Pestera Apocalipsei, Patmos, Grecia

Deschid o serie de articole in care locuri de pe pamant, din diferite motive, au primit asocierea cu acest cuvant. Pana si wikipedia stie ca Apocalipsa (in greaca Apokálypsis) inseamna Revelatie si nu Sfarsit.

Pestera Apocalipsei este unul dintre cele mai vizitate locuri de pe insula greceasca Patmos, alaturi de Manastirea Sfantul Ioan Teologul. Pestera Apocalipsei se afla la jumatatea distantei dintre tarmul marii si manastirea de pe culmea dealului, pe drumul ce leaga intre ele localitatile Chora si Skala.


Insula Patmos si crestinismul sunt indisolubil legate intre ele, inca din secolul I al erei crestine, cand imparatul Domitian il exileaza aici pe Sfantul Ioan Teologul, intre anii 84-96. Pe insula se afla o mareata manastire fortificata, inchinata Sfantului Ioan, ctitorita de catre Sfantul Hristodul cel din Patmos si o Pestera, numita "a Apocalipsei".

Potrivit traditiei crestine a locului, aceasta este pestera in care Sfantul Ioan Evanghelistul a primit revelatiile scrise mai apoi in cartea numita "Apocalipsa". In anul 1999 (2006), atat Pestera Apocalipsei, cat si Manastirea Sfantul Ioan Teologul, au fost trecute in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Astazi, pestera Apocalipsei este inglobata intr-o biserica inchinata tot Sfantului Ioan Teologul. Iconostasul de lemn din bisericuta pesterii pastreaza o serie de icoane vechi, minunat zugravite, in care se pot vedea urmatoarele scene: icoana Apocalisei, locul unde s-a odihnit Sfantul Ioan, trei reprezentari ale Sfantului Hristodul din Patmos, inaltarea la cer a Sfantului Ioan, scrierea Apocalipsei si Arborele lui Iesei, toate realizate in jurul anului 1596.
Surse: http://www.crestinortodox.ro

Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus

Ctitoria brancoveneasca de la Sambata de Sus sta adapostita astazi, ca si odinioara, sub inaltele pridvoare de piatra ale Muntilor Fagaras, acolo unde lantul lor se intrerupe parca intr-o uriasa "poarta de trecere catre fratii de dincolo de munti". Descifrand cu pasul strabunele poteci dacice, daco-romane si apoi romanesti, pe unde inaintasii nostri si-au trecut turmele, durerile si bucuriile cate vor fi fost, de o parte si de alta a Carpatilor, poate chiar prin aceasta mare trecatoare vor fi venit mesterii pe care Voievodul Martir Constantin Brancoveanu i-a chemat sa inalte cunoscuta biserica din Fagaras odata cu vestita ctitorie de la Sambata de Sus, in vecinatatea palatului unde planuise sa se retraga cu intreaga familie. Tot pe aici au trecut calugarii aducand carti tiparite in Tara Romaneasca, cand romanii din aceasta parte a Carpatilor erau fortati sa-si paraseasca legea stramoseasca.

Istoria Manastirii Brancoveanu incepe in secolul al XVII-lea. Daca la inceputul secolului XVI avem mai multe marturii indirecte despre existenta manastirii prin mentionarea unor calugari de aici in diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, cand satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor. Acesta, se spune ca a construit o bisericuta din lemn pe valea raului Sambata, probabil pentru calugarii sihastri de aici. Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti (1688-1714), a zidit din piatra si caramida o manastire.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, Transilvania abia scapase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat insa asupra punctului principal de rezistenta, credinta ortodoxa a romanilor, urmarind-se, de fapt, deznationalizarea lor. Pentru intarirea si salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizarii, aparut prin trecerea Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brancoveanu a transformat si reorganizat vechea manastire ortodoxa din Sambata de Sus, cu calugari sihastri, intr-o manastire mai mare cu viata de obste (calugari care traiesc, muncesc si se roaga impreuna), spre a da marturie in timp despre unitatea de neam si credinta a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Tot aici, voievodul martir, infiinteaza o "Scoala de gramatici", un atelier de pictura in fresco si o mica tipografie pe care le instaleaza in noua incinta, dupa modelul brancovenesc folosit in toate ctitoriile domnesti.

Muzeul Manastirii Brancoveanu detine astazi una din cele mai bogate colectii de picturi vechi pe sticla, apartinand secolelor XVIII-XIX, in mare majoritate executate in maniera popular-naiva, icoane pe lemn, predominant fiind stilul brancovenesc, vesminte preotesti si arhieresti, o colectie unica de carte veche, manuscrise, pergamente, scrisori, precum si o valoroasa colectie de obiecte de cult. Pe latura vestica a incintei se afla locurile de odihna vesnica ale ultimilor mitropoliti ai Transilvaniei: Nicolae Balan, Nicolae Colan , Nicolae Mladin si Antonie Plamadeala.

Surse: www.sambatadesus.ro / www.manastireabrancoveanu.ro

Manastirea Cozia – monument egal cu Romania

Cunoscuta ca una din cele mai vechi si complexe monumente istorice si de arta din Romania, Manastirea Cozia este situata pe malul drept al Oltului la 22 km de Ramnicu Valcea. Zidita intre anii 1386-1388 si 1393 aceasta manastire este una din cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran.

Una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericesti autohtone, Manastirea Cozia traieste si va dainui in istoria poporului roman deopotriva prin insemnatatea ei artistica si spirituala, cat si prin vechimea ei.

In cei peste 600 de ani de la intemeiere multe mii de calugari au vietuit si s-au format aici, unii ajungand ierarhi vestiti si cunoscuti oameni de cultura.

Monumentul pastreaza amprenta a mari domnitori ai Tarii Romanesti: pictura interioara realizata initial intre anii 1390-1391 a fost refacuta dupa 1512 de Neagoe Basarab care a construit si fantana ce astazi ii poarta numele. Dupa 1706, Constantin Brancoveanu a construit pridvorul in stilul cunoscut astazi sub numele de “stilul brancovenesc”. Restul bisericii este construit, inca de la inceput, in stil bizantin cu influente locale.

Picturile murale de la Manastirea Cozia constituie bunuri ale patrimoniului cultural national.

Prin comorile de arta din cuprinderea ei, Manastirea Cozia a pus la indemana cercetatorilor un bogat, interesant si variat material arhitectonic, de sculptura in piatra sau lemn si pictura murala. Poetilor si scriitorilor le-a oferit teme pentru operele lor. In decursul framantatei noastre istorii, manastirea a fost si un insemnat punct strategic.

In dreptul manastirii, pe malul stang, e locul numit Bivolari, unde s-au descoperit ruinele unor bai romane, un izvor cald si urmele unui drum vechi, ce se pierde printre stanci. Sus, pe braul muntelui, ascuns in codru, e un metoh al Coziei, schitul Turnu; in apropiere, pe-o stanca inalta se vad paraginile unei zidiri indraznete, careia i se spune "Turnu lui Traian".

Pe la manastirea Cozia trecea in drumul sau spre Bucuresti dinspre Ardeal poetul nostru national Mihai Eminescu. Revoltat de faptul ca autoritatile transformasera ctitoria marelui voievod in inchisoare scrie in ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882: "Cozia,unde e inmormantat Mircea I , cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia , unde e imormantata familia lui Mihai Voda Viteazul , un monument istoric aproape egal in vechime cu tara, ce-a devenit? Puscarie?"

Manastirile Haghpat si Sanahin, Armenia

Cele doua manastiri bizantine din regiunea Tumanian, Armenia dateaza din timpul dinastiei Kiurikian (secolul X - XIII) si au fost importante centre ale invataturii.
Sanahin a fost renumita pentru scoala sa de iluminati si caligrafi. Cele doua complexe monastice reprezinta totodata cea mai infloritoare perioada a arhitecturii religioase armene, al carui stil unic s-a dezvoltat dintr-un amestec de elemente al arhitecturii ecleziastice bizantine si arhitectura traditionala din regiunea caucaziana.

