In ploaie

Muzeul Orsay, Paris
- Restaurantul Sirena
- Italianca
- Noapte instelata pe Rhone

- Biserica din Auvers

Rijksmuseum, Amsterdam

- Natura moarta cu palarie de paie
- Snopi de paie in Provence
- Lan de grau
- Exteriorul cafenelei, noaptea
- Vie verde

Vila Flora, Winterthur
- Piata cu trasuri

Muzeul de Arta Moderna, New York
- Durere
- Noapte instelata

Galeria Nationala, Londra
- Vaza cu 15 floarea-soarelui

Colectia Buhrle, Zurich
- Poduri in Asnieres

Djerba, Tunisia – Insula placerilor

Initial nu intelegi ce te poate surprinde la o insula exotica. Te astepti la mult soare, nisip, mare, palmieri, resorturi luxoase, un pic de desert, haine colorate, dromaderi, magazine de suveniruri. Desigur, toate prezente si in Djerba. Misterul il intelegi mult mai tarziu.

Este o senzatie de placere pe care o traiesti doar aici, in Djerba, o simti si o rememorezi de nenumarate ori apoi. Poate ceva prezent doar in aerul si atmosfera de aici despre care nimeni nu vorbeste. Este greu sa vorbesti despre asta. Este o marturisire pe care ti-o poti face doar tie.

Un taram de legenda unde soarele straluceste timp de 310 zile pe an, Djerba este unul din cele mai seducatoare si misterioase locuri din lume. O insula cu zece mii de palmieri inaltandu-se ca din mare ca un miracol. Aceasta Polynezie a Mediteranei ofera kilometri de plaje cu nisip fin, hoteluri luxoase, ultra moderne sau construite in stilul traditional “menzel”, toate isi asteapta turistii pentru a-i incanta si a le oferi amintiri deosebite.

Insula Djerba se afla in partea de SE a Tunisiei, in golful Gabes, are o suprafata de 514 km patrati si este cea mai mare insula a Africii de Nord. Este renumita pentru plajele largi cu nisip fin ce se intind pe 128 de km, livezile de curmali sau rodii, satele pescaresti, statiunile pline de viata si vestigiile istorice .
Fenicieni, greci, romani, evrei, crestini, arabi, cu totii si-au lasat amprenta asupra acestei insule.

In sec. XII, Djerba era amenintata de regatele siciliene, iar pana in sec XIV a fost macinata de rivalitatea dintre crestini si musulmani. In sec XVI, insula devine cel mai mare salas al piratilor din Marea Mediterana – se spune ca aici poposeau cei mai iscusiti pirati ai vremii. In era otomana insula a fost central regional al comertului cu sclavi.

Astazi, Djerba este o destinatie aproape exclusiv turistica si care isi pastreaza in intregime traditiile.
Houmt Souk, micuta capitala a insulei, isi incanta vizitatorii cu strazi inguste si intortocheate casute frumos colorate in alb si albastru, o bogata flora mediteraneana si cateva atractii istorice.

Borj el Kebir, fortareata istorica a capitalei, construita de romani, iar mai tarziu ocupata de regele Aragon, este o constructie superba, inconjurata de turnuri de forma cubica unde se intra trecand peste un pod construit in secolul al XIX-lea.

Moscheea Fadhloun de pe strada Houmt Souk-Midoun, pietele din Houmt Souk, sinagoga La Ghriba din satul Erriadh, Guellala, un sat al traditiei, al mestesugarilor, al olarilor, unde olaritul a fost practicat inca din vremuri antice sunt doar cateva obiective de bifat pe harta turistilor.

La Muzeul Regional exista o colectie impresionanta de costume naţionale, bijuterii, sculpturi etc.

Peninsula Ras Rmel este un loc special din partea de est a capitalei, renumita pentru Capul Flamingo. Numeroase pasari flamingo isi gasesc adapost aici din noiembrie pana in martie.

