Panteonul din Paris - Mausoleu pentru personalitatile Frantei

Astazi am descoperit un site foarte placut de citit: destepti.ro. Imi place atat numele cat si continutul. In speranta ca va aduce lumina in cat mai multe minti, am ales sa distribui un articol.

Mausoleul Pantheon se afla in centrul orasului Paris din Franta. Acest mausoleu a fost construit de catre regele Ludovic al 15-lea, care a jurat ca va construi o noua bazilica mareata, daca va fi vindecat de boala de care suferea. Acesta, in timp ce era bolnav, s-a rugat Sfintei Genevieve, sfanta protectoare a Parisului, pentru a se insanatosi. In 1744, dupa ce s-a vindecat, regele Ludovic al 15-lea a dedicat noua bazilica Sfintei Genevieve. Pe locul in care se afla Mausoleul Pantheon din Paris, au existat si inainte constructii religioase. In anii 507 si 512, aceasta locatie era deja locatie sacra, intrucat in 507 Regele Klovis construise o bazilica unde sa fie inmormantat impreuna cu sotia sa, Clothilde, iar in 512 aici a fost inmormantata Sfanta Genevieve care aparase orasul Paris de barbari.

Cel care s-a ocupat de constructia mausoleului a fost Marchizul de Marigny, piatra de fundatie fiind asezata in anul 1758. Pantheonul are lungimea de 110 metri, latimea de 84 de metri si inaltimea de 83 de metri. In 1780, arhitectul principal Soufflot a murit, constructia fiind continuata de catre elevul sau, Jean Baptiste Rondelet. In cea de-a doua cupola se afla o fresca ce reprezinta Apoteoza Sfintei Genevieve. Datorita problemelor financiare, Mausoleul Pantheon din Paris a fost terminat abia in 1789.

In acea perioada avea loc Revolutia, iar in 1791, Adunarea Constitutiva a dat un decret prin care bazilica era transformata intr-un templu ce avea sa gazduiasca ramasitele personalitatilor natiunii. De atunci, Pantheonul a fost transformat inapoi in bazilica de 2 ori. In 1885, odata cu inmormantarea scriitorului Victor Hugo in mausoleu, Pantheonul nu a mai fost transformat inapoi in bazilica, astfel ramanand ca templu cetatenesc, folosit pentru inmormantarea personalitatilor.

Desi exteriorul cladirii este impresionant, Mausoleul Pantheon din Paris este vizitat in special pentru interiorul sau. In interior sa afla acelasi tip de coloane corintiene, care alcatuiesc si fatada. Interiorul Pantheonului gazduieste 3 elemente principale. Primul element il constituie numeroasele picturi deosebite ce acopera peretii, fiecare reflectand o bucata din istoria Frantei. Picturile infatiseaza povesti despre copilaria Sfintei Genevieve si despre viata Ioanei D’Arc. Cel de-al doilea element principal il constituie Pendulul lui Foucalt.

Acesta se afla chiar in centrul Pantheonului. Pendulul este o inventie a fizicianului Leon Foucalt, care demonstreaza rotatia pamantului. Aceasta inventie a fost instalata in cladire in anul 1851, insa mai tarziu a fost scoasa si din nou reinstalata in anul 1995. Astazi in Pantheon este instalata o copie a Pendulului, cel original fiind returnat Muzeului de Arte si Meserii. Pendulul lui Foucalt este inconjurat de sculpturi din perioada timpurie a secolului al 20-lea, care infatiseaza scene din Revolutia Franceza.

Cel de-al treilea element important al interiorului cladirii este statuia magnifica ce se afla in capat de tot. Aceasta statuie este cunoscuta sub numele de “Conventia Nationala”, care o infatiseaza pe Marianne, simbolul Frantei, inconjurata de soldati si de membri ai Parlamentului, dupa Revolutie. Chiar sub figura Mariannei se afla o inscriptie care se traduce astfel: “Sa traiesti liber sau sa mori”. In cripta din Mausoleul Pantheon din Paris au fost ingropate numeroase personalitati ale Frantei, in jur de 70, de aceea este foarte vizitata de turisti. Printre aceste personalitati se afla: Victor Hugo, Voltaire, Emile Zola, Rousseau, Marie Curie si Jean Moulin.