Ansamblurile arhitecturale din Sanahin si Haghpat se afla asezate intre cele mai minunate si bine pastrate lucrari de arhitectura medievala armeana. Pe langa meritele artistice ale acestora, monumentele se mai remarca si prin depasirea de catre acestea a granitelor culturii nationale.

In manastirile acelei vremi, si in special in cea din Sanahin, stiintele umaniste si medicina erau studiate, tratatele stiintifice erau scrise si picturile, in special minuaturi, erau pictate.
Depozitele cu carti din Sanahin sunt cladiri unice ce infatiseaza nivelul inalt de dezvoltare a arhitecturii civile in secolele XI-XIII in Armenia.

Aceste cladiri erau de forma patrata prezentand niste nise pentru pastrarea manuscriselor. Acoperisul acestora le deosebea de celelalte cladiri.
Ansamblul arhitectural din Sanahin are o valoare general recunoscuta nu doar datorita faptului ca prezinta o arhitectura originala religioasa si civila, ci si pentru faptul ca toate cele pastrate arata nivelul ridicat al arhitecturii urbane armene din acele timpuri.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Horezu – olarit si traditii seculare

Orasul Horezu, zona de cultura si civilizatie, se inscrie ca unul dintre punctele turistice importante din tara noastra. Satul a fost la un moment dat donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurez.

Localitatea se afla in centrul depresiunii Horezu si este marginita la nord de Muntii Capatanii, cu vf. Ursu de 2124 m si dealurile Negrulestilor, Costestilor si Tomsanilor, pe raurile Luncavat, Ramesti si Romani.

Orasul Horezu este cunoscut ca centru etnografic si ca un vechi centru de ceramica populara. Olaritul continua sa reprezinte emblema locului.

Trebuie remarcata pozitia privilegiata din nordul Olteniei unde exista cea mai mare concentrare de manastiri din tara, majoritatea din ele aflandu-se in aproprierea Horezului.

Accesul in oras se face pe D.N. 67, care face legatura intre municipiul Rm. Valcea (45 km) si municipiul Tg.-Jiu (70 km).

In prima duminica din iunie, localitatea gazduieste binecunoscutul targ de oale. Mesteri din Satu Mare, Corund, Marginea sau Oboga (al doilea centru de olarit dupa Horezu) vin sa isi etaleze talentul. Peste tot sunt masini, targoveti, tarabe pline de "taiere" (farfurii intinse), strachini si urcioare. Ceramica buna trebuie cautata. Culorile traditionale sunt ocrul, verdele si albastrul, iar motivele predilecte ale artistilor din Horezu sunt valul, spirala, sarpele si mai ales cocosul.

Scoala de pictura de la Horezu a polarizat la un moment toate fortele creatoare locale, dand nastere unui curent si unei comunitati artistice in cadrul careia s-a cristalizat stilul brancovenesc. In general, pe baza unor simboluri ale trecutului, exista un potential cultural care nu este cunoscut si exploatat indeajuns.

Muzeul Manastirii Hurez contine diverse piese de arta medievala, tesaturi si numeroase exemplare de documente si carti vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca manastirii intiata de Constantin Brancoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrarii in biblioteca scrie si astazi in greceste

"Biblioteca de hrana dorita sufleteasca, aceasta casa a cartilor, iubire pre inteleapta imbelsugare, in anul 1708",

scrisa de arhimandritul Ioan. Colectia avea catalogul sau, doua carti de biblioteconomie precum si carti laice mai rare intr-o manastire: Herodot, Euripide, Hesiod, Aristofan, Luchiano, Cartile lui Iustinian,Cronicile Bizantine si lexicoane gramatici grecesti si latine, studiate si de Alexandru Odobescu in 1860.

Muzeul Etnografic se afla in cadrul Complexului Muzeal de la Maldaresti si are un profil etnografic si de arta medievala. Sunt expuse obiecte de arhitectura populara, cusaturi, tesaturi, picturi si port popular specific.

Galerie de Arta Populara contemporana detine o mare colectie de ceramica din obiecte donate timp de 30 de ani de mesteri populari participanti la Targul de Ceramica din Horezu. Prin piesele prezentate de fiecare centru se poate constata evolutia in ultimele trei decenii a ceramicii romanesti, mutatiile ce s-au produs in tehnica de prelucrare a lutului, in diversificarea formelor, ca urmare a cererii pietei, si nu in ultimul rand a motivelor. Galeria de arta populara contemporana romaneasca se constituie, asemenea Targului ceramicii populare romanesti "Cocosul de Hurezi", intr-o viziune salvatoare a unui mestesug multimilenar.

Manifestari culturale

Viata locuitorilor din Horezu este animata de o serie de evenimente ce promoveaza traditiile si produsele specifice zonei. Dintre cele mai cunoscute targuri si festivaluri populare se numara:

Targul anual de olarit "Cocosul de Hurez" destinat tuturor olarilor din Romania, este organizat pe platoul "Stejari", in prima saptamana din luna iunie si dureaza trei zile. Cea mai mare parte a produselor premiate sunt expuse la galeria de arta contemporana, deschisa la Casa de Cultura din Horezu.

Festivalul Eco-Etno-Folk-Film se organizeaza anual la inceputul lui septembrie la Casa de Cultura "Dinu Sararu" din Slatioara si sunt premiate productii cinematografice de scurt metraj pe teme ecologice, etnologice si folclorice.

"Fagurele de aur" sarbatoare nationala a apicultorilor, se tine in a doua saptamana din iunie si dureaza doua zile, la Tomsani.

"Invartita dorului" festival de cantec ciobanesc si parada de costume populare, se tine in a treia saptamana din luna iunie in satul Vaideeni.

"Braul de aur" sezatoare si concurs de creatie, este organizat in fiecare an in ziua de Sf. Ilie (20 iulie), la Barbatesti.

Sursa: http://www.horezuonline.ro

Castelul din Carpati, Jules Verne si Cetatea Colt

La marginea muntilor Retezat, pe un colt de stanca, se afla Cetatea Colt construita de familia cnezilor Candea din Rau de Mori pe la inceputul secolului 14.

Constructia a avut rol de aparare, fiind cea mai puternica cetate cneziala din Transilvania. La poalele stancii se afla biserica fortificata construita in aceeasi perioada de Candesti. Pe peretii bisericii se mai pastreaza inca mici portiuni ale picturii originale. Alaturi de biserica se dezvolta o manastire de calugari unde poti gasi ajutor si indrumare in a ajunge la cetate.

Pentru a gasi ruinele se urca prin padure timp de 30 de minute, cel mai bine insotit de un ghid de prin partea locului deoarece nu exista marcaje. Pozitia inalta domina imprejurimile iar privelistea asupra vailor inconjuratoare este coplesitoare.

Povestile izvorate din acesti munti, vorbesc, multe dintre ele, despre mult mister, strigoi, fapturi malefice.

Dar cea mai cunoscuta apartine lui Jules Verne, care a scris, in anii 1889-1890, romanul „Castelul din Carpati”, carte ce este o exceptie intre scrierile sale, fiind de fapt o poveste de dragoste. Se pare ca Jules Verne a calatorit in Transilvania, unde a cunoscut o tanara de 17 ani, Luiza Teutch, ce a fost pentru romancier un adevarat refugiu sentimental.

Singura urma a acestei povesti de dragoste este insa, doar romanul amintit, nici biografii lui Verne nedetinand prea multe informatii in acest sens. Personajele si numele locurilor din roman pot fi cu usurinta identificate ca fiind din zona Cetatii Colt, mai mult, grafica din primele aparitii a cartii (editia Hetzel) reda izbitor silueta cetatii. Despre tanara Luiza, pe care Verne o numeste in scrieri „unica sirena” se cunosc cateva amanunte. Ea a fugit de acasa chiar inainte de nunta ei, si ea este cea care il insoteste pe romancier in calatoriile sale din Transilvania.