Plaja cea mai frumoasa si cea mai cautata de pe insula este Sidi Mahres, datorita nisipului fin si multiplelor posibilitati de practicare a sporturilor nautice.
Pentru a cunoaste mai bine aceasta insula si pentru a ramane cu o amintire cat mai placuta, turistii nu trebuie sa rateze Parcul Tematic. Intr-un incredibil spectacol de imagini si lumini ti se derulează prin fata ochilor istoria si cultura locului.

Galeriile Uffizi, Florenta, Italia

Impozantul Palat al Artelor din orasul italian in care a inflorit Renasterea, Galleria degli Uffizi, adaposteste de veacuri intregi una dintre cele mai bogate colectii de arta din lume.
Galeria Uffizi este cea mai mare pinacoteca renascentista. Cladirea, conceputa initial in 1561, la cererea lui Cosimo I de Medici, pentru birourile magistratilor florentini, s-a transformat in muzeu.

Galeria isi datoreaza existenta Annei Maria Ludovica de Medici, care in 1737 semna acordul de cesiune a valorosului patrimoniu artistic strans in edificiul familiei De Medici catre dinastia De Lorena. Documentul prevedea cedarea capodoperelor „pentru infrumusetarea statului". Astazi operele sunt expuse pe cele doua niveluri ale cladirii.

Printre maestrii prezenti in galerii cu tablouri se numara Dürer, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Tiziano, Tintoretto, Peruggio, Giotto, Cimabue, Domenico Veneziano, Botticelli, Piero della Francesca, Caravaggio sau Veronese.
Sursa: adevarul.ro

Quinta da Regaleira, Sintra, Portugalia

Situat in Centrul Vechi al Sintrei si intrat in Patrimoniul Universal UNESCO, Quinta da Regaleira este unul dintre acele locuri speciale, mai putin accesibile, incarcate de o bogata simbolistica. Construit la inceputul secolului XX in stilul romantic, acest ansamblu fascinant de constructii plasate in mijlocul unei paduri dense este rezultatul viselor magice ale proprietarului sau, Antonio Augusto Carvalho Monteiro (1848 -1920), coroborate cu talentele scenografice ale arhitectului Luigi Manini (1848-1936).

Imaginatia celor doi a reusit sa dea nastere unui ansamblu mixt, ingloband influente artistice dintre cele mai variate - de la gotic si renascentist, trecand prin stilul Manueline, mergand pana la glorificarea tuturor lucrurilor sfinte ale omenirii, in special valorificarea mitologiilor portugheze si a traditiilor ezoterice.

Quinta da Regaleira este un loc pe care in primul rand il simti. Nu este suficient sa-i rostesti povestea originilor sau a misterelor sale.

Ansamblul trebuie experimentat personal, scenografia gradinilor si a cladirilor sale trebuie personal vazuta si admirata, la fel si Palatul dos Milhões, un adevarat conac al filosofiei, inspirat de alchimie.

Vizitatorilor le este recomandata o plimbare prin parcul exotic, fabulos, lasandu-se sedusi de spiritualitatea primilor crestini in Capela Preasfintei Treimi, care le permite sa coboare in cripta care aminteste de simbolismul locurilor sacre si a lumii de dincolo.

Exista, de asemenea, un vast ansamblu de turnulete ce ofera vederi impresionante, cateva cotloane inedite sau resedinte de tip palat absolut superbe. Veti auzi multe referinte legate de aventurile Cavalerilor Templieri sau de idealurile maestrilor masoni care pe calea initierii coborau o scara in forma de spirala. Si jos, in picioare, pe o stea subliniata de lumina, pare ca se cufundau in sanul Mamei Pamant. Tot ce trebuie sa faceti este sa traversati intunericul grotelor-labirint pana cand veti ajunge la lumina, reflectata in apa lacurilor, de o frumusete surprinzatoare.

In tot acest ansamblu este vorba de magie pura, in nici un caz de imbratisarea unor doctrine pe care le intelegem mai mult sau mai putin!