Mausoleul Pantheon din Paris este una din cele mai extraordinare cladiri din Franta. Numeroasele schimbari ale Pantheonului din bazilica in templu si invers s-au vazut si la exterior. Deasupra pilonilor de la intrare, vizitatorii pot vedea frontonul pe care sunt inscriptionate urmatoarele cuvinte: “ Patria incoronand eroii” si “Pentru oamenii mareti din partea Patriei recunoscatoare”. Detaliile frontonului sunt foarte frumoase. In partea stanga a frontonului se pot vedea doi oameni mici care stau jos. Acestia sunt cei doi filosofi si scriitori, Voltaire si Rousseau.

Acest fronton nu este cel original, ci a fost adaugat in 1837, pentru a arata noul scop al cladirii. Alta trasatura tipica a intrarii principale este reprezentata de coloanele corintiene masive. Fatada a fost inspirata dupa Pantheonul lui Agrippa din Roma. Atata la exterior cat si in interior, se pot vedea detaliile combinate ale stilurilor neoclasice roman si grec. Cupola cea mare a Pantheonului a fost inspirata din alte structuri renascentiste similare. Arhitectul care a proiectat Mausoleul Pantheon din Paris, Jaques Germain Soufflot, a creat cupola cu scopul de a permite patrunderea a cat mai multa lumina in cladire.

Din colonada din jurul cupolei cladirii, vizitatorii au parte de o priveliste minunata a orasului Paris. Acestia, insa, pot urca acolo numai insotiti de ghizi, la orele normale de vizita. Pantheonul insasi poate fi vazut cel mai bine din Gradina Luxemburg, iesind de pe strada Soufflot.

Sursa:  destepti.ro

Pendulul lui Foucault – Panteonul din Paris si U. Eco

Sa pornim de la definitii: verbul "a oscila" - 1. A se misca alternativ in directii opuse; a se legana, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotarare, a fi instabil; a sta in cumpana; a sovai, a ezita; a fluctua. 

Ma gandeam la ce ne determina sa facem alegerile cele mai importante in viata. 

Am ajuns la "pendul" - Corp solid care poate oscila in jurul unui punct fix sau al unei axe fixe cand este scos din pozitia de echilibru stabil. 

Si asa a revenit in memorie Pendulul lui Foucault. Acesta a ramas in constiinta culturala a umanitatii prin doua repere – ca dizpozitiv inventat de fizicianul si astronomul francez Leon Foucault, prin care a confirmat miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei sale, si ca titlul unui celebru roman (Il pendolo di Foucault), apartinand scriitorului italian Umberto Eco, o alegorie despre conditia umana, despre iluziile unei lumi nebune, adeseori debusolate, o aventura in si printre varstele culturii si civilizatiei, vazute din perspective inedite, provocatoare pentru omul modern. 

“Pendulul lui Foucault sta neclintit in timp ce pamantul se roteste pe dedesubtul lui, in orice loc s-ar afla. Orice punct al Universului e un punct fix, e suficient sa atarni de el pendulul. Dumnezeu e peste tot? Intr-un anume sens, da. De aceea ma tulbura Pendulul. Imi fagaduieste infinitul, dar imi lasa mie raspunderea de a decide unde doresc sa-l am (…) Senzatia e aceea ca cineva, in viata lui, a agatat pendulul in multe locuri si n-a functionat niciodata, si ca acolo, la Conservatoire, functioneaza asa de bine… oare in Univers or fi puncte privilegiate? Nu stiu, poate ca suntem mereu in cautarea punctului potrivit, poate ca-i langa noi, dar nu-l recunoastem, iar pentru a-l recunoaste ar trebui sa credem in el”. (Umberto Eco) 

Amusing Planet

 

 

Dispozitivul experimental consta dintr-un pendul gravitational capabil sa oscileze in orice plan vertical. Prima demonstratie a avut loc in februarie 1851, in Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Cateva saptamani mai tarziu, Leon Foucault a suspendat o sfera cu o masa de 28 kg, prevazuta cu un varf ascutit, de domul Panteonului din Paris, la capatul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presarat un strat de nisip fin, pe care varful pendului traseaza o rozeta si revine in locul de unde a pornit dupa 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotatie completa dureaza 48 de ore. 