Idila dintre cei doi, se pare ca s-a consumat la poalele cetatii unde a existat o cocheta cabana, numita „Casa vanatorilor”, unde cei doi indragostiti s-au stabilit o perioada.

Dupa mai multi ani, la interventia parintilor, Luiza nu scapa totusi de o casatorie aranjata, mirele fiind Gustav Muller, un barbat cu 16 ani mai tanar decat Verne. Se cunoaste ca aceasta situatie agraveaza iremediabil perioada neagra si ciudata pe care scriitorul tocmai o traversa, perioada cauzata printre altele de moartea mamei sale, a editorului sau - cel mai bun prieten, si de un atentat a carui victima este, ramanand infirm. Dragostea celor doi iubiti s-a consumat apoi in scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A ramas insa vie pentru scriitor.

De la Hateg, drumul duce spre Parcul National Retezat. Undeva, la vreo 20 de kilometri, apare indicatorul spre Cetatea Colt. E destul de mers, pe carari inguste, e destul de greu, dar te poti opri sa te bucuri in liniste de munte.

Povestea castelului are, cumva, un final. in 1944, intr-o familie din Bucuresti, intr-un scrin, sunt gasite cateva scrisori. De la Jules Verne catre Luiza. Epistole de dragoste, pe care preafrumoasa femeie le-a lasat nepoatelor ei. Urmasii ei pastreaza si alte daruri despre care spun ca sunt de la Jules Verne - un ceas cu pendul, doua machete ale iahturilor scriitorului si cateva volume din ,"Calatorii extraordinare".

Istoria bisericii se contopeste bineinteles cu istoria cetatii. Acolo este unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din tara, datand din secolul al XIV-lea, biserica fiind ctitorita ca lacas ortodox de catre Cneazul de Hateg, Nicolae Candea in anul 1310. De la ridicarea ei, a existat si viata monahala, o particularitate fiind ca, deasupra altarului, in turnul-donjon se afla doua camere, unde erau chiliile calugarilor de odinioara. Stilul constructiei este caracteristic altor catorva biserici numai din aceasta zona: turn de piatra, acoperis piramidal, contraforturi.

Pictura deosebita a fost realizata prin anii 1350 de catre un pictor numit Stefan, acelasi care a pictat si bisericile din Ostrov si Densus.
Dupa cum ne-au spus doi restauratori pe care am avut norocul sa-i gasim la lucru la fata locului, fresca a fost realizata folosindu-se o reteta unica a carei secrete n-au putut fi descifrate, dar in care se regasesc esente de muguri de brad si coaja de molid, flori de camp, paie, samburi de mar si de cires salbatic. Privind, ai strania impresie ca fetele sfintilor pictati cu aceasta compozitie degaja miresme asemanatoare in aerul din jur.

Din cauza maghiarizarii si incercarii, in mare parte reusite, de trecere la catolicism a familiilor nobiliare si nu numai, manastirea, ca si castelul, au fost parasite. Timpul si-a pus implacabil amprenta. Din manastire, in 1990, mai existau doar turla si altarul, pictura a fost in mare parte degradata, altarul fiind folosit de ciobani ca adapost pentru capre.

Pietre originale din zidurile bisericii si cetatii se regasesc si prin fundatiile caselor din sat. in anul 1994 ieromonahul-parinte Calinic Teslevici, venit din judetul Arad incepe lucrarile de renovare a manastirii, astazi aceasta prezentandu-se splendid, fiindu-i redat aproape nealterat aspectul din vechime.

Din pacate, pentru renovarea castelului si introducerea sa intr-un circuit turistic, ce pare a fi cu un urias potential (tinand cont de aportul lui Jules Verne), inca nu s-a gasit o solutie.

Surse: http://www.realitatea.net
http://www.rodulpamantului.ro
Foto: descopera.ro

Complexe religioase impresionante

Merita sa le vedem (macar virtual daca nu in realitate):

Locuri de o frumusete inimaginabila care adapostesc cele mai frumoase asezaminte religioase din lume

Manastirea Cuib de Tigri, Bhutan

Taktshang este cea mai cunoscuta manastire din Bhutan. Este asezata pe o stanca aflata la 3120 de metri altitudine si la 700 metri deasupra Vaii Paro. Taktshang inseamna „Cuib de tigri”, nume care urmeaza legenda conform careia Padmasambhava (Guru Rinpoche) a ajuns acolo zburand pe spatele unui tigru. Manastirea include 7 temple care pot fi vizitate. Pana acolo poti ajunge pe jos sau pe spatele unui catar.

Manastirea Madonna Del Sasso, Elvetia

Biserica Madonna Del Sasso, inclusa in manastirea capucina de deasupra orasului Locarno. Orasul este asezat intr-o locatie de exceptie, pe malul unui (intr-un mini golf) si unde se pot trai cele mai insorite ore din toata Elvetia. Manastirea a fost construita in numele Fecioarei Maria (se spune ca a aparut intr-un vis in 1480) si a fost terminat in secolul 17.

Manastirea Yumbulagang, Tibet

Yumbulagang, „Palatul Mamei si Tatalui” in dialectul tibetan, este primul palat si una dintre primele cladiri din Tibet, avand o istorie veche de peste 2000 de ani. Distrusa in timpul revolutiei culturale din China, a fost reconstruita in anii '80. Picturile murale povestesc istoria veche a Tibetului. Se spune ca a fost construita de Nyatri Tsanpo, primul rege tibetan al credinciosilor Bon din secolul 2 i.Hr.

Manastirea Gregoriou, Grecia

Manastirea Gregoriou este construita pe versantul de sud-vest al muntelui Athos si poarta hramul Sfantului Nicoale. Construita in secolul 14, ocupa locul 17 din 20 in ierarhia manastirilor atonite. Pe langa un fragment al Sfintei Cruci, manastirea adaposteste 297 de manuscrise si peste 4500 de carti religioase, printre care si o Biblie din secolul 13.


Manastirea Meteora, Grecia

Meteora (in greaca: "stanci suspendate", "suspendat in aer" sau "sus in ceruri") este unul dintre cele mai mari complexe manastiresti din Grecia si al doilea ca importanta, dupa muntele Athos. Complexul Meteora (contine 6 manastiri) este inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Manastirea Ngaphechaung, Burma

Manastirea se afle pe lacul Inle, pe drumul spre pagoda Phaung Daw Oo. Este construita in intregime din lemn si se sprijina pe mai multi piloni de lemn. Manastirea are o colectie interesanta de imagini cu Buddha si este una dintre cele mai vechi manastiri de pe lacul Inle.

Manastirea Montserrat, Spania

Manastirea Santa Maria de Montserrat (in Catalunia) adaposteste celebra statuie a Fecioarei din Montserrat. Conform legendei, calugarii benedictini nu au putut muta statuia pentru a construi manastirea, alegand sa o construiasca in jurul ei.

Sursa: Radio 21

Salina Slanic (III)

Salina Slanic este situata intr-un peisaj de o frumusete rara, conferita de zona de dealuri acoperite de paduri de foioase, accesul in localitate fiind asigurat atat pe calea ferata Bucuresti - Ploiesti - Slanic, cat si pe drumul national DN1 Bucuresti - Ploiesti.

Salina se numara printre cele tinere, deorece nu are nici trei sute de ani. Salina Slanic este cea mai cunoscuta dintre salinele noastre peste hotare; inca de la inceputul acestui secol, sarea de la Slanic a fost admirata in multe expozitii internationale.

Prin putul de extractie al minei Unirea, amenajat corespunzator pentru transportul de persoane, se poate cobori pana la 210 m adancime. Ca urmare a volumului mare de sare excavata, 2,9 mil. m3, s-au creat cavitati cu volume gigantice, cele 14 camere cu profil trapezoidal avand aproximativ 80.000 de metri patrati.