Sursa: http://www.portugalvirtual.pt/

Palatul Regal din Madrid

Palatul Regal - Palacio Real sau Palacio de Oriente - este cel mai mare si cu siguranta unul dintre cele mai impresionante palate din Europa. Are 3418 (!)camere decorate in modul cel mai luxos cu putinta, dintre care 50 pot fi vizitate. Este situat in estul centrului istoric al orasului Madrid si destul de aproape de Plaza de Espana.

Palatul Regal, proiectat de doi arhitecti italieni, este un amestec de baroc italian si francez in care apar insa si elemente de arhitectura spaniola. Constructia are forma unui patrulater realizat din granit de Guadarrama si marmura. Peretii de piatra alba si marmura rosiatica sunt impodobiti cu coloane corintiene alternand cu pilastri simpli, in stil doric si palatul este incununat cu o balustrada.

Sachetti a realizat planurile palatului bazandu-se pe schemele lui Juvarra, dar a redus numarul curtilor interioare la una si a incorporat atat elemente ale planului lui Bernini pentru Luvru cat si propriile sale idei. Rezultatul a fost un impunator edificiu urban de dimensiuni impresionante, nu foarte inalt, dominand pe toata lungimea sa estica marea Plaza de Oriente.

Sachetti intentionase sa plaseze deasupra statuile regilor Spaniei, statui de dimensiuni impresionante, si constructia ar fi parut mai supla. In timpul lui Carol al III-lea, toate aceste statui au fost insa plasate in Plaza de Oriente si Gradinile Retiro, ramanand deasupra palatului cateva reprezentari pur simbolice. Intrarea principala se afla pe latura de sud, deschizandu-se spre Plaza de la America si conducand spre o larga curte interioara.

Salile palatului sunt decorate cu o deosebita opulenta. Remarcabile sunt apartamentele oficiale dar si cele private ale regilor, inclusiv cel in care a locuit Alfonso al XIII-lea si sotia sa Victoria Eugenia care au plecat in exil in 1931. Exista de asemenea in palat o biblioteca, o farmacie regala, un muzeu de arta, colectii numismatice si sali de muzica, toate deschise marelui public.



Grandoarea se rasfrange de la constructia propriu-zisa la gradinile din jur, facand din Palatul regal un simbol al barocului si al Spaniei insesi.
Vizitatorii intra in Palatul Regal prin Plaza de la Armeria. Printre camerele somptuoase accesibile vizitatorilor se numara o sufragerie de 400 de metri patrati, Sala de Porcelana (Camera Chinezeasca) si Salon del Trono (Camera Tronului) cu pereti din matase rosie.
Palatul include si Armeria Real, Muzeul Armatei Regale. Acesta din urma contine o colectie superba de armuri, inclusiv armura Regelui Carol al V-lea.

Palatul este invecinat la est cu Campo del Moro, un parc foarte mare care se intinde de la Rio Manzanares pana la Palatul Regal. De pe gazonul verde de la intrarea in parc, turistii se pot bucura de o priveliste superba.
In fata Palatului Regal se afla Plaza Oriente, o piata impunatoare, dominata de statuia ecvestra a lui Filip al IV-lea. Palatul Regal avea initial acelasi nume cu piata, Palacio Oriente, sau Palatul de Est.

Pe vremuri, palatul comunica printr-un pasaj si cu Real Monasterio de la Encarnation. Este o manastire de maici, ce era se pare un refugiu pentru femeile din familia regala. Acum, adaposteste portrete regale din cele mai faimoase. Turistii sunt atrasi si de arhitectura manastirii, specifica secolului al XVIII-lea.

Resedinta oficiala a Regelui Spaniei si a familiei regale, Palatul nu este folosit in acest scop, preferat fiind Palatul Zarzuela, un palat mult mai mic (fosta resedinta de vanatoare din afara orasului Madrid). Ramane insa un simbol si este sediul ceremoniilor oficiale si al receptiilor, momente in care este inchis pentru public.