"Intregul Univers se afla in marea sala a Panteonului din Paris. El dirijeaza pendulul fixat de cupola", afirma fizicianul german Mach. 

Romanul lui Umberto Eco este structurat in zece parti, de-a lungul carora trei personaje, trei prieteni – Belbo, Diotallevi si Casaubon (caruia ii revine si rolul de narator) – angajati ai unei edituri, ajung intampaltor in posesia unui mic text codificat, adus de un anume colonel Ardenti, despre cavalerii templieri. Dupa o vreme, tot intamplarea ii pune in situatia de a cauta date despre diverse carti de ocultism, situatie in care isi amintesc de Planul colonelului si, ca intr-o joaca, initial, fac tot felul de conexiuni intre evenimente istorice, personaje, intamplari. 

Este pretextul care sustine marea aventura a cuvantului si a semnificatiilor simbolice si alegorice ale textului, de la reforma gregoriana care corecteaza calendarul iulian, la Maria Antoaneta si revolutionarii francezi, de la Materialismul si empiriocriticismul lui Lenin, la masinile inteligente, de la Napoleon al III-lea, la jocurile mecanice, de la destramarea Ordinului Templierilor, la hasidismul secolului al XVIII-lea, de la cunostintele oculte ale egiptenilor, la Hermes Trismegistul, de la celti la atlanti, de la importanta cuvintelor nerostite peste care suntem stapani absolute. O ampla “enciclopedie” atipica, al carei titlu trimite, tot simbolic, la nevoia de repere, de adevar. 

Sursa : Definitii - dex 

Destepti.ro

Muzeul Parfumului Fragonard - Paris

In recenta aventura de la Paris cel mai frumos parfum – l-am simtit la Musée du Parfum Fragonard, situat la cativa pasi de Opera Garnier. Daca ai ajuns in zona si ai trecut peste uluitoarea arhitectura si frumusete a cladrii Operei, mergi si descopera la cativa pasi si Muzeul Fragonard – un voiaj olfactiv inedit in Paris. 

Din prezentarea de pe siteul oficial : 

https://musee-parfum-paris.fragonard.com/le-musee/

Muzeul dedicat parfumului propune un concept muzeal unic si prezinta in maniera didactica si originala toate etapele care dau viata acestui obiect mitic de lux dar si cotidian: parfumul. 

Parfumeria Fragonard prezinta intr-un tur ghidat gratuit toate secretele de fabricatie: materii prime, culegere, extractie, distilare, formulare, industrializare, designul sticlelor si, desigur, procesul creativ.

Apoi, in cea de-a doua parte a muzeului, o colectie exceptionala de sticlute de parfum urmareste istoria parfumului de la Egiptul antic pana in secolul al XX-lea. Cladirea in care se afla astazi muzeul este cea a fostului Teatru Eden, constructie in stil oriental, gazda mai multor spectacole de balet feerice foarte in voga in secolul al XIX-lea.

Celebrele "nasuri" ale parfumierilor, adevarati magicienti, artisti, chimisti care in laboaratoarele lor olfactive fac posibile compozitii unice cu semnaturi olfative puternice care retranscriu aerul timpului. Adesea comparata cu o opera de arta, crearea unui parfum necesita luni, uneori ani. Totul conteaza la un parfum: sticluta in care e ambalat, eticheta, esentele, combinarea lor. Mai jos, piramida olfactiva:

Cel mai mult am fost atrasa totusi de magazinul de prezentare.

Situat deasupra spatiilor muzeale, magazinul ofera parfumurile Fragonard in toate formele posibile: parfumuri, ape de toaleta, sapunuri, lumanari, difuzoare de aroma, dar si cosmetice, geluri de dus si cutii de cadouri. Oferta Fragonard este deosebit de bogata si variata: esente florale, fructate, lemnoase sau orientale, un mod minunat de a va extinde vizita prin descoperirea tuturor familiilor olfactive si gasirea parfumului perfect adaptat personalitatii, gusturilor si dorintelor oricui. Esentele de parfum sunt ambalate in recipiente speciale si se pot pastra pana la 9 ani fara sa se deterioreze.