Aceste „palate de sare“ au fost amenajate corespunzator, atat pentru agrement, cat si pentru tratament.

Bustul sculptat in sare a lui Burebista parca ne transmite mesajul de a avea grija de aceste meleaguri romanesti, iar in sala special amenajata denumita „Sala Genezei“ se pot admira sculpturile tot in sare reprezentandu-i pe cei doi mari conducatori, Decebal si Traian, care stau fata in fata inconjurati de elemente specifice popoarelor dac si roman, infruntandu-se parca si astazi.

Si parca pentru a demonstra continuitatea de la suprafata a poporului roman, aici, in subteran, trecand in alta camera, ne intampina intr-un basorelief „vijelios“ marele domnitor Mihai Viteazul, iar mai departe bustul sculptat in sare al marelui poet Mihai Eminescu. Calmul lui perfect pare sa confirme victoria deplina a celor care au reusit sa transmita din generatie in generatie, neatinse, aceste pamanturi stramosesti.


Alaturi sunt amenajate terenurile de sport, volei, handbal, tenis si minifotbal, piste de alergare, unde echipe sau sportivi de performanta efectueaza antrenamente, precum si sanatoriul pentru maladii respiratorii.

Aici, in subteran, in sala de tratament dotata corespunzator, bolnavilor de astm li se asigura in permanenta asistenta medicala de specialitate.

Amplasata pe verticala, separata printr-un planseu de 40 m de mina Unirea, Mina Mihai, cu un climat deosebit in care viteza de circulatie a aerului este aproape de „0“ a devenit cadrul ideal pentru organizarea de concursuri nationale si internationale de aeromodelism, ocazie cu care este permis si accesul turistilor.

Este de mentionat ca Mina Mihai a fost prima mina electrificata din tara in orasul Slanic, in incinta complexului de agrement Baia Baciului, un fascinant obiectiv turistic il constituie Muntele de sare, monument al naturii, un masiv de sare dezgolit, in interiorul caruia se afla o veche ocna prabusita, umpluta cu apa, careia localnicii ii spun Grota Miresei. Muntele de sare impresioneaza prin relieful castic, spectaculos, cu variate forme, rezultate din precipitarea sarii; crapaturi adanci, datorate dizolvarii sarii pe fisuri.


Alte obiective demne de admirat sunt lacurile cu apa sarata, rezultate ca urmare a prabusirii unor exploatari - Baile Verzi si Baia Rosie.

In apropierea orasului se poate vizita Manastirea Crasna, precum si casa memoriala a marelui om politic roman Nicolae Iorga. La poalele Muntilor Ciucas, intr-un peisaj natural deosebit atat vara, cat si iarna, statiunea Cheia isi asteapta turistii.



Formele de turism ce pot fi practicate in statiune sunt numeroase: drumetie montana, sporturi de iarna, turism pentru tineret (tabara la cabana Muntele Rosu), turism cultural-religios (Manastirea Suzana), turism de sfarsit de saptamana sau de tranzit datorita situarii pe DN1A, de tratament pentru diverse afectiuni (surmenaj, astenii, insomnii, astm bronsic, hipertiroidism etc.).

Surse:
http://www.scribd.com - Salinele-Romaniei
www.forum.santamia.ro/

Salina Cacica (II)

Salina Cacica este situata in localitatea cu acelasi nume, in partea de nord a tarii, la 42 kilometri vest de orasul Suceava si 17 kilometri nord de Gura Humorului.

Aerul puternic ozonat, puritatea si frumusetea naturii fac o destinatie de vis din acest loc in orice anotimp fie pentru odihna sau agrement, fie pentru tratamentul bolilor respiratorii.
Intrarea in „ocna“ se face pe trepte de brad, vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramura ce a patruns in lemn.

Munca cu dalta si barosul a ocnasilor de altadata a lasat adevarate lucrari de arta, care poarta pecetea talentului - scari de acces taiate in masivul de sare, tavane boltite sau galerii imense.
Dar adevarata masura a maiestriei celor care au sapat sarea cu ciocanul o dau mica biserica daltuita in sare la o adancime de 27 de metri si sala de dans aflata la 37 de metri adancime.


Capela romano-catolica Sf. Varvara - aflata la capatul scarilor cu 192 de trepte, la 21 metri adancime - poarta hramul Sfintei Maria si ii aduna de doua veacuri pe toti localnicii la serviciul divin de Sf. Varvara, protectoarea minerilor. Dintre lucrarile miniere executate in capela se pot vedea si astazi altarul, amvonul, chilia preotilor si rambelul din sare cioplita in care este zidita icoana Sfintei Varvara.

Capela ortodoxa - aflata la adancimea de 35 metri, unde se desfasoara Orizontul I. In aceasta zona, galeria sapata direct in sare este mult mai larga si are pe pereti basoreliefuri sculptate in stanca de sare, cu tematica religioasa, opera recenta a unor tineri scultori din zona, unele dupa modele similare de la Salina Wieliczka de langa Cracovia.

Mai jos, in interiorul minei, prin galeriile sapate manual in masivul de sare, se ajunge la adancimea de 44 metri in Grota Piticilor si in Sala de Bal, lucrate numai cu ranga si barosul.

Sala de dans denumita si "Sala Ing. Agripa Popescu" (dupa numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statului, asa cum apare intr-un basorelief in peretele de sare) - aflata la adancimea de 37 metri, are la capete 3 balcoane sapate in sare. Aici se organizau baluri, intalniri festive, spectacole fiind si primul loc de distractie din zona.

Inainte de a intra in spatioasa sala de bal, inconjurata de un balcon, la o adancime de 38 metri, te intampina un lac adanc de peste 2 metri - Lacul Sarat. Acesta este unic in tara, iar peste tot becuri electrice lumineaza milenarele straturi de sare. Lacul este ingradit cu balustrada si iluminat de cateva reflectoare, cu ani inainte aici facandu-se mici plimbari cu ajutorul unei plute.

Iesind la lumina soarelui, multe alte obiective asteapta sa fie vizitate, printre care demne de amintit sunt Manastirile: Putna - 37 km, Sucevita - 24 km, Moldovita - 32 km , Voronet - 25 km.

Surse:
http://www.scribd.com - Salinele-Romaniei
www.forum.santamia.ro/

Cehia – atractie irezistibila

Monumentele sacre si locurile de pelerinaj reprezinta o parte considerabila a patrimoniului arhitectural al Cehiei. Majoritatea bisericilor, manastirilor, capelelor si locurilor de pelerinaj sunt romano-catolice, insa exista numeroase obiective iudaice si ortodoxe. In zilele noastre se pastreaza aproximativ 200 de sinagogi in stil gotic, renascentist, clasic, art nouveau sau chiar cubist, cea mai veche fiind Sinagoga Veche-Noua din Praga (secolul al XIII-lea). Un cartier evreiesc unic, din perioada medievala, s-a conservat remarcabil la Trebic.

Arhitectura religioasa in Cehia a cunoscut mai mult de un mileniu de dezvoltare. Crestinismul a ajuns in Boemia in secolul al IX-lea, odata cu venirea Sf. Chiril si Metodiu in Moravia Mare si apoi prin convertirea la crestinism a Regelui Borivoj si a sotiei sale Ludmila. Treptat, ordine religioase s-au stabilit in Moravia si Boemia, fondand primele manastiri, centre culturale si de educatie.

Multe monumente nu au supravietuit numeroaselor conflicte armate, dar mai ales domniei lui Josef al II-lea din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cand au fost desfiintate manastirile si interzise pelerinajele. In timpul dictaturii comuniste multe monumente au fost date uitarii, cazand in ruina. Multe din aceste obiective au fost restaurate in ultimii ani iar traditia pelerinajului a renascut.

