Insulele Capului Verde - Pirati, Atlantida, Cesária Évora

Tot exotice dar mai putin cunoscute sunt Insulele Capului Verde. Descrierea cea mai frumoasa am gasit-o in Cotidianul.ro

Potrivit legendei, după crearea Pământului, lui Dumnezeu i-au mai rămas câteva pietricele. Şi-a scuturat buzunarele şi aşa s-au născut Insulele Capului Verde. Acest arhipeleag de 10 insule, pierdut în Oceanul Atlantic, în largul coastelor Senegalului, care, în pofida numelui, are culoarea ocru a pământului ars de soare, a stâncilor şi a falezelor de nisip.
Veche colonie portugheză, Cap Verde şi-a obţinut independenţa abia în 1975. Tradiţiile şi cultura ţării reflectă însă o istorie agitată, marcată de poziţia ei la întretăierea drumurilor între Europa, Africa şi America de Sud. Etapă de neocolit pentru corăbiile cu pânze în drumul lor către Brazilia, fiecare insulă îşi dezvăluie particularităţile între plajele pustii şi oraşele coloniale din văile luxuriante

Pe insula Sal există plaje destinate sporturilor nautice. Santiago înclină către Africa, în timp ce São Vicente se doreşte braziliană. În acelaşi timp, s-a păstrat aici o puternică amprentă a tradiţiilor portugheze.
Amatorii de trek şi de vegetaţie luxuriantă vor prefera Santo Antão, cu minunate peisaje montane, sau dunele nesfârşite din Boa Vista.
Un loc fermecător este insula Brava, în care se află Nova Sintra, considerat cel mai frumos oraş din arhipeleag, cu casele lui cu grădini înforite. Este de vizitat aici însă şi Furna, un mic port pescăresc liniştit.

Nu poate fi uitată Fogo, insula marelui vulcan ce domină peisajul, cu oraşul São Filipe, şi cu capela Ermida de Nossa Senhora, izolată pe o înălţime deasupra mării.

În plus, cum turismul de masă nu s-a dezvoltat încă în Insulele Capului Verde, iubitorii de aventură se pot juca în multe locuri de-a Robinson Crusoe. Cu un farmec subtil, insulele îi seduc pe amatorii de pescuit, de scufundări sau de farniente, nu în ultiml rând, prin ospitalitatea locuitorilor lor.

Capitala Capului Verde este Praia, situată în insula São Tiago. Vizitatorul descoperă aici un centru foarte agreabil, dar şi plaje.

Incredibila diversitate a piesajului este, de altfel, una dintre principalele atracţii al Capului Verde. Puţine ţări oferă un asemenea evantai de plaje, de la cele cu nisip negru din Fogo, la cea mărginită de cocotieri din Tarrafal, în insula São Tiago sau la vastele întinderi de nisip fin de la Sal, Boavista sau Maio.

Insula Santo Antao este considerată cea mai frumoasă a arhipeleagului. Vizitatorul trece rapid de la un peisaj lunar, stil Insulele Canare, la creste stâncoase pe care se zăresc terase cultivate, gen Machu Pichu. Sudul insulei este arid, nordul este plin de verdeaţă. Aici se găsesc culturi de trestie de zahăr. Este ţara grogului şi fiecare sat are propria reţetă, oferindu-l cu suc de portoale, lapte de cocos, măr sau lămâie. În altă vale a insulei, trestia de zahăr lasă loc porumbului, maniocului, plantaţiilor de fasole verde, arborelui de pâine, papayei, bananelor, o adevărată grădină a Raiului.

Cu micile lui case cu faţade pastel, Tarrafal de Santiago este un sat tipic zonei. Cu vânzătoarele sale de peşte trecând pe străzi cu bazine de plastic în echilibru pe cap, este un loc în afara timpului, departe de lumea contemporană.

Prima colonie portugheză s-a instalat la Ribeira Grande, actuala Cidade Velha, insula Santiago fiind prima populată.

Succesivele atacuri ale piraţilor au contribuit la decăderea economică a coloniei. Piraţi şi corsari celebri au atacat insula de mai multe ori, cele mai importante incursiuni fiind cea condusă de Francis Drake, care a atacat Ribeira Grande cu peste 600 de oameni, şi cea a francezului Cassard care, negăsind nimic de jefuit, a ordonat, în 1712, distrugerea oraşului.

