Buyukada - Departe de harem, pe Insula Printilor

Un articol scris de unul dintre cei mai “frumosi” calatori despre un loc pe care am fost la cateva libere distanta sa-l vad.

In mai pe Buyukada miroase a flori de portocal. E multa liniste si de pe tarm
 Istanbulul se vede in zare acoperit de o pacla ce-ti aminteste de prelatele
de protectie care se pun pe statui.
Esti intr-unul din cele mai mari orase din lume si totusi departe de toate „binecuvantarile" aglomeratiei. Buyukada e cea mai mare dintre cele noua insule ce formeaza arhipelagul Insulele Printilor sau, pe scurt, Adalar. Un cartier mai special al Istanbulului.


De-a lungul secolelor Buyukada a fost casa si loc de exil sau refugiu pentru printi bizantini si printese razvratite, pentru dizidenti celebri sau cadane ramase „fara serviciu" dupa desfiintarea haremului. A inchis ochii la tot si a fost gazda buna.

Inca din perioada otomana, marii bogatasi ai Istanbulului au inceput sa-si construiasca resedinte de vara aici, care mai de care mai aratoase. Casele au ramas, desi au schimbat mai multi proprietari, si astazi sunt principala atractie a insulei. Sunt convins ca un arhitect sau un pasionat de constructii vechi ar avea multe de spus la acest capitol insa eu sau tu care citesti acest articol suntem fericiti sa le admiram din leganatul calestii, sa fabulam in minte despre cum petrecea lumea buna in trecut si sa trecem mai departe.


Lumea se plimba pe Buyukada (si peste tot in Adalar) cu caleasca trasa de cai. De obicei doi cai frumosi. Asta pentru ca pe insule nu sunt permise vehiculele motorizate. Asa ca toti vizitatorii sunt invitati sa exploreze insula pe jos, cu bicicleta sau in caruta. Cum iesi din port o iei inainte inspre turnul cu ceas, unde privirea iti este atrasa de coada lunga de turisti ce asteapta sa le vina randul la cate o caleasca, iar nasul iti este mutat din loc de mirosul care vine de la cai. Ai de ales intre un tur mare sau unul mic al insu¬lei. Diferenta de pret e mica: 50 sau 40 de lire turcesti (80-100 lei).


Alege turul mare si ai ocazia sa vezi si partea nelocuita a insulei, salbatica si cu stanci impadurite care par sa se arunce in mare. Turul mic te plimba printre case si te duce pana sus aproape de manastirea Sf. Gheorghe (la care trebuie sa ajungi pe jos). Asta fac toti turistii comozi. Si eu am facut la fel. Altii mai activi au inchiriat cate o bicicleta: 3 lire pe ora in aprilie, 5 pe timpul verii. Asadar lumea vine, se plimba, admira si pleaca. Raman localnicii. Nu mai mult de cateva sute iarna, mai mult de 10.000 vara.

Distractia pe insula incepe dupa ce pleaca ultimul feribot. Adica pe la opt seara. Merita ramas la unul dintre cele cateva hoteluri de aici pentru o seara (sau doua, sau trei) de Turcia adevarata, fara spectacolul pus in scena pentru turisti in Istanbul, Antalya sau Bodrum. Iesi la un restaurant unde mananca localnicii, bea un Efes impreuna cu ei, asculta rapsozii care vin sa-ti cante la masa nu pentru bani, ci pentru placerea lor si admira, de pe malul marii, Istanbulul in zare, cu luminile aprinse si fara prelata de protectie. 
Esti in lumea ta.


Dimineata te trezesti, iti iei simitul de la colt de strada, niste branza si un pumn de masline si, la fel ca si localnicii, incepi sa iscodesti orizontul pentru primul feribot al zilei. Sosesc turistii. Si daca toate lucrurile pe care le-ai citit suna destul de romantic asa si sunt, fara inflorituri sau cuvinte de prisos.
Preturile pe insula sunt cu 2-3 lire mai mari decat in Istanbul insa merita. Probabil, dupa aceste randuri, 
vei vrea pe Buyukada in urmatoarea excursie la turci.

