Pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, o veche maxima spune: ”Homo nosce te ipsum” (in greaca Gnothi Seauton, atribuita primului filozof grec Thales) si inseamna
“Cunoaste-te pe tine insuti” continuarea fiind “si vei cunoaste universul si zeii”. Este vorba despre o cunoastere superioara, transcedentala, o cunoastere a ceea ce este cu adevarat Divin.
Printre lacasurile de cult grecesti un loc aparte il ocupa Oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent si prestigios centru religios al Eladei.
Orasul Delphi (Delhi) era situat la poalele muntelui Parnas, in Grecia centrala, locul unde se desfasurau, o data la patru ani, intre Olimpiade, Jocurile Pythice. Denumirea localitatii vine de la cuvintul grecesc “delphos”, care inseamna “sin”, “inima” – elenii asociind acest cuvint cu locul din virful muntelui Parnas, care ducea catre o pestera intunecoasa, locuita, dupa legenda, de un sarpe urias, Pythos, care ii omora pe toti cei care cutezau sa se apropie de aceasta grota. Potrivit miturilor Greciei antice, Apollo, fiul Zeus, a ucis acest monstru si a inaugurat Jocurile Pythice.
Pe aceste locuri s-a pus temelia unui templu, inchinat zeului Apollo, a carui faima s-a dus in intreaga lume pentru faptul ca aici se puteau face previziuni prin care zeul Apollo ii ajuta pe oameni sa-si aleaga corect drumul in viata. Legenda spune ca in pestera de aici a ramas spiritul lui Pythos, care ii ajuta pe preotii greci (sacerdoti) sa intre in contact cu Apollo si sa raspunda la intrebarile celor care voiau sa-si afle viitorul, de la probleme legate de soarta Atenei si pina la maruntele siciieli cotidiene. Pesterea a fost descoperita, dupa cum scrie istoricul roman de origine greaca Diodor din Sicilia (90 – 20 i. Hr.), de niste pastori greci. Ei au observat ca din crapatura care ducea catre interiorul muntelui se degajau niste vapori puternici care le dadeau o stare puternica de euforie.
Puterea templului
Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Dupa cum ne informeaza istoricul grec Xenofon (430-360 i. Chr.),
aceste tinere trebuiau sa fie pure, nu trebuiau sa vada si sa auda nimic care sa le compromita, adica sa ofere zeului Apolo un suflet candid, feciorelnic. Misiunea Pythiei, fata care facea previziunile, nu era un lucru tocmai usor, lipsit de primejdii, pentru ca
vaporii emanati din munte ii putea provoca stari de transa, aburii ii schimbau timbrul glasului, dindu-i o nota tainica. Legatura dintre Pythia si spiritul monstrului se facea prin intermediul preotilor, care stateau pe un fotoliu mic, cu spatar inalt. Ei notau si redau cuvintele Pythiei, fiind considerati purtatorii de cuvint ai zeului, si nicidecum prezicatori ai unor evenimente viitoare.
Descifrarea misterului de la Delphi
Istoricii, filosofii si biofizicienii care s-au ocupat de
descifrarea misterului oracolului din Delphi au ajuns la concluzia ca acolo exista un cimp energo-informational global, care cuprindea informatii despre evenimentele trecute, prezente si viitoare, in care se vedea, ca intr-o oglinda, tot ce se petrece pe pamint. Atunci cind omul se afla in transa, adica in stare de constiinta modificata, creierul lui nu mai primea informatii din lumea inconjuratoare, ci putea sa caute in multimea de informatii din banca de date globale evenimentele viitoare la care se refereau intrebarile atenienilor. Biofizicienii sustin ca nu toti oamenii care sint in transa sint capabili sa perceapa informatii din cimpul energo-informational global.
Vechii greci au descoperit ca aceasta capacitate o au fecioarele tinere, care au o receptivitate crescuta. La oracolul din Delphi s-au obtinut de-a lungul timpului informatii despre toate proiectele de mare amploare, atit din vreme de pace, cit si de razboi.
Delphi, centrul lumii
Grecii credeau ca Delphi se afla in centrul Oikumenei, adica al lumii cunoscute in acea perioada si formata din Europa, Africa de Nord, Asia Mica si India, si numeau acest loc Omphalos, adica “buricul Pamintului” si-l considerau detinator al unor puteri miraculoase. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la inceput sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda in subsolul sfint al templului lui Apolo.
Inainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfint Kastal, unde isi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau in apele reci ale izvorului de munte, pentru a se incarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde inghiteau o gura de apa pentru a capata intelepciunea divina, fara de care nu puteau intra in contact cu zeul Apollo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si
inspirau fum de tamiie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cind fetele dadeau semne ca au intrat in stare, intrau in templu si raspundeau intrebarilor puse la vizitatori, facind previziuni despre viitor. Acestea erau facute in versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca intotdeauna.
Cele mai interesante si competente informatii despre oracolul din Delphi ni le furnizeaza scriitorul grec Plutarh (46 – 127), care a fost adeptul cultului lui Apollo si a facut o perioada de timp parte din colectivul sacerdotal de la sanctuarul lui Apollo din Delphi. Informatii despre oracol ne furnizeaza si poetul roman
Marcus Aurelius (39 – 65), care a scris despre starea de transa a Pythiei.
Alte date le putem afla in lucrarile lui Herodot, Euripide, Platon s.a.
Situl arheologic de la Delphi a fost inscris in anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Sursa: http://www.almeea.com/oracolul-din-delphi/