“Saudade”, carnaval şi festivaluri

Cea care a relevat lumii contemporane frumuseţea acestui arhipeleag atlantic a fost Cesária Évora, femeia din portul Mindelo, devenită “Diva cu picioarele goale”. Puţine voci conţin sufletul unui popor ca aceea a Cesariei Evora. Ritmate, dar melancolice, cântecele “reginei mornei” sunt un imn închinat Capului Verde. Ea a cântat frumuseţea, bucuria şi tristeţea şi, de atunci, Cap Verde nu încetează să atragă curioşi din toată lumea dornici să vadă această “mică ţară”. 

Ţară imaginară sau fragmente împrăştiate ale Atlantidei, arhipeleagul Capului Verde a fost dezvăluit de vocea celebrei sale ambasadoare şi de cântecele sale impregnate de “saudade”, tristeţe şi melancolie. Timbrul ei învăluitor invita la o fabuloasă călătorie în Mindelo, la vulcanul Fogo, pentru a descoperi blândeţea vieţii “micului său ţinut”.

en.wikipedia.org

Fiecare insulă are muzica ei. În insula Santiago, regină este funaná, iar principalul ei compozitor era Codé di Dona (dispărut în 2010), din micul sat São Francisco.

La Mindelo, oraşul Cesariei Evora, pe insula São Vicente, se cântă mai ales morna şi coladeira.

În fiecare an, la începutul lunii februarie, se desfăşoară “Carnavalul de la Mindelo”, un fel de Festival de la Rio în miniatură, care merită însă o călătorie până acolo.

Cap Verde este reputat şi pentru festivalurile locale: sărbătoarea Eroilor în inauarie, sărbătoarea Indepedneţei în 5 iulie sau Ziua Naţională în septembrie. Ocazii de a descoperi costumele şi cultura populare. La Sao Vicente, pe lângă Carnavalul din februarie, se organizează şi Festivalul Muzical de la Baia das Gatas, în august, care are deja o recunoaştere internaţională. La el vin muzicieni din lumea întreagă pentru a cânta, timp de trei zile, piese morna, coladeira, funana, zouk, rock etc...

La Brava, se organizează o seamă de sărbători în lunile iunie şi iulie, perioada în care locuitorii emigraţi, fiind în vacanţă, se întorc acasă.

Corsari şi Patrimoniul Mondial UNESCO

Viaţa capitalei Praia este punctată de numeroase evenimente culturale, cum ar fi “Kriol Jazz Festival”, ce se desfăşoară în luna aprilie, un festival ce omagiază muzica creolă.

Tot la Praia, “Muzeul Etnografic” retrasează viaţa cap-verdienilor, expunând unelte şi obiecte din viaţa cotidiană. La “Palatul Culturii” există o sală de spectacole cu numeroase manifestări culturale. Tot acolo vizitatorul descoperă şi un cybercafé, o sală de expoziţii şi o videotecă.

Câteva edificii atrag atenţia în mod special: “Palatul Prezidenţial”, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a servi de reşedinţă guvernatorului portughez, vechea “Primărie”, cu o faţadă în stil neoclasic şi cu un turn central de formă pătrată.

en.wikipedia.org

 Biserica “Nossa Senhora de Graça”, situată în Piaţa Alexandre, în cartierul istoric, este numită uneori şi “Catedrala din Praia”, chiar dacă nu are acest statut. Ea fost vizitată, în 1990, de Papa Ioan Paul al II-lea.

Să mai adăugăm “Capela S. António” şi “Monumentul lui Diogo Gomes”, navigatorul portughez care a descoperit insula Santiago în 1460.

În plan arhitectural, există frumoase construcţii ale perioadei portugheze. Mai ales la Mindelo, pe insula São Vicente, şi la São Filipe, pe insula Fogo, unde vechile clădiri cu zidurile de culoarea galbenă a nisipului, cu obloane albastre sau verde închis par a fi coborâte de sub penelul unui acuarelist.

Portughezii au lăsat ţării o arhitectură ce poate fi admirată a Cidade Velha, vechea capitală de pe insula Santiago. Construită în 1495, biserica “Nossa Senhora do Rosário”,cu uimitoarea ei alee de pietre de mormânt şi zidurile acoperite cu azulejos, este un martor mut al trecutului. Oraşul a fost multă vreme o escală între America şi Europa, dar nu şi-a revenit niciodată în urma atacului corsarului din Nantes, Jacques Cassard. Câţiva ani mai târziu, capitala a fost mutată la Praia, mai bine protejată. Dar, în pofida ravagiilor corsarului, micul oraş a intrat recent în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Viaţa nocturnă şi “morabeza”

Ţara oferă şi o viaţă nocturnă animată. Melanjul de influenţe africane, portugheze, mediteraneene şi latino au dat naştere unui temperament “cabo”, ce caracterizează locuitorii arhipeleagului.