Trovantii sau pietrele vii – inspiratie pentru Brancusi

"Pietrele stiu totul, de cand s-a format Pamantul si cerurile", scria Paracelsus. "Nu exista secret care sa le fi ramas necunoscut. In ele se inmagazineaza intreaga istorie si intelepciune a Universului, iar memoria lor e nesfarsita".

In Romania, trovantii pot fi vazuti in judetul Valcea, pe Dealul Feleacului, langa Cluj, in Muntii Buzaului, langa Sibiu si in Hunedoara. Lista nu se incheie aici, dar in lipsa unor cercetari in domeniu, numai accidental pot fi semnalati. In Valcea, exista totusi un Muzeu al Trovantilor in aer liber, in comuna Costesti, de unde cei interesati se pot aproviziona in voie.

Cu trovantii din Costesti insa pare a se intampla o minune. In urma ploilor, s-ar fi observat in timp ca formatiunile „cresc” si se „inmultesc”, continand in structura lor ceva asemanator semintelor. Fenomenul nu este explicabil, daca trovantii continua sa fie considerati "simple" pietre. O noua ipoteza nu a intarziat: trovantii ar putea fi o misterioasa forma de trecere de la regnul mineral la cel vegetal. Iar ipoteza ca s-ar fi format in Miocenul Superior nu explica deloc de ce pe trupul batranelor pietroaie apar "prunci". Daca acestia sunt desprinsi si sectionati, se observa inele colorate specifice trunchiurilor de copaci.

Asemanatoare unor tuberculi, pietrele raspandite pe dealurile si vaile din satul Costesti sunt cele mai neobisnuite formatiuni de piatra existente in lume. Au aproape aceeasi forma repetata (de la dimensiunea catorva milimetri pana la formatiuni care ating 6-10 metri).

Trovantii au doua forme de baza: sferica si elipsoidala. Ele se pot complica atunci cand se unesc intr-un singur punct, obtinandu-se aspectul cifrei opt. Cele mai frumoase pietre gasite in zona sunt formate din mai multe elemente sferice.

Marele artist Constantin Brancusi, nascut la mica distanta de Costesti, s-a inspirat din formele stilizate ale trovantilor in cateva din creatiile sale (Muza Dormind, Pasarea Maiastra, Coloana Infinita, Sarutul).

Poetul Ion Gheorghe a luptat cu morile de vant ca aceste minuni de pietre vii sa fie incluse in patrimoniul national. Asociatia valceana Kogayon a semnat o conventie de custodie pentru rezervatia intinsa pe 1,1 hectare. Muzeul a fost infiintat pe baza avizului Academiei Romane – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturale.

Codul fericirii inscris intr-un turn din St. Petersburg

Numeroase mistere si legende isi au originea in capitala spirituala a Rusiei, Sankt Petersburg. Formula AS dezvaluie unul dintre aceste mistere.

De doua secole, Turnul Grifonilor, din centrul vechi al orasului Sankt-Petersburg, pastreaza cu strasnicie codul tainic al fericirii. Aici, in anumite momente, dorintele rostite corect se indeplinesc.

Turnul se ascunde departe de privirile neinitiatilor, pe insula Vasilievski, in cartierul Farmacistilor, in curtea interioara a unui bloc. De ceva timp, intrarea catre enigmatica cladire cilindrica este permisa doar locatarilor, accesul fiind blocat, printr-un gard din fier, zavorat cu un lant.

Povestea incepe in secolul XVIII, in timpul domniei lui Petru cel Mare, cand tarul a reunit in Rusia cele mai luminate capete din Occident, pentru a schimba din temelii Imperiul de la Rasarit. La invitatia lui, la Sankt-Petersburg au sosit oameni de stiinta din varii domenii: arhitecti, constructori, fizicieni, medici din Olanda, Germania, Anglia.