Bine de stiut!
Exista noua insule in Marea Marmara, aproape de Istanbul. Sase dintre ele sunt locuite.
In Buyukada si-a petrecut Leon Trotski primii patru ani de exil. Casa in care a stat exista inca.
Turci, greci, armeni si evrei traiesc in intelegere pe Buyukada, insula fiind ca un esantion reprezentativ al natiilor ce traiau in perioada otomana in Istanbul.
Pe langa manastirea Sf. Gheorghe, pe Buyukada mai exista o biserica cu hramul Sf. Dumitru si o moschee construita de sultanul Abdul Hamid 
al doilea.

Incearca sa ajungi pe insule in timpul saptamanii. In weekend feriboturile sunt ultra-incarcate si calatoria de aproape doua ore nu este tocmai placuta.

Articol scris de Razvan Marc pentru RL Online

Sursa:

Bizant – Constantinopol - Istanbul

Constantinopol este vechea denumire a orasului Istanbul de astazi, aflat in Turcia. Numele sau original a fost Bizant.

"Constantinopol" este o adaptare la fonetica limbii romane a cuvantului "Konstantinoupolis", care inseamna "Cetatea lui Constantin" in limba greaca, dupa imparatul roman Constantin cel Mare, care l-a transformat in capitala Imperiului Roman pe 11 mai 330 d.Hr. Constantin l-a numit de fapt Nova Roma (Noua Roma), dar numele nu a intrat niciodata in folosirea zilnica. Roma si-a pastrat privilegiile sale politice si comerciale.

In Constantinopol s-au fondat multe edificii insemnate: Catedrala Sfanta Sofia, Biserica Sfintii Apostoli, Hippodromul, Arcul lui Constantin, Palatul lui Iustinian, Palatul imperial din Blachernae etc. Orasul avea trei randuri de ziduri: zidul vechi (din Antichitate), Zidul lui Constantin (construit de Constantin cel Mare) si Zidul Theodosian (construit de Teodosiu II).

Constantinopol a fost capitala Imperiului Roman de Rasarit. A fost ocupat si jefuit in timpul celei de-a patra cruciade din 1204 si apoi recapturat de fortele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul in 1261.

Pe 29 mai 1453 Imperiul Otoman a cucerit Constantinopolul impreuna cu intregul Imperiu Bizantin, devenind capitala Turciei. Otomanii isi numeau orasul-capitala in mai multe feluri, inclusiv Constantinopol, Stambul, Istanbul, Der-i saadet etc. Istanbul a devenit nume oficial in 1930, provenind probabil dintr-o prescurtare a numelui Constantinopol, sau de la expresia greceasca eis tin Polin ("inspre Oras", unde Orasul este evident Constantinopolul). S. B. Daskov in "Imparati bizantini" este de parere ca este expresia care a fost corupta de catre turci, care incercau sa o pronunte ca "Istanbul". Denumirea de Constantinopol nu mai este oficiala din 1930, dar alaturi de denumirea „I Poli” (insemnand pur si simplu „Orasul”) ea continua sa fie folosita in mod curent in limba greaca. Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si patriarhul Constantinopolului care conduce Biserica ortodoxa greceasca poarta in continuare in denumirea sa vechiul nume al orasului.

In limba romana veche Constantinopolul era denumit Tarigrad, adica "Cetatea Imparatului" sau a "Cezarului", cu referire la faptul ca pana in anul 1453 Constantinopolul a fost resedinta Imperiului Roman de Rasarit. Numele Tarigrad a patruns pe filiera slavona.

Sursa: Wikipedia

Bazilica Cistern , Istanbul

O padure de coloane, cu baza scufundata in apa, printre care inoata pesti, ca intr-un basm oriental… Mergi pe o "poteca" de lemn suspendata, privind luminile care danseaza pe luciul apei si reflexia paienjenisului de arcuri al tavanului. Edificiul are 1.500 de ani vechime; a fost construit in vremea imparatului Iustinian, pentru a asigura aprovizionarea cu apa a orasului. Daca iti plac subteranele si atmosfera de mister, atunci e musai sa vezi acesta constructie.
Sursa: travel.descopera.ro

Palatul Topkapi, Istanbul

Palatul Topkapi, Istanbul, Turcia, a fost comandat de catre sultanul Mehmet al doilea in 1459 si terminat in numai 6 ani. Este simbolul si centrul Imperiului Otoman, localizat intre golful Cornul de Aur si Marea Marmara, cu o vedere superba asupra stramtorii Bosfor.

Forma finala a edificiului ocupa o suprafata de 700 m² si era inconjurata cu ziduri inalte, lungi de 1400 m, prevazute cu mai multe porti – Otluk, Demir si Poarta Imperiala. Dupa domnia lui Mehmed al II-lea Cuceritorul, palatul s-a dezvoltat din ce in ce mai mult, ajungand ca un orasel in sine, un complex de cladiri si anexe. Poarta Imperiala era situata imediat in apropierea moscheii Sf. Sofia, la care se ajungea trecand prin patru curti, inconjurate de edificii diverse.

In interior pot fi vazute : biserica Hagia Eirene, Muzeul de Arheologie, Haremul Imperial, Turnul Justiției, pavilionul Sfintei Mantii (care conține ramasițele profetului Muhammad), pavilioane si gradini, grajduri si trezoreria.
Cuvantul „harem” insemnand „tabu” sau „interzis” a fost folosit in conceptul de familie in societatea islamica. Haremul este un loc privat si interzis din cadrul palatului otoman unde locuia dinastia. Haremul din Palatul Topkapi are aproximativ 300 de camere, 9 bai turcesti (hammam), 2 moschei, un spital si o spalatorie.



Palatul Topkapi se numara printre acele monumente care apartin „zonei istorice a Istanbulului”, care a devenit patromoniu mondial UNESCO in 1985, considerat drept „cel mai reusit exemplu de complexe de palate din vremea Imperiului Otoman”.

Biserica Sfanta Sofia, Istanbul

Hagia Sofia, Sfanta Sofia (din greaca "Sfanta Intelepciune") a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astazi muzeu in Istanbul, Turcia. Considerata de unii autori drept cea de a opta minune a lumii antice tarzii, Sfanta Sofia este oricum o glorie a geniului constructiv uman.

in 325 dar a ars intr-un incendiu in anul 404. Reconstruita de Theodosiu al II-lea in 415, biserica a fost din nou arsa, in timpul Rascoalei Nika din 532. Cladirea si-a primit forma finala in 537 sub imparatul Iustinian I. Prima biserica (basilica) de pe acest loc a fost construita de Constantin cel Mare,Era foarte importanta pentru Ortodoxismul timpuriu si pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectura bizantina. Interiorul sau decorat cu mozaice, coloanele de marmura si acoperisul sunt de o mare importanta artistica. Templul insusi era atat de bine decorat artistic incat se crede ca Iustinian ar fi zis "Glorie Dumnezeului care m-a ajutat sa savarsesc o astfel de lucrare! Solomon, te-am depasit!".

Cupola centrala e o adevarata minune arhitectonica, atat prin marimea ei (diametrul de 31 m), cat si inaltimea la care e ridicata (54m), datorita careia pare suspendata in vazduh, luminata de cele 40 ferestre de la baza ei. Catedrala era o constructie remarcabila, domul este unul dintre cele mai mari, cu doar cativa centimetri mai mic decat domul Pantheonului.


Biserica a reprezentat centrul vietii religioase a Imperiului Roman de Rasarit timp de aproape 1000 de ani. Se spune ca slujbele tinute in Sfanta Sofia erau atat de grandioase incat participarea la una din aceste slujbe a determinat delegatia cneazului Vladimir I sa opteze pentru crestinarea rusilor de catre Patriarhia de Constantinopol.

Ultima ceremonie crestina a fost tinuta la data de 29 august 1453. In prezent oficialitati ale Patriarhiei Ecumenice si ale Sfantului Scaun intreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia catre Biserica Ortodoxa.

Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului a dat ordin ca Sfanta Sofia sa fie transformata in moschee.

Ramane insa locasul cel mai grandios si venerabli al crestinismului ortodox si al crestinismului in general. Edificiul a fost deschizator de drumuri in arhitectura si ornamentatia crestina arhaica, iar prin dimensiunile si decoratia de exceptie a avut menirea sa transmita timpului sau si posteritatii puterea Imperiului Roman de Rasarit si a imparatului sau prea credincios. Biseria a devenit un prim simbol al maretiei crestinismului in acea parte de lume unde el s-a nascut, un tezaur nepretuit pentru stralucitorul Constantinopol.
Sursa: Wikipedia.ro