Pe insula São Vicente, oraşul Mindelo se bucură de o permanentă agiaţie, graţie numeroaselor baruri de noapte şi restaurante, instalate adesea în case coloniale tipice.

Blândeţea comportamentului oamenilor poartă în Cap Verde numele de “morabeza”. O formă de gentileţe unică, un amestec de duritate şi veselie, determinat de generozitatea şi convivialitatea locuitorilor, ce îi leagă pe cap-verdieni de ţinutul lor. Peste tot, dar mai ales în Mindelo, grogul şi morabeza sunt lucrurile cele mai importante. Primul consumat cu măsură, a doua, nelimitat.

Spre deosebire de Mindelo şi Praia, unde pot fi ascultate concerte aproape în fiecare seară, viaţa nocturnă nu este foarte dezvoltată, deşi există discoteci în sate complet pierdute de lume. Cinematografele sunt puţine, iar la televizor oamenii se uită mai ales în cafenele pentru a urmări telenovelele braziliene sau meciurile de fotbal.

Oferta culinară este bogată, în special la Praia, dar şi în alte oraşe ca Tarrafal şi Santa Catarina, Rui Vaz, Cidage Velha, São Domingos, Santa Cruz, Calheta São Miguel şi São Jorge. Mâncărurile sunt variate, de la “churrascos” (pui fript) şi “pintchos” (broşete de porc) la feluri mai sofisticate. Mâncarea tipică, fructele de mare şi langustele care sunt foarte căutate.

Ziua Cenuşii este un bun prilej de a cunoaşte o sărbătoare tipic gastromomică, cea mai importantă din insulă. Se mănâncă “trutchida”, pregătită din fasole verde cu peşte uscat şi xerém, iar ca desert cuscus cu melasă.

La Sao Felipe alegerea este dificlă între baruri şi restaurante. În timpul sărbătorilor, se servesc mâncărurile caracteristice, majoritatea cu carne, ca “djigoti”, făcută din carne de porc, varză, manioc şi djagacida (plată locală), sau fasole verde, mălai, slănină şi cârnaţi. Specialităţile de patiserie sunt flancurile cu brânză de capră, sau dulciurile bazate pe cafea, sirop de papaya, cartofi dulci. Masa poate fi însoţită de vin de Fogo, alb, roşu sau rose. Dar şi de apă minerală portugheză sau braziliană, bere sau rom.

Deşi nu se vorbeşte despre bucătăria cap-verdiană, ea merită să fie descoperită. Este o combinaţie subtilă de bucătărie africană şi portugheză. Printre mâncărurile tipice: “cachupa” (tocană de porumb şi fasole verde), ce poate fi comandată cu ton, carne…

În afară de peşte şi fructe de mare, nu rataţi carnea delicioasă de rechin.

Stramosii locuitorilor care trăiesc în acest arhipeleag atlantic au aparţinut Europei şi Africii. În sângele lor curge nostalgia despărţirii, “sauade”. Aici s-a născut o limbă creolă, o poezie şi a o cultură metisă pe care muzica diferitelor insule o poartă astăzi peste mările lumii.

ES Vedra, Ibiza – Misterioasa insula a legendelor

Ibiza, in ciuda reputatiei sale zgomotoase, este o insula a misterelor iar ES Vedra este una dintre acestea, ambele fiind considerate locuri de transformare profunda.

Explorand centru Ibizei, marcat intens de un peisaj rural aparent neatragator, cei mai multi turisti raman uimiti de frumoasa si misterioasa stanca ce se intrevede la orizont.

O excursie cu barca, de multe ori cu partea inferioara transparenta ce permite admirarea apelor limpezi de cristal, aduce turistii aproape de stanca misterioasa, ES Vedra ce coboara brusc, parca perfect perpendicular in mare. Cei indrazneti pot escalada suprafata, curajul lor fiind rasplatit de privelisti superbe.