Astfel, in centrul insulei Vasilievski, s-au strans mai multi chimisti nemti si au intemeiat un cartier al lor. Aici s-a construit prima farmacie din oras, "Pel & Fiii", de catre Wilhelm Pel, baron de Brandenburg, si in scurt timp a devenit unicul furnizor de medicamente al curtii imperiale.

Dedesubtul farmaciei sale se afla laboratorul unde se prelucrau, la vremea aceea, cele mai stranii substante chimice. In spatele cladirii, in curtea interioara, s-a construit un turn din caramida care permitea eliminarea noxelor din laboratorul subteran.

Treptat, printre locuitori au inceput sa circule zvonuri ciudate despre incaperea subpamanteana si despre turnul care se inalta direct din pamant, fara usi si fara ferestre. Mintile supuse superstitiilor ale mujicilor rusi nu puteau patrunde noile porniri stiintifice aduse din occident.
Dupa mai bine de un secol, in 1850, intreaga "afacere" a fost mostenita de Alexandr Pel, ultimul reprezentant din familia baronului neamt, considerat cel mai bizar dintre toti.

Se spune ca acesta ar fi transformat simplul laborator farmaceutic intr-unul alchimic, ca reunise aici cei mai priceputi magi si ca in incaperile de sub pamant transforma metalele in aur si argint, fabrica potiuni miraculoase atotvindecatoare si plasmuia fiinte nenumite.

Legenda spune ca el ar fi descoperit si codul fericirii, formula care, rostita corect, indeplinea pana si cele mai ascunse dorinte ale sufletului. Numerele codului magic ar fi fost inscrise anagramat pe fiecare caramida a turnului, astfel incat numai initiatii l-ar fi putut descifra.

Alchimistul neamt considera ca omenirea inca nu este pregatita pentru un asemenea dar fabulos, si pentru a-l pastra neatins, a faurit niste creaturi fantastice, cu cap si aripi de vultur si cu trup de leu: grifoni.

In mitologia greaca, aceste fiinte erau paznicii aurului nordic, din tinutul hiperboreenilor, niste supraoameni, care traiau in fericire si intelepciune, fiind inzestrati cu puteri magice.

Monstrii inaripati ai doctorului Pel strajuiau pe timp de noapte, din ceruri, "turnul cifrelor", in care neamtul zavorase secretul fericirii.
De atunci, cartierul Farmacistilor a capatat in Sankt-Petersburg o faima deosebita.

Se spune ca toti oamenii care se mutau in vecinatatea farmaciei, si implicit a turnului, aveau parte de un destin fulminant. Soarta lor se schimba peste noapte, unii deveneau celebri, altii extrem de bogati, iar altii se insanatoseau miraculos.

In curtea dintre blocuri, am vazut un turn de caramida rosie, inalt cam de 15 metri si gros cam de 3.

Dincolo de aceste detalii, cel mai important aspect este "aritmetica" lui. Pe fiecare caramida era desenata cu vopsea alba cate o cifra, de la 0 la 9. Se spune ca aceste numere apar si dispar periodic, in mod misterios. Poate doar cei ce cunosc tainele adanci ale numerologiei ar putea deslusi acest cod criptic.

Legenda va ramane mereu legenda, iar misterul Turnului nu va fi probabil dezlegat niciodata. Un lucru este cert: in aceasta curte, la Turnul Grifonilor, la Turnul Cifrelor sau al Optimistului singuratic, vin multi oameni, cu incredere si nadejde. Aici speranta invie, iar viata pare mai frumoasa.

Se spune ca numai aici visurile cele mai pretuite se realizeaza, iar omul este salvat din singuratate, boala si necazuri. Si daca ai suficienta rabdare, intr-una din noptile cele mai intunecate ale orasului Sankt-Petersburg, poate ca vei vedea cum se invart in cerc, strajuind Turnul, grifonii, gardienii loiali ai doctorului Pel.
Natasa Galche – Formula AS