Locuri de pelerinaj

Cele mai importante si cunoscute monumente religioase au fost incluse in patrimoniul cultural mondial UNESCO:

PRAGA - destinatie turistica extraordinar de populara, avand un centru istoric conservat in mod remarcabil, se numara printre cele mai frumoase capitale ale lumii fiind considerata inima Europei datorita pozitiei sale echidistante (cca. 1000 km) fata de Stockholm, Minsk, Bucuresti, Sofia, Roma, Paris, Amsterdam, Londra, Praga. Este frumoasa de-a lungul intregului an, dar mai ales primavara. Scenele si parcurile atrag pasionati ai muzicii din intreaga lume odata cu deschiderea Festivalului Primaverii .

• Cetatea Pragai considerata a fi un oras intr-un oras fiind arealul cel mai mare de resedinta de pe teritoriul Cehiei construit timp de aproape 10 secole.

• Catedrala Sf. Vitus – situata in interiorul cetatii, este cea mai mare din Praga (34 metri inaltime, 125 metri lungime, 60 metri largime) contruita timp de 6 secole incepand cu 1344. Exista o camera unde sunt depozitate insemnele pretioase ale incoronarii (coroana Sf. Vaclav, sabia, sceptrul, globul, mantia), iar camera este inchisa cu 7 chei, fiecare fiind detinuta de institutii diferite

• Ansamblul Loreta – unde se afla „tezaurul de Loreta” ce cuprinde obiecte de arta liturgica din sec. 16 – 18.

• Biserica Sf. Maria Victorioasa - prima biserica in stil baroc unde se afla o cutie din argint cu statueta din ceara a „Sfantului copil de Praga” considerata a fi facatoare de minuni.

• Catedrala „Sf. Nicolae” – constructie impresionanta in stil baroc, din sec 18. In interior se afla o fresca de dimensuni neobisnuite

• Podul Carol - unul din cele mai vechi poduri din piatra din Europa constrit in timpul domniei lui Carol IV in 1357.

• Catedral „Tyn” – construia in epoca husita fiind pirncipala biserica a reformatorilor husiti.

Regiunea Karlovy Vary – situata pe locul II dupa Praga din perspectiva fluxului de pelerini. Regiunea este foarte cunoscuta pentru apele cu proprietati curative in afectiuni digestive si metabolice.

Kutna Hora - zona foarte cunoscuta pentru minele de argint prin care a devenit una din cele mai bogate tinuturi cehe. Aici se afla Biserica Sf. Iacob si Catedrala Sf. Barbara (protectoarea minerilor), construite in stil gotic. Printre alte alte monumente sunt: Curte Italiana din sec. 13, Micul Castel care facea parte din sistemul de fortificatii, case in care se afla muzee ale minelor unde se organizeaza tururi.

Telc – initial un bazin de apa creat in sec 13 la rascrucea mai multor rute comerciale.In forma actuala dateaza din sec 16, cand ordinul iezuit a reconstruit castelul regal si centrul orasului. printre cele mai importante monumente se numara piata, un complex unic de constructii in stil renascentist si baroc

Cesky Krumlov – acest oras pitoresc situat in valea raului Vlatva in sudul Boemiei. A cunoscut apogeul in timpul domniei nobililor de Rozmberk care si-au stabilit aici resedinta. Aice se afla un complex exceptional de cca 300 cladirii istorice, orasul fiind un centru cultural si turistic.

Biserica Sf. Ioan de Nepomuk din Zelena Hora.

Regiunea Lednicko-Valticko - situata la sud de Brno fiind un complex baroc construit pentru familia regala Liechtenstain ce include un castel cu gradini si grupuri statuare in stiluri variate.

Monumente din Kromeritz – a fost resedinta episcopala a regiunii Olomouc. Castelui Kromeritz foarte bine conservat reprezinta un exemplu remercabil de arhitectura baroca care a fost inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO

Satul Holasovice – perla a stilui baroc rustic, ce include 22 de case taranesti.

Castelul si centrul istoric din Litomysl – exemplu exceptional de arhitectura renascentista adaptata la stilului ceh. Aici s-a nascut celebrul compozitor Smetana.

Olomouc orasul a fost capitala Moraviei si resedinta episcopala din 1063. Aici se afla Columna Sf. Treimi construita in sec 18 este monument UNESCO, Catedrala Wenceslas din 1109, restaurata in stil neogotic, Hradisko – cea mai mare manastire din Cehia, Palatul dinastiei Premysl, Biserica Sf. Maurice, Capela unde se afla una din cele mai valoroase sculpturi gotice din Cehia, reprezentand-o pe Maica Domnului.

Manastirea Zdar construita in in cinstea Sf. Ioan de Nepomuk. Principalul simbol fiind steaua in 5 colturi (5 intrari, 5 stele si 5 ingeri in altarul principal). Este opera lui Giovanni Blasius Santini cunoscut arhitect care a imbinat in mod original stilui Baroc si Gotic.

Trebic – este unul dintre cele mai bine conservate orase culturale evreiesti din Moravia.

Terezin este o destinatie ce atrage multi turisti, istoria sa fiind insa marcata de razboaie: fortareata din secolul al XVIII-lea, Terezin a fost transformat in ghetou pentru evrei, de catre nazisti.

Sursa: http://www.centruldepelerinaj.ro/ro/cehia.html

Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare , fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.

Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul . Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Sursa: http://romaniaesoterica.blogspot.com/2009_09_01_archive.html

Destinatii ascunse din Romania

Manastirea Corbii de Piatra din judetul Arges este construita in piatra si poarta hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Plina de picturi, dar si insemne grecesti, care dateaza din anul 1512, cand a avut loc prima data atestarea documentara, manastirea este un adevarat loc de reculegere.

Pe drumul Curtea de Arges - Campulung Muscel, spre Est pana la Domnesti (22 km), apoi la stanga spre Nucsoara (Domnesti - Stanesti - Corbsori - Corbi, 11km) dai de un piesaj unic, rupestru. Deasupra bisericii inca se mai pastreaza, incastrata in stanca, crucea de piatra scluptata in anul 1700, iar in curtea bisericii se afla clopotnita din lemn veche de peste 100 de ani. Linistea specifica lacaselor de cult, dar si bogatia naturii te relaxeaza si te face sa uiti de grijile cotidiene.

Daca tot ai ajuns in judetul Arges, viziteaza si Manastirea Cetatuia Negru Voda, un alt cadru rupestru, pierdut printre paduri si stanci la o altitudine de peste 800 m. Asemanarea manastirii cu Schitul Meteora din Grecia i-a oferit acesteia numele de “Meteora Romaniei”. Manastirea Cetatuia Negru Voda se afla intre Valea lui Coman, Valea Chiliilor si apa Dambovitei, la 25 km de Campulung pe soseaua care vine de la Targoviste.

Judetul Covasna acunde multe destinatii linistite de vacanta. Baile Balvanyos din Muntii Ciomatu, Dealul Zanelor cu ruinele cetatii dacice si ciudata rezervatie geologica "Balta dracului", ruinele Cetatii Paganilor, Pestera Puciosului, Valea Iadului -Turia si Cheile Varghisului - (in estul Persanilor pe o lungime de 3 km), cu pesteri si o rezervatie de narcise, dar si peste 20 de alte importante obiective turistice - castele, biserici, cetati si pesteri.

Destinatii ascunse pentru vacanta In judetul Bacau, ne putem odihni la barajul si lacul Poiana Uzului. Acest loc salbatic, plin de vegetatie iti garanteaza vacanta perfecta.

Barajul este inalt de 84 de m, lung de 507 m, iar lacul are ungimea de 3,75 km si suprafata de 334 hectare. Zona este perfecta pentru a sta la plaja sau pentru a-ti petrece timpul admirand natura.

Daca iubesti peisajele montante, dar te-ai saturat de statiuniile arhicunoscute de pe Valea Prahovei, iti propunem un tur de forta in judetul Brasov pe traseul Canionul 7 Scari - Cascada Tamina - Coloanele de Bazalt si vulcanul stins de la Racos. Mai treci prin Canionul 7 Scari trecand printr-un munte, calcand pe trepte inguste si alunecoase pana la cascada. Drumul nu este foarte accesibil si necesita multa atentie.

