Fascinatia pentru parcuri naturale sau rezervatii se datoreaza desigur bucuriei care ne face sa re(descoperim) infinitul formelor pe care natura le genereaza. Raman constant surprinsa si ma abandonez acestui farmec.
In partea de vest a Iranului, intr-un peisaj de desert si stepa uscata, se intinde o rezervatie putin cunoscuta, dar extraordinara. E supranumita “mica Africa”, deoarece, pe cei 4.000 de km2 ai sai, traieste o bogatie de specii de mamifere ce aminteste de rezervatiile africane, mult mai marile si mai celebrele Tsavo, Etosha, Kruger sau Serengeti. Traiesc aici, in Kavir – pe langa capre si oi salbatice, vulpi, gazele, lupi, hiene si lincsi de desert – doua subspecii rare de feline: leopardul persan si ghepardul asiatic, ultimii urmasi ai leoparzilor si gheparzilor care, pana in urma cu doar cateva secole, rataceau pana in Asia Mica, in partea asiatica a Turciei de azi, la o aruncatura de bat – peste Bosfor – de Europa.
Si vegetatia aminteste de peisajele Africii – tufisuri tepoase si arbori cu spini, plante adaptate la uscaciune, caci aici nu cad, de obicei, decat vreo150 mm de precipatii anual. Indata langa parc, se afla Daracheh-ye Namak (Lacul Sarat), mai degraba o mlastina sarata, alimentata de apele raului Qom (care trece prin partea de nord a parcului) unul dintre putinele cursuri permanente de apa care strabat deserturile Iranului.Sursa: descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu