Destinatii sacre pentru 2013

Templele si bisericile mai speciale au atras dintotdeauna foarte multi turisti, in principal datorita valorii spirituale si culturale. Mai jos gasiti o lista cu cele mai vizitate locuri sfinte din intreaga lume:

10. Stancile Callanish, Marea Britanie

Stancile Callanish, situate pe Insula lui Lewis, dateaza din 2.900-2.600 i.Hr. (cam cand au fost asezate si pietrele de la Stonehenge). Legenda spune ca stancile sunt ramasite ale gigantilor care au refuzat sa se converteasca la crestinism, Sfantul Kieran impietrindu-i pentru a-i pedepsi. Vizitatorii se pot plimba printre stancile Callanish, le pot atinge si se pot bucura de peisaj fara sa fie deranjati de zgomotul masinilor (asa cum se intampla la Stonehenge, care are in preajma doua drumuri destul de circulate).

9. Complexul Karnak, Egipt

Templele din Karnak, incepute de faraonul Ramses al II-lea in secolul 14 i.Hr., sunt unele dintre cele mai faimoase din lume. Asezate aproape de Nil, ele formeaza unul dintre cele mai mari situri religioase din lume (includ sanctuare si temple sapate in piatra). In special marele templu al lui Amun-Ra merita vizitat, doar ca este nevoie de o zi intreaga pentru a-l studia in intregime. Complexul Karnak a fascinat si unii producatori de la Hollywood, zone din acesta putand fi vazute in filmul “Transformers: Razbunarea celor invinsi”.

8. Ziguratul din Ur, Irak

Acest zigurat a fost construit in epoca bronzului si reconstruit de mai multe ori de atunci. Este o masiva piramida, ridicata in onoarea zeului Nanna. Structura care poate fi vazuta in prezent a fost reparata semnificativ de Saddam Hussein si a suferit deteriorari minore in timpul Razboiului din Golf.

7. Piramidele de la Teotihuacan, Mexic

Nici pana astazi nu sunt cunoscute originile orasului Teotihuacan – candva unul dintre cele mai importante orase din lume. Insa, desi nu se stie cine l-a construit, se cunoaste faptul ca a atins apogeul in jurul anului 450 d.Hr., iar astazi este unul dintre cele mai faimoase situri din lume. Doua mari piramide – cea a Soarelui si cea a Lunii – domina vechiul oras. Acestea erau folosite pentru sacrificarea oamenilor si a animalelor, cel mai probabil in cinstea noilor constructii care erau facute in oras.

6. Borobudur, Indonezia

Borobodur este o structura budista din secolul al VIII-lea, “inghitita” de jungla si redescoperita in secolul al XIX-lea. 500 de statui ale lui Buddha sunt asezate in nise ale acesteia, iar la ele se rugau credinciosii cu secole in urma. Constructia are sase niveluri care trebuie parcurse, desi sunt destul de solicitante. Eruptiile vulcanice reprezinta insa o amenintare pentru acest sit. Cea mai recenta, din 2010, a acoperit situl cu un strat de cenusa, iar specialistii se tem ca o urmatoare eruptie va deteriora gravura delicata care acopera monumentul.

5. Delphi, Grecia

Complexul de temple este situat pe versantul muntelui Parnassus. In Grecia antica, nicio decizie importanta pentru comunitate nu era luata fara sa fie cerut sfatul Oracolului din Delphi. O preoteasa cunoscuta ca Pythia statea deasupra unei crapaturi dintr-o piatra, sub templu, si inhala vapori “divini” (gaze vulcanice de fapt). Transa pe care i-o provocau aceste gaze o facea sa spuna fraze fara sens, care erau considerate drept discursul lui Apollo si care ulterior erau interpretate de preoti.

4. Pesterile Ajanta, India

Ca si Borobudur, aceste pesteri care au fost construite etapizat intre 200 i.Hr si 600 d.Hr. au zacut uitate timp de secole, dar au fost descoperite de un ofiter britanic in 1819, in timp ce se afla la vanatoare. Inca se poate vedea numele lui, John Smith, si data, inscriptionate pe un perete. Au fost descoperite 29 de pesteri, dar nu toate sunt bogat decorate. Cele care sunt insa ofera privitorului o minunatie de sculpturi si picturi, considerate capodopere ale Indiei antice. Cele mai multe fresce contin povestiri despre viata lui Buddha.

3. Saflieni Hal Hypogeum, Malta

Ca si structurile templului preistoric din Malta, acest monument are coridoare si camere in forma de arc de cerc. Dar aceasta structura este unica prin faptul ca ea este subterana si a fost construita prin excavarea a 2.000 de tone de piatra. Vocile din interiorul zidurilor sale creeaza ecouri stranii, reverbereaza, iar sunetele sau cuvintele rostite in anumite locuri pot fi auzite in mod clar la toate cele trei niveluri ale monumentului. Oamenii de stiinta sustin ca anumite frecvente ale vibratiei sonore create, atunci cand un sunet este emis in interiorul zidurilor, pot modifica functiile creierului omului.

“Activitatea creierului a unui numar de voluntari sanatosi a fost monitorizata cu ajutorul electroencefalogramelor, prin expunerea la frecvente diferite ale vibratiilor sonore. Rezultatele au aratat ca activitatile creierului se modifica, iar oamenilor care au petrecut mai multa vreme intr-un astfel de mediu, expusi la vibratii, le-a fost afectata gandirea”, a spus expertul Linda Eneix, de la Fundatia Old Temples.

2. Panteonul, Roma

Panteonul reprezinta una dintre cele mai bine conservate cladiri romane. Templul original a putut fi vazut aici timp de multi ani, dar cel din prezent este proiectat de imparatul Adrian si ridicat in anul 126 d.Hr. Cladirea a devenit biserica crestina in secolul al VII-lea, dar pastreaza si rolul estetic din exterior, prin coloanele impresionante; in cea mai mare parte, templele romane erau construite pentru a incanta privirea din afara, dar Panteonul face o exceptie, avand si in interior elemente arhitecturale deosebite.

1. Gobekli Tepe, Turcia

Se poate spune ca Gobekli Tepe din Turcia reprezinta cea mai veche structura religioasa cunoscuta pana in prezent. Plasata pe varful unui deal, ea este formata din 20 de ansambluri circulare, care mai apoi au fost toate ingropate. Fiecare dintre aceste structuri circulare are un diametru cuprins intre 10 si 30 de metri, fiind decorate cu coloane masive din calcar in forma de T. Neputinta arheologilor si stiintei moderne de a explica modul in care a fost construit acest complex urias din piatra i-a facut pe „savanti” sa afirme, intocmai ca in cazul construirii piramidelor ori altor temple marete, ca acestea au fost realizate de oamenii din neolitic, care au utilizat busteni, ciocane din piatra, franghii si scripeti pentru a realiza ansamblul arhitectural. Constructiile de la Gobekli Tepe au fost datate ca fiind vechi de 12 000 de ani.

Sursa:

Shasta, California - Muntele sacru al Americii

Shasta este un masiv muntos impunator situat la extremitatea nordica a lantului muntos Sierra Nevada din Tinutul Siskiyou California de Nord, la aproximativ 53 km de granita cu statul Oregon. Muntele Shasta este conul unui vulcan stins care se ridica la inaltimea de peste 4316 m deasupra nivelului marii si este cel mai mare munte vulcanic din partea continentala a Statelor Unite.

Muntele Shasta este un loc foarte special in cea mai modesta acceptie a cuvantului, el reprezinta cu mult mai mult decat un simplu munte. Muntele Shasta poate fi considerat unul dintre cele mai sacre locuri de pe aceasta planeta. Aici se afla unul dintre punctele energetice ale Terrei, cel corespunzator primei chakre, Muladhara.

Shasta este o sursa de forta mistica a acestei planete, actualmente acest munte este o reprezentare fizica a Marelui Soare Central al acestui Univers. Este un punct de concentrare a fortelor ingerilor, ghizilor spirituali, navelor spatiale, maestrilor Taramului Luminii si caminul supravietuitorilor Stravechii Lemurii, taram care s-a scufundat in valurile Oceanului Pacific cu mai bine de 12.000 de ani in urma.

Celor daruiti cu clarviziune, Muntele Shasta le apare inconjurat de o gigantica piramida eterica purpurie, al carei varf se avanta in spatiu mult dincolo de frontierele planetei si ne conecteaza intergalactic cu Confederatia de Planete pentru acest sector al Caii Lactee. Aceasta piramida uimitoare este de asemeni conceputa ca propria sa versiune inversata sa ajunga mult in profunzimea Pamantului.

Puteti privi Muntele Shasta ca pe un punct focal central al Retelei de Lumina planetare, prin care patrunde marea parte a energiei provenite din centrul galactic si universal, inainte de a fi disipata catre alti munti si de acolo directionata spre liniile de forta ale retelei. Marea majoritate a varfurilor muntoase, indeosebi muntii inalti sunt Faruri pentru Semnalele de Lumina care alimenteaza retelele de Lumina ale acestei planete.

Sursa: http://misterelelumii.blogspot.com/2007/07/muntele-shasta.html

Sagrada Familia, Barcelona – mesaj sacru

Catedrala imaginatiei: Sagrada Família, capodopera celui mai creativ fiu al Barcelonei, este un etern omagiu adus artei sacre.

Daca a existat vreodata un motiv sa mergi la biserica, indiferent ce credinta ai avea, acela este Sagrada Família. Antonio Gaudí a fost o specie rara – un arhitect ale carui lucrari au devenit emblematice pentru un intreg oras.

Daca, dupa cum a spus Goethe, arhitectura este o muzica inghetata, atunci Gaudí a fost Mozart-ul acestei profesii. Imi gasisem un guru architectural pe viata. Turlele, am descoperit, sunt vizibile si din alte cateva cladiri proiectate de Gaudí de prin oras: Casa Milà, Casa Battló si – cel mai impresionant – Parcul Güel, ale carui acoperisuri suprarealiste ofereau o viziune asupra viitorului impresionismului abstract.

Fara indoiala, Sagrada Família a fost capodopera lui Gaudí. Inovatiile lui tehnice – felul cum a suspendat greutati pe machete ca sa calculeze solutiile structural – sunt uluitoare. Formele, care imbina goticul cu modernismul, sunt hipnotice. Iar mai presus de ele sunt sculpturile lui, adevarate metafore spirituale, prezente peste tot: sfinti cu siluete prelungi, in stilul lui El Greco, semnele astrologice ale lui Hristos, o cupola in spirala care, cand privesti in sus, te proiecteaza ca o elice spre infinitatea dumnezeirii.

Pe masura ce inaintezi, designul evolueaza. Aici, sculpturile sunt naturaliste si extrem de bine incadrate in stilul art nouveau, dincolo sunt niste alungiri capricioase, apoi brusc devine un mozaic amintind de impresionismul abstract. Dar intotdeauna designul avangardist ramane credincios mesajului sacru.

Poate ca lucrul care te inspira cel mai mult la Sagrada Família este faptul ca monumentul e in constructie inca din 1882 – si va mai fi pana in 2026. Ultimul act de credinta al lui Gaudí – un simbol uluitor al culturii spaniole si catalane – inca nu s-a incheiat. Continua, ca si rugaciunea insasi, la 83 de ani dupa moartea lui.

Text: Travis L. Price III http://www.natgeo.ro

Sinca Veche - Enigmele bisericii din stanca

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.

Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?

Locul are un farmec cu totul aparte: intrarea in pestera tinde sa fie acoperita de vegetatia luxurianta; prin "cupola" din stanca patrund radacinile salcamilor, ale caror frunze de un verde crud se profileaza pe cerul albastru. Prin turla, la momente precise , in zilele de sarbatoare patrunde lumina, creind minunate efecte de curcubeu.
Peisajul din exteriorul pesterii pare desprins dintr-o poveste cu zane si, intr-adevar, are darul de a stimula imaginatia, de a indemna spre reverie. Prin peretii grosi ai stancii se simte natura de afara, respirand. Este un loc de reculegere ideal si, dincolo de toate consideratiile estetice, are un mister si o puritate cu totul aparte, pe care majoritatea vizitatorilor le sesizeaza de prima oara.

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

http://romaniaesoterica.blogspot.com/2009_09_01_archive.html

Delos, Grecia – misterul unei insule sacre

Delos este o insula stancoasa, avand lungimea de 5 km si latimea de 1.300 m, situata la 10 km sud-est de Mykonos. Desi este una dintre cele mai mici dintre Insulele Ciclade si cea mai mica dintre grupul de insule Mykonos, Delos, Rinia, insula Delos a detinut o importanta majora in vremurile antice, cand era considerata un loc sacru. Situl arheologic de pe insula Delos este unul dintre cele mai importante din Grecia.

Potrivit mitologiei, Leto i-a nascut pe Apolo si Artemis pe insula Delos, fiind asistata de doua fecioare, iar istoria insulei a fost determinata de importanta sa ca altar ai zeilor eleni.

Situl Delos. In secolul VIII se organizau festivitati si competitii sportive in onoarea lui Apollo. S-au construit aici mari monumente istorice precum colosul din Naxos sau Terasa Leilor.

Sanctuarul lui Apollo. La capatul Drumului Procesiunii se afla impozantul sanctuar al lui Apollo. Zeul venea aici in fiecare primavara pentru a se bucura de acest superb anotimp. Daca vizitati sanctuarul lui Apollo, drumul pe care-l veti urma va fi exact acelasi pe care il faceau pelerinii in secolele trecute. Din cele patru temple dedicate zeului, astazi nu au ramas decat cateva vestigii. Statuia colosala care il reprezinta pe Apollo a fost serios deteriorata, din ea ramanand doar patru bucati: trunchiul si o parte din bazin care se pot vedea in sit ; o mana si un picior sunt expuse la British Museum. In sanctuar veti descoperi ruinele unei case.

In apropierea vechiului lac sfant, in mijlocul ruinelor gasite in urma sapaturilor arheologice, pamantul este acoperit cu mozaicuri magnifice, perfect conservate. Aici mai puteti vedea Agora Theophrastus, Galeria lui Poseidon; Muntele Kinthos de unde Zeus a asistat la nasterea copiilor sai domina ruinele, fiind inca templul divinitatilor egiptene, beneficiind de aici de cea mai frumoasa priveliste asupra insulelor invecinate : Naxos, Paros si Tinos.

Muzeul arheologic – aici puteti admira colectii unice de sculpturi, ceramica, o colectie de vase, mozaicuri care reprezinta scene marine aproape intacte.

Sala Taurilor - Sala Corabiilor
Sala Taurilor sau Sala Corabiilor este una dintre cladirile cel mai bine conservate de pe insula Delos si dateaza din perioada elena. Sala masoara 67,2 m de la nord-est la sud-vest si 8,86 m pe cealalta latura. Cladirea era situata pe o platforma de granit cu trei trepte la intrare. Interiorul avea forma unei galerii lungi, cu o cavitate in centru. Dintre statui au mai ramas doar o nereida si un delfin.
La sud-est de Sala Taurilor - Sala Corabiilor se afla o structura ce facea parte din altarul lui Zeus. La est de Sala se afla sanctuarullui Dionis, cu cateva falusuri din marmura. Pe partea de nord a Salii se afla Stoa lui Antigonos din secolul III i.e.n., cu capitoliile coloanelor in forma de taur.

Districtul rezidential - Agora
Districtul rezidential sau Agora se afla la sud de Incinta Sacra si era sediul comerciantilor romani apartinand cultului lui Lares Competales. Aici puteti vedea cateva statui si cateva temple mai mici.

Districtul Teatrului
Intre muntele Kynthos si portul comercial, pe insula Delos se afla districtul Teatrului din secolul III i.e.n., care ne ofera o perspectiva a conditiilor de locuit din acea perioada. Strazile inguste sunt pavate cu ardezie, iar casele inalte de 4 - 5 m aveau cel putin un etaj. In sudul destrictului se afla un teatru in stil grec, cu forma mai degraba rotunda decat de semicerc.

Incinta Sacra
Incinta Sacra era inconjurata de ziduri si sali Stoa, iar aici se ajungea din sud, pe o alee larga, pavata, ce pornea din port.

Lacul Sacru - Leii de marmura
Lacul Sacru avea forma ovala si acum este secat. Se credea ca pe malurile sale l-a nascut Leto pe Apolo. Pe o terasa la vest de lac se afla un rand de 9 lei din marmura datand din secolul VII i.e.n.

Muntele Kynthos
Pentru a sui pe acest munte trebuie sa urmati traseul antic ce merge de la sud-est spre albia secata a raului Inopos. La vest se afla Casa lui Inopos din secolul II i.e.n., iar la sud, mai sus pe rau, se afla Casa Delfinilor si Casa Mastilor. La est, pe o terasa deasupra prapastiei, este Sanctuarul Zeilor Sirieni, in care erau venerati Serapis, Isis, Anubis si Harpokrates. De aici traseul antic duce spre varful muntelui Kynthos - 113 m, incoronat cu templul lui Zeus si al Atenei.

Portul Delos
Portul Sacru se afla in partea de vest a insulei Delos. La sud de acest port se afla Portul comercial antic. Tarmul dintre Portul Sacru si Golful Foumi era aliniata de dane (terminate in 111 i.e.n.) si depozite, astazi acestea fiind sub nivelul marii.

Accesul pe insula este usor, cu „kaikia” ( mici barci ); se organizeaza excursii zilnice. Pentru grecii antici, Delos era un loc sacru, pentru noi Delos este un mister, cel mai mare complex arheologic din Grecia.

Targoviste - capitala Tarii Romanesti

Orasul Targoviste, ca si capitala a Tarii Romanesti, a avut o evolutie istorica bine cunoscuta.
Oricum, a fost un centru de atractie in care s-au intamplat evenimente istorice de exceptie, ca de exemplu, moartea dramatica a lui Tudor Vladimirescu si, mai recent, a lui Nicolae Ceausescu care avusese la un moment dat chiar ideea de a readuce acolo capitala tarii.

Orasul care se afla pe meridianul trecand prin Varful Omul, mai prezinta particularitatea ca are valoarea cea mai mica a atractiei gravimetrice din toata tara, asa, ca de altfel, si numai Tismana. Sacralitatea orasului, in afara de numeroasele vestite biserici din intravilan, este data si de doua manastiri renumite: Dealul si Viforata.

Timp de aproape 50 ani Targoviste, oras intim legat de Ialomita, a fost intre anii 1418 si 1465 a doua capitala a tarii Romanesti, dupa Curtea de Arges, in acelasi timp vad economic la rascruce de drumuri dar si evident centrul administrativ si ostasesc al tarii.

Dupa traditie, intemeietorul localitatii a fost Negru Voda personaj intrat in legenda. Domnitorii care au condus tara de la Targoviste au fost Mihail I, Dan II, Radu II Prasnaglava, Alexandru I Aldea, Vlad Dracul, Basarab II, Vladislav II, Vlad tepes si Radu cel Frumos, dintre care unii de cinci ori (Dan II), de patru ori (Radu II), de doua ori (Vlad Dracul si fiul sau Vlad Tepes).

Microclimatul creat de Ialomita, curs de apa cu debit relativ important cantitativ, dar mai ales calitativ (incluzand si campul energetic care il insotea) a permis aici, in Targoviste, o viata sanatoasa si prospera. Acest aspect a fost sesizat si semnalat si de straini, cum s-a intamplat cu secretarul domnitorului Petru Cercel, care era un italian, Franco Givori.

In plus, orasul fiind aparat cu ziduri puternice din caramida subtire lustruita, au existat conditiile pentru aparitia unei economii infloritoare prin puternice bresle mestesugaresti si negustoresti. Transilvanenii (prin orasul Brasov) ca sa ajunga la Giurgiu, treceau prin Targoviste, cu toate avantajele implicite care decurgeau pentru acest oras.

Din punct de vedere cultural si spiritual situatia se prezenta tot asa de bine. Trimiterea in acest sens se face la tiparnita lui Macarie de la Mr. Dealu, care, in anul 1508, prin editarea Liturghierului in slavona a marcat o prima piatra de hotar in istoria culturii romanesti, a doua fiind in anul 1558 cand s-a tiparit de catre Coresi un Penticostar de data aceasta in limba Romana. Este de retinut deci ca activitatea de capitala importanta a diaconului Coresi de la Brasov a inceput la Targoviste.

Spiritual, Targoviste a ramas consemnata prin cladirea Mitropoliei, ridicata pe vremea lui Matei Basarab si refacuta in anul 1709 de Constantin Brancoveanu, biserica Sf. Nicolae (din anul 1577), biserica Stelea (recladita in 1582), biserica Domneasca din 1585 in care se putea intra direct din palatul domnesc alaturat, biserica cu hram Mare Mucenic Gheorghe ctitorita de Neagoe Basarab, atestata prima data in anul 1517 si semnalata de Paul din Alep.

Biserica mai putin cunoscuta, aflata pe strada Suseni, prezinta astazi un interes deosebit deoarece, cu ocazia unor lucrari de renovare in luna iunie 2005 a fost gasit sub naos o ascunzatoare elaborata care ar fi putut contine tezaurul tarii pe vremea lui Neagoe Basarab. Exista indicii si ca naosul ar putea constitui un nod al unei retele de tunele subterane.

Turnul Chindiei inalt de 27 metri construit in veacul XV-lea, Biserica Domneasca din cadrul complexului Voievodal ridicata in doi ani pana in 1585 de Petru Cercel sunt alte obiective importante.

In centrul orasului, in anul 1505 s-a terminat ridicarea unui complex bisericesc, care era dotat si cu ateliere tipografice, complex ce a fost extins de Neagoe Basarab si sfintit cu mare fast la 17 mai 1520. Biserica cea mare a fost demolata in anul 1890 si reconstituita astfel dupa planurile lui Lecompte de Nouy, dar terminata de abea in anul 1933.

Ansamblul de monumente religioase valoroase este completat de biserica Stelea, de rezonanta istorica intrucat in forma actuala asezamantul se datoreaza domnitorului moldav Vasile Lupu, care-si avea tatal ingropat aici. Biserica a fost reparata, dupa un puternic incendiu, de Constantin Brancoveanu si in prezent este in plina dezvoltare, dupa ce a trecut prin alte vicisitudini. Prin aceste locasuri si constructii Targovistea s-a situat multa vreme deasupra Bucurestiului chiar cand nu mai era capitala de tara.

Ca un reper in istoria diplomatiei romanesti cu caracter spiritual apare actiunea oficiala pe care a indeplinit-o calugarul Maxim, in sensul de a impaca domnul Moldovei (Bogdan Voda) cu cel al tarii Romanesti (Radu cel Mare).

Din punct de vedere militar orasul Targoviste a ramas consemnat in istorie ca centrul rezistentei antiotomane chiar si cand nu era capitala tarii.

Targovistea ramanea consemnata si in istoria noastra de geniul civil. Turnu Chindiei era unic in Balcani prin inaltimea sa si dispunea de un tunel de evacuare care debusa – unde altundeva – decat in malul protectoarei locului, apa Ialomitei. Apa potabila a orasului era adusa de la o distanta de 5 mile prin uluci din lemn de pin, apa care deservea si palatul domnesc unde erau si trei fantani tasnitoare.

Din punctele de vedere aratate deja mai sus rezulta importanta magistrala in istoria tarii noastre a orasului Targoviste chiar si cand nu mai era capitala tarii. Daca adaugam si activitatea de aparare sustinuta de Mihai Viteazul, care avea ca baza de conducere orasul Targoviste, asertiunea enuntata se justifica evident.

Dar, in valtoarea istoriei, Targovistea a avut parte de la prima sa mentionare din anul 1396 facuta de cruciatul Jerman Johann Schiltberger si de evenimente nefericite.
Vlad tepes intr-o zi de Paste a tras in teapa la marginea orasului, printr-o actiune barbara, un numar insemnat de locuitori trecuti de prima tinerete, iar pe altii i-a obligat, in conditii inumane, sa lucreze la Cetatea Poienari de pe raul Arges, si aceasta pentru ca fratele sau fusese ingropat de viu.

In anul 1593 s-a reconstituit Curtea Domneasca.
In anul 1595 orasul a fost incendiat de Ali Pasa, care se retragea din fata lui Mihai Viteazul, revenit cu aliatul sau Sigismund Bathory din Ardeal. Evenimentul a fost marcat de un fenomen ceresc mai putin obisnuit.
Dupa un scurt asediu facut de Mihai Vitezul cetatii ocupate si intarite de turci, acesta fost recucerita in seara zilei de 16 octombrie (s.n.) 1595. Nicolae Balcescu in lucrarea sa „Romanii supt Mihai – Voievod Viteazul” mentioneaza ca in dimineata acelei zile a fost vazuta pe cerul orasului, dupa rasaritul soarelui, o cometa stralucitoare, o stea cu coada, eventual un OZN, aparitie considerata premonitorie si benefica.

In 1600 din ordinul turcilor, Ghica Voda a distrus in mare masura zidurile de aparare si casele mai importante.
Noi distrugeri in oras s-au petrecut in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739.
in aprilie 1821 Alexandru Ipsilanti comandantul eteristilor isi stabileste resedinta la Targoviste pe care o considera capitala dacica.
Ultimul eveniment nefast din secolul XIX s-a inregistrat in noaptea de 26-27 mai 1821 (stil Vechi) cand Tudor Vladimirescu a fost ucis bestial si fara macar un simulacru de judecata de eteristi in curtea mitropoliei si corpul lui aruncat intr-o fantana neidentificata sau intr-o groapa de asemenea care nu a fost gasita.

Matei Basarab (1632-1654) readuce orasul in prim plan, desi nu mai era capitala tarii, astfel incat Paul de Alep sa poata spune ca el era asezat intr-o regiune proepera si fericita si sa precizeze ca Targovistea era centrul comercial al tarii.

Vocatia de buna intelegere si impacare a orasului manifestata prima data de calugarul Maxim (deja mentionat) a revenit in timpul conflictului indelungat neproductiv dintre Vasile Lupu si Matei Basarab, cand, dupa bataliile de la Ojogeni si Nenisori din anul 1639, a contribuit la impacarea lor ce a avut loc la Targoviste.
Constantin Brancoveanu (1688-1714) a continuat sa, acorde un interes deosebit fostei capitale a tarii.


Dan Corneliu Braneanu

Elemente de geografie sacra si fenomene exotice

In antichitate, Geografia Sacra era o disciplina de elita ale carei prescriptii erau respectate si aplicate. Ea se referea in special la faptul ca anumite obiective importante nu erau amplasate la intamplare, ci tineau seama de structura intima a planetei Geea cu legile ei de vietuire. Se tinea seama in acest sens de spectrul energiei telurice, dar si de canalele eterice de legatura cu Cosmosul, exprimarea facandu-se prin folosirea aliniamentelor pe distante relativ mari si prin figuri geometrice simple, exemplul tipic fiind triunghiul, sau crucea, figuri care se pot imagina pe suprafata Terrei.

In legatura cu bazinul Ialomita, un aliniament sacru se poate considera verticala, daca folosim reprezentari (harti) care, plecand din Varful Omul (sau din Varful Bucura Dumbrava), ajunge la SIWA, in nordul Africii, mare centru spiritual al protoistoriei, astazi practic disparut in totalitate.

Aliniamentul trece printre altele, si nu intamplator, prin insula Delos si in insula Creta prin Cnossos, cele mai puternice focare de civilizatie si spiritualitate ale lumii elenice si preelenice. Pentru verificari, precizam ca Varful Omul se afla la 25o 27’ longitudine estica si, de exemplu, insula Delos, la 25o 16’, diferentele de cateva minute putand fi si mai mici daca s-ar tine seama de curbura meridianelor. In ceea ce priveste bazinul Ialomita, aliniamentul atinge limita de vest a orasului Targoviste si orasul Pietrosita.

In ceea ce priveste zona din care izvoraste Ialomita, acolo, pe suprafete relativ mici, se pot descoperi mai multe posibilitati de triunghiuri sacre, unele deja sugerate de diversi autori. Ar fi nevoie de un plan de situatie, la o scara convenabila, a Zonei: Omul – Bucura – Gavanele, dar si a platouului adiacent al Bucegilor, pentru a gasi sau confirma astfel de indicatii cu caracter de geografie sacra.

Despre axul sacru Varful Omul – Siwa, trebuie mentionat ca ideea este originala, si pentru prima data comunicata in scris.

De zona mijlocie a Ialomitei s-a publicat deja, autorul nefiind mentionat, existenta unui triunghi echilateral care se formeaza intre trei manastiri care poseda o vibratie speciala a locului. Triunghiul echilateral se formeaza intre Manastirea Dridu, Manastirea Bucium din Fagaras si fosta Manastire Butoiul din zona adiacenta a satului Ionesti de langa Costesti.

In sfarsit, s-a constatat deja existenta in plan a unei cruci pe traseul Ialomitei inferioare. Crucea este formata din unirea locurilor de amplasare a cinci biserici din zona Crasani.

Extremitatile bratelor crucii corespund cu bisericile din Copuzu, Sarateni, Sfantul Gheorghe si din Piscu Crasani, la intersectia bratelor aflandu-se Manastirea Balaciu. Neavand o ridicare, aerofotogrametrica care sa indice si pozitia bisericilor, nu am putut verifica aceasta cruce, dar acest lucru a fost facut probabil de autorul descoperirii.

Dintr-o informatie neverificata din presa a rezultat ca un cercetator englez Richard Doodley s-ar fi exprimat ca tara noastra este fascinanta din punct de vedere energetic si ca el a venit la noi ca sa verifice falia energetica din zona Ialomitei.

Ca manifestarile energetice din muntii nostri si inca in exteriorul lor sunt deosebite calitativ si cantitativ era si este un fapt bine cunoscut de mai multa vreme. Daca falia la care se referea Doodley s-ar referi numai la zona alpina ar fi inca suficient pentru a explica si fenomenele exotice care au fost semnalate in aval cunoscand capacitatea de transport si iradiere a informatiei de care este capabila apa, proprietate deja dovedita stiintific pe plan mondial. Asa ca putem da cateva exemple din orice punct de pe traseul Ialomitei observand ca aceste manifestari exotice („paranormale”) sunt mai abundente pe langa situri arheologice.

O zona interesanta nu este de mirare deci ca este cea adiacenta si apropiata Piscului Crasani.
- Padurea Calugareasca de salcami, fagi si stejari numita anterior Odaia Calugarului si aflata pe malul drept al Ialomitei dincolo de satul Salcioara. Printre copacii ei si in vreme foarte secetoasa pluteste in anumite momente un abur care se strecoara alene si pentru care nu s-a gasit o explicatie. Tot printre copaci s-au vazut lumunite albastrui alergand ceea ce i-a si impins pe unii localnici sa faca sapaturi dupa eventuale bogatii ingropate. Desi padurea este mica multi oameni s-au ratacit si au disparut efectiv. Altii aud gemete si fosnete neexplicabile.

- O subzona mai activa in fenomene exotice poate fi considerata cea din preajma lacului Saratuica si in padurea Groasa unde s-au inregistrat pur si simplu disparitii de oameni.
Fenomene paranormale s-au inregistrat insa si in padurea Broasca, de langa Dridu, unde unele persoane au avut viziunea unor animale monstruoase sau a unor scene de batalii din trecutul istoric. La Mr.Balaciu in anul 1956 la moartea staretului protosinghelul Valerian, clopotele bisericii si ale altora din satele apropiate au inceput a bate jalnic ca de mort, dar fara a fi trase de nimeni. Situatia fiind incomoda din punct de vedere politic-ideologic organele locale au dispus taierea franghiilor de la Mr. Balaciu, dar clopotele au continuat sa bata singure pana la coborarea in groapa a venerabilului Valerian care fusese o personalitate foarte luminoasa. Ancheta facuta de Securitate nu a putut lamuri incidentul care produsese mare valva.

Dan Corneliu Braneanu

Slobozia - descopera sacrul unde te astepti mai putin

Slobozia este din anul 1994 sediul unei episcopii ce functioneaza din anul 2004, in cea mai mare catedrala ridicata in tara noastra dupa Revolutie, Catedrala cu hram Inaltarea Domnului, sfintita intr-un cadru grandios la 25.III.2004, are o suprafata totala de 850 m2, o lungime de 45 m si o inaltime de 37 m. Catedrala detine relicve sfinte respectiv parti din moastele Sf. Epictet si Sf. Astion de la Halmyris. Episcopia pastoreste 9 manastiri si 3 schituri (Tariceni, Amara, si Tudor Vladimirescu – Lahovari).

Pana in anul 2004 sediul episcopiei a fost in Manastirea Sfintii Voievozi, monument istoric ctitorit de Matei Basarab si postelnicul Ianache Caragea pe amplasamentul unei biserici mai vechi, daramata de cutremurul din anul 1627 si care fusese inchinata Mr. Dochiaru de la muntele Athos. Noua biserica a fost si ea afectata de cutremurul din 1830, dar refacuta peste patru ani. Pe vremea domnitorului Al. Cuza, manastirea detinuta de calugari greci a fost desfiintata, ea devenind biserica de mir.

Dupa lucrari de completare si refacere a picturii, desfasurate in anii 1996-1997 Manastirea Sfintii Voievozi a fost reinfiintata cu viata de obste. Biserica, slujita de maicute, detine printre alte obiecte de arta sacra, un chivot cu particele din moastele a 8 sfinti si un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci. In manastire se gaseste un muzeu de icoane si carte veche si un atelier de tricotaje. De mentionat ca in anul 1836 manastirea poseda una din cele mai importante biblioteci, dintre cele specifice, din tara noastra.

La Slobozia functioneaza singurul muzeu al agriculturii din Romania si unul din putinele de acest gen din lume, care se intinde pe o suprafata de 3870 m2, pe care sunt expuse 9000 de piese din specific. in muzeu sunt evocate si unele personalitati care au activat cu rasunet in agricultura, ca fostul ministru Aurelian P. Pana decedat in inchisoarea politica Gherla la 4 mai 1951, cel care a promovat introducerea plantei Soia printre culturile noastre. in cadrul muzeului se afla o biserica de lemn atestata din anul 1737 la Poiana, de unde a fost adusa si tarnosita la 17.12.2000 avand hramurile “Sf. Ierarh Nicolae” si “Buna Vestire”. Biserica se deosebeste prin impartirea veche a interiorului separat pentru femei si barbati si prin icoana Sfintilor Mihail si Gavril.

Combinatia complementara Muzeu-Biserica este minunata si inobileaza orasul Slobozia, care se poate compara cu Bucurestiul din acest punct de vedere, gandindu-ne la Muzeul Satului de acolo cu biserica lui Maramuresana.

Slobozia straluceste si prin alte realizari cu caracter de unicat. Este vorba de Cimitirul International Militar al Eroilor, militari cazuti in cele doua razboaie mondiale. Acolo sunt inhumati 1918 luptatori din cel putin 7 natii diferite printre care 214 algerieni si 142 indieni. La Slobozia evident ca au avut loc si evenimente istorice. Astfel, acolo, la 24 august 1807 s-a incheiat un armistitiu ruso-turc care prevedea in principal ca trupele ruse sa se retraga din cele doua principate romanesti. Din pacate, clauza n-a fost respectata si razboiul a reinceput in martie 1809.

Mai in aval de Slobozia, la Hagieni, este in curs de amenajare o manastire de calugari purtand numele localitatii si avand hramul Sfantul Nicolae, asezamant monahal atestat de pe vremea lui Mircea cel Batran, dar abandonat pana de curand.

In sfarsit, la varsarea Ialomitei in Dunare, se afla Cetatea de Floci (unde s-a nascut Mihai Viteazul), o localitate prospera in Evul Mediu, in care convergeau mai multe drumuri din Baragan, si in consecinta, traficul de marfuri, in special lana, era foarte intens. Locul, daca ar fi cercetat arheologic, ar putea oferi multe surprize. Prosperitatea materiala a orasului era pecetluita si de o componenta spirituala concretizata prin existenta a circa douazeci de biserici, dintre care una fortificata. Cetatea de Floci amplasata intr-o zona mirifica de tip deltaic, punct de control pe la anul 1500 al navigatiei comerciale pe Ialomita cu bogate corabii, i se dusese vestea in Europa in asa masura incat fusese pictata pe Loggia lui Rafael de la Vatican.

Dan Corneliu Braneanu

Obiective si locuri cu caracter istoric si sacru pe cursul Ialomitei

Chiar de la izvorul Ialomitei apare un asemenea obiectiv cu o vechime imposibil de determinat, fiind vorba de stanca numita Biserica Traznita (Mecetul Turcesc) si care n-a fost inca studiata.

Urmeaza in curand mai in aval Cascada Obasiei care este strajuita de un grup de sculpturi megalitice reprezentand femei in picioare, grup fotografiat episodic, dar de asemenea nestudiat. N. Densusianu in „Dacia Preistorica” a aratat ca la unele izvoare de cursuri de apa sau in apropierea lor se gasesc statui megalitice care reprezinta intotdeuna femei, ca simbol logic. Este cazul, in afara de Ialomita, de raurile Doamnei, Arges, Gilort, Urlatoarea (Buzau), etc.

Primul Obiectiv concomitent istoric si sacru este pestera Ialomitei (si nu a Ialomicioarei cum, in mod fanteziat, i se mai spune, provocand confuzii).

Traditia populara culeasa intr-un minunat poem elaborat de domnul Ion Duicu din Brasov, cercetari radiestezice contemporane si consideratiile Cristinei Panculescu conduc la ideea ca aceasta era pestera in care se retragea periodic Zamolxe sau, adaugam noi, locul prin care acesta intra in imperiul subteran mentionat atat de Vasile Lovinescu, cat si, cu totul separat, de Daniel Ruzo.
Retragerea lui Zamolxe intr-o pestera il face pe acesta deschizator in acest procedeu al unui sir foarte lung de imitatori dintre care cei mai celebri au fost Zoroastru si Sf. Ioan in insula Patmos (unde a scris Apocalipsa), ca sa nu mai vorbim de numerosii calugari pesterani, dintre care unii au fost foarte importanti.

Putin mai in aval, dar pe malul stang al Ialomitei, pe un teren mai inalt, se afla schitul Pestera Cocora renovat in anul 1961, de cand a functionat ca unicul asezamant de la Pestera Ialomitei pana in anul 1996. in prezent, in vechea biserica nu se mai slujeste in mod curent, si nici intr-una nou construita alaurat, impreuna cu o impunatoare staretie rezervata clerului.

Continuand coborarea pe Ialomita, la Pietrosita, la circa un kilometru de sosea si de rau, s-a injghebat asezamantul monahal: manastirea Iacob Hozevitul.

La Fieni in biserica veche din cimitir ctitorita in anul 1804 s-a deschis un muzeu prin grija preotului Ioan Rogojina. Biserica avand trei hramuri, prezinta suficiente valori istorice si artistice de mare valoare.

La Doicesti, o realizare monahala originala si valoroasa s-a sfiintit la 26 octombrie 2002, ea fiind constituita ca un complex, cuprinzand biserica existenta, cetatea lui Constantin Brancoveanu din perioada 1702-1706 si parcul Mateias.

Simbioza Religie – Istorie voievodala si Natura se realizeaza astfel magistral chiar in zilele noastre, dupa cum, mai de mult, se realizase la Targoviste in complexul Curtii Domnesti, langa care s-a atasat si un parc natural.

La Glodeni, partea sudica a orasului Pucioasa, a parut in zilele noastre asa –zisul “Noul Ierusalim”, o comunitate crestina de rit vechi si functionand dupa reguli proprii neacceptate de B.O.R.. O alta experienta religioasa s-a realizat la Vulcana unde s-a incercat un ecumenism ad-hoc, amplasand, intr-o aceeasi poiana, o biserica ortodoxa, o sinagoga si o moschee.

De Ialomita superioara este legata o data de importanta capitala in desfasurarea istoriei poporului nostru. Intr-un loc care, pana in prezent nu a putut fi precizat, Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei (intre 1441 si 1446) a infrant o armata turceasca comandata de Sehabeddin, beilerbegul Rumeliei, armata de circa optzeci de mii de ostasi. Data trebuie sa fie considerata memorabila, dar si locul, inca neprecizat, in care spiritul Ialomitei s-a manifestat in ajutorul poporului nostru.

In istoria tarii, o importanta deosebita a avut batalia de la Finta (Finta Veche) care s-a desfasurat la 17 mai 1653, intre Vasile Lupu, ajutat de cazaci, si Matei Basarab. Localitatea se afla chiar pe malul stang al Ialomitei in amonte de Bilciuresti.

Mai in aval de Finta este localitatea Silistea Snagovului unde in cimitir, exista o biserica cu un trecut fabulos. Biserica este singura din tara al carei interior in forma de cruce are la exterior forma de nava. In plus este probabil singura care are inclusa in planul ei o camera secreta, probabil folosita de Vlad tepes. In biserica se afla o icoana minunata care a venit plutind pe apa Snagovului, minune semnalata si in alte locuri in lume, dar in premiera in tara noastra.

Si mai in aval pe Ialomita se gaseste localitatea Lipia, unde, o biserica a satului are o fantana cu apa sacra, tamaduitoare. Partea istorica a acestui obiectiv o constituie faptul ca biserica cu hramul Sfantul Niculae este ridicata in cinstea regelui Mihai.

La un kilometru de Piscul Crasani se afla biserica din satul Copuzu. Acolo se practica un obicei arhaic neacceptat de B.O.R. numit “Botezul de la Copuzu”. La miezul noptii, de inviere, oameni bolnavi, unii veniti de la mari distante, incearca sa se vindece printr-un ritual de schimbare a numelui, ritual care se savarseste in afara bisericii, dar in spatele altarului. Se considera ca obiceiul este o reminiscenta de pe vremea cand Sf. Andrei boteza pe teritoriul nostru. Dar tot atat de adevarat poate fi ca este precrestin.

Semnificativ este faptul ca din toata tara el se practica numai pe raul Ialomita. Unicitatea sa necesita o atentie speciala din partea etnologilor, care pana in prezent nu i-au apreciat ciudatenia si importanta lui. Pe acelasi amplasament a fost un schit de calugari greci.
Sacralitatea locului este data si de numarul mare de cruci din piatra care se gasesc in actualul cimitir, cruci pe care sunt sapate simboluri crestine foarte vechi dar, si precrestine.

Manastirea Balaciu (fosta Pitesteanu) aflata pe malul stang al Ialomitei avea 7 calugari in anul 2003. Ctitorita in anul 1750, manastirea a fost desfiintata in anul 1961 si resfiintita la 15 august 2000 dupa o restaurare inceputa in anul 1990. Calitatea elevata a acestor locuri a favorizat nasterea unor mari personalitati bisericesti cum ar fi Arhimandritul Arsenie Papacioc care a vazut lumina zilei in satul Misleanu in anul 1914.

In sfarsit, tezaurul spiritual este completat de bisericile din Sarateni si din satul Sfantul Gheorghe care au si ele importanta lor, dupa cum se va arata mai jos.
Sacralitatea locului este sporita de informatii traditionale ale localnicilor. Dupa acestia, prin aceste locuri ar fi propovaduit Sfantul Andrei. Dupa altii, urmele de cetate ale Piscului Crasanilor corespund vietuirii pe acolo a Zeului Soarelui Apollo si a Zeitei Artemis.

Dan Corneliu Braneanu

Ialomita – raul sacru al Romaniei

Dintre marile rauri ale tarii, doar patru prezinta specificitatea ca izvorasc si se varsa pe teritoriul tarii noastre: Jiul, Oltul, Argesul si Ialomita. Toate se varsa in Dunare, dar numai Ialomita intr-un punct (la cota absoluta 3.0 m fata de Marea Neagra), in care ambele maluri sunt romanesti.

Daca varsarea prezinta aceasta unicitate, nici Izvorul Ialomitei nu este mai putin special, caci se afla la o cota record de 1780 m, ceea ce, la lungimea cursului de apa de 425.6 km, asigura o panta medie a albiei, de asemenea, de valoare record, de 4.17‰.

Dar nu aceste particularitati conduc la sacralitatea enuntata, aceasta cautand a demonstra ca provine din:

Calitatea deosebita informatiomal-energetica a apei in punctul de izvor al Ialomitei. Interesant este ca prin masuri adecvate, s-ar putea reveni la puritatea fizica si spirituala a apei de pe vremea cand cursul de apa se numea Naparis. (De mentionat ca in scrierile din sec. VI denumirea aceasta a devenit Helibachia, dupa cum arata arheolog Dr. Viorica Enachiuc).

Densitatea deosebit de mare a obiectivelor cu caracter istoric din preistorie si pana in istoria moderna, concomitent cu cea a obiectivelor sacre.
Strict specific Ialomitei este faptul ca aceste obiective, in aparenta distincte, sunt in foarte multe cazuri ingemanate sau foarte apropiate intre ele, si ca, fiecare in parte nu este la o distanta mai mare de 3.0 km de malurile albiei cursului de apa.

Prezenta unor situatii in care apar elemente de geografie sacra.

Faptul ca apele Ialomitei scalda ultimele doua capitale ale tarii noastre, Targovistea in mod direct si Bucurestiul in mod indirect prin intermediul unor lucrari hidrotehnice, dupa cum vom vedea.

Pozitionarea cu totul extraordinara a benzilor de totalitate a ultimelor doua eclipse totale de soare din 1961 si 1999, fata de traseul initial si actual al raului Ialomita.

Sacralitatea propriu-zisa a apei Ialomitei

Apa, in general, si cea izvorata din pamant in mod special, este sacra, deoarece este un produs divin complex care, pe langa informatie si memorie, poseda duhul (spiritul) sau propriu.
Apa inregistreaza orice fel de informatii si preia astfel vibratia tuturor materialelor cu care vine in contact. Ea, avand memorie, pastreaza aceste informatii si le transmite in anumite conditii unor captatori aflati pe o anumita lungime de unda si frecventa. Implicit, ea transmite si energiile vindecatoare pe care le contine unor alte sisteme de viata, in speta organismelor vii, energii pe care le inmagazineaza sub forma unor module de frecventa din clasa undelor sonore.

Acest tablou prezentat de inregistrare, memorizare si redare constituie tocmai structura biofizica a apei in general.

In privinta duhului apei, aceasta nu poate fi demonstrat ca existand prin mijloacele de care dispune stiinta la nivelul ei actual. Cine se poate baza pe ce simt clarvazatorii si pe anumite intamplari greu de explicat poate sa fie sigur ca nu se inseala, cel putin in ceea ce priveste Ialomita, stiind ca zona Omul – Varful Ocolit si Varful Gavanele formeaza un areal sacru, areal de comunicare cu Cosmosul.

Ialomita izvoraste dintr-o caldare glaciara situata sub Varful Gavanele – 2479 m – al unui bloc de calcare albe, varf aflat la 600 m distanta de Varful Omul si inca si la mai putin de Varful Ocolit (numit si Bucura Dumbrava).

Calitatea deosebita, atat din punct de vedere fizico-chimic, cat si energetic-spiritual a apei Ialomotei se pastreaza inca, doar putin afectata, pe traseul montan al albiei, adica de la izvoare si pana la sectiunea Moroieni. Pe aceasta zona, insa, apa unor izvoare, laterale, necaptate decat partial, isi mentine calitatile deosebite nealterate, pe care le avea in cele mai vechi timpuri.

Ialomita curge paralel cu ramura vestica a muntilor care delimiteaza platoul Bucegilor: Gutanu, Batrana, Grohotisu, Colti, Coteanu, Tataru, Deleanu, Lucacila si Lespezi. De sub acestia, izvoare numeroase continua sa ofere apa de calitate nealterata, cele mai bogate fiind la sudul catenei muntoase in dreptul cheilor Tatarului, Zanoagei si Orzei.
De curand a fost captat in zona Bolboci-Scropoasa mai multe asemenea izvoare intr-o pestera la cota 1290 cu un debit total de 400 l/s, apa avand pH 7,72 la 20o. Printr-o conducta de otel inoxidabil de 10,4 km aceasta apa este adusa la Moroieni unde este imbuteliata si expediata in comert ca apa plata cu marca „7 izvoare”. Despre aceasta apa se spune ca ar fi fost folosita de Zamolxe si se stie ca i-a atras atentia si lui N. Ceausescu.

Dan Corneliu Braneanu

Pamant sacru. Monumente sacre

"Pamant sacru, monumente sacre" reprezinta o superb ilustrata trecere in revista a locurilor sacre din vechime si a semnificatiei lor.

Organizata tematic, in asa fel incat sa releve fascinante teme si preocupari universale, cartea subliniaza ideea ca Pamantul este un rezervor de energie si putere spirituala – fapt reflectat in liniile de energie telurica din Europa si in caile dragonilor din China, ca si in stancile muntilor sacri intalniti pretutindeni in lume, precum la Uluru, (Ayers Rock) in Australia si in canionul Chelly, Arizona.

Imaginile si structurile fundamentale, create spre a reflecta relatia omenirii cu Pamantul – circuri de piatra si megaliti, picturi rupestre si petroglife, tumuli funerari, piramide si temple sunt toate tratate exhaustiv in Pamant sacru, monumente sacre. Prin intermediul unei scriituri demne de incredere si pe deplin accesibile, autorii exploreaza simbolismul si semnificatia unora dintre cele mai fascinante locuri sacre ale lumii. Bogatia de fotografii color absolut splendide va va apropria si mai mult de aceste locuri spirituale, iar harti detaliate va vor calauzi de-a lungul cartii.

O lucrare de capatai pentru toti cei atrasi de puterea enigmatica a siturilor sacre, de la Stonehenge la Machu Picchu, Pamant sacru, monumente sacre genereaza noi standarde .

Piers Vitebsky , PH. D, este seful catedrei de Stiinte Sociale si Studii asupra Rusiei la Scott Polar Research Institute, Universitatea Cambridge. In 1933, a fost ales membru al Consiliului stiintific al Societatii Internationale pentru Cercetarea samanismului, la Budapesta. Activitatea sa include cinci ani de studii asupra culturilor samanice, in zone indepartate din Siberia, India si Sry Lanka; munca de teren in Marea Britanie, printre terapeutii new-age si practicantii medicinei alternative si studii clasice de folclor in Grecia. Printre lucrarile pe care dr. Vitebsky le- a publicat se numara The Shaman (Londra si New York, 1995), ca si numeroase articole din revistele de antropologie.

Brian Leigh Molyneaux, PH. D, este director al Laboratorului de Arheologie al Universitatii South Dakota. De asemenea, este cercetator asociat la Royal Ontario Museum, Toronto si visiting fellow la Universitatea Southampton, Marea Britanie. Este specialist in arta si societatea preistorica. Vastul sau domeniu de preocupari include studiul siturilor petroglifice din America de Nord si cercetari in sfera artei, a ritualurilor si a religiei triburilor Ojibway si Micmac.