Miezul noptii in Paris regizat de Woody Allen

Filmul acesta nu e doar o declaratie de dragoste pentru Orasul Luminilor, ci mai ales o declaratie de dragoste pentru arta cinematografului si pentru capacitatea sa extraordinara de a construi lumi paralele. Interpretarile remarcabile sunt baza acestei comedii despre evadarea in fictiune si despre relatia pe care fiecare epoca o are cu trecutul.

In "Midnigh in Paris" Woody Allen a avut o inspiratie de zile mari - ai toate sansele sa gandesti asa inca de la primul cadru de dupa momentul introductiv, cel de peste trei minute in care ai vazut Parisul in diferite momente ale zilei, pe soare ori pe ploaie. Cine iubeste Parisul intelege. (La o adica, acest montaj ar putea fi foarte bine un soi de rezumat in avans al filmului.). 

Cand auzi pe urma vocile din off ale lui Owen Wilson si Rachel McAdams, in fata ochilor iti apare un cadru cu un lac cu nuferi si un pod, si fireste ca nu poti sa nu pufnesti vazand cat de mult seamana cu o pictura de Monet. Ai din acest moment senzatia ca filmul va pune in lumina ciocnirea dintre "trecutul mare" si vremurile de azi cu superficialitatea si veleitatile multora dintre contemporanii nostri. 

Nu te inseli. Cu verva renascuta si ridicata la cub, cineastul american ne antreneaza intr-o poveste pe cat de extraordinara pe atat de credibila (chiar asa!). Blondul american Gil Pender (interpretat de un Owen Wilson la cel mai bun rol de pana acum, caruia i se exploateaza perfect candoarea innascuta) petrece o scurta perioada in capitala Frantei alaturi de logodnica sa, Inez (Rachel McAdams) si de viitorii socri. 

Gil incearca sa treaca de la statutul de scenarist hollywoodian mai mult sau mai putin mediocru la cel de scriitor. Pentru el Parisul nu e doar un loc incarcat de inspiratie (atmosfera de aici i se pare ideala scrisului), dar si incarcat de istorie (el suspinand dupa anii 20, cand viata culturala pariziana era animata de un Hemingway, un Picasso ori un Dali, si cand viata era in general mult mai interesanta). 

Cine iubeste cinematograful intelege perfect unde bate Woody Allen. Fictiunea e de multe ori mai reala decat realitatea sau, in orice caz, preferabila ei. Pentru un artist granita dintre cele doua zone e oricum destul de friabila. 

"Midnight in Paris" nu-si pierde, insa, vremea cu filosofari. Gil patrunde intr-o lume de altadata populata de mari nume care nu doar ca il baga in seama, dar il si iau in serios, incurajandu-i scrisul. Aceasta baie de trecut il va face sa-si dea in sfarsit seama de deciziile pe care trebuie sa le ia in lumea reala. I se deschid, in sfarsit, ochii. 

Partea cea mai delicata a filmului sta probabil in felul cum portretizeaza personalitatile din trecut. Daca lui Woody Allen nu i-ar fi reuşit marii artisti, pariul ar fi fost aproape pierdut. Dar Zelda si Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway, Pablo Picasso, Gertrude Stein, Salvador Dali, Man Ray sau Luis Bunuel - interpretati de actori cunoscuti sau mai putin cunoscuti - sunt copii aproape perfecte ale originalelor, atat dupa vorba cat si dupa port. 

Felul in care sunt concepute e si mai interesant. Ele arata asa cum le stim din fotografii (asemanarea e extraordinara), dar se exprima prin filtrul orizontului nostru de asteptare. In ultima instanta, sunt niste proiectii ale personajului principal, niste produse ale imaginatiei lui/noastre. Rar un film in care interpretarile sa fie - toate - atat de bune. Pana si prima doamna a Frantei, Carla Bruni, care e neprofesionista, pica foarte bine pe personajul sau, cel de ghid al Muzeului Rodin. 

"Midnight in Paris" e, probabil, unul dintre cele mai bune filme ale lui Woody Allen, realizate intr-o cariera impresionanta (a recunoscut ca ritmul de un film pe an il impiedica sa se gandeasca la moarte). Filmul are un umor nebun, replici minunat taiate si interpretari perfecte. E o placere sa-l urmaresti. 