Coloanele de Bazalt de la Rocos, judetul Brasov, se afla in vestul Muntilor Persani, langa Rupea. Rezervatia geologica de la Rocos cuprinde specatculoase formatiuni eruptive inalte de 10-15 metri formate prin racirea rapida a lavei.

Cetatea de la Petresti se afla la 4 kilometri de Sebes. Ramasitele cetatii si ale bisericii sunt mai cunoscute in afara tarii decat in Romania. Ruinele turnului-clopotnita se afla astazi in mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetatii medievale in stil romanic. De jur imprejur s-a pastrat si curtina (zidul) de piatra care inconjura odinioara biserica.

Cetatea din ultima asezare saseasca, satul Petresti nu este inclusa in niciun circuit turistic, iar mult localnici nici nu stiu de existenta acestor ruine cu dimensiuni considerabile.

Autor: Alexandru Todoran
http://www.yuppy.ro

Targoviste - capitala Tarii Romanesti

Orasul Targoviste, ca si capitala a Tarii Romanesti, a avut o evolutie istorica bine cunoscuta.
Oricum, a fost un centru de atractie in care s-au intamplat evenimente istorice de exceptie, ca de exemplu, moartea dramatica a lui Tudor Vladimirescu si, mai recent, a lui Nicolae Ceausescu care avusese la un moment dat chiar ideea de a readuce acolo capitala tarii.

Orasul care se afla pe meridianul trecand prin Varful Omul, mai prezinta particularitatea ca are valoarea cea mai mica a atractiei gravimetrice din toata tara, asa, ca de altfel, si numai Tismana. Sacralitatea orasului, in afara de numeroasele vestite biserici din intravilan, este data si de doua manastiri renumite: Dealul si Viforata.

Timp de aproape 50 ani Targoviste, oras intim legat de Ialomita, a fost intre anii 1418 si 1465 a doua capitala a tarii Romanesti, dupa Curtea de Arges, in acelasi timp vad economic la rascruce de drumuri dar si evident centrul administrativ si ostasesc al tarii.

Dupa traditie, intemeietorul localitatii a fost Negru Voda personaj intrat in legenda. Domnitorii care au condus tara de la Targoviste au fost Mihail I, Dan II, Radu II Prasnaglava, Alexandru I Aldea, Vlad Dracul, Basarab II, Vladislav II, Vlad tepes si Radu cel Frumos, dintre care unii de cinci ori (Dan II), de patru ori (Radu II), de doua ori (Vlad Dracul si fiul sau Vlad Tepes).

Microclimatul creat de Ialomita, curs de apa cu debit relativ important cantitativ, dar mai ales calitativ (incluzand si campul energetic care il insotea) a permis aici, in Targoviste, o viata sanatoasa si prospera. Acest aspect a fost sesizat si semnalat si de straini, cum s-a intamplat cu secretarul domnitorului Petru Cercel, care era un italian, Franco Givori.

In plus, orasul fiind aparat cu ziduri puternice din caramida subtire lustruita, au existat conditiile pentru aparitia unei economii infloritoare prin puternice bresle mestesugaresti si negustoresti. Transilvanenii (prin orasul Brasov) ca sa ajunga la Giurgiu, treceau prin Targoviste, cu toate avantajele implicite care decurgeau pentru acest oras.

Din punct de vedere cultural si spiritual situatia se prezenta tot asa de bine. Trimiterea in acest sens se face la tiparnita lui Macarie de la Mr. Dealu, care, in anul 1508, prin editarea Liturghierului in slavona a marcat o prima piatra de hotar in istoria culturii romanesti, a doua fiind in anul 1558 cand s-a tiparit de catre Coresi un Penticostar de data aceasta in limba Romana. Este de retinut deci ca activitatea de capitala importanta a diaconului Coresi de la Brasov a inceput la Targoviste.

Spiritual, Targoviste a ramas consemnata prin cladirea Mitropoliei, ridicata pe vremea lui Matei Basarab si refacuta in anul 1709 de Constantin Brancoveanu, biserica Sf. Nicolae (din anul 1577), biserica Stelea (recladita in 1582), biserica Domneasca din 1585 in care se putea intra direct din palatul domnesc alaturat, biserica cu hram Mare Mucenic Gheorghe ctitorita de Neagoe Basarab, atestata prima data in anul 1517 si semnalata de Paul din Alep.

Biserica mai putin cunoscuta, aflata pe strada Suseni, prezinta astazi un interes deosebit deoarece, cu ocazia unor lucrari de renovare in luna iunie 2005 a fost gasit sub naos o ascunzatoare elaborata care ar fi putut contine tezaurul tarii pe vremea lui Neagoe Basarab. Exista indicii si ca naosul ar putea constitui un nod al unei retele de tunele subterane.

Turnul Chindiei inalt de 27 metri construit in veacul XV-lea, Biserica Domneasca din cadrul complexului Voievodal ridicata in doi ani pana in 1585 de Petru Cercel sunt alte obiective importante.

In centrul orasului, in anul 1505 s-a terminat ridicarea unui complex bisericesc, care era dotat si cu ateliere tipografice, complex ce a fost extins de Neagoe Basarab si sfintit cu mare fast la 17 mai 1520. Biserica cea mare a fost demolata in anul 1890 si reconstituita astfel dupa planurile lui Lecompte de Nouy, dar terminata de abea in anul 1933.

Ansamblul de monumente religioase valoroase este completat de biserica Stelea, de rezonanta istorica intrucat in forma actuala asezamantul se datoreaza domnitorului moldav Vasile Lupu, care-si avea tatal ingropat aici. Biserica a fost reparata, dupa un puternic incendiu, de Constantin Brancoveanu si in prezent este in plina dezvoltare, dupa ce a trecut prin alte vicisitudini. Prin aceste locasuri si constructii Targovistea s-a situat multa vreme deasupra Bucurestiului chiar cand nu mai era capitala de tara.

Ca un reper in istoria diplomatiei romanesti cu caracter spiritual apare actiunea oficiala pe care a indeplinit-o calugarul Maxim, in sensul de a impaca domnul Moldovei (Bogdan Voda) cu cel al tarii Romanesti (Radu cel Mare).

Din punct de vedere militar orasul Targoviste a ramas consemnat in istorie ca centrul rezistentei antiotomane chiar si cand nu era capitala tarii.

Targovistea ramanea consemnata si in istoria noastra de geniul civil. Turnu Chindiei era unic in Balcani prin inaltimea sa si dispunea de un tunel de evacuare care debusa – unde altundeva – decat in malul protectoarei locului, apa Ialomitei. Apa potabila a orasului era adusa de la o distanta de 5 mile prin uluci din lemn de pin, apa care deservea si palatul domnesc unde erau si trei fantani tasnitoare.

Din punctele de vedere aratate deja mai sus rezulta importanta magistrala in istoria tarii noastre a orasului Targoviste chiar si cand nu mai era capitala tarii. Daca adaugam si activitatea de aparare sustinuta de Mihai Viteazul, care avea ca baza de conducere orasul Targoviste, asertiunea enuntata se justifica evident.

Dar, in valtoarea istoriei, Targovistea a avut parte de la prima sa mentionare din anul 1396 facuta de cruciatul Jerman Johann Schiltberger si de evenimente nefericite.
Vlad tepes intr-o zi de Paste a tras in teapa la marginea orasului, printr-o actiune barbara, un numar insemnat de locuitori trecuti de prima tinerete, iar pe altii i-a obligat, in conditii inumane, sa lucreze la Cetatea Poienari de pe raul Arges, si aceasta pentru ca fratele sau fusese ingropat de viu.