Situata pe coasta de sud-vest a Ibizei, stanca misterioasa de 400 m inaltime, din clacar, este inconjurata de numeroase…

Mituri si legende:
- A fost insula sirenelor din epopeele lui Homer
- A fost insula sfanta a lui Tanit, care a venit in Ibiza ca zeita feniciana a fertilitatii si mama cereasca, devenind patroana insulei; sacrificii rituale erau realizate in cinstea sa.
- Vazand OZN-uri deasupra insulei, anumite comunitati cred ca este un vechi loc de aterizare pentru "inter-galactici"
- ES Vedra este varful civilizatiei scufundate a Atlantidei
- O parte din ES Vedra a fost folosita pentru a construi piramidele antice egiptene


Despre ES Vedra si Atlantida:

- Datorita concentratiilor extrem de ridicate de metale si minerale, stanca creeaza un camp magnetic puternic, al 3-lea ca forta de pe glob, care ar putea defecta busolele si poate influenta persoanele mai sensibile.

- Bastinasii pastreaza si difuzeaza larg mitul "istoriei secrete", a Atlantidei, fara a include detalii specifice ale originii sale. Aceasta ar fi fost gasita in zona golfului Cala d'Hort, vizavi de ES Vedra

- Atlantida avea o pestera naturala, cu o imagine pictata a lui Shiva, proclamat protectorul templului. Multi vizitatori ai insulei au petrecut multe ore cautand insemne ale Atlantilor, ceea ce a determinat in mare parte si magia de neintrecut a sa.

De-a lungul anilor, insula Es Vedra, situata intr-o zona marina fantastica, a impresionat pana la extrem numerosi artisti – pictori, sculptori si scenaristi care au plasat actiunea filmelor aici si au lasat curiosilor posibilitatea sa o admire in creatiile lor.

Totusi, numeroase marturii ale vizitatorilor atesta calitatile speciale ale acestui loc:
- Multi oameni experimenteaza o senzatie de profunda constientizare si o crestere a vibratiei, ideale pentru meditatie sau aventuri spirituale .......
- Unii au experiemntat puteri cosmice deosebite aici .......
- Toti vizitatorii insa devin constienti de o anumita forta misterioasa care inconjoara insula ...

Sursa: http://es-vedra.ibiza4all.org/

Edgar Cayce despre Atlantida

Ajungand la Edgar Cayce mi-am amintit cuvintele lui Albert Einstein:

"Se intampla ca anumiti vizionari sa descopere lucruri esentiale cu mult inaintea savantilor… Cum se poate explica aceasta? Se pare ca ei au uneori intuitii geniale."
Cel care a fost supranumit “omul misterului” sau “Profetul adormit” a emis despre Atlantida o teorie pasionanta considerata de unii ca fiind plina de adevar si meritand sa fie studiata si analizata cu cea mai mare atentie in timp ce altii o considera lipsita de logica, nefundamentata, slab argumentata.

E. Cayce a lasat aproximativ 2500 texte care se refera la Atlantida. Acestea sunt exprimarea sedintelor de hipnoza efectuate intre anii 1924-44. Cayce credea ca un mare numar de suflete sau entitati individuale traisera deja o viata sau chiar mai multe in Atlantida, inainte de a se reincarna, fiindu-ne contemporani.

Dupa parerea lui Cayce Atlantida nu a disparut intr-o singura zi. Procesul a fost mult mai lent, cuprinzand trei mari cataclisme situate intre anii 50000-28000 iH. cand continentul s-a scindat in mai multe insule. Distrugerea totala dateaza din anul 10000iH, ultimul cataclism inspirand lui Platon dialogurile Timaios si Critias care au creat legenda.

Cele trei cataclisme au spulberat Atlantida, nimicind si dovezile palpabile ale existentei continentului. Intr-o “lectura” din 1932, Cayce situeaza geografic Atlantida “intre Golful Mexic si Mediterana. Se pot descoperi urme ale acestui continent disparut, dovezi ale existentei sale, in Pirinei, Maroc, Honduras, Yucatan.

Indiile Occidentale britanice sau Bahamas se numara printre vestigiile acestui continent. Daca s-ar efectua sondaje geologice in aceste insule sau in Gulfstream, indeosebi in apropiere de Bimini, s-ar descoperi, cu siguranta, dovezi hotaratoare”.

Cayce impartaseste parerea lui Platon, situand Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic. Popoarele atlante au trecut, dupa opinia sa, foarte repede prin stadiile inferioare de civilizatie, aceasta datorandu-se aportului “rasei rosii”mai inteligenta si mai intuitiva.