"Midnight in Paris" e, de fapt - asa cum o spune si titlul -, un vis. In vise nu se aplica regula lui unde, cand, cum, de ce si asa mai departe, iar Woody Allen pare s-o stie foarte bine. Filmul sau ne duce de fapt direct la esenta uitata a celei de-a saptea arte. 

Sursa: Iulia Blaga pentru hotnews.ro

Woody Allen.Regizor - Scenografie.Europa

Cum te indragostesti de capitalele europene intrand in atmosfera filmelor regizate de Woody Allen

Woody Allen este socotit de multa vreme „cel mai european dintre cineastii americani", si, parca pentru a confirma acest lucru, filmele sale sunt dedicate, in ultimii ani, cate unui mare oras de pe batranul continent. A fost cazul Londrei - cu „Match Point" (indiscutabil, capodopera de senectute a maestrului), „Scoop" si „Cassandra's Dream" -, al Barcelonei - cu splendidul „Vicky Cristina Barcelona" -, al Parisului - cu „Midnight in Paris" -, iar acum a venit randul "Cetatii Eterne", Roma, cu acest nou „To Rome with Love". Sigur ca cineastul lucreaza, in toate aceste filme, mai mult cu cliseele aferente metropolelor respective.

„Match Point" era un apolog dostoievskian, „Vicky Cristina Barcelona" - o „poveste morala" rohmeriana, iar filmul despre Paris - mai mult o fantasmagorie livresca si intelectuala. O astfel de fantezie (postmoderna) este si filmul dedicat Romei, care seamana mai mult cu „Midnight in Paris" decat cu celelalte. Spatiul si mai ales timpul sunt suspendate, pentru a istorisi cateva „povesti intretaiate" care se intampla in capitala italiana si implica atat localnici, cat si americani aflati, din varii motive, in peninsula.

Timid sau obraznic, disciplinat sau haotic, traditionalist sau rebel? Identitatea lui Woody Allen, regizor, actor, scenarist, dramaturg, muzician si scriitor, ramane indecisa intre extreme. 

„In viata urmatoare as vrea sa-mi retraiesc aceasta viata, dar in ordine cronologica inversa. La inceput o sa fiu mort. Apoi o sa ma trezesc la o casa de batrani, simţindu-ma din ce in ce mai bine in fiecare zi. Ma vor da afara pentru ca sunt prea sanatos, o sa ma duc sa-mi iau pensia, iar dupa aceea, cand ma apuc de munca, o sa primesc un ceas de aur si o sa petrec chiar in prima zi. O sa muncesc 40 de ani, pana cand o sa fiu suficient de tanar sa-mi placa sa ma pensionez. O sa petrec, o sa beau, o sa traiesc promiscuu, dupa care o sa fiu gata sa merg la liceu. Apoi o sa fac scoala gimnaziala, o sa fiu pusti, o sa ma joc. N-o sa am nicio raspundere, o sa fiu copil pana o sa vin pe lume. Iar ultimele noua luni o sa mi le petrec plutind intr-un spatiu ca un spa, cu incalzire centrala si room-service la dispozitie, intr-un loc care se mareste pe zi ce trece, si apoi voila!, o sa se termine orgasmic!" Woody Allen 

Sursa: adevarul.ro 

Paris - In lumina catorva cuvinte

Anne a fost cucerita de aceasta panorama a Parisului in asa masura incat i-a dedicat intregului oras cateva minute si cuvinte, urmand ca intr-o vacanta apropiata sa-i descopere farmecul aproape magic care atrage milioane de sperante in cei care sunt pe cale de a-l descoperi.

Frumusete, eleganta, stil, romantism sunt doar cateva dintre cuvintele ce descriu capitala Frantei. Cu aproximativ 17 milioane de turisti straini anual, Paris, este cel mai vizitat oras din lume. Parisul si regiunea sa aduna 3.800 de monumente istorice si patru atractii din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Vederile din Turnul Eiffel sau Sacré Coeur dezvaluie instantaneu sute de atractii pentru vizitatori, dar cea mai buna modalitate de a vedea acest oras este de a te rataci pe strazi si bulevarde descoperind orasul pentru tine.

Atractiile turistice ale Parisului
(Cititi si veti descoperi lucruri inedite despre fiecare)

Turnul Eiffel - simbolul orasului Paris si totodata una dintre cele mai cunoscute structuri din lume. A fost proiectat de inginerul francez Gustave-Alexandre Eiffel si, desi cantareste 7.000 tone, exercita aceeasi presiune pe pamant ca o persoana asezata pe scaun.

Arcul de Triumf - se afla in capatul de vest al bulevardului Champs-Elysées si este un monument inchinat gloriei armatei franceze victorioase in urma revolutiei, precum si Primului Imperiu.

Bulevardul Champs-Élysées - cea mai cunoscuta artera din Paris, cartierul emana bogatie si opulenta.
Catedrala Notre-Dame - considerată cea mai intunecata catedrala dintre marile catedrale gotice, dar, pe buna dreptate, lumina care se filtreaza prin rozetele colorate confera sentimente mistice in penumbra severa.

Muzeul Luvru - detine una dintre cele mai valoroase colectii de arta din lume.

Gradinile Tuileries - un frumos parc ce se incadreaza perfect in tiparele arhitecturii peisagiste franceze si care se intinde in centrul orasului Paris, intre cladirea Louvre-ului si Place de la Concorde, pe malul Senei.

Bazilica Sacre-Coeur - se afla in varful binecunoscutului deal Montmartre si a fost construita din contributiile adunate de la catolicii parizieni, in memoria victimelor razboiului Franco-Prusac

10 atractii pe harta Europei

1. Acropolis/Parthenon (Atena)
De ce e special: Acropolisul este un complex de temple construite in secolul 5 I.Hr. Ruinele troneaza deasupra capitalei Greciei, oferind o priveliste fascinanta asupra Atenei. Partenonul (dedicat zeitei care patroneaza orasul) este cea mai mare si mai impunatoare structura.

2. Colosseum (Roma)
De ce e special: a fost construit in secolul 1 I.Hr. pentru a distra poporul roman cu lupte de gladiatori si spectacole amuzante. Colosseumul e extraordinar de bine conservat pentru o constructie realizata acum 2000 de ani.

3. Fiordurile norvegiene
De ce sunt speciale: lungi, masive, enorme, au fost sculptate in munti de ghetari antici. Se vad cel mai bine de pe puntea unui vapor sau a unei barci. Situat la 70 km nord de orasul Bergen, fiordul Sognefjord este cel mai spectaculos dintre ele si se intinde pe o lungime de 274 km.

4. Bazilica Sf. Petru (Vatican)
De ce e speciala: Inima Vaticanului si a romano-catolicilor din intreaga lume a fost construita acum 500 de ani. Vizualul principal include celebra statuie Pieta a lui Michelangelo (arhitect-sef al locului vreme de doua decenii) dar si spectaculosul dom care incoroneaza bazilica.

5. Capela Sixtina (Vatican)
De ce e speciala: gazduieste celebrele fresce Geneza si Judecata de Apoi, realizate de Michelangelo. Cardinalii se intrunesc aici pentru a alege noul papa, atunci cand e cazul.

6. Alhambra (Granada, Spania)
De ce e speciala: Un palat-fortareata extrem de spectaculos decorat. Fantanile din curtile interioare ale palatului sunt recunoscute a fi printre cele mai frumoase piese arhitectonice din lume. Alhambra (= rosu, in limba araba) e situat pe un deal de unde ai acces la o priveliste spectaculoasa asupra orasului.

7. Muzeul Luvru (Paris)
De ce e special: e unul dintre cele mai mari si mai frumoase muzee ale lumii si gazduieste lucrari de arta de valori inestimabile, precum Mona Lisa lui da Vinci sau statuia din marmura, Venus din Milo. Laolalta cu alte zeci de mii de opere.

8. Canalele venetiene
De ce sunt speciale: Venetia e un oras unic, construit pe apa. Canalele inguste si romantice ale orasului (circa 150), pe care se plimba gondolieri desprinsi parca din alte epoci, atrag milioane de turisti. Canalul principal, care se intinde pe o distanta de 3 kilometri este marginit de o multime de palate vechi, ornate cu fatade in stil renascentist.

9. Palatul Versailles (Paris)
De ce e special: Versailles era palatul si locul de desfasurare a activitatii administrative a regelui Louis al 14-lea, in secolul 17. Extrem de elegant si foarte bine conservat, Versailles atrage si prin fascinantele sale gradini.

10. Pompei (sudul Italiei)
De ce e special: Pompei era un oras important al Europei acum 2000 de ani. El a fost ingropat brusc sub cenusa si lava vulcanica, apoi uitat acolo vreme de 1500 de ani. Dupa aceea a fost excavat in mod arheologic, ruinele iesite la vedere fiind fabuloase.

Sursa:

Cele mai vizitate orase din lume

In fiecare an, Organizatia Mondiala a Turismului publica topul celor mai vizitate destinatii ale lumii. Anul acesta a invins romantismul, exotismul, limba engleza si serviciile AI.

Desi are o populatie de aproximativ doua milioane de locuitori, alte zeci de milioane de turisti il aleg anual ca destinatie externa. Este cel mai vizitat oras din lume, arata datele World Tourism Organization.

Parisul ocupa locul intai intr-un top 10 al celor mai vizitate orase din lume, conform datelor publicate de World Tourism Organization.

Locul doi in acest clasament este detinut de Londra. Capitala Marii Britanii a reusit performanta de a numara 14,6 miloane de turisti straini in 2010.

Cele doua capitale europene au surclasat insa orasul american New York, care a atras anul trecut 9,7 milioane de vizitatori straini, nivel ce il pozitioneaza astfel pe locul trei.

Statiunea turceasca Antalya s-a situat pe pozitia a patra, cu 9,2 milioane de turisti straini in 2010. Vizitatorii aleg Antalya datorita apelor turcoaz si resorturilor turistice de cinci stele, cu regim ultra-all inclusive, noteaza organizatia globala de turism.

Tot 9,2 milioane de turisti a inregistrat anul trecut si Singapore, destinatie clasata pe locul cinci in top.

In Kuala Lumpur (Malaysia) au ajuns 8,9 milioane de vizitatori anul trecut, in timp ce Hong Kong a primit 8,4 milioane de turisti.

Orasul mall-urilor si al hotelurilor de sapte stele, Dubai a avut 8,3 milioane de vizitatori, iar exoticul Bangkok 7,2 milioane de turisti.


Sursa:

Gradinile Luxembourg, Paris

Gradinile Luxembourg reprezinta un imens si superb parc, al doilea ca marime din Paris. Se afla in arondismentul al 6-lea, in apropiere de Universitatea Sorbona. Parcul de 22 de hectare, a fost proiectat in anul 1612 intr-un stil pur frantuzesc iar in secolul al 19-lea a fost deschis publicului, pana atunci fiind privat.

Gradinile Luxembourg sunt o minunata oaza verde care se intinde pe o suprafata de 25 ha. Presarata cu statui, fantani, sculpturi si flori, gradina are foarte multe atractii pentru copii, dar si pentru tineri: carusele, ponei, teatru de papusi. Indragostitii, stundentii sau cei interesati de anumite jocuri, ca tenisul sau sahul, anima gradinile in mod constant.

In centrul parcului se gaseste un iaz octogonal, cunoscut sub numele de Grand Bassin. In jurul bazinului se afla alei si pajisti, in diverse forme geometrice. 200 de statui decoreaza parcul, printre care si statuia lui Saint-Geneviève, sfanta ce patroneaza Parisul si modelul ce a stat la baza Statuii Libertatii din New York.

Langa monumentul Delacroix se gaseste orangeria, o eleganta sera care initial a fost folosita de catre Muzeul Luxembourg ca loc de expozitie.

Fantanile din Jardin du Luxembourg racoresc aerul zilelor toride de vara. Cea mai cunoscuta este Fontaine de Medicis, o fantana in stil baroc construita in anul 1624. Se gaseste la capatul unui mic lac in partea de nord-est a parcului. In partea sudica, intr-o extensie a parcului numita Jardins de l'Observatoire, se gaseste o alta fantana numita Fontaine de l'Observatoire construita in 1873. Fantana include statuia unui glob pamantesc sustinut de patru femei, fiecare reprezentand un continent.