In anul 1593 s-a reconstituit Curtea Domneasca.
In anul 1595 orasul a fost incendiat de Ali Pasa, care se retragea din fata lui Mihai Viteazul, revenit cu aliatul sau Sigismund Bathory din Ardeal. Evenimentul a fost marcat de un fenomen ceresc mai putin obisnuit.
Dupa un scurt asediu facut de Mihai Vitezul cetatii ocupate si intarite de turci, acesta fost recucerita in seara zilei de 16 octombrie (s.n.) 1595. Nicolae Balcescu in lucrarea sa „Romanii supt Mihai – Voievod Viteazul” mentioneaza ca in dimineata acelei zile a fost vazuta pe cerul orasului, dupa rasaritul soarelui, o cometa stralucitoare, o stea cu coada, eventual un OZN, aparitie considerata premonitorie si benefica.

In 1600 din ordinul turcilor, Ghica Voda a distrus in mare masura zidurile de aparare si casele mai importante.
Noi distrugeri in oras s-au petrecut in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739.
in aprilie 1821 Alexandru Ipsilanti comandantul eteristilor isi stabileste resedinta la Targoviste pe care o considera capitala dacica.
Ultimul eveniment nefast din secolul XIX s-a inregistrat in noaptea de 26-27 mai 1821 (stil Vechi) cand Tudor Vladimirescu a fost ucis bestial si fara macar un simulacru de judecata de eteristi in curtea mitropoliei si corpul lui aruncat intr-o fantana neidentificata sau intr-o groapa de asemenea care nu a fost gasita.

Matei Basarab (1632-1654) readuce orasul in prim plan, desi nu mai era capitala tarii, astfel incat Paul de Alep sa poata spune ca el era asezat intr-o regiune proepera si fericita si sa precizeze ca Targovistea era centrul comercial al tarii.

Vocatia de buna intelegere si impacare a orasului manifestata prima data de calugarul Maxim (deja mentionat) a revenit in timpul conflictului indelungat neproductiv dintre Vasile Lupu si Matei Basarab, cand, dupa bataliile de la Ojogeni si Nenisori din anul 1639, a contribuit la impacarea lor ce a avut loc la Targoviste.
Constantin Brancoveanu (1688-1714) a continuat sa, acorde un interes deosebit fostei capitale a tarii.


Dan Corneliu Braneanu

Elemente de geografie sacra si fenomene exotice

In antichitate, Geografia Sacra era o disciplina de elita ale carei prescriptii erau respectate si aplicate. Ea se referea in special la faptul ca anumite obiective importante nu erau amplasate la intamplare, ci tineau seama de structura intima a planetei Geea cu legile ei de vietuire. Se tinea seama in acest sens de spectrul energiei telurice, dar si de canalele eterice de legatura cu Cosmosul, exprimarea facandu-se prin folosirea aliniamentelor pe distante relativ mari si prin figuri geometrice simple, exemplul tipic fiind triunghiul, sau crucea, figuri care se pot imagina pe suprafata Terrei.

In legatura cu bazinul Ialomita, un aliniament sacru se poate considera verticala, daca folosim reprezentari (harti) care, plecand din Varful Omul (sau din Varful Bucura Dumbrava), ajunge la SIWA, in nordul Africii, mare centru spiritual al protoistoriei, astazi practic disparut in totalitate.

Aliniamentul trece printre altele, si nu intamplator, prin insula Delos si in insula Creta prin Cnossos, cele mai puternice focare de civilizatie si spiritualitate ale lumii elenice si preelenice. Pentru verificari, precizam ca Varful Omul se afla la 25o 27’ longitudine estica si, de exemplu, insula Delos, la 25o 16’, diferentele de cateva minute putand fi si mai mici daca s-ar tine seama de curbura meridianelor. In ceea ce priveste bazinul Ialomita, aliniamentul atinge limita de vest a orasului Targoviste si orasul Pietrosita.

In ceea ce priveste zona din care izvoraste Ialomita, acolo, pe suprafete relativ mici, se pot descoperi mai multe posibilitati de triunghiuri sacre, unele deja sugerate de diversi autori. Ar fi nevoie de un plan de situatie, la o scara convenabila, a Zonei: Omul – Bucura – Gavanele, dar si a platouului adiacent al Bucegilor, pentru a gasi sau confirma astfel de indicatii cu caracter de geografie sacra.

Despre axul sacru Varful Omul – Siwa, trebuie mentionat ca ideea este originala, si pentru prima data comunicata in scris.

De zona mijlocie a Ialomitei s-a publicat deja, autorul nefiind mentionat, existenta unui triunghi echilateral care se formeaza intre trei manastiri care poseda o vibratie speciala a locului. Triunghiul echilateral se formeaza intre Manastirea Dridu, Manastirea Bucium din Fagaras si fosta Manastire Butoiul din zona adiacenta a satului Ionesti de langa Costesti.

In sfarsit, s-a constatat deja existenta in plan a unei cruci pe traseul Ialomitei inferioare. Crucea este formata din unirea locurilor de amplasare a cinci biserici din zona Crasani.

Extremitatile bratelor crucii corespund cu bisericile din Copuzu, Sarateni, Sfantul Gheorghe si din Piscu Crasani, la intersectia bratelor aflandu-se Manastirea Balaciu. Neavand o ridicare, aerofotogrametrica care sa indice si pozitia bisericilor, nu am putut verifica aceasta cruce, dar acest lucru a fost facut probabil de autorul descoperirii.

Dintr-o informatie neverificata din presa a rezultat ca un cercetator englez Richard Doodley s-ar fi exprimat ca tara noastra este fascinanta din punct de vedere energetic si ca el a venit la noi ca sa verifice falia energetica din zona Ialomitei.

Ca manifestarile energetice din muntii nostri si inca in exteriorul lor sunt deosebite calitativ si cantitativ era si este un fapt bine cunoscut de mai multa vreme. Daca falia la care se referea Doodley s-ar referi numai la zona alpina ar fi inca suficient pentru a explica si fenomenele exotice care au fost semnalate in aval cunoscand capacitatea de transport si iradiere a informatiei de care este capabila apa, proprietate deja dovedita stiintific pe plan mondial. Asa ca putem da cateva exemple din orice punct de pe traseul Ialomitei observand ca aceste manifestari exotice („paranormale”) sunt mai abundente pe langa situri arheologice.

O zona interesanta nu este de mirare deci ca este cea adiacenta si apropiata Piscului Crasani.
- Padurea Calugareasca de salcami, fagi si stejari numita anterior Odaia Calugarului si aflata pe malul drept al Ialomitei dincolo de satul Salcioara. Printre copacii ei si in vreme foarte secetoasa pluteste in anumite momente un abur care se strecoara alene si pentru care nu s-a gasit o explicatie. Tot printre copaci s-au vazut lumunite albastrui alergand ceea ce i-a si impins pe unii localnici sa faca sapaturi dupa eventuale bogatii ingropate. Desi padurea este mica multi oameni s-au ratacit si au disparut efectiv. Altii aud gemete si fosnete neexplicabile.

- O subzona mai activa in fenomene exotice poate fi considerata cea din preajma lacului Saratuica si in padurea Groasa unde s-au inregistrat pur si simplu disparitii de oameni.
Fenomene paranormale s-au inregistrat insa si in padurea Broasca, de langa Dridu, unde unele persoane au avut viziunea unor animale monstruoase sau a unor scene de batalii din trecutul istoric. La Mr.Balaciu in anul 1956 la moartea staretului protosinghelul Valerian, clopotele bisericii si ale altora din satele apropiate au inceput a bate jalnic ca de mort, dar fara a fi trase de nimeni. Situatia fiind incomoda din punct de vedere politic-ideologic organele locale au dispus taierea franghiilor de la Mr. Balaciu, dar clopotele au continuat sa bata singure pana la coborarea in groapa a venerabilului Valerian care fusese o personalitate foarte luminoasa. Ancheta facuta de Securitate nu a putut lamuri incidentul care produsese mare valva.

Dan Corneliu Braneanu

Slobozia - descopera sacrul unde te astepti mai putin

Slobozia este din anul 1994 sediul unei episcopii ce functioneaza din anul 2004, in cea mai mare catedrala ridicata in tara noastra dupa Revolutie, Catedrala cu hram Inaltarea Domnului, sfintita intr-un cadru grandios la 25.III.2004, are o suprafata totala de 850 m2, o lungime de 45 m si o inaltime de 37 m. Catedrala detine relicve sfinte respectiv parti din moastele Sf. Epictet si Sf. Astion de la Halmyris. Episcopia pastoreste 9 manastiri si 3 schituri (Tariceni, Amara, si Tudor Vladimirescu – Lahovari).

Pana in anul 2004 sediul episcopiei a fost in Manastirea Sfintii Voievozi, monument istoric ctitorit de Matei Basarab si postelnicul Ianache Caragea pe amplasamentul unei biserici mai vechi, daramata de cutremurul din anul 1627 si care fusese inchinata Mr. Dochiaru de la muntele Athos. Noua biserica a fost si ea afectata de cutremurul din 1830, dar refacuta peste patru ani. Pe vremea domnitorului Al. Cuza, manastirea detinuta de calugari greci a fost desfiintata, ea devenind biserica de mir.

Dupa lucrari de completare si refacere a picturii, desfasurate in anii 1996-1997 Manastirea Sfintii Voievozi a fost reinfiintata cu viata de obste. Biserica, slujita de maicute, detine printre alte obiecte de arta sacra, un chivot cu particele din moastele a 8 sfinti si un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci. In manastire se gaseste un muzeu de icoane si carte veche si un atelier de tricotaje. De mentionat ca in anul 1836 manastirea poseda una din cele mai importante biblioteci, dintre cele specifice, din tara noastra.

La Slobozia functioneaza singurul muzeu al agriculturii din Romania si unul din putinele de acest gen din lume, care se intinde pe o suprafata de 3870 m2, pe care sunt expuse 9000 de piese din specific. in muzeu sunt evocate si unele personalitati care au activat cu rasunet in agricultura, ca fostul ministru Aurelian P. Pana decedat in inchisoarea politica Gherla la 4 mai 1951, cel care a promovat introducerea plantei Soia printre culturile noastre. in cadrul muzeului se afla o biserica de lemn atestata din anul 1737 la Poiana, de unde a fost adusa si tarnosita la 17.12.2000 avand hramurile “Sf. Ierarh Nicolae” si “Buna Vestire”. Biserica se deosebeste prin impartirea veche a interiorului separat pentru femei si barbati si prin icoana Sfintilor Mihail si Gavril.

Combinatia complementara Muzeu-Biserica este minunata si inobileaza orasul Slobozia, care se poate compara cu Bucurestiul din acest punct de vedere, gandindu-ne la Muzeul Satului de acolo cu biserica lui Maramuresana.

Slobozia straluceste si prin alte realizari cu caracter de unicat. Este vorba de Cimitirul International Militar al Eroilor, militari cazuti in cele doua razboaie mondiale. Acolo sunt inhumati 1918 luptatori din cel putin 7 natii diferite printre care 214 algerieni si 142 indieni. La Slobozia evident ca au avut loc si evenimente istorice. Astfel, acolo, la 24 august 1807 s-a incheiat un armistitiu ruso-turc care prevedea in principal ca trupele ruse sa se retraga din cele doua principate romanesti. Din pacate, clauza n-a fost respectata si razboiul a reinceput in martie 1809.

Mai in aval de Slobozia, la Hagieni, este in curs de amenajare o manastire de calugari purtand numele localitatii si avand hramul Sfantul Nicolae, asezamant monahal atestat de pe vremea lui Mircea cel Batran, dar abandonat pana de curand.

In sfarsit, la varsarea Ialomitei in Dunare, se afla Cetatea de Floci (unde s-a nascut Mihai Viteazul), o localitate prospera in Evul Mediu, in care convergeau mai multe drumuri din Baragan, si in consecinta, traficul de marfuri, in special lana, era foarte intens. Locul, daca ar fi cercetat arheologic, ar putea oferi multe surprize. Prosperitatea materiala a orasului era pecetluita si de o componenta spirituala concretizata prin existenta a circa douazeci de biserici, dintre care una fortificata. Cetatea de Floci amplasata intr-o zona mirifica de tip deltaic, punct de control pe la anul 1500 al navigatiei comerciale pe Ialomita cu bogate corabii, i se dusese vestea in Europa in asa masura incat fusese pictata pe Loggia lui Rafael de la Vatican.

Dan Corneliu Braneanu

Cultura Dridu – continuitate in spatiu si timp

Manastirea Dridu

Un loc important in structura hidrografica a bazinului Ialomita este la Dridu, acolo unde se varsa afluentul cel mare: Prahova, rau care izvoraste la altitudinea de 1020 m. si are o lungime de 183.5 km. Prahova delimiteaza spre est masivul Bucegi printr-un mare abrupt, in timp ce Ialomita limiteaza spre est platoul destul de plat al aceluiasi masiv. In secolul XV, localitatea apare sub numele de Dridrich in unul din cele 24 hrisoave, semnat chiar acolo, de domnitorul Radu cel Frumos intre anii 1463 si 1474.

Intre anii 1956 si 1962 s-a descoperit la Dridu o asezare a populatiei din secolele 8-11, organizata in obsti teritoriale de tipul comunei rurale bizantine. Asemenea descoperiri s-au mai facut in multe locuri din tara, dar cele de la Dridu au dat numele unei intregi culturi, intrucat s-a considerat ca aspectele culturale surprinse acolo, legate in special de ceramica, sunt specifice populatiei romanesti din Campia Dunarii si chiar din intregul spatiu carpato-dunarean, sau chiar balcano-dunarean. Oricum, cultura Dridu se extindea in Transilvania cel putin pana la Medias. Ea s-a dezvoltat in patru etape, ultima cuprinzand si ansamblul religios de la Basarabi si intinzandu-se pana la Nistru si Cernauti. Cultura Dridu a fost cultura materiala provincial bizantina a regiunilor de la Dunarea de Jos dezvoltata pe elemente de origine romana.

Atribuirea numelui unei asezari de pe malul Ialomitei unei culturi atat de extinse ca spatiu si importanta in istoria culturii romanesti a fost pe deplin justificata prin descoperirile arheologice, ulterioare celor terminate in 1962, facute de Viorica Mihai Enachiuc. Astfel, pe malul stang inalt al Ialomitei s-au gasit vestigii neolitice si urme dacice de olarie. In sfarsit, la locul numit Metereze, s-au gasit fortificatii de aparare cu santuri adanci.

Dridu ofera o panorama istorica exemplara din neolitic pana in secolul XIV, cum putine alte puncte din tara pot sa prezinte, asupra continuitatii vietii populatiei autohtone pe un acelasi areal, chiar daca acesta a fost in calea marilor migratii barbare. Sapaturile efectuate de Viorica Enachiuc in punctul „La metereze” de la Dridu au demonstrat prezenta neoliticului aceramic, ceea ce atesta existenta unor indeletniciri in zona, adica in spatiul carpato-danubian in mileniul VIII i.H. Aceasta descoperire inedita, comunicata la Congresul International de Istorie de la Viena din aprilie 2003 constituie o prima dovada asupra perioadei indepartate de dezvoltare a agriculturii in Europa practicata de localnici, nu importata din Asia Mica, asa cum se credea pana atunci. Iata cum Ialomita intra si in istoria Europei.

Acest sit arheologic deosebit trebuia punctat si de un suport spiritual, respectiv de Manastirea Dridu care a fost ctiorita in anul 1994. Mai mult ca sigur la Dridu a existat o sihastrie anterioara, oricum zona Fierbinti – Poienarii Vechi fiind considerata ca fiind populata in veacurile indepartate de numerosi schimnici. Aceasta microzona sacra a generat marile manastiri de astazi: Caldarusani, Sitaru, Tiganesti, Snagov.


Dan Corneliu Braneanu