Intr-o “lectura” din 1925 specifica:”Cu mult timp inainte de aparitia omului, Terra era locuita de animale”. Dupa succesiunea aparitiei si disparitiei unor regiuni geografice oamenii s-au stabilit pe locul Saharei, regiunea superioara a Nilului “care se varsa in Atlantic”, pe vaile fluviilor Tibetului si Caucazului “care se varsau in Marea Nordului” sau pe cele ale Mongoliei care “se varsau in Oc. Pacific. 130 milioane de suflete populau atunci Pamantul. Epoca respectiva poate fi datata: acum 10.5 milioane de ani.” Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar in lucrarea “Istoria Geologica” sustine teza lui Cayce, adaugand precizarea ca New Mexico ascunde grote datand de o suta de mii de secole; se presupune ca zona nu a suferit nicio transformare geologica importanta.

In cursul “lecturilor” Cayce prezinta in detaliu civilizatia atlanta. Este, pur si simplu, o cronica a unei lumi disparute. Tara avea o clima temperata. Animalele erau mai mult sau mai putin salbatice. Pe treapta inferioara se aflau monstri jumatate oameni, jumatate animale, cum sunt centaurii sau nimfele. Acestia erau denumiti “lucruri” constituind o mana de lucru supusa. Urma categoria uriasilor si a piticilor, “formele ratate” ale speciei umane. Pe treapta superioara se afla fiinta ideala, perfect adaptata mediului inconjurator.

“Rasa rosie” exploateaza toate resursele solului si subsolului. Erau convinsi ca originea lor este divina si aveau un sentiment religios profund, mistic; credeau in existenta sufletului si in puterile oculte.

Intr-o “lectura” din 19.04.1944, Cayce spune ca Marea Preoteasa Atlanta era pastratoarea si ocrotitoarea “pietrei albe” datorita careia numeroase popoare, prin vorbele si faptele lor, erau in deplina concordanta cu “Constiinta Universala”. Intuitia extrem de dezvoltata ii ajuta pe atlanti sa prevada viitorul si “sa citeasca in adancul sufletelor”. Cu timpul, spiritualitatea atlanta va stagna. Atlantii incep sa uite esenta lor divina, gandindu-se numai la viata lor trecatoare. Pierd, astfel, “darul dumnezeiesc” care ii harazise a fi un popor precursor in multe domenii. Aceeasi observatie o face si Platon.

Continentul atlant a fost lovit de 3 valuri cataclismice, fiecaruia corespunzandu-i exoduri ale unei populatii purtatoare de stiinta si cultura.

Destinatiile predilecte sunt: Pirineii, Egiptul, America si India.
In Yucatan atlantii creeaza civilizatia maya.
In America de Nord se instaleaza in New Mexico, Arizona si Colorado, ajungand chiar si in Mississippi si Ohio.

Influenta religiei atlante asupra triburilor indiene este vizibila in tot locul. Despre irochezi se crede ca ar fi descendentii emigrantilor atlanti. Edgar Cayce are, in ultimele sale lecturi referitoare la Atlantida, o perspectiva destul de pesimista asupra epocii noastre.:”Fiind orientata in intregime spre progresul material, civilizatia noastra tehnologica este rupta complet de bazele ei spirituale si risca, la randul ei, sa aiba soarta tragica a Atlantidei”.

Cayce isi incheie lecturile spunand:

”Amintiti-va de filiatiunea voastra divina si veti fi salvati. Altminteri, veti disparea de pe fata Pamantului, ca Atlantida. Mijloacele de a va distruge nu va lipsesc: energia nucleara si, mai presus de orice, nebunia voastra. Perturbarile geologice vor confirma optiunile voastre si natura va fi, la momentul cuvenit, impotriva voastra. Lumea este o vesnica reluare. Atlantida exista iar voi sunteti actualii ei locuitori”.

Autor: Nicolae Dan Dinescu
sursa: descopera.org

Piramida si sfera de cristal din Triunghi

In 1970, Dr. Ray Brown, un fitoterapeut din Arizona, mergand sa faca scufundari cu niste prieteni langa insula Bari, in Bahamas, aproape de o populara zona numita Limba Oceanului (ce a fost descrisa in emisiunea TV „In cautarea Atlantidei - facuta in 1979), dupa una din scufundari, separandu-se de prietenii sai, s-a speriat cand a ajuns intamplator langa forma stranie a unei piramide ce se contura intr-o lumina verde-albastruie.

Dupa cercetarile ulterioare, Brown a fost surprins cat de neteda si lucioasa era suprafata de piatra a intregii structuri, cu imbinarile dintre blocurile individuale, aproape de nedeslusit. Inotand in jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare si a decis sa-i exploreze interiorul. Trecand printr-un culoar ingust, Brown a ajuns in final intr-o mica camera dreptunghiulara cu tavan piramidal. A fost total uimit ca aceasta camera nu avea alge si nici corali crescuti pe zidurile interioare. Erau complet curate. In plus, desi Brown nu a adus cu el nici o lanterna, el a putut totusi sa vada tot ce era in incapere in mod normal. Incaperea era bine luminata, dar nu de la o sursa care sa fie vizibila.

Atentia lui Brown a fost atrasa de o tija metalica dura ce era suspendata intre varful camerei si o piatra pretioasa rosie cu multe fatete, ascutita spre varf. Direct sub aceasta vergea si piatra pretioasa, pozitionata in mijlocul camerei, era asezata o piatra sculptata, placata cu pietre pretioase pe care erau inscrisuri (scrieri) metalice retusate cu bronz colorat.

Pe aceasta placa, acolo unde se imperecheaza forta vietii in sculptura, mainile, de culoarea bronzului, apar innegrite si arse, ca si cum ar fi fost expuse la o caldura colosala. Tinuta in maini, patru picioare mai jos de limita de sus a varfului pietrei pretioase, se afla o sfera de cristal, cu un diametru de 4 inci ... Brown a incercat sa desprida vergeaua si piatra rosie, dar nu a reusit. Intorcandu-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, ca aceasta s-a desprins usor din mainile de bronz ce o sustineau.


Cu sfera de cristal in mana dreapta a plecat din piramida, facand cale intoarsa. In timp ce se indeparta, Brown a simtit o prezenta nevazuta si a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - sa nu te mai intorci niciodata! Datorita fricii ca neobisnuitul sau premiu, comoara gasita sa nu-i fie confiscata de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimanui intamplarea cu strania sfera de cristal si nici despre experienta sa pana in 1975, cand a expus-o pentru prima data la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de cristal a mai avut doar cateva aparitii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au vazut-o au avut experiente stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

In adancul formei de cristal privesti spre trei imagimi piramidale, una in fata alteia, in marime descrescatoare. Unii oameni, care intra intr-o meditatie profunda asupra constiintei, sunt capabili sa discearna 4 piramide in prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York, a afirmat in timpul transei, ca „Sfera de cristal a apartinut odata lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru ingroparea locului secret al cunostintelor de la Giza, langa cele trei mari piramide”.

Poate ca pozitia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal detine mult ravnita cheie pentru a gasi o a patra, inca negasita, piramida subterana ce ne va conduce spre sala inregistrarilor. Cine stie! Privind la sfera din alt unghi, imaginile interne se descompun in mii de linii micute. Brown considera ca acestea dovedesc electricitatea in natura, precum niste forme de circuit microscopic. Din alt unghi, si in conditii speciale, multi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix si calm spre ei. Acest ochi a fost si fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursa pentru o mare varietate de intamplari misterioase si paranormale. Oamenii au simtit o briza sau adiere aproape de ei, sau amandoua, caldura si frig, inconjurandu-i la distante variate.

Alti martori au observat fantome de lumina, au auzit voci sau au simtit senzatii stranii si furnicaturi ce ii inconjurau (este si firesc sa se petreaca asemenea fenomene in preajma unui cristal activ, mai ales a unei sfere, codata /codificata sa vibreze in raport cu alta dimensiune).

Acul busolei, cand este plasat langa sfera de cristal, se invarte in sensul invers acelor de ceasornic, si dupa aceea incepe sa se invarta in sens contrar, daca este mutat numai cativa inci. Metalele se magnetizeaza temporar cand vin in contact cu sfera.

Nu exista nici un exemplu de caz in care vindecarea sa nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toti cei care au facut-o, s-au insanatosit.

Noi putem specula doar de ce a fost creata sfera de cristal si care este rolul ei jucat in piramida subacvatica descoperita de Ray Brown!
Daca, asa cum banuim, aceasta suprafata a apei a facut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori ingropate ii mai asteapta pe viitorii scafandri? Posibilitatile sunt nesfarsite. Cercetarile seismografice, facute in Oceanul Atlantic, au aratat ca sunt multe deviatii si contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.